Existenta dimensiunii acceptare-respingere a copilului de catre parinte, propune o

problematica universala. Conform Parental acceptance-rejection theory (Rohner, Khaleque, &

Cournoyer, 2003), plasarea trairilor parintelor intr-un anumit punct pe continuumul acceptare-
respingere depinde de o serie de factori universal valabili: comportamente resimtite de copil
ca indicatori ai acceptarii (caldura/afectiune, ostilitate/agresivitate, indiferenta/neglijenta),
personalitatea parintelui, influentele socioculturale). Toatea acestea se exprima sub forma
unor comportamente pe care copilul le receptioneaza ca mesaje de tip „ma iubeste” (ma
accepta) sau „nu ma iubeste” (nu ma accepta). Daca in aceasta ecuatia integram si cauzistica
unui copil cu nevoi educationale speciale, implicarile acceptarii devin cu atat mai importante.

Acceptarea copilului in sine, dar mai mult acceptarea patologiei copilului, este de cele
mai multe ori un proces de durata, dificil de abordat si chiar niciodata complet desfasurat de
catre parinti. In general, nevoile acestora, in raport cu un copil cu nevoi speciale se impart in 5
categorii (Wong et al., 2004): parenting, informatie, atitudinea fata de copil, coping si suport
social. Este evidente cum aceste cinci concepte umbrela vin impreuna o multime de intrebari
si necunoscute ce pot coplesi parintele, astfel acceptarea devening dificila si uneori negarea
situatiei fiind singura modalitate de coping pe care parintii o au la indemana.

De cele mai multe ori acceptarea copilului depinde puternic de stilul de atasament (Ali
& Sarullah, 2010). Un atasament sigur si consistent intre membrii famililei si copil determina
o acceptare pozitiva a acestuia ca membru obisnuit al familiei.

Luand in considerare cele mentionate, se propun urmatoarele activitati pentru modulul

de Acceptare:

1. Informarea despre acceptare, importanta ei si predictorii acesteia:

- Durata: 30 minute
- Obiectiv: clarificarea termenilor si situatiile cu care se vor lucra
2. Prezentarea avantajelor acceptarii in raport cu neacceptarea
- Durata: 30 minute
- Obiectiv: evidentierea avantajelor acceptarii si prezentarea posibilitatilor de
acctiune in urma acesteia
3. Discutie in grup pe problematici subiective ale fiecarui parinte in raport cu
acceptarea
- Durata : 2h 30
- Obiectiv: identificarea stilului de atasament in relatia parinte – copil
- Identificarea nevoilor parintilor (si a acelor nevoi ce impiedica acceptarea)
- Descoperirea impreuna cu parintele a posibilitatilor de actiune in urma acceptarii
4. Concluzii finale si feedback
- Durata : 30 minute
- Obiectiv: reluarea informatiilor si numirea unor obiectiva clare de actiune cu
care pleaca fiecare parinte.
Ali, M. M., & Sarullah, S. (2010). Typical siblings's acceptance of siblings with special needs. Social and
Behavioral Sciences, 9, 517-521. doi: 10.1016/j.sbspro.2010.12.190
Rohner, R. P., Khaleque, A., & Cournoyer, D. E. (2003). Cross-national perspectives on parental
acceptance-rejection theory. Marriage & Family Review, 35(3-4), 85-105. doi:
10.1300/J002v35n03_06
Wong, S. Y., Wong, T. K. S., Martinson, I., Lai, A. C., Chen, W. J., & He, Y. S. (2004). Needs of Chinese
parents of children with developmental disability. Journal of Learning Disabilities, 8(2), 141-
158.

5.