Sunteți pe pagina 1din 15
AndreiAndrei LoredanaLoredana

AndreiAndrei LoredanaLoredana

Agendă

1. Defini ție

2. Trăsăturile de bază ale personalităț ii

3. Aptitudinile

4. Temperamentul

5. Caracterul

Personalitatea este un ter larg raspandit al carui sens est cunoscut limbajului comun. In psihologie, el ar putea fi defini trasaturile emotionale, cogniti si comportamentale unice fiec individ, invatate si dezvoltate

prin experienta si relative consistente de-a lungul timpul Termenul “personalitate” cu rădăcina în “persona” – în ciuda faptului că are un caract foarte abstract, a intrat în circu comunicării din cele mai vechi timpuri. În latina clasică se fol numai cuvântul “persona”,car iniţial, însemna mască, aparen In timp, sensul termenului s-a întregit, conferindu-i-se o func nouă – aceea de a reprezenta ş actorul din spatele măştii. În prezent, dificultăţile semantice sunt şi mai mari, deoarece suntem în posesia a t termeni: individ, persoană, personalitate. În comunicarea comună, ei se folosesc ca sinonimi, dar în cea ştiinţifică recunoaşte necesitatea de a op o distincţie

Trăsăturile de bază ale personalită ții sunt:

Aptitudinile

Temperamentul

Caracterul

APTITUDINILE

Succesele ce se obtin in cadrul unor domenii ale activitatii umane presupun existenta unor insusiri psihice, denumite aptitudini. Acestea reprezinta particularitatile individuale ale oamenilor care se constituie ca o conditie a realizarii unor activitati la un nivel superior. Astfel, orice insusire considerata din punct de vedere al rezultatelor obtinute, este o aptitudine. Aptitudinile sunt fie ereditare, fie se dezvolta in cursul unei activitati in functie de mediu si de educatie. O forma superioara de manifestare a aptitudinilor este talentul. Forma cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica o constituie geniul.

TEMPERAMENTUL

Este ansamblul trăsăturilor fiziologice ș i nervoase ale unei persoane, care determină diferenț ieri psihice ș i de comportament între indivizi. Probabil, cel mai corect este să considerăm că temperamentul reprezintă modul în care variabilele bioconstituţionale şi bioenergetice se implică în organizarea şi desfăşurarea proceselor psihice – percepţie, memorie, gândire, afectivitate şi se reflectă în comportament. Astfel înţeles, temperamentul dobândeşte obligatoriu un conţinut şi o conotaţie psihologică, devenind obiect de studiu al psihologiei.

Tipuri de Temperament

Exista tot atatea tipuri de temperament cati oameni exista. Temperamentul fiecaruia este un fapt singular, in masura in care fiecare om este unic. Din negesitati de cunoastere s-au facut adesea comparatii si diferentieri intre diversele aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar clasificari, ceea ce a condus la variate tipologii. Prima încercare de identificare şi explicare a tipurilor temperamentale o datorăm medicilor antichităţii, Hippocrate şi Galenus. Ei au socotit că predominanta în organism a uneia dintre cele patru „umori” sau lichide (sânge, limfă, bila neagră şi bila galbenă) determină temperamentul. Pe această bază, ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic,

l

li

i

l

i

determină temperamentul. Pe această bază, ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, l li i

Colericul

Colericul  Baza neurofiziologică o constituie SN puternic neechilibrat. Este energic, neliniştit, impetuos, uneori

Baza neurofiziologică o constituie SN puternic neechilibrat. Este energic, neliniştit, impetuos, uneori impulsiv şi işi risipeşte energia. E foarte activ. El este inegal în manifestări. Stările afective se succed cu rapiditate. Gesticulează mult, este deosebit de expresiv, imposibil de neobservat, brusc îşi schimbă dispoziţia, e nerăbdător, câteodată brutal, agresiv, dur. Are tendinţa de dominare în grup, uşor se adaptează la noi situaţii şi se dăruieşte cu pasiune unei idei sau cauze. Îşi pierde repede interesul, nu se poate concentra pentru perioade lungi, îi place lauda şi este o fire creatoare.

Sangvinicul

SN puternic echilibrat, mobil. Este vioi, vesel, optimist, sociabil, nepăsător, des promite, dar nu se ţine de cuvânt şi se adaptează cu uşurinţă la orice situaţii. Fire activă, schimbă activităţile foarte des, deoarece simte permanent nevoia de ceva nou, are o capaciate mare de muncă. Trăirile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale şi instabile, emoţiile negative şi cele pozitive apar şi dispar repede. Are gesturi expresive, iar tempoul vorbirii este înalt. Trece cu uşurinţă peste eşecuri sau decepţii sentimentale şi stabileşte uşor contacte cu alte persoane.

Flegmaticul

SN puternic echilibrat, inert. Este liniştit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o răbdare fără margini, mimica şi gesturile aproape lipsesc. Se bazează pe principii şi nu pe instincte. Are o putere de muncă deosebită şi este foarte tenace, meticulos. Fire închisă, puţin comunicativă, preferă activităţile individuale, greu trece de la o activitate la alta.

Fire închisă, puţin comunicativă, preferă activităţile individuale, greu trece de la o activitate la alta.

Melancolicul

Melancolicul  SN slab. Este puţin rezistent la eforturi îndelungate. E caracterizat prin:  activism scăzut,

SN slab. Este puţin rezistent la eforturi îndelungate. E caracterizat prin:

activism scăzut, acţiuni lente, sensibilitate înaltă, e predispus pentru stări de depresie, puţin comunicativ, închis în sine, are dificultăţi de adaptare socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulaţia redusă, nu suportă tonuri înalte, repede cedează în faţa altora.

Temperamentul ș i Comunicarea

Poate că nimic nu are o influenţă mai profundă asupra modului nostru de a comunica, decât temperamentul pe care il avem. Temperamentul reprezintă o combinaţie a trăsăturilor moştenite, care afectează în mod inconştient comportamentul. Aceste trăsături Sunt transmise prin gene. Unele studii sugerează că se transmit mai multe gene de la bunici, decât de la părinţi. Această combinaţie de trăsături caracteristice este responsabilă, în mare parte, de acţiunile, de reacţiile si de răspunsurile noastre emoţionale şi determină, în mare măsură, modul nostru de comunicare.

Caracterul

Acesta reprezinta ansamblul însu ș irilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acț iunile sale. Spre deosebire de temperament, care se implică şi se manifestă în orice situaţie – naturală sau socială –‚ caracterul se implică şi se manifestă numai în situaţiile sociale. Astfel, putem spune, că el se structurează numai în interacţiunea individului cu mediul socio-cultural, ca mecanism specific de relaţionare şi adaptare la particularităţile şi exigenţele acestui mediu. Aici se impune a face distincţie între planul psihologic de abordare şi cel etic. Din punct de vedere psihologic, orice individ cât de cât normal, născut şi crescut într-un mediu social, în comunicare şi interacţiune cu alţi semeni, – cu membrii familiei, cu colegii de şcoală, cu dascălii, cu cercul de prieteni etc. – îşi structurează pe baza unor complexe transformări în plan cognitiv, afectiv si motivaţional, un anumit mod de raportare şi reacţie la situaţiile sociale, adică un anumit profil caracterial. Este cu totul altceva, acum, dacă acest profil va fi etichetat ca „bun“ sau „rău“, ca „pozitiv“ sau „negativ“.

Vă mul ț umesc pentru atenț ia acordată!

Prezentare realizata de Andrei Loredana Studentă la Universitatea de Vest Timiș oara, Facultatea de Sociologie ș i Psihologie, specializarea Psihologie. E-mail: loredana92@yahoo.com