1.

Scopul lucrării:
Analiza tehnologiilor a STD, formatul pachetului (cadrului), serviciile
prestate şi tipuri de acces la diverse nivele OSI.

2. Mersul lucrării:

2.1 Аnaliza şi structura tehnologiei STD.

Transmisii de date:

Seriale

 informații transmise între două calculatoare bit cu bit.

 Interfața serială ‐ conectare mouse, tastatură.
 Ultimul tip este interfața serială de mare viteză USB (Universal Serial
Bus ).

Paralele

 8 biți sau multipli de 8 biți se transmit simultan,

 viteza de transmisie creşte de 8 ori.
 Interfața paralelă ‐ conectare imprimanta, scanner.

Sincrone

 transmiterea informației ‐ bit cu bit sau octet cu octet,

 fără pauze între biți sau octeți,
Asincrone
 transmiterea informației ‐ cu pauze între octeți.
 mai flexibilă.

REȚELE DE CALCULATOARE

Rețeaua

 simplă colecție de calculatoare într‐un anumit amplasament, care au fost

legate împreună, folosind un anumit mediu de conectare, până la

 uriaşă rețea globală, cum este Internet‐ul, care foloseşte o serie de medii
diferite de conectare, inclusiv tehnologia transmisiilor prin satelit.

Rețelele ‐ compuse din:

 calculatoare,

 cabluri

 alte dispozitive: hub‐uri, comutatoare şi rutere, formează infrastructura

rețelei.

Plăcile de interfață pentru rețea servesc drept conexiune pentru calculatoarele

din rețea. Comutatoarele sau ruterele asigură rețelei strategiile de control a
traficului. Pentru transferul de date se pot folosi tehnologii diferite: cabluri, unde
radio, microunde.

Motive pentru a conecta calculatoarele în rețea:

 Partajarea fişierelor – Fişierele de pe calculatorul unui utilizator pot fi

partajate în rețea sau anumite fişiere pot fi plasate pe un server de fişiere,
care va fi astfel o locație centrală şi unică pentru toate fişierele de care au
nevoie utilizatorii de rețea.

 Partajarea componentelor hardware – Utilizatorii pot partaja imprimante,

unități CD‐ROM, hard discuri.

 Partajarea programelor – Procesoarele de text sau foile de calcul pot fi

rulate prin rețea.
  Comunicarea între utilizatori – Utilizatorii din rețea pot profita de
avantajele mediilor de comunicare, poştă electronică, grupuri de discuții,
video‐conferințe.

 Jocuri în rețea.

Rețea ‐ servere şi clienț

Server

 calculator mai puternic, pe care rulează un sistem de operare în rețea,

(network operating system – NOS),

 asigură administrarea centralizată a rețelei,

 deserveşte resursele disponibile în rețea.

Administratorul serverului – decide:

 cine se poate şi cine nu se poate loga la rețea,

 ce resurse pot accesa diferiți utilizatori,

 securizarea resurselor rețelei împotriva atacului din exterior şi a infectării

cu viruşi.

 este responsabil cu prevenirea accidentelor.

Client

 calculator care permite utilizatorului să se logheze la o rețea

 să aibă acces la resursele disponibile în rețeaua respectivă.

Pe un calculator client va rula un sistem de operare client, client operating

system, exemplu Windows XP.

Utilizatorii de rețea au nevoie de:

 un nume de logare
  parolă pentru a obține accesul la rețea.

Modul de transmitere a datelor în rețea:

 Modul în care datele „circulă” prin mediul de rețea, prin cablu de cupru
sau fibră optică, diferă de modul în care datele circulă între diferitele
componente ale unui calculator.

 În calculator datele circulă sub forma unui flux de biți, în paralel, prin
magistrala de date.

 Pentru a transfera efectiv date de la un calculator la altul prin rețea, este

necesar un anumit mediu de rețea. Datele pot circula de‐a lungul acestui
mediu ca un singur flux de date, prin transmisie serială.

 Pentru preluarea datelor în format paralel din calculator (asemănător unei

autostrăzi cu mai multe benzi) şi condensarea lor într‐o transmisie serială
(echivalentul unui drum cu o singură bandă) este necesar un anumit
dispozitiv, placa de interfață pentru rețea, network interface card, NIC.

 Placa de rețea conține un transiver, adică un transmițător şi un receptor,

care poate face conversia datelor din format paralel în format serial şi
invers.

Moduri de conectare a calculatoarelor

 Rețele peer‐to‐peer ‐ peer‐to‐peer networking,

 Rețele pe bază de server ‐server based networking.

Rețele PEER‐TO‐PEER

 metodă simplă şi ieftină de conectare a calculatoarelor personale,

 partajarea unor fişiere sau a altor resurse, cum ar fi o imprimantă.

 calculatoarele din rețea funcționează ca perechi,

 un calculator funcționând atât ca server cât şi client.

Avantaje:

 Relativ ieftine din punct de vedere al componentelor hardware;

 Uşor de configurat;

 Programele necesare sunt incluse în sistemul de operare;

 Nu necesită administrare centralizată;

 Utilizatorii individuali pot configura partajarea resurselor;

 Nu depind de server.

Dezavantaje:

 Rezervat instalărilor mici, de până la 10 calculatoare;

 Nu oferă sistem centralizat de securitate în rețea;

 Distribuie resursele în întreaga rețea;

 Scăderea performanței calculatoarelor pereche;

 Utilizatorii pot fi nevoiți să folosească numeroase parole.

Rețele pe bază de SERVER

 posibilitatea construirii rețelelor de mari dimensiuni,

 utilizatorii având posibilitatea accesării unei game largi de resurse.

 poate cuprinde servere diferite şi specializate, de exemplu servere de

poştă electronică sau de baze de date.

 oferă un control centralizat mai accentuat al resurselor

 sunt scalabile, pot fi extinse uşor.

Trebuie să existe un server ‐ un calculator care:

 îi loghează pe utilizatori,
  deserveşte resurse pentru utilizatori,

 determină nivelul de acces pe care utilizatorii îl au la diferite resurse din

rețea asigură un mediu de lucru mai sigur.

Aceste rețele mai pot fi denumite şi rețele locale, local area network, LAN.

Avantaje:

 Control central al resurselor;

 Gestionarea fişierelor, discurilor partajate, imprimantelor;

 Directorul activ – folosit pentru a adăuga sau a îndepărta utilizatori din

rețea;

 Configurarea conturilor de utilizator;

 Securitatea datelor.

Dezavantaje:

 Costul calculatorului server;

 Costul sistemului de operarea în rețea;

 Prezența administratorului de rețea;

 Imposibilitatea folosirii resurselor rețelei dacă serverul nu funcționează.

Topologii de rețea

Topologia ‐ modul de cablare a unei rețele şi arhitectura de rețea.

Topologia bus

 un trunchi principal sau o coloană de‐a lungul căreia sunt ataşate

calculatoarele din rețea la anumite intervale.

 topologie pasivă deoarece calculatoarele din această magistrală „stau şi

ascultă”;
  când „aud” pe cablu date care le aparțin, acceptă datele respective;
 când sunt gata să transmită date, se asigură că pe magistrală nu mai
transmite nimeni şi apoi transmit pachetele cu informații. conectare cablu
coaxial, iar conectarea fiecărui calculator se face printr‐un conector de tip
T, nu există o amplificare a semnalului în timpul călătoriei de‐a lungul
cablului. există pericolul întreruperii cablului sau desprinderii unor
conectori şi scurtcircuitării cablului ceea ce duce la căderea întregii
rețele.

Topologia stea

 conectează la un dispozitiv centralizat, hub sau concentrator.

 Fiecare calculator este conectat prin propriul său cablu la un port al

hub‐ului.

 Aceiaşi strategie pentru transmiterea şi accesarea datelor ca şi topologia

bus.

 Uşor de extins, factorul limitant fiind numărul de porturi disponibile în

hub.

 Se pot adăuga uşor calculatoare în rețea, fără a întrerupe serviciul către

celelalte calculatoare din rețea.

 În cazul defectării unui calculator nu este împiedicată comunicarea dintre

celelalte calculatoare.
Topologia inel

 Calculatoarele dintr‐o rețea locală sunt conectate unul după altul, prin
cablu, într‐un cerc fizic.

 Transportă informațiile de‐a lungul cablului într‐o singură direcție.

 Considerată o topologie activă.

 Calculatoarele din rețea retransmit pachetele pe care le primesc.

 Calculatoarele din inel pasează un jeton în jurul cercului.

 Jetonul este un pachet special de date, care conferă calculatorului unde se

găseşte aptitudini speciale, de exemplu, placa ATM – Asincron Transfer
Mode.

 Dacă un calculator doreşte să transmită date în rețea trebuie să aştepte

până când se află în posesia jetonului.

 Defectarea unui calculator din rețea poate întrerupe fluxul de date.

 Adăugarea sau eliminarea unor calculatoare din rețea poate determina

întreruperea funcționării rețelei.
Servicii de aplicație

 Permit unei aplicații care rulează pe un calculator să comunice cu o

aplicație similară de pe un alt calculator
 Îndeplinire de diferite sarcini (copierea de fişiere).
 Operează la cel mai înalt nivel din ierarhia rețelei.

 Dependente de serviciile de conectare şi de cele de transport în

realizarea unei comunicații sigure şi eficiente.

Nivelurile unei rețele, conform standardului OSI (Open System

Interconnect):

1. Nivelul fizic ‐ este stratul hard. Include cabluri, sateliți sau alt mediu de
conectare şi placa de interfață a rețelei.

2. Nivelul legăturii de date ‐ este stratul în care datele sunt desfăcute în

pachete şi împachetate pentru a fi transmise pe cablu.

3. Nivelul de rețea ‐ este nivelul care primeşte pachetele de date de la nivelul

legăturii de date şi le trimite la adresa de rețea potrivită. Dacă sunt
posibile mai mult căi pentru transmiterea datelor, nivelul de rețea îl
găseşte pe cel mai scurt.

4. Nivelul de transport ‐ asigură faptul că pachetele de date nu conțin erori,

că ajung toate şi în ordinea care trebuie.

5. Nivelul sesiunii ‐ stabileşte şi coordonează o sesiune (o conexiune între

două calculatoare).

6. Nivelul de prezentare ‐ lucrează cu sistemul de operare şi cu fişierele

sistem. Acesta e locul unde fişierele sunt convertite dintr‐un format în
altul, dacă cele două calculatoare folosesc formate diferite.

7. Nivelul de aplicație ‐ este nivelul pe care sunt create fişierele care trebuie
transmise
 3. Partea Teoretică

Tehnologia VDSL
VDSL oferă viteze de până la 52 Mbit / s în aval și 16 Mbit / s în amonte,
pe o nerăsucite sau plate singură pereche de fire răsucite din fire de cupru care
utilizează banda de frecvențe de la 25 kHz la 12 MHz. [4] Aceste rate înseamnă că
VDSL este capabil să suporte aplicații , cum ar fi televiziunea de înaltă definiție,
precum și servicii de telefonie ( Voice over IP ) și generale de acces la Internet,
printr - o singură conexiune. VDSL este implementat peste cabluri folosi existente
de servicii de telefonie analogice și conexiuni DSL-viteză mai mică. Acest
standard a fost aprobat de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT),
în noiembrie 2001.
Sisteme de a doua generație ( VDSL2 , ITU-T G.993.2 aprobat în februarie
2006) utilizează frecvențele de până la 30 MHz pentru a oferi rate de date mai mari
de 100 Mbit / s simultan în ambele direcții în amonte și în aval. Rata de biți
disponibilă maximă este atinsă la o distanță de aproximativ 300 de metri;
performanța se degradează ca bucla de atenuare crește.

Dezvoltare
Conceptul de VDSL a fost publicat pentru prima dată în 1991 , printr - o
îmbinare Bellcore - Stanford studiu de cercetare. Studiul a cautat potentiali
succesori de atunci predominante HDSL și relativ noi ADSL , care au fost
ambele 1.5 Mbit / s. Mai precis, ea a explorat fezabilitatea rate de date simetrice
și asimetrice care depășesc 10 Mbit / s pe linii telefonice scurte.
standard, VDSL2 este un accesoriu ITU T G.993.1 care suportă transmisia
asimetrică și simetrică, la o rată de date net bidirecțional de până la 400 Mbit / s
de pe perechi răsucite folosind o lățime de bandă de până la 35 MHz.
Standardele VDSL
DSL SoC

O conexiune VDSL utilizează până la șapte benzi de frecvență, astfel încât se

poate aloca rata de date între amonte și în aval în mod diferit în funcție de oferta
de servicii și regulamente ale spectrului. Primul standard generație VDSL
sunt specificate atât cuadratură de amplitudine de modulare (QAM) și discrete
de modulare multi-ton (DMT). În 2006, ITU-T VDSL standardizate în
recomandarea G.993.2 care se specifică numai de modulare DMT pentru
VDSL2.

Denumirea Rata în Rata de aprobat

Versiune numele standard
comună aval upstream în

VDSL ITU G.993.1 VDSL 55 Mbiți / s 3 Mbit / s 2001-11-29

VDSL2 ITU G.993.2 VDSL2 100 Mbit / s 100 Mbit / s 2006-02-17

ITU G.993.2
VDSL2 Anexa Q
VDSL2 Amendamentul 1 300 Mbit / s 100 Mbit / s 2015-11-06
VPlus / 35b
(11/15)
VDSL2

Un dulap VDSL2 pe partea de sus a carcasei cablurilor de cupru în Italia.

VDSL2 este un accesoriu la VDSL. Conceput pentru a sprijini

implementarea largă de triple play servicii , cum ar fi voce, video, date
și televiziune deînaltă definiție (HDTV) VDSL2 este destinat să permită
operatorilor și transportatorilor de a actualiza treptat, flexibil, și cost-eficient
infrastructura xDSL existente.
 Protocolul este standardizat în Uniunea Internațională
a Telecomunicațiilor sectorul telecomunicațiilor ( ITU-T ) ca Recomandarea
G.993.2. A fost anunțat în forma lor finalizată la data de 27 mai 2005, și
publicat pentru prima dată la 17 februarie 2006. Mai multe corecturi și
modificări au fost publicate din 2007 până în 2011.

VDSL2 permite transmiterea ratelor de date agregate asimetrice și

simetrice de până la +300 Mbit / s în aval și în amonte pe perechi torsadate
folosind o lățime de bandă de până la 35 MHz. Se deteriorează rapid de la un
maxim teoretic de 350 Mbit / s la sursa la 100 Mbit / s la 0,5 km (1600 ft) și 50
Mbit / s la 1 km (3.300 ft), dar degradează într - un ritm mult mai lent de acolo,
și surclasează VDSL. Pornind de la 1,6 km (1 mi) , performanța sa este egală
cu ADSL2 + .

ADSL -ca performanță rază lungă este unul dintre avantajele cheie ale
VDSL2. LR-VDSL2 activat sisteme sunt capabile să suporte viteze de
aproximativ 1-4 Mbit / s ( în aval) pe distanțe de 4-5 km (2,5-3 mile), crescând
treptat rata de biți de până la 100 simetrice Mbit / s ca loop- lungimea
se scurtează. Acest lucru înseamnă că sistemele bazate pe VDSL2, spre
deosebire de sistemele VDSL, nu sunt limitate la scurte bucle locale sau MTU /
MDUs numai, dar pot fi utilizate și pentru aplicații în gama medie.

Lipirea (ITU-T G.998.x) pot fi utilizate pentru a combina mai multe

perechi de fire pentru a mări capacitatea disponibilă, sau de a extinde ajunge
larețeaua cuprului.

Profilurile

Standardul VDSL1 are trei bandplans: Anexa A (Asymmetric BandPlan), Anexa

B (Symmetric BandPlan) și anexa C (Fx BandPlan). Anexa A și Anexa B au
fost numite anterior Plan 998 și 997 , respectiv Plan. VDSL1 Anexa C este
destinat utilizării în Suedia numai și - l folosește o frecvență de separare
variabilă între a doua bandă din aval, iar a doua bandă din amonte. Toate
bandplans VDSL1 are spectru de până la 12 MHz, astfel încât lungimea buclelor
de cupru trebuie să fie mai scurtă decât ADSL.

Standardul VDSL2 definește o gamă largă de profile ce pot fi utilizate în diferite

arhitecturi de implementare VDSL; în biroul central, în cabinet sau în clădirea
de exemplu.
 Maximă totală
Purtătoare
în
Lățime de Max. În aval
Numărul de aval
Profil de bandă lățime de transfer ( Mbit /
aval transportatori de transmisie
( MHz ) de bandă s)
de
(kHz)
putere ( dBm )

8a 8.832 2048 4.3125 +17,5 50

8b 8.832 2048 4.3125 20.5 50

8c 8.5 1972 4.3125 11.5 50

8d 8.832 2048 4.3125 14.5 50

12a 12 2783 4.3125 14.5 68

12b 12 2783 4.3125 14.5 68

17a 17.664 4096 4.3125 14.5 100

30A 30 3479 8,625 14.5 200

35b 35.328 8192 4.3125 +17,5 300

 4. Partea practica

Structura cadrului VDSL

CRC Generation Algoritm:

1. Intrare de 8 biți

2. Divizare prin polinomul generator CRC

G (D) = D8 + D4 + D3 + D2 + 1

3. Restul este suma de control și se anexează la cadru

CRC Verificare Algoritm

1. Scoaterea sumei de control din cadru primit

2. Utilizarea aceluiași algoritm pentru a calcula suma de control pentru cadre

primite

3. În cazul în care cele 2 valori sunt egale, se seteaza sindromul “0”, in caz contrar
“1”.
 Scremblor/Descremblor

x(n)

m(n) + D ... D18 ... D23

+
La iesirea scremblorului este suma bitului curent cu al 18-lea și a 23-lea bit
întârziat:
x (n) = m (n) + m (n-18) + m (n-23)
Adăugarea este suma modulo-2, echivalent cu SAU-EXCLUSIV.
FEC (Forward Error Correction)
VDSL utilizează Reed-Solomon codificare pentru FEC
Un cuvânt de cod RS conține octeți N = K + R:
 N = lungimea cuvintelor de cod
 K = mesaj de lungime
 R = lungimea redundanță
Parametrii de cod RS sunt specificate ca (N, K)
 Simularea utilizează fie (240,224) sau (144,128)
 RS de codificare poate corecta erorile de R / 2 octeți per cuvânt de cod
Bitii reduntanti R se calculează prin împărțirea mesajelor octeți K la un
polinom generator de valori a câmpului Galois (256).
Intercalarea
VDSL folosește un algoritm de intercalare convoluțional pentru a proteja
datele împotriva erorilor de spargere prin răspândindu-le pe mai multe cuvinte-cod
Reed-Solomon.
Parametrii de intercalare:
 I = numărul de ramuri intercalate
 M = întârziere incremental
 D = adâncimea de intercalare = M x I + 1
IR
Poate corecta erorile de octet. Introduce o întârziere de M x I x bytes (I-1).
2N
 Concluzie
In acesta lucrare m-am familiarizat cu tehnologiile de acces la reteaua Internet
precum si studierea mai amanuntit a tehnologiei VDSL. Am insusit particularitatile
principale, avantajele si dezavantajele acestei tehnologii de acces. Am analizat la fel
si structura cadrului a tehnologiei date si metodele de detectare si corectie a erorilor
in urma transmisiunilor.

Bibliografie
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Very-high-bit-rate_digital_subscriber_line
2. https://www.google.md/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=3&ved
=0ahUKEwjmzJHrj5TQAhWJD8AKHZayAoEQFggkMAI&url=https%3A%2
F%2Fwww.iol.unh.edu%2Fsites%2Fdefault%2Ffiles%2Fknowledgebase%2Fd
sl%2FVDSL_MCM_Simulation.ppt&usg=AFQjCNE3NINpDpF6jv2O0KXt8r
7sQ90gqg&sig2=VDDCgXTBC2KwtSabhUvshA&bvm=bv.137904068,d.bGg
&cad=rja
3. http://www.academia.edu/7565474/7_Linia_numeric%C4%83_de_abonat_xD
SL