BAZELE TEORETICE ALE INSTRUIRII

Curs 3, Anul II semestrul 3

Conf.univ.dr. Nadia FLOREA

 Bazele teoretice ale instruirii
Teorii ale învăţării
- teoria condiţionării operante (B.F.Skinner) s.a.
Modelul behaviorist

- teoria genetic–cognitivă (J.Bruner) s.a.

Modelul cognitivist

- teoria holodinamică a învăţării (R. Titone) s.a.

Modelul integrativist

Proiectarea curriculară
 Modele de instruire
(fundamentate pe teoriile învăţării)

modelul behaviorist

modelul cognitivist

modelul integrativist
 Teorii ale învățării specifice
Modelulului behaviorist
(asociaţionist-comportamentist)

Teoria condiţionării operante – B.F. Skinner

Teoria conexionistă – E.L. Thordinke
Teoria aşteptării (behaviorismul intenţional)
– E. Tolman
Teoria mediaţiei – C.E. Osgood
Teoria reducerii sistematice a tensiunii
comportamentului – C. Hull
Teoria reviuită a celor doi factori –
O.H. Mowrer
 Teoria condiţionării operante B.F.Skinner
(model behaviorist)
importanţa factorului de “întărire a
comportamentului" după obţinerea răspunsului
pozitiv;
învăţarea prin selecţionare şi asociere sub
acţiunea legii efectului;
eficienţa învăţării este dependentă de
organizarea condiţiilor de învăţare ale elevilor.
“soluţie pedagogică” desprinsă: teoria instruirii
programate - posibilitatea de a dirija şi de a
controla învăţarea pe baza unor programe;
 Teoria instruirii programate
B.F.Skinner
principiul "paşilor mici",
principiul procesului gradat,
principiul participării active,
principiul întăririi imediate a răspunsului
pentru fiecare secvenţă,
principiul individualizării ritmului
instruirii,
principiul autoreglării activităţii.
 Teorii ale învățării specifice
MODELULULUI COGNITIVIST
Teoria structural, genetic–cognitivă
(J. Bruner)

Teoria organizatorilor învăţării

(D.P. Ausubel, F.C. Robinson)

Teoria învăţării cumulativ – ierahice

(R. M. Gagne)
 Teorii ale învățării specifice
Modelul integrativist
Teoria holodinamică asupra învăţării –
R. Titone
Teoria interdependenţei proceselor cognitive,
dinamice şi reacţionale – J. Nuttin
Teoria integratorie şi deterministă a învăţării –
J. Linhart
Teoria învăţării depline – J. Carroll,
B.S. Bloom
Teoria interdisciplinară (integrată) a învăţării –
J. Nisbert
 Teoria structural, genetic – cognitivă
J. Bruner (Pentru o teorie a instruirii, EDP, 1970)
Instruirea este un efort de ajutorare şi de modelare
a dezvoltării (p.11).

trebuie facută o distincţie netă între

comportamentul care răspunde cerinţelor unei
probleme şi comportamentul destinat să constituie
o apărare împotriva intrării în problemă(p.14)
Cunoaşterea umană se realizează prin trei
modalităţi/niveluri fundamentale prin care copilul
descoperă şi intră în contact cu lumea:

• învăţarea activă - învăţare prin acţiune;

• învăţarea iconică, care se bazează pe
organizarea vizuală sau pe alt fel de organizare
senzorială;
• învăţarea simbolică – în care locul imaginilor
este luat de simbolurile lor sau de cuvinte.
 Teoria holodinamică a învăţării - R. Titone

dezvoltă "teoria învătării cumulativ-

ierarhice" a lui R. M. Gagne.
promov. un model activ, integralist şi
dinamic asupra învăţării în şcoală
comportamentul şi învăţarea sunt
dependente funcţional şi ierarhizate intern
cât şi extern;
învăţarea umană este caracterizată pe trei
planuri (triplanitatea învăţării ): învăţarea
tactică, învăţarea strategică, învăţarea
ego-dinamică.
Mecanisme interne ale învăţării
nivelul tactic, exterior, periferic, observabil
şi măsurabil;
nivelul strategic, interior (operaţiile şi
pocesele cognitive);
nivelul ego-dinamic, intim, superior având
o amprentă individuală puternică dată de
capacitatea omului de a planifica, justifica,
dirija, respinge sau accepta anumite
scheme de operare.
Taxonomia nivelurilor de învăţare
• învăţarea tactică este întemeiată pe
performanţe de ordin comuinicativ; pe coordonări
şi integrări de circuite neuro-corticale
(automatisme şi abilităli perceptiv-motorii); pe
capacităţi de feed-back: autoreglare şi control
automat sau conştient;
• învăţarea strategică are ca suport procese
notetice: producătoare de reguli operative,
procese selective: prezente în actele efective;
procese programatoare etc.
• Învăţarea ego-dinamică este bazată pe
organizarea şi conştientizarea propriei experienţe
semnificative a subiecului; formularea unei viziuni
progresive şi globale asupra lumii;dezvoltarea de
atitudini personale.
Perspectiva proiectării curriculare
anticiparea valorică a rezultatelor definite la
nivelul obiectivelor;

selecţionarea conţinuturilor-ancoră ;

organizarea corelaţiilor optime dintre

elementele care susţin acţiunile de predare-
învăţare-evaluare (metode, mijloace, forme
de organizare).
 Modele de predare din perspectiva
proiectării curriculare

M.comportamentale : mesaj orientat către

obiective (rezultate finale, performanţă);
M. raţionale : orientare către obiectivele
cognitive complexe (rezolvare de probleme);
M. bazate pe programare: algoritmizarea
paşilor de urmat pentru individualizarea
instruirii;
M. interacţionale: bazate pe mecanismele
conexiunii inverse interne şi externe în
(auto)reglarea predării-învăţării-evaluării;
M. formativ-persuasive: valorificarea empatiei
pt.realizarea comunicării didactice.
Subiecte pentru eseuri, aplicații și TEME
DE REFLECȚIE

Analizați următoarele citate:

”...nu există motive să credem că nu
poate fi predată orice temă, într-o formă
adecvată, oricărui copil, indiferent de
vârstă.” (J.BRUNER, Procesul educației
intelectuale, Ed. Științifică, Buc.,1970,
p.70)
 Analizați următorul citat:
„Singurul lucru cu totul caracteristic care se
poate spune despre fiinţele omeneşti este că
ele învaţă. Învăţatul este atât de profund
înrădăcinat în om, încât a devenit aproape
involuntar, ceea ce i-a facut pe unii dintre
cercetători, care au meditat pe marginea
comportamentului uman, să considere că
specializaree noastră ca specie este
specializarea în învăţare.”
(J.BRUNER, Pentru o teorie a instruirii, Ed.
Științifică, Buc.,1970, p.133)
 Analizați următorul citat:
„Singurul lucru cu totul caracteristic care se
poate spune despre fiinţele omeneşti este că
ele învaţă. Învăţatul este atât de profund
înrădăcinat în om, încât a devenit aproape
involuntar, ceea ce i-a facut pe unii dintre
cercetători, care au meditat pe marginea
comportamentului uman, să considere că
specializaree noastră ca specie este
specializarea în învăţare.”
(J.BRUNER, Pentru o teorie a instruirii, Ed.
Științifică, Buc.,1970, p.133)
 Analizați următorul citat:
”Predarea capătă o structură funcțională și eficientă în
contextul celorlalte activități didactice, dacă și numai dacă
induce un proces real de învățare, dacă-i motivează pe
elevi să se implice în activități care necesită efort,
înțelegere, asimilare de valori (cunoștințe, priceperi,
deprinderi, atitudini), să realizeze transferuri și aplicări
creatoare” (I.Neacșu, Instruire și învățare, Ed.Științifică,
Buc.,1990, p.109-110)
 Analizați stilurile de predare ale
profesorilor voștri din liceu, identificând
avantaje și dezavantaje pentru fiecare
stil:
Stilul de predare Avantaje Dezavantaje