Miron Costin s-a născut în anul 1633, ca fiu al lui Ioan sau Iancu Costin (ridicat ca boier nou,

mai întâi
postelnic) și al Saftei Scoarțeș. Tatăl său, care era, ca și Grigore Ureche, nobil polon, fusese protejat al
domnului Miron Barnovschi-Movilă, rudă cu soția sa. Îl însoțise pe voievod la Țarigrad, unde acesta fu
ucis în 1628 din cauza pârelor vornicului Vasile Lupu. Eliberat din închisoare, hatmanul ia trupul decapitat
și-l înmormântează. Numele ucisului îl va purta întâiul născut al acestui om neștiutor de carte, care
deține moșii în Polonia, în apropiere de Bar. În acest an are loc o invazie în Crăie a turcilor, care îi târăsc în
luptă și pe munteni și pe moldoveni. Hatmanul Costin, pentru a-i face pe turci să se retragă, vestește că
oști cazace vin în ajutorul leșilor. Vicleșugul reușește, dar Abaza-pașa află adevărul și pune gând rău
domnului și hatmanului. Moise Movilă vodă și Iancu Costin fug în Polonia împreună cu familiile.

Fostul hatman ia în arendă, în 1634, moșia Nowosilka Nowa, aproape de Barul Poloniei. În anul 1638,
Dieta polonă acordă, la recomandarea regelui, indigenatul polon lui Iancu Costin - bărbat însemnat în
Moldova și fiilor săi, pentru însemnatele servicii aduse Crăiei, între care la loc de cinste se situează
evitarea cuceririi de către Abaza Pașa și a cetății Camenița. De altfel, boierul moldovean se arată
destoinic și în treburi diplomatice, mediind între reprezentanții polonezi și cei al Țarigradului, așa cum
făcea și un frate al său, care locuia în Muntenia, de unde se presupune că venise și familia Costineștilor.
În anul 1647, tânărul Miron își începe studiile la colegiul iezuit de la Bar și le continuă la cetatea
Camenița, remarcându-se atât prin inteligență, cât și prin noblețea trăsăturilor. Ca și Grigore Ureche,
distinsul cărturar cunoaște profund valorile antichității, își însușește, pe lângă polonă și rusă, limbile
latină și greacă. Iubește istoria, cunoaște retorică și poetică.

În 1650 moare Iancu Costin.

Ca nobil polon, în 1651, Miron este înrolat în armată și luptă împotriva cazacilor lui Bogdan Hmelnițki,
răsculați contra polonilor, și a aliaților tătari ai acestora, la Beresteczko, lângă cetatea Camenița, unde se
retrăseseră elevii colegiului de la Bar.

În 1653, către sfârșitul domniei lui Vasile Lupu, Miron și frații săi revin în Moldova. Își începe ucenicia de
viitor demnitar pe lângă vistiernicul Iordache Cantacuzino, pe care îl va elogia în Letopisețul său, arătând:
„Toma vornicul și Iordache visternicul, care capete