Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

1. Cine sunt strămoșii românilor

-geto-dacii – popor de neam indo-european, organizați în triburi războinice, unite prima dată în 82 î.Hr.
de regele Burebista. După moartea acestuia regatul s-a fragmentat în 5 regate mai mici, după care, în
sec. I d.Hr. au fost unite de regele Decebal ca urmare a creșterii amenințării romane. Dacia devine
provincie romană în urma celor două războaie daco-romane 101-102 și 105-106

- romanizarea – procesul complex, îndelungat și ireversibil prin care o populație cucerită își
însușește tradițiile, obiceiurile, modul de viață, religia și limba cuceritorilor.

2.Etapele romanizării

- neoficială – sec. II î. Hr. – 106 – în urma prezenței romane la Dunăre s-au preluat elemente
de cultură material: ceramică, monedă, alfabetul latin

- oficială 106-271 d. HR.- prin intermediul unor factori precum: limba latină, administrația,
armata, veteranii, coloniștii, viața urbană, viața religioasă, creștinismul.

- târzie – după retragerea armatei și administrației, populația continuă locuirea dar în mediu
rural, se intensifică romanizarea dacilor liberi dar continuă legăturile cu romanitatea sud-dunăreană.

3. Etnogeneza românească – grupa popoarelor romanice sau neo-latine

- este rezultatul sintezei daco-romane în condițiile retragerii aureliene și a migrațiilor

Etapele etnogenezei:

- stăpânirea romană – sec. II-III

- continuitatea de viață în condițiile migrațiilor – sec. III-VIII

Structura limbii române: substrat dacic- 10%, Fond latin – 60% Adstrat slav – 20%

-după așezarea slavilor în s. Dunării, 602 d. Hr, unitatea romanității de pe ambele maluri ale Dunării
se rupe; populația romanică s-a retras pe platourile munților creându-se dialectele aromân, megleno-
român, istro-român

4. Izvoare timpurii - sec. VII-XIII

-românii sunt numiți cu termenul de vlah, voloh, blac, olah

Sec. VII- tratatul militar Strategikon – populația de la N-Dunării – denumită cu termenul de romani

Sec. IX- cronica turcă Oguzname prezintă țara vlahilor - „ulak-ili”

Sec.X – tratatul Despre administrarea imperiului - populația de la N- Dunării este denumită cu

termenul romani

Sec. XII – Ioan Kynnamos – românii sunt veniți de mult din Italia
5. Romanitatea românilor în viziunea umaniștilor sec. XIV-XVI

-românii intră în atenția istoricilor ca apărători ai creștinătății, după bătăliile date de voievozi

- originea latină a românior este afirmată de scriitori precum Flavio Biondo, Enea Silvio
Piccolomini, Bonfinius – românii sunt urmașii coloniștilor și a legiunilor romane

Nicolaus Olahus – umanist ardelean – primul care afirmă unitatea de neam și limbă a românilor

Johannes Honterus – harta țărilor române cu numele Dacia

- cronicarii umaniști – susțin originea latină a românilor și unitatea lor de neam și lingvistică

 Grigore Ureche – Letopisețul țării Moldovei – „toți de la Rîm se trag”

 Miron Costin – De neamul moldovenilor

 Dimitrie Cantemir – Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor

- sec. XVIII – Tsv este provincie austriacă - românii încep lupta de emancipare națională prin
redactarea a două memorii trimise la Viena

1744 - Supplex Libellus – Inochentie Micu, 1791 - Supplex Libellus Valachorum –

- ambele afirmă vechimea și continuitatea românilor în zonă, fiind urmași ai

coloniștilor lui Traian, argument istoric pe care sunt așezate cererile de recunoaștere a drepturilor
politice ale românilor. În acest context apare teoria imigraționistă – românii s-ar fi format în S-
Dunării, de unde ar fi venit în Tsv după sec. XII

6. -susținătorii teoriei imigraționiste

– Fr.J. Sulzer – Istoria Daciei transalpine – românii s-au format între bulgari și
albanezi și au venit în TSV la mijlocul sec.XIII când erau deja acolo maghiarii și sașii

-J. Chr. Engel – românii au imigrat din S-Dunării după sec. XI

- după crearea dualismului austro-ungar lupta pt. Tsv se intensifică pe tărâmul argumentelor istorice

Robert Roesler- 1871- „Studii românești” – preia ideile anterioare și le organizează în

așa numita teorie imigraționistă. Argumente:

a. dacii ar fi fost exterminați în urma războaielor daco-romane

b. 165 de ani de romanizare nu au fost suficienți

c. retragerea aureliană ar fi fost completă, cu tot cu populație

d. poporul român s-a format în S-Dunării de unde influența lingvistică slavă și albaneză

e. nu există izvoare istorice scrise care să ateste prezența rom. în Tsv decât după sec. XIII
7. Teoria imigraționistă a fost combătută de teoria autohtonistă sau a continuității – argumente:

a. continuitatea dao-romană este atestată de numeroase dovezi: arheologice, toponime, hidronime,

inscripții, lingvistice (fondul dacic)

b. romanizarea a avut 3 etape, nu doar cea oficială, corespunzătoare dominației romane efective

c. retragerea aureliană se referă doar la armată și administrație, nu la populație

d. nu există izvoare istorice care să ateste prezența românilor în S-Dunării înainte de sec. XII

e. asemănarea dintre limbile română și albaneză se datorează fondului comun tracic

susținători:

1.sec. XVIII- Școala Ardeleană – Samuil Micu, Gh. Șincai, Petru Maior susțin teza latinității
limbii române până la a nega fondul dacic

2. susținătorii curentului romantic – Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu – traduc cronici

3. istoricii români din 2sec.XIX – B.P.Hașdeu – Pierit-au dacii? – aduce argumente lingvistice

- A.D. Xenopol – prima sinteză de istoria românilor – combate teza lui

Roesler și prezintă importanța elementului slav

4. perioada interbelică – Vasile Pârvan – Getica – argumente literare și arheologice

- Nicolae Iorga – afirmă sinteza daco-romană în cadrul romanității orientale

- Gheorghe Brătianu – O enigmă și un miracol: poporul român – respinge

teoria cu argumente istorice, lingvistice, geografice, arheologice

- C-tin Daicoviciu – argumente arheologice asupra continuității dacice

5. istoriografia comunistă – Mihai Roler - exagerează rolul elementului slav – limba română ar fi o
limbă slavonă

- în timpul regimului Ceaușescu istoria a devenit un mijloc de propagandă comunită

prin teza protocronismului – dacii erau primul popor din lume iar Ceaușescu urmașul lui Burebista

- studiile privind romanitatea românilor au oferit argumente istorice în lupta politică de emancipare a
românilor din TSV, a fost preluată și în memoriile boierești, dar și pt. justificarea pretențiilor
maghiarilor asupra Tsv.

- a contribuit la cristalizarea conștiinței naționale