1.
Noţiuni De Bază Şi Clasificări
Un calculator constă dintr-un ansamblu de componente
funcţionale fizice şi logice, care cooperează pentru a satisface
cerinţele utilizatorilor privind introducerea, stocarea,
prelucrarea, căutarea şi transmiterea informaţiilor. Aceste
componente funcţionale sunt structurate pe niveluri, care
interacţionează prin interfeţe bine definite. Prin noţiunea de
sistem de operare înţelegem modulele program ale unui SC, care
administrează resursele tehnice. Modulele în cauză soluționează
situațiile de conflict, optimizează productivitatea sistemului,
sporesc eficiența utilizării lui.
Valorile concrete ale atributelor sistemelor de operare şi
combinaţii ale acestora determină diverse tipuri de SO. Conform
acestor atribute pot fi evidenţiate următoarele tipuri de sisteme de
operare:
• secvenţiale,
• cu multiprogramare,
• cu prelucrare multiplă,
• în timp real, etc.
2. Noţiuni şi termeni din domeniul resurselor tehnice
Pentru a trece la noţiunile principale, legate de hardware, vom face
cunoştinţă mai întâi cu funcţiile de bază ale unui calculator. Pot fi
evidenţiate cinci funcţii esenţiale : stocarea datelor şi extragerea
rezultatelor:
• iniţializarea implică testarea părţilor importante
ale calculatorului, rularea fişierelor de pornire şi încărcarea altor
fişiere necesare, cum ar fi driverele dispozitivelor periferice;
• introducerea reprezintă transferul datelor dintr-o
sursă externă în calculator. Surse externe pot fi tastatura, mouse-
ul, discheta, discul mobil, memory stick-ul, aparatul digital de
fotografiat etc.;
• procesarea se referă la manipularea datelor
introduse în scopul producerii unui rezultat (ieşirea);
• stocarea constituie procesul salvării informaţiilor
(date sau programe) într-un dispozitiv de păstrare, de exemplu
discul fix, pentru recuperarea ulterioară.
3. Noţiuni şi termeni din domeniul sistemelor de operare
Un sistem de operare este un ansamblu de programe de control şi
de serviciu care ghidează un calculator în execuţia sarcinilor sale, asistă
programele de aplicaţie şi interacţionează cu utilizatorul prin
intermediul anumitor funcţiuni. Natura funcţiilor şi modul în care
acestea sunt realizate determină atributele care caracterizează un sistem
de operare: timpul de răspuns- exprimă durata intervalului delimitat de
lansarea unei cereri de serviciu şi achitarea acesteia de către sistem,
simultaneitatea utilizării- măsoară gradul în care un sistem poate să
execute în acelaşi timp mai multe lucrări., eficienţa- măsoară
proprietatea unui sistem de a folosi în mod optim resursele de care
dispune, partajarea resurselor şi protecţia informaţiei în calculator-
caracterizează nivelul la care utilizatorii au posibilitatea să utilizeze în
comun informaţia prezentă în sistem şi nivelul la care pot să comunice
între ei, în deplină siguranţă, generalitatea, flexibilitatea,
extensibilitatea, fiabilitatea şi disponibilitatea, transparenţa şi
vizibilitatea. Un sistem de operare este obligat:
• să păstreze informaţia despre starea fiecărei resurse,
• să ia decizia cărui proces să i se aloce resursa, în ce cantitate,
când, cum şi unde,
• să aloce resursa şi, la momentul oportun, să o retragă.
4. Tipuri de sisteme de operare, obiective şi funcţii
Valorile concrete ale atributelor sistemelor de operare şi
combinaţii ale acestora determină diverse tipuri de SO. Conform
acestor atribute pot fi evidenţiate următoarele tipuri de sisteme de
operare:
Un sistem secvenţial (tratare pe loturi, engl. batch processing, fr.
traitement par lots) execută la un moment dat un singur program,
care trebuie terminat înainte de a lua începe execuţia unui alt
program.
Sistemele cu multiprogramare acceptă la un moment dat mai multe
programe în memoria centrală, acestea aflându-se în diferite stadii
de execuţie.
Un sistem de calcul cu prelucrare multiplă dispune de mai multe
procesoare, care pot să execute simultan unul sau mai multe
programe.
Sistemele de timp real funcţionează, de obicei, în cadrul unor
sisteme de comandă şi este necesar ca valorile anumitor atribute să
se încadreze în limite destul de restrictive, dictate de dinamica
proceselor comandate.
5. Exemple de sisteme de operare
Windows,Unix, MS DOS.
6. Cazul calculatoarelor personale
Cea mai simplă configuraţie a unui calculator personal (PC) include o
unitate centrală, o memorie principală, un display, o tastatură şi un mouse.
Această configuraţie, de regulă, este completată de o memorie secundară şi o
imprimantă.
Utilizatorul unui astfel de sistem va cere minimum următoarele două
tipuri de servicii:
identificarea şi crearea unor fişiere sau mulţimi structurate de informaţii;
stocarea acestor fişiere în memoria secundară; transferarea informaţiilor
între fişiere şi dispozitivele de intrare/ieşire;
execuţia unor programe existente sau introduse sub formă de fişiere în
PC;
introducerea datelor necesare pentru execuţia programului (de la
tastatură, dintr-un fişier sau de la alte surse periferice); listarea rezultatelor la
display, imprimantă sau copierea lor într-un fişier.
7. Comanda unor procese industriale
Procesul de producere este comandat de un calculator care îndeplineşte
următoarele funcţii:
 Reglare. Pentru o derulare bună a procesului de fabricaţie
parametrii de funcţionare (temperatura, presiunea, concentraţia,
etc.) trebuie să se afle într-o plajă de valori predefinite. Pentru
aceasta va fi acţionat debitul de intrare a materiilor prime A sau B.
Parametrii de funcţionare sunt măsuraţi cu ajutorul unor captoare.
Calculatorul preia aceste măsurări şi, în dependenţă de algoritmul
de comandă, acţionează robinetele de intrare.
 Înregistrare. Rezultatele măsurărilor sunt periodic înregistrate;
valorile lor sunt afişate pe un tablou de bord şi recopiate într-un
fişier ("jurnal de bord") în scopul unor prelucrări ulterioare (date
statistice).
 Securitate. În cazul în care unul dintre parametrii măsuraţi
depăşeşte o valoare critică predefinită reactorul trebuie oprit
imediat.
8. Sisteme tranzacţionale
Caracteristicile principale:
• sistemul gestionează un set de informaţii sau baze de date, care pot
atinge volume importante de informaţie;
• asupra acestor informaţii pot fi executate un anumit număr de
operaţii predefinite sau tranzacţii, adesea interactive;
• sistemul este dotat cu un mare număr de puncte de acces şi un mare
număr de tranzacţii se pot derula simultan. Caracteristicile obligatorii ale
unui astfel de sistem tranzacţional sunt disponibilitatea şi fiabilitatea; pentru
unele sisteme poate fi importantă şi toleranţa la defecţiuni. O caracteristică
importantă ale sistemelor tranzacţionale este multitudinea activităţilor
paralele, iar în multe cazuri şi repartizarea geografică a componentelor.
9. Sisteme în timp partajat
Destinaţia principală a unor astfel de sisteme este furnizarea serviciilor
necesare unei mulţimi de utilizatori, fiecare dintre ei beneficiind de servicii:
• echivalente serviciilor unui calculator individual;
• legate de existenţa unei comunităţi de utilizatori: partajarea
informaţiilor, comunicaţii între utilizatori.
Problemele care apar datorită conceptului de partajare a timpului sunt o
combinaţie a problemelor existente în cazul unui calculator individual cu
cele din sistemele tranzacţionale. Caracteristicile obligatorii ale unui astfel
de sistem îmbină, în egală măsură, calităţile unui sistem de operare al unui
calculator individual şi al unui sistem tranzacţional, cum ar fi:
disponibilitatea, fiabilitatea, securitatea, exploatarea optimă a
caracteristicilor resurselor fizice, calitatea interfeţei şi serviciilor
utilizatorului, facilitatea adaptării şi extensibilităţii.
10. SISTEMUL DE OPERARE ŞI PROCESELE
 Noţiunea de proces este asociată conceptului de lucrare şi poate fi
definită ca o suită temporală de execuţii de instrucţiuni,
considerată ca fiind o entitate de bază în descrierea sau analiza
funcţionării unui sistem. Evoluţia în timp a unui proces presupune
un consum de resurse, dictat de natura şi complexitatea
instrucţiunilor de execuţie. În particular, rezultă că ori de câte ori
se execută procedurile de sistem, resursele, pe care le utilizează
acesta, intră în administrarea procesului, care a cerut serviciul.
Resursele alocate unui proces variază în timp.
11. MAŞINĂ IERARHICĂ ŞI MAŞINĂ EXTINSĂ
Setul de instrucţiuni realizat hardware împreună cu instrucţiunile
suplimentare ale sistemului de operare formează sistemul de
comenzi al maşinii extinse.
Nucleul sistemului de operare va fi executat pe maşina “goală”,
iar programele utilizatorului – pe maşina extinsă.
Procesul 1 Procesul 2
Maşina extinsă
Maşina “goală” Programele
utilizatorului
(procese)
Sistemul de operare
Procesul 4
Procesul 3
Fig.1.10. Maşina extinsă.
12. ALTE PUNCTE DE VEDERE ASUPRA SISTEMELOR DE
OPERARE
Sistemele de operare pot fi abordate din diferite puncte de vedere,
cum ar fi SO şi procesele, SO şi maşina extinsă sau SO şi maşina
ierarhică. Există şi alte puncte de vedere asupra sistemelor de
operare pe care un specialist ar trebui să le cunoască.
Abordare funcţională-Pentru un utilizator obişnuit, convins că un
calculator este doar un instrument care îl ajută în soluţionarea
unor probleme din domeniul său de activitate, noţiunile, cum ar fi
administrarea memoriei cu paginaţie sau driverele dispozitivelor,
nu semnifică prea multe. Destinaţia principală a unui sistem de
operare pentru această categorie de utilizatori este punerea la
dispoziţie a unui set de programe care l-ar ajuta în formularea şi
soluţionare problemelor concrete ce ţin de domeniul său de
activitate.
Abordare din punctul de vedere al interfeţei cu utilizatorul
Interfaţa sistemului de operare cu utilizatorul prezintă un interes
aparte. Progresul în acest domeniu este spectaculos, dacă vom lua
în consideraţie că în primele sisteme de operare utilizatorul era
obligat să indice în mod explicit şi manual (în regim textual) fiecare
pas, oricât de nesemnificativ ar fi părut. Formularea paşilor cu
ajutorul unui limbaj specializat, cum ar fi Job Control Language
(JCL), nu a schimbat substanţial situaţia.
13. Abordare funcţională
Abordare funcţională-Pentru un utilizator obişnuit, convins că un
calculator este doar un instrument care îl ajută în soluţionarea unor
probleme din domeniul său de activitate, noţiunile, cum ar fi
administrarea memoriei cu paginaţie sau driverele dispozitivelor, nu
semnifică prea multe. Destinaţia principală a unui sistem de operare
pentru această categorie de utilizatori este punerea la dispoziţie a unui
set de programe care l-ar ajuta în formularea şi soluţionare problemelor
concrete ce ţin de domeniul său de activitate.
14. Abordare din punctul de vedere al interfeţei cu utilizatorul
Abordare din punctul de vedere al interfeţei cu utilizatorul
Interfaţa sistemului de operare cu utilizatorul prezintă un interes
aparte. Progresul în acest domeniu este spectaculos, dacă vom lua în
consideraţie că în primele sisteme de operare utilizatorul era obligat să
indice în mod explicit şi manual (în regim textual) fiecare pas, oricât de
nesemnificativ ar fi părut. Formularea paşilor cu ajutorul unui limbaj
specializat, cum ar fi Job Control Language (JCL), nu a schimbat
substanţial situaţia.
15. EVOLUŢIA SISTEMELOR DE OPERARE
Primele sisteme erau caracterizate prin prelucrarea secvenţială a
taskurilor. Timpul de execuţie a programelor era relativ mare, instrumentele
de depanare – primitive, fiecare programator îşi încărca în mod individual
programul (pachetul de cartele perforate), apăsa butoane, controla conţinutul
locaţiunilor de memorie, etc. (1950 – 1956). Au fost propuse programe de
monitorizare (monitoare), care treceau de la o lucrare la alta în mod automat,
utilizatorul fiind responsabil de organizarea corectă a programelor în cadrul
unui pachet – primele încercări de prelucrare pe loturi (1956 – 1959).
După 1965 au apărut primele sisteme cu partajare a timpului (time
sharing), au fost propuse sisteme sofisticate de administrare a informaţiei
Memoria virtuală şi maşinile virtuale sunt nişte principii care nici până
astăzi nu au fost exploatate până la capăt. Progresele ultimilor ani în
domeniul resurselor tehnice au permis implementarea acestor principii nu
numai în cadrul sistemelor de calcul mari, ci şi pentru calculatoarele
personale.
16. De la "poartă deschisă " la tratarea pe loturi
Primele calculatoare nu dispuneau de sisteme de operare. Fiecărui
utilizator i se rezerva pentru un timp determinat calculatorul cu toate
resursele acestuia. Interacţiunea era directă, programul şi datele fiind
introduse în mod manual sub formă de zerouri şi unităţi. Utilitele care
au apărut aveau destinaţia de a asista elaborarea programelor
(asambloare, compilatoare, etc.) sau de a facilitata operaţiile de
intrare-ieşire.Acest mod de exploatare, numit "poartă deschisă" , era
de o eficacitate minimă. Din această cauză la sfârşitul anilor '50 au
apărut primele "monitoare de înlănţuire" - programe care permiteau
executarea secvenţială a unui set de lucrări, pregătite anticipat,
trecerea de la o lucrare la alta fiind automatizată.
17. Multiprogramarea şi partajarea timpului
Utilizarea principiului multiprogramării sau partajarea memoriei între
mai mulţi utilizatori a permis o utilizare şi mai bună a procesorului
central. Exploatarea unui calculator conform principiului timpului
partajat oferă utilizatorilor posibilităţi analogice unui calculator
individual, permiţând beneficiul unor servicii comune la un preţ redus.
18. Organizarea intrărilor - ieşirilor în memorii tampon
Pentru excluderea influenţei perifericelor asupra vitezei de lucru a
sistemului de calcul s-a propus să se păstreze în memorie în anumite
zone tampon datele de intrare şi rezultatele mai multor lucrări.Deşi
utilizarea memoriilor tampon prezintă o serie de avantaje, totuşi două
momente negative pot fi menţionate:
 atunci când lucrarea în curs de execuţie are nevoie de nişte date
unitatea centrală rămâne inactivă pe toată perioada citirii acestora;
 o lucrare de scurtă durată, sosită în timpul execuţiei unei lucrări
"lungi", trebuie să aştepte terminarea acesteia din urmă.
19. Multiprogramarea
Multiprogramarea este un termen utilizat în cazul unui sistem în care pot
exista simultan câteva procese în stare de execuţie. Un proces se consideră în
stare de execuţie, dacă calculele au început, dar la momentul considerat nu
au fost terminate sau întrerupte. Multiprogramarea permite menţinerea
unităţii centrale în stare activă pentru perioada încărcării programelor
sau operaţiilor de intrare-ieşire. Acest mod de funcţionare este adaptat
tratării pe loturi pe un calculator, care nu dispune de un mecanism de
reamplasare dinamică.
20. Sisteme cu timp partajat
Destinaţia principală a unor astfel de sisteme este furnizarea
serviciilor necesare unei mulţimi de utilizatori, fiecare dintre ei
beneficiind de servicii:
• echivalente serviciilor unui calculator individual;
• legate de existenţa unei comunităţi de utilizatori: partajarea
informaţiilor, comunicaţii între utilizatori.
Problemele care apar datorită conceptului de partajare a timpului
sunt o combinaţie a problemelor existente în cazul unui calculator
individual cu cele din sistemele tranzacţionale şi pot fi clasificate
după cum urmează:
• definirea maşinii virtuale oferite fiecărui utilizator;
• partajarea şi alocarea resurselor fizice comune: procesoare,
memorii, dispozitive de comunicaţie;
• gestionarea informaţiilor partajate şi a comunicaţiilor.
21. Windows, Unix şi alte sisteme
Paralel cu evoluţia tehnică şi funcţională a sistemelor de operare a avut
loc şi o importantă evoluţie conceptuală, care a permis o mai bună înţelegere
a funcţionării sistemelor de operare şi a condus la elaborarea unor metode
proprii de concepere.
Debutul unei cercetări ştiinţifice a sistemelor de operare poate fi
considerat anul 1964, care a succedat o etapă importantă de dezvoltare
tehnică: primele sisteme cu partajare a timpului (Thor, CTSS). Sistemul de
operare UNIX, primul sistem mobil care asigură un mediu fiabil de
dezvoltare şi utilizare a softului de aplicaţie, este fundamentul practic de
elaborare a sistemelor fizico-logice deschise.
22. SО UNIX şi standardele sistemelor deschise
Sistemul de operare UNIX, primul sistem mobil care asigură un mediu
fiabil de dezvoltare şi utilizare a softului de aplicaţie.
Implementarea largă a sistemului de operare UNIX a permis trecerea de
la declararea sistemelor deschise la dezvoltarea practică a acestui concept.
Variantele SO UNIX, propuse de compania SCO şi destinate exclusiv
platformelor Intel, sunt bazate pe modulele iniţiale ale System V 3.2, fiind
total compatibile cu toate standardele de bază
23. OSF-1 şi alte variante UNIX
Open Software Foundation (OSF) a fost prima companie comercială,
care a încercat elaborarea SO UNIX în baza micronucleului Mach. A fost
creat sistemul de operare OSF-1, care nu era în sens de licenţiere „curat”,
deoarece folosea o parte a modulelor iniţiale din SVR 4.0.
Nu putem să nu amintim aici şi de realizarea originală a SO UNIX
pentru platformele Intel, propusă de Torvald Linus – LINUX
Prin standard al unei interfeţe al SO subînţelegem un set de proprietăţi,
mai mult sau mai puţin formale, sintactice sau semantice ale componentelor
sistemului de operare.
24. Standarde UNIX
Unul dintre primele standarde de-facto a fost cel publicat de USL pentru
versiunea SO UNIX System V Release 4 - System V Interface Definition
(SVID).
Mai menţionăm standardul de-facto SPARC Complience Definition,
propus de organizaţia SPARC International,
Pentru lumea UNIX este foarte important şi standardul limbajului de
programare C, adoptat mai întâi de ANSI şi apoi de ISO. În acest standard
sunt specificate, în afara limbajului C, bibliotecile necesare într-o realizare
standard. Deoarece chiar de la apariţie limbajul C şi sistemele de programare
respective erau strâns legate de UNIX, componentele bibliotecilor standard
corespundeau exact mediului standard al SO UNIX.
25. Sisteme de operare cu micronucleu
Micronucleul este partea minimă principală a unui sistem de operare,
folosită pentru asigurarea modularităţii şi transportabilităţii.
Noţiunea de micronucleu a fost introdusă de compania Next prin
sistemul de operare cu micronucleul Mach.
Următorul SO cu micronucleu a fost MS Windows NT, în care
momentul principal declarat era, în afara modularităţii, transportabilitatea.
Acest sistem de operare poate fi utilizat în sistemele mono- şi miltiprocesor,
bazate pe procesoarele Intel, Mips, şi Alpha
Au aderat la tehnologia „micronucleară” şi companiile Novell/USL,
Open Software Foundation (OSF), IBM, Apple şi altele. Unul din
concurenţii principali ai lui NT în domeniul SO cu micronucleu sunt Mach
3.0, creat în Universitatea Carnegy-Mellon, şi Chorus 3.0 al companiei
Chorus Systems.
26. MODUL SECVENŢIAL DE EXECUŢIE A UNUI PROGRAM.
Noţiuni fundamentale
Un program secvenţial = o mulţime de proceduri, care se pot apela
reciproc. Fiecărei proceduri îi este asociat un segment distinct de procedură.
Datele sunt reprezentate prin segmente, pot fi proprii unei proceduri sau
partajate între mai multe proceduri.
Numim activitate fenomenul care rezultă din execuţia neîntreruptă a
unei proceduri unice. !!Execuţia unui program secvenţial constă dintr-un lanţ
de activităţi!!!!
Numim context al unei activităţi mulţimea informaţiilor accesibile
procesorului în cursul acestei activităţi. Contextul activităţii este compus din
contextul procesorului (registrele programabile şi interne) şi contextul
memoriei (segmentul procedurii şi segmentul datelor). Trecerea de la o
activitate la alta este realizată de instrucţiuni speciale: apelarea şi returul din
procedură, care realizează comutarea contextului.
27. Starea şi contextul procesorului
Starea procesorului este determinată de conţinutul registrelor acestuia.
Registrele pot fi:
adresabile, numite registre generale, manipulate de programe, registre
speciale - cuvânt de stare program (program status word, PSW).
PSW conţine informaţii:
Referitoare la starea procesorului:
Starea de execuţie. Procesorul se poate afla în starea activ în care
îndeplineşte instrucţii, sau în starea de aşteptare, când execuţia este
suspendată. Modul de funcţionare:
Protecţie - se permite doar programelor SO executarea unor instrucţiuni
anumite (speciale), programele utilizatorilor neavând acces la aceste
instrucţiuni. Masca întreruperilor.
Referitoare la contextul accesibil al memoriei şi drepturile de acces
asociate: tabele de segmente, indicatori de protecţie a memoriei, etc.
Referitoare la derularea activităţii curente: codul condiţiei, contorul
operaţiei următoare (contor ordinal).
28. ÎNTRERUPERI, DEVIERI, APELAREA SUPERVIZORULUI
29. Activităţi asincrone
Pentru cazuri mai generale sunt necesare mecanisme suplimentare, cum
ar fi conceptele de asincronism sau de protecţie reciprocă între activităţi.
Prin asincronism înţelegem efectul care îl pot avea asupra derulării
unei activităţi anumite evenimente exterioare.
Numim protecţie reciprocă între activităţi o modificare mai profundă
a contextului, atunci când se trece de la o activitate la alta, în comparaţie
cu ceea ce are loc în cazul unei simple apelări de procedură.
Un caz tipic de asincronism este executarea intrărilor-ieşirilor
simultan cu execuţia unui program. Trebuie să fie asigurată posibilitatea
informării programului despre terminarea unui transfer de informaţii.
30. Mecanisme de comutare a contextului. Întreruperi
Comutarea contextului unui procesor permite executarea într-o manieră
indivizibilă (atomară) a următoarelor două operaţii:
trecerea cuvântului de stare într-un amplasament specificat al memoriei,
încărcarea în cuvântul de stare a conţinutului unui alt amplasament
specificat al memoriei. Comutarea contextului poate fi necesară din mai
multe cauze distincte. Presupunem că fiecărei cauze i-a fost asociat un număr
de ordine. Pot fi întâlnite două scheme de comutare a contextului.
1. Salvare în amplasamente fixe.
2. Salvare într-o stivă.
31. Devieri şi apelarea supervizorului
O deviere semnalizează o anomalie în derularea unei instrucţiuni, care
prohibitează executarea instrucţiunii. Originile pot fi diverse:
date incorecte, instrucţiune neexecutabilă . Devierile pot fi clasificate, ca
şi întreruperile, conform cauzelor care le generează. O deviere poate fi
suprimată, dar nici intr-un caz retardată. Un apel al supervizorului
(supervisor call, prescurtat SVC, eng., appel au superviseur, fr.) este o
instrucţiune chemată să provoace o comutare a contextului
procesorului. Acest efect este analogic apelării unei proceduri, însă
modificarea contextului este mai profundă,
Destinaţia unui apel al supervizorului este de a permite apelarea
unei proceduri a sistemului de operare, pretinzând la drepturi mai mari
32. Exemple de sisteme de întreruperi
Sistemul de întreruperi are 5 nivele (în ordinea de descreştere a
priorităţilor): eroare hardware, deviere, apelare supervizor,
extern şi intrare-ieşire. Fiecărui nivel îi corespunde în memoria
operativă un cuplu de amplasamente rezervate cuvintelor de stare
vechi şi nou. Fiecare nivel conţine mai multe cauze de întrerupere.
33. IMPLEMENTAREA MECANISMELOR DE COMUTARE A
CONTEXTULUI
Implementarea mecanismelor este ilustrată prin exemple, legate
de utilizarea lor.
Vom preciza notaţia utilizată în schemele programelor:
1. conţinutul unui cuvânt de stare este reprezentat
prin notaţia <activitate, mod, mascare, contor
ordinal>. Dacă csp desemnează un cuvânt de stare,
câmpurile sale vor fi desemnate de csp.act, csp.mod,
csp.masc şi csp.co.
2. operatorul adr aplicat unui identificator de
variabilă sau de procedură, desemnează adresa
amplasamentului unde se află variabila sau prima
instrucţiune a procedurii,
 3.notaţia Mp[adr] desemnează conţinutul Intrări-ieşiri programate pe canal sau acces direct la memorie
amplasamentului cu adresa adr. Intrări-ieşiri asincrone cu întreruperi
4. notaţiile svc_vechi, dev_vechi, intr_x_vechi, Intrări-ieşiri sincrone
svc_nou, dev_nou, intr_x_nou desemnează
amplasamentele unde sunt plasate şi de unde sunt 39. Intrări-ieşiri buferizate în memorie
încărcate cuvintele de stare. Diferenţa considerabilă dintre viteza de lucru a unităţii centrale şi cea a
Vom mai presupune că organelor periferice impune "buferizarea" intrărilor-ieşirilor, adică
1. apelarea supervizorului este de forma SVC <cod>, introducerea unei zone-tampon de memorie între periferic şi programul
unde <cod> reprezintă un număr care permite utilizatorului. Scopul este de a reduce timpul de inactivitate a unităţii
identificarea funcţiei cerute, centrale, dezlegând funcţionarea acesteia de periferice.
2. un indicator <cauză> permite stabilirea cauzei care Programul utilizatorului va transfera informaţiile din sau spre zona-
provoacă o deviere. tampon, iar această zonă-tampon va servi, în mod paralel, drept sursă sau
destinaţie la schimbul de date cu perifericul. Dezlegarea unităţii centrale de
34. Utilizarea devierilor şi apelării supervizorului periferic este cu atât mai bine realizată cu cât este mai mare capacitatea
zonei-tampon. Adesea, pentru a nu supraîncărca memoria principală, zona-
35. Exemple de utilizare a întreruperilor tampon este situată pe discul fix.
Principala utilizare a întreruperilor este măsurarea timpului şi
administrarea operaţiilor de intrare-ieşire. Prezentăm mai jos câteva exemple 40. Încărcarea iniţială
de utilizare a ceasului calculatorului. La primele calculatoare, un program de câteva instrucţiuni, introdus
procedura iniţializare; manual în memorie cu ajutorul unor comutatoare ale pupitrului de comandă
intr_ceas_nou:=<activ,master,mascat,adr intr_ceas>; la o adresă fixă, permitea încărcarea unui program de citire mai elevat
svc_nou :=<activ,master,mascat,adr tratare_svc >; capabil să citească versiunea completă a sistemului de operare. Acest proces
dezarmare(intr_ceas); era numit încărcare (bootstrapping, eng.).
procedura tratare_svc; În calculatoarele contemporane, programul de iniţializare se află
save(zonă); permanent într-o memorie constantă (BIOS). Execuţia acestui program este
case cod of declanşată odată cu punerea sub tensiune a calculatorului (autoîncărcare).
…
apel_lim_timp_ex: -- parametrii p, q, tratare_eroare 41. GESTIUNEA ACTIVITĂŢILOR PARALELE
ceas:=q;
cspretur:=svc_vechi; -- salvare pentru retur 42. EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI PARALELE
csplucrare:= <activ,slave,demascat,adr p>; 43. Administrarea tamponată a intrărilor-ieşirelor
csperoare:= <activ,slave,demascat,adr tratare_eroare>; Analiza acestui mod de funcţionare (fig.3.1) pune în evidenţă patru
armare(intr_ceas); activităţi, care pot avea loc simultan:
restabileşte(zonă); primitiva scriere_linie SL (unitatea centrală)
încarcă_csp(csplucrare); scriere pe disc SD (canal 1)
… citire de pe disc CD (canal 2)
retur: -- datorat terminării procedurii p imprimare fizică IF (canal 3)
dezarmare(intr_ceas); Pot fi evidenţiate două tipuri de condiţii, care trebuie respectate:
încarcă_csp(cspretur); Condiţii, care stabilesc posibilitatea existenţei unor activităţi
… Condiţii de validitate a informaţiilor partajate.
endcase
procedura intr_ceas; -- expirarea timpului limită 44. Comanda unui proces industrial
dezarmare(intr_ceas); D2 segmentele procedurilor şi datelor pentru comanda
încarcă_csp(csperoare); celor două reactoare R1 şi R2, memoria principală având capacitatea
necesară pentru păstrarea acestor segmente.
36. PROGRAMAREA OPERAŢIILOR DE INTRARE-IEŞIRE Programele P1 şi P2 sunt executate pe rând de procesor. Relaţia 2t<T
Prin noţiunea de intrare-ieşire trebuie să fie respectată. Dacă acesta va fi cazul, funcţionarea reactoarelor
numim orice transfer de informaţii din sau spre nucleul calculatorului. pentru un observator extern pare identică pentru ambele soluţii. Trebuie,
Operaţiile de I/E semnifică: totuşi să subliniem, că soluţia doi impune restricţii mai severe în ceea ce
transferurile de informaţii dintre diferite nivele ierarhice ale memoriei, priveşte performanţele calculatorului
transferurile de informaţii din sau spre mediul exterior (organe periferice Modalităţile de implementare a soluţiei doi.
locale sau la distanţă, captoare sau dispozitive de acţionare, alte calculatoare, 1) Partajarea procesorului
etc.). 2) Partajarea programului
37. Organizarea generală
Un organ de intrare-ieşire este un dispozitiv capabil să transfere 45. NOŢIUNE DE PROCES SECVENŢIAL
informaţii între procesorul sau memoria calculatorului şi un suport extern de Executarea unui program se traduce într-o suită de acţiuni a1, a2,..., ai,...,
informaţie. Acest transfer este comandat de către procesorul central. cu început(ai)<sfârşit(ai) **
Un canal O astfel de suită este numită proces secvenţial sau simplu proces.
este un procesor specializat în operaţiile de intrare-ieşire. El poate fi Un proces poate, deci, fi descris cu ajutorul succesiunii evenimentelor
lansat doar de un procesor central, nu posedă întreruperi, dar poate întrerupe început(a1), sfârşit(a1), început(a2), sfârşit(a2),...
un procesor central. 46. Proces unic. Context
Un contróler este un dispozitiv de comandă adaptat la un tip concret de Noţiunea de proces pune la dispoziţie un model pentru reprezentarea
echipament periferic. Autonomia sa este limitată de operaţii foarte unei activităţi, care rezultă din executarea unui program pe calculator.
elementare. Destinaţia principală a unui controler este de a permite , contextul unui proces rezultant din executarea unui program conţine:
conectarea a mai multor periferice de acelaşi tip la un singur controler. Contextul procesorului (cuvântul de stare şi registrele),
Un periferic este un organ capabil să transfere informaţii din sau spre un Un context în memorie, sau spaţiul de lucru (segmente procedură, date,
suport extern. Controlerul este legat de periferic printr-o interfaţă, care stivă de execuţie),
conţine un set de funcţii O mulţime de atribute ataşate procesului şi care specifică diferite
şi o linie de comunicaţie, care serveşte la transferul informaţiilor. proprietăţi:
38. Metode de comandă a perifericelor
Programul, care controlează funcţionarea elementară a unui dispozitiv
periferic se numeşte driver. Driverul gestionează în mod direct interfaţa
controlerului perifericului, tratează întreruperile generate de acesta, 
În realitate, citirea şi scrierea pe disc sunt executate pe acelaşi canal, ceea
detectează şi tratează cazurile de eroare. Modurile principale de control ale ce poate impune unele restricţii privind simultaneitatea executării lor. Vom
perifericelor ignora aici aceste restricţii, justificând mai apoi acest mod de procedare.
 Nume. Numele unui proces, care serveşte pentru identificarea lui.
Prioritate. Prioritatea proceselor permite ordonarea lor pentru alocarea
procesorului. Dacă toate procesele au aceeaşi prioritate, alocarea se face
conform ordinii “primul sosit, primul servit”.
Drepturi. Drepturile unui proces specifică operaţiile care îi sunt permise,
în scopul asigurării protecţiei informaţiei .
47. Relaţii între procese
Vom cerceta în continuare execuţia unei mulţimi de procese şi
interacţiunea reciprocă a acestora. Noţiunile, introduse mai sus, pot fi extinse
pentru o mulţime de procese:
traiectoria temporală a unei mulţimi de procese este şirul evenimentelor
formate de începuturile şi sfârşiturile acţiunilor rezultante din executarea
programelor acestor procese.
contextele unor procese diferite pot avea părţi comune. Două procese,
contextele cărora sunt disjuncte, se numesc independente; ele nu pot avea
interacţiuni reciproce. Partea contextului, care aparţine unui singur proces, se
numeşte context privat al procesului dat.
48. Mulţimi de procese. Paralelism
Să considerăm două programe distincte P şi Q, fiecare având în
memorie un segment cod şi un segment de date. Numim p şi q
procesele rezultante din executarea respectivă a acestor două
programe. Executarea setului (p, q) poate să se producă în diferite
moduri, caracterizate de forma particulară a traiectoriei sale
temporale.
schema 3 are loc un paralelism real, iar în schema 2 – un pseudo-
paralelism. Paralelismul real necesită două procesoare distincte. Două
observaţii importante sunt necesare:
Diferenţa acestor scheme de execuţie este legată de alegerea nivelului de
observare. Astfel, la nivelul de bază, diferenţa dintre schemele 1 şi 2 dispare:
ambele sunt secvenţiale.
49. Concurenţa proceselor. Resurse virtuale
Funcţionarea corectă a unei mulţimi de procese, care participă la
îndeplinirea unei lucrări comune, implică relaţii logice de cooperare. Este
comod să se separe această cooperare de concurenţa pentru resursele fizice
cu scopul de a simplifica înţelegerea şi aplicarea celor două tipuri de relaţii.
Pentru aceasta este folosită noţiunea de resurse virtuale:
fiecărei resurse fizice critice i se asociază tot atâtea copii imaginare
(sau virtuale) ale acestei resurse câte procese concurente solicită utilizarea ei.
50. Excludere mutuală
Excluderea mutuală constă în extinderea pentru secvenţa de acţiuni a
proprietăţii de indivizibilitate a acţiunilor nivelului de bază (acţiuni atomare).
Posibilitatea executării unor acţiuni atomare se află la baza mecanismelor
care realizează sincronizarea.
51. SINCRONIZAREA PROCESELOR
52. Exprimarea şi implementarea restricţiilor de succesiune
sfârşit(scriere(a)) < început(citire(a))
Această relaţie exprimă restricţia, că citirea lui a de către q nu poate
începe înainte de terminarea scrierii lui a de către p. Dacă programul
procesului pi are forma
<debut_i>;
<rendez-vous>
<continuare_i>;
atunci restricţiile de sincronizare se vor exprima după cum urmează:
" pentru orice i, j din [1..N]: sfârşit(debut_i) < început(continuare_j) ◄
Restricţiile de sincronizare pot fi exprimate prin următoarele două forme
echivalente:
1. Se va impune o ordine de succesiune în timp logic pentru unele
puncte ale traiectoriei temporale ale procesului,
2. Se va impune unor procese o condiţie de autorizare a
depăşirii acestor puncte ale traiectoriei lor temporale.
53. Probleme de realizare a sincronizării
Un eveniment memorizat este o variabilă, care poate lua două valori:
sosit şi non_sosit, valoarea iniţială este non-sosit. Asupra evenimentului
memorizat sunt posibile două operaţii, care sunt acţiuni indivizibile:
e:=<valoare> -- atribuirea imediată a unei valori
aşteptare(e).
Operaţia aşteptare(e), executată de un proces p, are următoarea
specificaţie:
if e = non_sosit then
starea(p) := blocat -- p este trecut în “aşteptarea lui e”
endif
Când e ia valoarea sosit, toate procesele care aşteptau e trec în starea
activ.
54. Monitorul – mecanism de sincronizare
Un monitor este constituit dintr-o mulţime de variabile de stare şi o
mulţime de proceduri, care utilizează aceste variabile. Unele dintre aceste
proceduri, numite externe, sunt accesibile utilizatorilor monitorului; numele
acestor proceduri sunt numite puncte de intrare ale monitorului. Procesele,
care utilizează monitorul pentru a se sincroniza, nu au acces direct la
variabilele de stare. Monitorul poate fi utilizat doar prin apelarea
procedurilor sale externe; acestea permit blocarea sau deblocarea proceselor
conform specificaţiilor problemei.
. Un monitor conţine un fragment de cod de iniţializare, executat o
singură dată la crearea monitorului.
55. Exemple de utilizare a monitorului
Monitorul este utilizat după cum urmează:
procesul p procesul q
scriere(a); <debut_q>
sinc.terminare_scriere; sinc.debut_citire;
<continuare_p> citire(a);
56. IMPLEMENTAREA SINCRONIZĂRII
Experienţa demonstrează, că problemele de sincronizare
logică întâlnite în practică pot fi reduse, în marea lor
majoritate, la combinaţia unui număr mic de situaţii
elementare, schemele de soluţionare ale cărora sunt
cunoscute.
57. Probleme-tip
Problemele-tip sunt următoarele:
accesarea de către o mulţime de procese a unei resurse partajate comune,
comunicarea între procese,
gestionarea perifericelor şi intrărilor-ieşirilor tamponate,
sincronizare temporală.
58. Administrarea unei resurse partajate
Considerăm o resursă (fizică sau logică) partajată de o mulţime de
procese. Utilizarea acestei resurse trebuie să respecte nişte reguli de utilizare,
destinaţia cărora constă în garantarea unor proprietăţi specificate sau
restricţii de integritate. Aceste restricţii sunt specificate pentru fiecare
resursă.
O modalitate de garantare a respectării regulilor de utilizare a unei
resurse constă în adoptarea următoarei scheme:
modul de folosire a resursei presupune utilizarea obligatorie a
procedurilor de acces asociate resursei; orice tentativă de utilizare, care nu
respectă acest mod este detectată automat,
procedurile de accesare sunt grupate într-un monitor, sau mai multe,
programul căruia impune respectarea restricţiilor de integritate.
59. Alocarea resurselor banalizate
Considerăm o resursă pentru care există un număr fix de N exemplare.
Un proces poate accesa la cerere n unităţi din cele N, le poate utiliza şi apoi
elibera. Toate unităţile sunt echivalente din punctul de vedere al proceselor
utilizatoare, se mai zice că resursa este banalizată.
Utilizarea resursei are loc conform schemei de mai jos.
ps:resurse.cerere(n); -- cerere pentru n unităţi
-- aşteptare în caz de eşec
<utilizarea unităţilor primite>
resurse.eliberare(n) -- eliberarea resurselor
Condiţia de sincronizare se va scrie pentru orice proces:
aut(ps) : n  nlibere
60. Modelul cititorului şi scriitorului
 Să considerăm un fişier manipulat de procese din două clase diferite:
cititori, care consultă fişierul fără a modifica conţinutul lui şi scriitori, care
pot modifica acest conţinut. Fie pentru un moment arbitrar de timp ncit şi nscr
numărul de cititori şi de scriitori, respectiv, care folosesc o procedură de
acces la fişier. Cererea de asigurare a coerenţei fişierului ne impune să
respectăm următoarele restricţii:
(nscr=0) şi (ncit0) -- fişier în citire
sau (nscr =1) şi (ncit=0) -- fişier în scriere
61. Comunicarea între procese
Procesele pot comunica prin accesarea unei mulţimi de variabile
comune. Acest mod de comunicare este slab structurat şi ineficient - cere
excluderea reciprocă a variabilelor. Comunicarea prin mesaje - modelul
producătorului şi consumatorului, realizată cu ajutorul monitoarelor . O altă
posibilitate, constă în a considera operaţiile de comunicare ca un fel de
mecanisme primitive de sincronizare.
62. Modelul producătorului şi consumatorului
Un proces (producătorul) trimite mesaje unui alt proces (consumatorul),
utilizând o zonă tampon în memoria comună. Mesajele sunt de lungime fixă
şi capacitatea tamponului este de N mesaje.
Specificaţiile comunicaţiei:
un mesaj dat poate fi preluat doar o singură dată după ce a fost
depozitat în tampon,
un mesaj nu poate fi pierdut; dacă tamponul conţine N mesaje
nepreluate, nu pot fi depozitate alte mesaje,
o operaţie “imposibilă” blochează procesul, care încearcă să o execute.
63. Primitive de comunicare
Operaţiile de schimb de mesaje pot fi definite ca nişte mecanisme
primitive şi să le utilizăm pentru sincronizarea proceselor.
Primitivele de bază în comunicarea prin mesaje sunt:
emitere(mesaj,destinaţie)
recepţie(mesaj,origine)
Specificările acestor primitive trebuie să precizeze:
natura şi forma mesajelor,
modul de adresare a proceselor emiţătoare şi destinatare,
modul de sincronizare a acestor procese,
tratarea erorilor.
64. Aplicaţii : relaţia client-server
O aplicaţie curentă a comunicărilor între procese este relaţia client-
server. Un proces server are în şarjă îndeplinirea unor servicii (executarea
unor programe predefinite) proceselor client. Pentru aceasta este utilizată
următoarea schemă:
Procesul server este asociat unei porţi, unde clienţii îşi depun cererile; el
este blocat atâta timp cât nu există cereri de servicii în aşteptare.
modelul client-server sunt reprezentative pentru două scheme de
obţinere a unui serviciu cu ajutorul proceselor într-un sistem de operare:
apelarea unei procedure de monitor sau activarea unui proces server ciclic
prin emiterea mesajelor. Alegerea între aceste două scheme este dictată de
considerente de eficacitate.
65. Administrarea intrărilor-ieşirilor
Pentru un proces care execută o intrare-ieşire apelând o procedură de
schimb a acestui monitor, totul se petrece ca şi cum schimbul este sincron: la
returul din procedură, informaţia a fost efectiv transferată (sau o eroare a fost
detectată şi semnalizată). Mecanismul de blocare evită aşteptarea activă şi
procesorul poate fi utilizat în timpul transferului de un alt proces.
66. Administrarea unui periferic
Fiecărui periferic îi este asociat un monitor procedurile externe
ale căruia permit executarea intrărilor-ieşirilor la acest periferic. Acest
monitor are următoarea formă generală (pentru un sistem mono-utilizator):
perif: monitor;
var ..., sfr_schimb_i,...: condiţie;
<declaraţiile variabilelor de stare ale perifericului>
...
67. Buferizarea imprimării
Trei zone-tampon tm1 şi tm2 de capacitate N1 şi N2 în memoria centrală
şi unul pe disc, td, de lungime Ndisc. Pentru simplitate presupunem, că
transferurile se fac cu blocuri constante egale cu o linie. Fiecare bufer este
comandat de un monitor cu aceeaşi structură care are rolul de a asigura
excluderea mutuală şi sincronizarea condiţiilor tampon plin şi tampon vid.
Definind tm1, tm2 şi td ca tablouri de elemente de lungimea unei linii şi
pointerii top şi coadă locali fiecărui monitor, procedurile de depozitare şi
preluare pot fi:
<pentru tm 1> <pentru tm 2>
procedura intrare(l:linie); procedura intrare(l:linie);
tm1[coadă] := l; tm2[coadă] := l;
coadă := coadă+1 mod N1 coadă := coadă+1 mod N2
procedura ieşire(var l:linie); procedura ieşire(var l:linie);
l := tm1[top]; l := tm2[top];
top := top+1 mod N1 top := top+1 mod N2
68. Sincronizare temporală
Sincronizarea temporală face ca timpul să intervină nu numai ca mijloc
de ordonare a evenimentelor, dar şi ca măsură de durată absolută. Acest mod
de sincronizare este utilizat în aplicaţiile de timp real, care conţin interacţiuni
cu organe externe (comanda proceselor industriale, de exemplu).
Sincronizarea temporală solicită folosirea unui ceas, realizat prin
intermediul generatorului de sincronizare, care emite impulsuri la intervale
regulate. Aceste impulsuri pot fi utilizate pentru a declanşa o întrerupere
la fiecare impuls sau
pentru a decrementa în mod automat conţinutul unui registru contor, o
întrerupere este declanşată atunci când conţinutul acestui registru atinge
valoarea 0.
69. GESTIONAREA DINAMICĂ A PROCESELOR
În sistemele performante, mai ales în cele interactive, procesele sunt
comandate dinamic. Crearea unui proces presupune alocarea resurselor şi
iniţializarea contextului. Distrugerea unui proces eliberează toate resursele
care i-au fost alocate. Primele primitive, propuse pentru gestionarea
dinamică a proceselor, au fost fork şi join. Istoric şi cronologic, aceste
operaţii au fost introduse pentru organizarea executării paralele a
programelor pe un sistem multiprocesoral, noţiunea de proces nefiind încă
clară.
70. SINCRONIZAREA ÎN WINDOWS
Platforma pe 32 de biţi pune la dispoziţia programatorului instrumente
evoluate pentru multiprogramare, atât la nivelul unei mulţimi de lucrări, cât
şi a unei lucrări singulare. Poate să apară întrebarea CÂND să fie utilizată
multiprogramarea în cadrul unei singure aplicaţii. Răspunsul este foarte
simplu: atunci când dorim ca mai multe fragmente de cod să fie executate
simultan. De exemplu, dacă dorim ca unele activităţi să fie îndeplinite în
regim de fond sau programul să continue să reacţioneze la unele evenimente
exterioare în timpul îndeplinirii unor calcule foarte „costisitoare”
71. Procese şi fire in Windows
Numim proces în Windows o instanţă (un exemplar) a programului,
încărcat în memoria operativă. Această instanţă poate crea fire (thread) -
secvenţe de instrucţiuni, care urmează a fi executate
În cadrul sistemului de operare Windows există două tipuri de fire – fire
interactive, care execută un ciclu propriu de prelucrare a mesajelor (de
exemplu, firul principal al unei aplicaţii) şi fire de lucru, care sunt funcţii
simple. În ultimul caz execuţia firului se încheie atunci când calculele,
generate de funcţia respectivă, iau sfârşit.
72. Necesitatea sincronizării în Windows
În realitate, din cauza multitaskingului controlat se poate întâmpla ca un
fir să nu fi terminat încă lucrul cu o resursă comună oarecare, iar sistemul să
treacă la un alt fir, care utilizează aceeaşi resursă. Rezultatele pot fi
imprevizibile. Asemenea conflicte se pot produce şi în cazul unor fire, care
aparţin chiar unor procese diferite. Problema poate să apară întotdeauna când
două sau mai multe fire folosesc o resursă comună. Este necesar un
mecanism de coordonare a lucrului firelor cu resurse comune. În Windows
acest mecanism se numeşte sincronizarea firelor .
73. Structura mecanismului de sincronizare în Windows
Mecanismul de sincronizare este un set de obiecte ale sistemului de
operare Windows, create şi gestionate program, comune pentru toate firele
sistemului
şi utilizate pentru coordonarea accesului la resurse. În calitate de resurse
pot fi toate obiectele, care pot fi accesate de două şi mai multe fire – un fişier
pe disc, un port, un articol al unei baze de date, o variabilă globală a unui
program
Sensul mecanismelor de sincronizare constă în faptul, că fiecare poate să
fie în starea set. Pentru fiecare mecanism de sincronizare această stare poate
să aibă sens propriu. Firele pot să testeze starea curentă a mecanismului de
sincronizare şi/sau să aştepte modificarea acestei stări, coordonându-şi în
acest fel acţiunile proprii
 Mecanismele de sincronizare nu pot interzice accesul nedorit la o corespund obiectelor de sincronizare WinAPI şi sunt derivate de la clasa
resursă, ele doar indică firului momentul când acesta poate accesa resursa, CSyncObject. Pentru utilizarea acestor clase trebuie consultaţi constructorii
sau când acesta trebuie să aştepte . şi metodele lor – Lock şi Unlock.
Obiectul de sincronizare MFC este inclus în această clasă în calitate de
74. Administrarea obiectelor de sincronizare în Windows membru privat şi toate funcţiile clasei, care realizează accesarea resursei, îşi
Crearea unui obiect de sincronizare se produce prin apelarea unei funcţii coordonează lucrul cu acest membru.
speciale din WinAPI de tipul Create… (de exemplu, CreateMutex). Acest Utilizând funcţiile Lock şi Unlock clasele de sincronizare MFC pot fi
apel returnează descriptorul obiectului (handle), care poate fi folosit de toate utilizate direct, iar în mod indirect – prin funcţiile CSingleLock şi
firele procesului dat. Un obiect de sincronizare poate fi accesat şi dintr-un alt CmultiLock.
proces, dacă acest proces a moştenit descriptorul obiectului dat, sau folosind
funcţia de deschidere a unui obiect (Open…). 81. Exemplu de sincronizare în Windows
Dacă în parametrul timp este indicată constanta simbolică INFINITE, #include <windows.h>
funcţia va aştepta până când starea obiectului va deveni set, fără vre-o #include <iostream.h>
restricţie
Starea mai multor obiecte poate fi aflată cu ajutorul funcţiei void main()
WaitForMultipleObjects. Pentru încheierea lucrului cu un obiect de {
sincronizare şi eliberarea descriptorului se apelează funcţia CloseHandle. DWORD res;
Este important de ştiut, că apelarea unei funcţii de aşteptarea blochează firul HANDLE mutex = CreateMutex(NULL, FALSE,
curent, adică atâta timp cât un fir se află în starea de aşteptare el nu are acces "NUME_APLICATIE-MUTEX01");
la procesor. cout<<"Încerc să ocup obiectul...\n"; cout.flush();
res = WaitForSingleObject(mutex,20000);
75. Excluderea mutuală if (res == WAIT_OBJECT_0)
Mecanismele de excludere mutuală (mutex-ele, de la MUTual {
EXclusion) permit coordonarea accesului la o resursă partajată. Starea cout<<"L-am prins! Aşteptare 10 secunde...\n";
set a obiectului corespunde momentului de timp în care obiectul nu cout.flush();
aparţine nici unui fir şi poate fi „utilizat”, iar starea reset – momentului Sleep(10000);
când un fir oarecare controlează deja mutex-ul. Accesarea va fi permisă cout<<"Acum eliberăm obiectul\n"; cout.flush();
doar după eliberare. ReleaseMutex(mutex);
Pentru a lega mutex-ul de firul curent trebuie apelată una din funcţiile de }
aşteptare. Firul, căruia îi aparţine mutex-ul, îl poate „ocupa” de mai multe CloseHandle(mutex);
ori, fără autoblocare, însă mai apoi acesta va trebui eliberat tot de atâtea ori }
cu ajutorul funcţiei ReleaseMutex.
82. Utilizarea secţiunilor critice în Windows
76. Evenimentele În acest caz secţiunile critice sunt utilizate pentru a permite la un
Obiectele-evenimente sunt utilizate pentru a informa firele, care sunt în moment de timp dat accesul la unele date importante unui singur fir al
aşteptare, despre producerea unui eveniment. În Windows există două tipuri aplicaţiei, celelalte fire fiind blocate
de evenimente – cu resetare manuală şi automată. Resetarea manuală se Secţiunile critice nu sunt obiecte ale nucleului sistemului de operare.
execută cu funcţia ResetEvent. Aceste evenimente sunt folosite pentru Practic, tot lucrul cu secţiunile critice are loc in procesul care le-a creat. Din
informarea mai multor fire, iar evenimentele cu resetare automată sunt aceasta rezultă, că secţiunile critice pot fi utilizate numai pentru sincronizare
utilizate pentru informarea unui anumit fir, celelalte rămânând în aşteptare. în cadrul unui proces.
Funcţia CreateEvent crează un obiect-eveniment, funcţia SetEvent
setează evenimentul în starea set, iar funcţia ResetEvent resetează 83. Structura RTL_CRITICAL_SECTION
evenimentul. Funcţia PulseEvent setează evenimentul, iar după Este definită după cum urmează:
semnalizarea firelor, care erau în aşteptare typedef struct _RTL_CRITICAL_SECTION
resetează obiectul {
PRTL_CRITICAL_SECTION_DEBUG DebugInfo; // Folosit de
77. Semafoarele sistemul de operare
Un obiect-semafor este în ultimă instanţă un mutex cu contor. Acest LONG LockCount; // Contorul de utilizări
obiect permite să fie „ocupat” de un număr anume de fire, după care LONG RecursionCount; // Contorul accesării repetate din firul
„ocuparea” va fi posibilă numai dacă unul din fire va „elibera” semaforul. utilizatorului
Semafoarele sunt utilizate pentru a limita numărul de fire, care lucrează HANDLE OwningThread; // ID firului utilizatorului (unic)
simultan cu resursa. HANDLE LockSemaphore; // Obiectul nucleului folosit pentru
78. Secţiunile critice aşteptare
Obiectul-secţiune critică permite programatorului să evidenţieze un ULONG_PTR SpinCount; // Numărul de cicluri goale înaintea
fragment de cod în care firul obţine acces la o resursă partajată, apelării nucleului
preîntâmpinând utilizarea resursei de mai mulţi utilizatori. Pentru a utiliza }
resursa firul va intra mai întâi în secţiunea critică (apelarea funcţiei RTL_CRITICAL_SECTION, *PRTL_CRITICAL_SECTION;
EnterCriticalSection). Într-adevăr, secţiunile critice sunt destinate să protejeze datele la
Diferenţa de mutex constă în faptul că secţiunea critică este utilizată accesarea din câteva fire. Utilizarea multiplă a uneia şi aceeaşi secţiuni
numai pentru firele unui singur proces. critice de un singur fir nu va genera eroare, ceea ce este normal.
Cu ajutorul funcţiei TryEnterCriticalSection se poate stabili, dacă
secţiunea critică este liberă. 84. Funcţii API pentru secţiunile critice
Mai întâi funcţiile BOOL
79. Protejarea accesării variabilelor InitializeCriticalSection(LPCRITICAL_SECTION lpCriticalSection) şi
Există o serie de funcţii, care permit lucrul cu variabilele globale ale BOOL InitializeCriticalSectionAndSpinCount(LPCRITICAL_SECTION
tuturor firelor, fără a ne preocupa de sincronizare, deoarece aceste funcţii lpCriticalSection, DWORD dwSpinCount).
singure rezolvă problema sincronizării. Aceste funcţii sunt Funcţia DWORD
InterlockedIncrement, InterlockedDecrement, InterlockedExchange, SetCriticalSectionSpinCount(LPCRITICAL_SECTION lpCriticalSection,
InterlockedExchangeAdd şi InterlockedCompareExchange. De DWORD dwSpinCount) setează valoarea câmpului SpinCount şi returnează
exemplu, funcţia InterlockedIncrement incrementează valoarea unei valoarea precedentă a acestuia.
variabile pe 32 biţi cu o unitate. VOID DeleteCriticalSection(LPCRITICAL_SECTION
lpCriticalSection) eliberează resursele, ocupate de secţiunea critică.
80. Sincronizarea în Microsoft Fundation Classes VOID LeaveCriticalSection(LPCRITICAL_SECTION
Biblioteca MFC conţine clase speciale pentru sincronizarea firelor lpCriticalSection) eliberează secţiunea critică.
(CMutex, CEvent, CCriticalSection şi CSemaphore). Aceste clase
 85. Clase de secţiuni critice simetrie: prologul şi epilogul trebuie să fie identice pentru toate
Clasele CLock şi CAutoLock sunt utilizate, de obicei, pentru procesele şi independente de numărul lor.
sincronizarea accesării variabilelor clasei, iar CScopeLock este destinat, în
special, pentru a fi utilizată în proceduri. Compilatorul singur va avea grijă să 90. Excluderea mutuală prin aşteptare activă
apeleze ::LeaveCriticalSection() prin intermediul destructorului. Urmează
un exemplu de folosire a CScopeLock. Înainte de a descrie implementarea excluderii mutuale prin operaţii
class CLock elementare de blocare şi deblocare a proceselor prezentăm un mecanism,
{ care permite simularea efectului acestor operaţii, menţinând procesele în
friend class CScopeLock; stare activă. Un proces în aşteptare activă simulează blocarea efectuând o
CRITICAL_SECTION m_CS; testare repetată a condiţiei de depăşire, care poate fi actualizată de alte
public: procese.
void Init() { ::InitializeCriticalSection(&m_CS); }
void Term() { ::DeleteCriticalSection(&m_CS); } 91. Algoritmul lui Dekker
O soluţie (algoritmul lui Dekker) poate totuşi fi construită fără a folosi
void Lock() { ::EnterCriticalSection(&m_CS); } alte mecanisme de excludere mutuală, în afară de indivizibilitatea accesării
BOOL TryLock() { return ::TryEnterCriticalSection(&m_CS); } în citire sau actualizarea unui amplasament de memorie. Prezentăm
void Unlock() { ::LeaveCriticalSection(&m_CS); } algoritmul pentru două procese, deşi el poate fi extins pentru un număr
}; arbitrar de procese. Programul foloseşte trei variabile comune celor două
procese:
86. Depanarea secţiunilor critice var c : array [0..1] of boolean;
Depanarea secţiunilor critice este o ocupaţie foarte interesantă, dar şi tur : 0..1;
dificilă. Poţi căuta ore şi chiar zile în şir cauza apariţiei unei probleme. iniţializare: c[0]:=c[1]:=false;
Erorile, legate de secţiunile critice sunt de două tipuri: de realizare şi de tur:=0;
arhitectură. Erorile de realizare pot fi depistate relativ uşor şi, de regulă, sunt prolog :- pentru procesul i; se va pune j=1-i (celălalt proces)
generate de utilizarea incorectă (lipsa perechii) a apelurilor c[i]:=true;
::EnterCriticalSection() şi ::LeaveCriticalSection(). tur:=j;
Dintre erorile de arhitectură cea mai frecventă este îmbrăţişarea fatală , test: if c[j] and tur=j then
când două fire încearcă să acceseze două şi mai multe secţiuni critice. go to test
-secţiunile critice sunt executate relativ repede şi nu cer multe resurse de endif;
sistem; ...
-pentru sincronizarea accesării a mai multor variabile independente este epilog : -- pentru procesul i
mai bine să fie utilizate câteva secţiuni critice c[i]:=false;
-nu este recomandat să fie apelate metode ale unor obiecte “străine”
dintr-o secţiune critică.
92. Aşteptarea activă în sisteme multiprocesorale: Test & Set
-codul unei secţiuni critice va fi redus la minimum;
Pentru tratarea cu ajutorul aşteptării active a cazului în care mai multe
87. ADMINISTRAREA PROCESELOR procese actualizează şi consultă variabile comune, unele maşini au o
Acest capitol este consacrat implementării noţiunilor proces şi instrucţiune, care realizează într-o manieră indivizibilă consultarea şi
sincronizare în cadrul unui sistem de operare. Mecanismele utilizate sunt actualizarea unui amplasament de memorie. Această instrucţiune, adesea
bazate pe realizarea principiul excluderii mutuale. Principiile directoare ale numită Test And Set (tas), este utilizată în sistemele multiprocesorale
reprezentării şi gestiunii proceselor (contexte, alocarea procesorului)
Efectul lui Test And Set este descris mai jos (Mp[m] desemnează
amplasamentul de memorie cu adresa m):
88. REALIZAREA EXCLUDERII MUTUALE tas R, m : <blocare acces la Mp[m]>
R:=Mp[m]
Mecanismele care realizează excluderea mutuală pentru un set de Mp[m]:=1
programe sunt bazate pe un principiu comun: utilizarea mecanismului de <eliberare acces la Mp[m]>
excludere mutuală existent deja la un nivel inferior. Drept rezultat, sunt
utilizate variabile comune ale proceselor concurente, iar coerenţa acestor 93. Semaforul – instrument elementar pentru excluderea mutuală.
variabile trebuie ea însăşi să fie garantată. La nivelul de bază există două Definiţii. Proprietăţi
mecanisme elementare: excluderea mutuală la accesarea unui amplasament
de memorie şi masca întreruperilor. Aceste două mecanisme sunt, în Un semafor s este constituit prin asocierea unui contor cu valori întregi,
principiu, suficiente pentru toate necesităţile. notat s.c., şi a unui fir de aşteptare, notat s.f. La crearea semaforului
contorului i se atribuie o valoare iniţială s0 (s0≥0), şi firul de aşteptare s.f. este
89. Specificarea problemei vid. Un semafor serveşte la blocarea proceselor aşteptând să se producă o
condiţie pentru deblocarea lor; procesele blocate sunt plasate în s.f.
Vom preciza mai întâi problema excluderii mutuale. Fie {p1, p2,...,pn} o Proprietăţile principale ale sincronizării cu ajutorul semafoarelor pot fi
mulţime de procese pe care le vom considera ciclice; programul fiecărui deduse din câteva relaţii invariante: relaţii verificate iniţial şi care rămân
proces conţine o secţiune critică. Excluderea mutuală este asigurată prin neschimbate după executarea primitivelor P şi V un număr arbitrar de ori.
două fragmente de program (prolog şi epilog), care încadrează secţiunea s.c. = s0 – np(s) + nv(s) (1)
critică a fiecărui proces.Soluţia trebuie să posede următoarele proprietăţi: nbloc(s) = if s.c. ≥ 0 then 0 else –s.c. endif (2)
-excludere mutuală: la fiecare moment de timp cel mult un proces nf(s) = min(np(s), s.c.+nv(s)). (3)
execută secţiunea critică,
absenţa blocajelor intempestive
94. Realizarea excluderii mutuale cu ajutorul semafoarelor
dacă în secţiunea critică nu se află vreun proces, nici un proces nu Fie nc numărul de procese, care se află în secţiunea critică la un moment
trebuie să fie blocat de mecanismul excluderii mutuale, concret de timp. Avem:
nc = nf(mutex) – nv(mutex) (4)
toleranţă la defecte: soluţia trebuie să rămână validă şi în cazul unor
Proprietăţile în cauză pot fi verificate aplicând semaforului mutex relaţia
defecte în unul sau în mai multe procese, care se află în afara secţiunii
(3) din 4.1.3.2:
critice,
nf(mutex) = min(np(mutex), 1+nv(mutex)) (5)
absenţa privaţiunilor: un proces, care a cerut intrarea într-o secţiune Excluderea mutuală
critică nu trebuie să aştepte un timp infinit Din (5) avem:
nf(mutex) ≤ 1+nv(mutex)
 şi, utilizând (4), obţinem nc ≤ 1: excluderea mutuală este asigurată.
95. FUNCŢIONAREA ŞI STRUCTURA UNUI NUCLEU DE
SINCRONIZARE
În cadrul descrierii unui sistem de operare cu ajutorul maşinilor abstracte
ierarhice (v. cap.9), nucleul constituie nivelul cel mai inferior, realizat direct
pe maşina fizică. Maşina abstractă, realizată astfel poate fi numită o maşină a
proceselor, care posedă, în afara setului de instrucţiuni de bază, primitivele
care permit crearea, distrugerea şi sincronizarea proceselor. Primitivele de
sincronizare, realizate de nucleu, ascund mecanismele fizice de comutare a
contextului, de exemplu, cele oferite de întreruperi.
Structura unui nucleu de sincronizare depinde, printre altele, de
specificaţiile maşinii fizice şi de specificaţiile maşinii abstracte care trebuie
realizate, îndeosebi de mecanismul de sincronizare ales.
96. Stările unui proces. Fire de aşteptare
Am considerat până acuma că un proces se poate afla în două stări: activ
sau blocat. Luarea în consideraţie a alocării fizice a unui procesor ne impune
să descompunem starea activă în două stări noi. Un proces activ se numeşte
ales, dacă el este în curs de execuţie pe un procesor fizic; el se numeşte
eligibil dacă nu poate fi executat din cauza lipsei unui procesor disponibil.
Administrarea proceselor face apel la fire de aşteptare. Astfel, fiecărei
cauze distincte de blocare i se asociază un fir de aşteptare pentru a stabili o
ordine a proceselor blocate. Mai mult, procesele eligibile sunt menţinute într-
un fir special de aşteptare
97. Administrarea contextelor şi schemele primitivelor
Conţinutul contextului
Operaţia de alocare a procesorului fizic impune păstrarea pentru fiecare
proces a unei copii a contextului. Această copie a contextului descrie starea
procesorului pentru procesul considerat. În acest scop fiecărui proces i se
asociază o mulţime de informaţii rezidente în memorie şi numită vector de
stare, bloc de control al procesului sau blocul contextului,
Organizarea nucleului
Execuţia programelor nucleului este declanşată în două moduri
prin apelarea unei primitive de administrare a proceselor (creare,
distrugere, sincronizare, etc.); aceste primitive sunt realizate sub formă de
apel al supervizorului,printr-o întrerupere: programele de tratare a
întreruperilor fac parte din nucleu, deoarece întreruperile sunt traduse în
operaţii de sincronizare şi sunt invizibile la nivelurile superioare.
În ambele cazuri, mecanismul de intrare în nucleu conţine salvarea
automată a cuvântului de stare şi, eventual, a registrelor procesorului
Programul unei primitive a nucleului are următoarea schemă generală:
prolog; - salvarea contextului şi intrarea în secţiunea critică
control; -- verificarea drepturilor şi a parametrilor
<corpul programului>-- manipulează firele proceselor
alocare_procesor; -- programul dispecer şi ieşirea din secţiunea critică
98. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE.
Organizarea generală
Procesele pot fi create şi distruse în mod dinamic şi sunt organizate
ierarhic conform relaţiei de paternitate. Un proces este creat cu ajutorul
primitivei: creare(p, context iniţial, atribute)
Atributele unui proces conţin prioritatea
şi drepturile de a executa anumite operaţii. Contextul iniţial specifică
starea iniţială a cuvântului de stare, a registrelor procesorului şi a spaţiului de
lucru asociat procesului. Procesul este creat în starea eligibil.
99. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE.
Interfeţele
Procesele sunt sincronizate cu ajutorul monitoarelor. Gestiunea
întreruperilor este integrată în mecanismul monitoarelor: o întrerupere este
asociată unei condiţii.
Monitoarele sunt declarate în programele proceselor; un monitor este
creat la compilarea programului, unde el este declarat, şi este mai apoi
utilizat conform regulilor, definite de limbajul de programare utilizat.
Procesele pot fi create şi distruse în mod dinamic şi sunt organizate
ierarhic conform relaţiei de paternitate. Un proces este creat cu ajutorul
primitivei: creare(p, context iniţial, atribute)
Utilizarea primitivelor creare, distrugere, suspendare şi reluare este
condiţionată de un drept, care figurează în atributul drepturi al
procesului.
100.
101. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE. Structuri
şi algoritmi
Din momentul creării sale unui proces i se asociază un număr fix (nume
intern, process handler), care serveşte la desemnarea lui şi permite accesarea
blocului său de context. Blocul de context conţine următoarele câmpuri:
Csp: zona de salvare a cuvântului de stare a programului,
Reg : zona de salvare a registrelor generale ale procesorului,
Stare : valoarea stării procesului (eligibil, blocat, ...),
Prio : prioritatea procesului,
Drepturi : drepturile procesului,
Fire : legături de înlănţuire în ierarhia proceselor,
Suc : legături de înlănţuire în firele de aşteptare (FA).
102. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE.
Realizarea monitoarelor
Monitorul, descris mai jos, în raport cu noţiunea clasică de monitor,
prezintă următoarele diferenţe: Semantica primitivei semnalizare.
Specificarea iniţială a primitivei c.semnalizare precizează că unul din
procesele care sunt în aşteptarea condiţiei c (dacă există) este imediat
deblocat, ceea ce implică trecerea temporară în starea blocat a procesului,
care execută semnalizare. Verificarea validităţii monitorului este
simplificată, deoarece condiţia de depăşire este consultată în timpul
deblocării: procesul care execută semnalizare poate să se mulţumească cu
garantarea unei condiţii mai slabe decât condiţia de depăşire.
103. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE.
Algoritmi de bază
Programul monitorului trebuie să asigure două funcţii:
excluderea mutuală pentru procedurile monitorului,
blocarea şi deblocarea asociate primitivelor aşteptare şi semnalizare.
Fiecărui monitor M îi sunt asociate următoarele structuri de date:
un dispozitiv de excludere mutuală M.disp (lacăt), care poate lua două
valori liber sau ocupat, un fir de aşteptare M.fir asociat acestui dispozitiv.
Iniţial M.disp=liber, M.fir=<vid>.
Fiecărei condiţii c de M îi este asociat un fir M.c.fir, un contor de gardă
M.c.întârziere şi, pentru condiţiile asociate unei întreruperi, un indicator
boolean M.c.într_sosită.. Firul proceselor eligibile este determinat de
f_eligibil.
104. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE. Tratarea
întreruperilor
Pentru asigurarea uniformităţii mecanismelor de sincronizare fiecărei
întreruperi i se asociază: o condiţie într-un monitor, un proces ciclic care
realizează tratarea întreruperilor, în stare de repaus acest proces este în
aşteptarea condiţiei. O condiţie poate fi asociată unui singur nivel de
întrerupere. Sosirea unei întreruperi provoacă executarea funcţiei
semnalizare pentru condiţia asociată. Prioritatea relativă a întreruperilor este
tradusă în prioritatea proceselor, care tratează întreruperile.
105. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE. Tratarea
erorilor
Principiul de tratare a erorilor constă în blocarea procesului care a
provocat eroarea şi expedierea unui mesaj procesului părinte, care va putea
lua măsurile necesare. Pentru aceasta este folosit un fir special f_eroare
Presupunem că o eroare care are loc în cursul execuţiei unui proces
provoacă o deviere, tratarea căreia se va scrie astfel:
prolog;
p:=<proces apelant>;
intrare(p, f_eroare);
<tratare specifică>;
stare[p]:=suspendat;
alocare_procesor;
106. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE. Operaţii
asupra proceselor
107. 107.REALIZAREA UNUI NUCLEU DE
SINCRONIZARE. Crearea şi distrugerea proceselor
Problema principală, condiţionată de gestiunea dinamică a proceselor,
este alocarea contextelor şi numelor proceselor. Pentru aceasta sunt utilizate
două metode principale:
pentru blocurile contextelor sunt rezervate un număr fix de
amplasamente; amplasamentele neutilizate sunt determinate de o valoare
specială (nil) a câmpului stare al lor; fiecare bloc este desemnat printr-un
număr, care este numărul utilizat pentru desemnarea procesului asociat;
 amplasamentele rezervate blocurilor de context sunt alocate dinamic în
memorie; numerele sunt alocate proceselor de asemenea în mod dinamic şi
un tabel de corespondenţă, asociază numărului fiecărui proces adresa în
memorie a blocului său de context.
Distrugerea unui proces trebuie să implice eliberarea resurselor, care îi
fuseseră alocate. Printre aceste resurse, doar numele şi contextul sunt
gestionate direct de nucleu; celelalte resurse, cum ar fi fişierele, sunt preluate
de mecanisme specifice.
Distrugerea unui proces, care se află în secţiunea critică poate conduce
la o blocare.
108. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE.
Suspendarea şi reluarea
Primitiva suspendare permite procesului-părinte să controleze activitatea
unui proces descendent, întrerupând în mod forţat execuţia acestuia. O
utilizare curentă este suspendarea unui proces, angajat într-o buclă infinită.
Procesul întrerupt în acest mod este transferat într-un fir de aşteptare special,
Efectul primitivei suspendare poate fi ca şi al unei devieri şi programul
de tratare poate fi analogic. Suspendarea unui proces pune o problemă
analogică celei de distrugere. Primitiva de reluare permite unui proces să
deblocheze un fir suspendat, după modificarea eventuală a contextului său.
109. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE.
Excluderea mutuală şi alocarea procesorului
Excluderea mutuală este realizată prin mascarea întreruperilor. Pentru
aceasta trebuie pregătită masca întreruperii în cuvântul de stare, care ar
specifica programele asociate primitivelor de tratare a întreruperilor. Dacă
notăm prin proces_ales o variabilă globală, care conţine numărul procesului
ales, iar prin salv_csp locaţiunea în care a fost salvat cuvântul de stare a
procesorului la apelarea supervizorului sau la întrerupere, prologul va fi de
forma:
prolog:
<mascarea întreruperilor> -- masca în cuvântul de stare
csp[proces_ales] := salv_csp;
salv_registre(Reg[proc_al]);
110. REALIZAREA UNUI NUCLEU DE SINCRONIZARE.
Realizarea pentru cazul monoprocesor
Excluderea mutuală este realizată prin mascarea întreruperilor. Pentru
aceasta trebuie pregătită masca întreruperii în cuvântul de stare, care ar
specifica programele asociate primitivelor de tratare a întreruperilor. Dacă
notăm prin proces_ales o variabilă globală, care conţine numărul procesului
ales, iar prin salv_csp locaţiunea în care a fost salvat cuvântul de stare a
procesorului la apelarea supervizorului sau la întrerupere, prologul va fi de
forma:
prolog:
<mascarea întreruperilor> -- masca în cuvântul de stare
csp[proces_ales] := salv_csp;
salv_registre(Reg[proc_al]);
111. Realizarea pentru cazul unui sistem multiprocesoral
Regimului de funcţionare multiprocesor îi sunt specifice două
instrucţiuni:
Test and Set(R, m) :asigură excluderea mutuală
Întrerupere(k) :provoacă o întrerupere a procesorului k.
O întrerupere sau un apel de supervizor provoacă introducerea
cuvântului de stare şi a registrelor procesorului în cauză într-o stivă în
memorie, proprie acestui procesor.
112. Procese şi fire în Linux
În Linux procesele „se înmulţesc” prin clonare: apelul de sistem, care
crează un proces nou, se numeşte clone, iar procesul fiu este o copie aproape
exactă a procesului părinte, doar că mai departe va executa codul său, iar
procesul părinte – ceea ce este scris după apelarea lui clone.
113. Unix. Crearea proceselor
Procesele sunt create prin utilizarea funcţiilor din familia exec ale
bibliotecii Linux standard: execl, execlp, execle, execv, execve, execvp.
Deşi formatul de apelare este diferit, în ultimă instanţă execută acelaşi lucru:
înlocuiesc codul din procesul curent cu codul, care se află în fişierul indicat.
Fişierul poate fi un fişier binar executabil Linux, un script al interpretorului
limbajului de comandă, un fişier binar de un alt format.
114. Unix. Distrugerea proceselor
La terminarea execuţieia unui proces , el este distrus eliberând toate
resursele, care fusese alocate anterior. Dacă procesul părinte se termină
înaintea procesului descendent, ultimul devine “orfan” . Toţi “orfanii” sunt
“înfiaţi” în mod automat de programul init, executat de procesul cu numărul
1, care duce evidenţa terminării execuţiei lor. Dacă a fost terminată deja
execuţia procesului descendent, iar procesul părinte nu este gata să
recepţioneze de la sistem semnalul despre acest eveniment, descendentul nu
dispare total, ci este transformat în Zombie; în câmpul Stat aceste procese
sunt notate cu litera Z. Procesele Zombi nu cer timp de procesor, dar în
tabelul proceselor este păstrată linia lor şi structurile respective ale nucleului
nu sunt eliberate. După terminarea execuţiei procesului părinte, procesul
Zombi orfan devine pentru o perioadă scurtă de timp descendentul lui init, ca
mai apoi să “moară” definitiv.
115. Demoni în Linux
Demon în Linux este numit procesul predestinat să lucreze în regim de
fond fără terminal şi care execută anumite operaţii pentru alte procese
De obicei, demonii îşi îndeplinesc în linişte lucrul şi ne amintim de ei
doar în cazul unor situaţii ieşite din comun: spaţiu insuficient – demonul
singur informând utilizatorul despre aceasta, sau refuz să lucreze şi sunteţi
întrebat de şef când se vor termina problemele cu imprimantă .
116. Unix. Obţinerea informaţiilor despre proce
Pentru obţinerea informaţiilor despre procese, vizualizate de programele
ps şi top, Linux-ul utilizează un sistem special de fişiere, numit procfs. În
majoritatea distributivelor el este iniţializat la lansarea sistemului de operare
cu titlul de catalog /proc. Datele despre procesul cu numărul 1 se află în
subcatalogul /proc/1, despre procesul cu numărul 182 - în /proc/182, etc.
Toate fişierele, deschise de un proces, sunt reprezentate sub forma unor
referinţe simbolice în catalogul /proc/<pid>/fd, iar referinţa la catalogul
rădăcină este păstrată ca /proc/<pid>/root.
117. PRINCIPIILE GESTIUNII INFORMAŢIEI. Definiţii generale
Suportul fizic al informaţiei este memoria. La acest nivel memoria poate
fi considerată un şir de amplasamente caracterizate printr-un conţinut. Un
proces desemnează un amplasament printr-un nume folosit de unitatea
centrală pentru a citi şi la necesitate a modifica conţinutul acestui
amplasament. Conţinutul unui amplasament poate fi interpretat ca un întreg,
o instrucţiune . Reprezentarea externă este convertită în cuplul
numele amplasamentului devenind numele obiectului. Numim durată de
existenţă sau de viaţă a unui obiect perioada de timp în care acesta este
accesibil. Sistemul de operare şi tipul obiectului determină durata de
existenţă a obiectului. Numim obiect accesibil un obiect căruia i s-a asociat o
cale de acces. Numim obiect partajat orice obiect care este accesibil mai
multor utilizatori
118. Interpretarea numelor
La nivelul SO obiectele sunt memorate în amplasamente, iar procesele le
pot accesa prin nume. Stabilirea căii de acces la un obiect prin compunerea
funcţiilor de acces ataşate se numeşte legare. Se spune că un obiect este legat
atunci când pentru el este stabilită calea de acces. În cazul operaţiilor
aritmetice calea de acces asociată unui obiect conduce la o constantă; în
cazul listelor sau parametrilor - la un nume. Legarea se traduce, în ultimă
instanţă, prin stabilirea corespondenţei între identificatori şi adrese.
119. Construirea căii de acces
Fie F1 şi F2 doua funcţii de acces, F1 permiţând accesul de la o1 la o2, iar
F2 de la o2 la o3: o1F1o2 şi o2F2o3, accesul de la o1 la o3 fiind realizat prin
compunerea acestor funcţii. Calea de acces de la o1 la o3 poate fi construită
prin metoda substituţiei sau prin metoda înlănţuirii.
Metoda substituţiei stabileşte o nouă funcţie de acces F3, o3 fiind accesat
direct de la o1: o1F3o3. Metoda are avantajul că accesul este rapid, dar şi
dezavantajul că o2 este iremediabil pierdut.
Metoda înlănţuirii cere ca la fiecare accesare a obiectului o3 pornind de
la o1 să fie parcursă calea o1F1o2F2o3. Nu se pierde nici o informaţie, dar
accesul este mai lent.
120. Structura reprezentărilor. Descriptori
Numele obiectului compus se află într-un amplasament al cărui conţinut
este un descriptor. Utilizarea unui descriptor pentru a accesa un obiect
impune trecerea printr-un program de accesare care va interpreta acest
descriptor şi prezintă următoarele avantaje:
 în cazul în care obiectul este pasat ca parametru unei proceduri este
suficient să fie transmis descriptorul sau adresa acestuia: este mult mai
simplu să administrezi informaţii de volum fix şi cunoscut,
descriptorul constituie un “punct de trecere” impus pentru accesarea
reperată a obiectului şi, ca rezultat, poate servi la implementarea unor
controale ale accesării, de măsurare, etc.,
descriptorul asigură un acces indirect la obiectul reperat, ceea ce
permite modificarea dinamică a căii de acces (substituirea unui obiect printr-
un alt obiect) sau deplasarea unui obiect în memorie fără recompilarea
modulului sursă,
partajarea obiectelor între mai mulţi utilizatori cu drepturi sau
proceduri de accesare diferite poate fi realizată construind tot atâţia
descriptori, câţi utilizatori există; aceşti descriptori reperează acelaşi obiect şi
au aceleaşi informaţii de localizare fizică.
121. Contexte şi medii
Vom numi lexică o mulţime de identificatori. Mulţimea obiectelor,
desemnate de identificatorii lexicii la un moment de timp dat, se numeşte
context asociat la această lexică. Starea de execuţie a unui context este starea
mulţimii obiectelor, care constituie acest context.
Fiind dată doar lexica nu putem defini un context: mai trebuie să fie
specificate regulile de interpretare, care vor fi aplicate identificatorilor din
cadrul lexicii.
Vom numi mediu mulţimea formată dintr-o lexică şi informaţiile
(programe, date, reguli de interpretare) necesare la utilizarea acestei lexici.
Aceste informaţii pot lua diferite forme în dependenţă de limbajul utilizat.
122. Legarea
Numim legare procesul construirii unei căi de acces. Legarea obiectelor
unui program poate fi efectuată la diferite momente de viaţă a programului în
sistem:
În momentul scrierii programului.’- Un atare program poate fi imediat
executat, dar orice modificare este dificilă şi conţine un risc ridicat de
eroare.
La una din fazele de translatare
La o fază de încărcare şi editare a legăturilor- Încărcarea şi editarea
legăturilor pot fi combinate într-o singură operaţie sau realizate separat.
În timpul execuţiei; legătura este numită în acest caz dinamică.
123. Protecţia
Vom înţelege prin termenul protecţie mulţimea metodelor şi
mecanismelor, care vizează specificarea regulilor de utilizare a obiectelor şi
garantează respectarea acestor reguli.
Protecţia este asigurată de o combinaţie de dispozitive fizice şi logice.
Există legături strânse între desemnarea obiectelor şi protecţia lor.
Trei observaţii, legate de protecţie:
O modalitate simplă de a interzice unui proces orice acces la un obiect
constă în suprimarea tuturor căilor de acces la acest obiect, altfel spus, de a le
retrage din contextul procesului.
Atunci când operaţiile permise asupra unui obiect sunt specificate prin
apartenenţa la o clasă sau un tip, este posibilă verificarea prealabilă execuţiei
În cazul în care verificarea este făcută în momentul execuţiei, o
procedură de acces facilitează implementarea verificării şi reduce riscul unor
erori.
124. Domenii şi drepturi de acces
Regulile de utilizare pot fi exprimate specificând drepturile de
acces ale fiecărui obiect activ, adică mulţimea de operaţii pe care
obiectele active sunt autorizate să le execute asupra altor obiecte.
să definim entităţile cărora sunt ataşate drepturile
a posibilităţii evoluţiei dinamice a drepturilor unui proces,
a faptului, că mai multe procese pot avea, în aceleaşi
circumstanţe, acelaşi set de drepturi.
Un domeniu defineşte:
o mulţime de obiecte accesibile sau context,
pentru fiecare dintre aceste obiecte, o mulţime de operaţii
permise (drepturi),
un mecanism, care asigură accesul la aceste obiecte, respectând
restricţiile de mai sus.
125. Problemele protecţiei
Prezentăm succint câteva probleme, legate de implementarea protecţiei
în sistemele informatice.
Protecţie ierarhizată
Subsisteme reciproc suspicioase
Acordarea şi retragerea drepturilor de acces.- Problema pusă aici este
problema modificării dinamice a drepturilor de acces.
126. DESEMNAREA ŞI LEGAREA FIŞIERELOR ŞI
INTRĂRILOR-IEŞIRILOR
Vom examina aici modul de desemnare a fişierelor, legarea lor cu
programele, care le utilizează şi relaţiile lor cu intrările-ieşirile. Nu avem
nevoie pentru aceasta să cunoaştem organizarea internă a unui fişier,
interesându-ne doar organizarea lui ca un tot întreg în cazul unui limbaj de
comandă sau al unui program.
127. Căi de acces la un fişier
Un fişier este desemnat de către utilizatorii externi cu ajutorul
identificatorilor – nume externe. Aceste nume externe sunt definite într-un
mediu comun mai multor utilizatori. Structurile de date, care permit
construirea căii de acces la un fişier pornind de la unul din numele sale
externe, sunt numite cataloage sau directorii.
În afara numelor interne şi externe, adesea mai este definit un nume, zis
local sau temporar. Un nume local este definit într-un mediu propriu unui
utilizator şi are o existenţă doar temporară Acces selectiv: interpretarea
numelor locale permite introducerea unui acces selectiv la un fişier în
dependenţă de utilizator.
128. Desemnarea externă a fişierelor. Cataloage. Organizarea
arborescentă
Un catalog defineşte , un mediu, adică o mulţime de identificatori şi
regulile de interpretare a acestor identificatori. Organizarea cea mai simplă
poate fi schematic reprezentată de un tabel, care asociază unui identificator
descriptorul fişierului pe care acesta îl desemnează.
O organizare arborescentă este definită după cum urmează:
Unui catalog i se asociază o mulţime (care poate fi vidă) de alte
cataloage şi fişiere; aceste obiecte se numesc incluse în catalog;
Există un catalog, şi numai unul singur, numit rădăcină, care nu are
tată. Orice alt catalog are un tată, şi doar unul singur.
Relaţia de legătură defineşte o arborescenţă de cataloage cu rădăcina în
catalogul rădăcină.
129. Legarea fişierelor cu fluxurile de intrare-ieşire
Un program schimbă informaţii cu mediul exterior prin intermediul unor
operaţii de intrare-ieşire. care permit comunicarea cu un fişier sau un
periferic. În momentul elaborării programului nu este încă cunoscut cu care
fişier sau periferic se vor produce intrările-ieşirile; adesea este necesar să se
utilizeze fişiere sau periferice, care diferă de la o execuţie la altă.
Un flux de intrare-ieşire este un obiect, care posedă toate caracteristicile
unui periferic de intrare-ieşire (nume, operaţii de acces), dar care nu are o
existenţă reală
La realizarea asocierii este folosită legarea prin înlănţuire. Fiecărui flux i
se asociază un descriptor. Operaţia de asociere cere ca acest descriptor să
conţină un pointer spre descriptorul fişierului sau perifericului, pe care îl
asociază fluxului.
130. LEGAREA PROGRAMELOR ŞI DATELOR
1. Program interpretat
2. Program compilat
Compararea acestor două scheme pune în evidenţă diferenţa importantă
între interpretare şi compilare: modificarea unui program interpretat are efect
imediat, în timp ce în cazul compilării suntem nevoiţi să parcurgem toate
etapele, începând cu translatarea.
131. Etapele de viaţă a unui program
1. Program interpretat
 2.Program compilat

Compararea acestor două scheme pune în evidenţă diferenţa importantă

între interpretare şi compilare: modificarea unui program interpretat are efect
imediat, în timp ce în cazul compilării suntem nevoiţi să parcurgem toate
etapele, începând cu translatarea.

132. Funcţionarea unui încărcător

Un încărcător este destinat să pună în formă absolută un
program obiect în adrese relative. Această operaţie constă în
înlocuirea tuturor adreselor relative la originea modulului
prin adrese absolute. Pentru aceasta se va efectua un lucru
preliminar în faza de translatare: înregistrărilor modulului
obiect, care conţin o adresă translatabilă, li se va ataşa un
indicator, care va fixa poziţia acestei adrese în interiorul
înregistrării (dacă poziţia nu este specificată în mod implicit).
Adresele translatabile pot să apară:
• sau în câmpul de adresă al instrucţiunii,
• sau în cazul datelor, în ”expresii pentru calcularea adresei”,
destinate a fi utilizate ca relaţii de direcţionare sau să fie
încărcate în registrele de bază.

133. Funcţionarea unui editor de legături

Principiile de funcţionare a unui editor de legături:
El este obligat:
să determine adresa de implantare a acestuia,
să îndeplinească modificările informaţiilor translatabile,
să realizeze legarea referinţelor externe.

134. MECANISME DE GESTIUNE A OBIECTELOR. Segmentarea

Segmentarea poate fi considerată o extensie a adresării cu ajutorul
registrelor de bază, care evită problemele realocării acestor registre, atunci
când este necesară schimbarea segmentului. Un segment este p mulţime de
informaţii considerată ca o unitate logică şi desemnată de un nume;
reprezentarea sa ocupă o mulţime de amplasamente adiacente (contigue). Un
segment poate fi de lungime variabilă. O informaţie este desemnată de un
cuplu care se numeşte adresă segmentată .Este important să se noteze, că
segmentele sunt reciproc independente atât din punct de vedere fizic, cât şi
logic.
pentru utilizator: necesitatea de a se conforma convenţiilor de folosire a
registrelor de bază,
pentru sistemul de operare: necesitatea gestiunii alocării registrelor de
bază, dacă acestea sunt în număr insuficient.