Pripas

Romanul Ion începe cu descrierea horei, scenă antologică prin care autorul
realizează mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei,
someşana,
Nunta ţine trei zile. În prima zialaiul porneşte cu căruţe spre Jidoviţa. În frunte
merg călăreţii, care pocnesc din pistoale.În prima căruţă sunt lăutarii, apoi o căruţă
cu mirii şi cu druştele şi o brişcă cu naşii. Într-o altă căruţă sunt părinţii mirilor,
apoi altele încărcate cu flăcăi şi fete. Nunta începe lasocrul mic şi continuă la
socrul mare. Imaginea ospăţului este autentică, alcătuită dinurărilr şi chiuiturile
tinerilor, din versurile starostelui, din jocul miresei; ziua a treiaospăţul se mută la
socrii mari, unde mireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmată cuatâta amar de
vite şi de galiţe
nunta, înmormântarea, hora fac parte din
obiceiurile
satului
lutarii, care cântă subşopron, ritmul îndrăcit al someşanei, gesturile flăcăilor,
care îşi ciocnesc
cizmele:Z e c i l e d e p e r e c h i b a t S o m e ş a n a c u a t â t a p a s i u n e , c ă p
o t c o a v e l e f l ă c ă i l o r scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul
de pe jos se învăltoreşte,se aşează în starturi groase pe feţele brăzdate de sudoare,
luminate de obosealăşi de mulţumire.