Modernism

Lucian Blaga
Eu nu strivesc corloa de minuni a lumii

Intro: Modernism, Blaga, Poezie

Modernismul este un curent ideatic, cultural si artistic aparut in secolul XX. Acesta a
reprezentat revolta artistilor impotriva normelor si traditiilor academice si istorice. Caracteristica
principala a poeziei romanesti intre cele doua razboaie mondiale a fost calitatea. Ea ajunge la
cel mai inalt nivel al liricii europene, se sincronizeaza cu aceasta. In aceasta perioada, se
observa o inoire a tematicii si o transformare ireversibila in limbajul poetic.
“Un dar pe care Ardealul il face Romaniei de ziua marii uniri” l-a numit N. Iorga pe
filosoful, dramaturgul si poetul Lucian Blaga. Lirica sa apare ca o reflexie a propriei filosofii, fiind
incarcata de valori estetice. Revendicat atat de modernisti cat si de traditionalisti, Blaga este
creatorul unei ideologii unice expuse in “Trilogia cunoasterii”. Gandirea sa este influentata de
expresionismul german si de lucrari ale lui Freud si ale lui Bergson.
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” a lui Lucian Blaga a fost publicata in
deschiderea primului sau volum de poezii, “Poemele luminii” (1919) si reprezinta o arta poetica
moderna a perioadei interbelice.

1.Evidentierea trasaturilor care fac posibila incadrarea textului

Arta poetica “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” reprezinta o meditatie filosofica ce
reflecta plastic ideologiile autorului. Se remarca redarea discrepantelor dintre cunoasterea
paradiziaca si cea luciferica, armonizata pe o arie elegiaca. Conceptia despre poezie si despre
rolul artistului a lui Blaga este exprimata in textul poetic sub forma unei confesiuni.
Elementele moderniste in poezia blagiana sunt influentele expresioniste, viziunea
subiectiva asupra lumii, metafora revelatorie, intelectualizarea emotiei, orfismul, imaginismul
puternic, insusirile prozodice specifice care subliniaza trairile poetice. Influentele expresioniste
exprimate in aceasta opera se remarca in intreg volumul de debut al lui Blaga. Acestea sunt:
exacerbarea eului creator, gandirea absolutului, abstractizarea si interiorizarea peisajului si
tensiiunea lirica.

2.Prezentarea temei prin referirea la 2 pasaje

Temele operei lui Blaga sunt cunoasterea si atitudinea fata de aceasta si de tainele
lumii. In confesiunea eului, se remarca apropierea fata de aceste taine doar prin iubire: “Eu nu
strivesc [...] eu iubesc”. Ea este vazuta ca unic mod de rezonare cu lumea, ca o modalitate de
contopire a eului cu un eu universal.
Viziunea despre lume a autorului este una ce se armonizeaza cu ideologiile filosofice
ale secolului XX si chiar le completeaza. Atitudinea eului fata de cunoastere este o reluare in
plan artistic a gandurilor sale scrise in “Trilogia cunoasterii”. Pentru filosoful Lucian Blaga se
disting doua modalitati ale cunoasterii: paradiziaca - specifica stiintelor exacte, care incearca sa
descifreze misterul si luciferica - care potentiaza misterul. Autorul pledeaza prin eul liric pentru
cunoasterea de tip luciferic. Acest fapt este exprimat prin opozitia dintre metaforele revelatorii
“lumina altora” (cunoasterea paradiziaca) si “lumina mea” (cunoasterea luciferica, poetica).
Blaga afirmma prin acest poem ca rolul artistului nu e de a descifra tainele lumii (“nu ucid”) ci de
a adanci misterul Universului prin creatie (“eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”). Astfel,
creatia poetica apare ca un mijlocitor intre eu si lume.

3. Elemente de compozitie si de limbaj

3.1 Cele patru elemente de compozitie si de limbaj

Lirismul operei este unul de tip subiectiv, aceasta avand caracterul unei confesiuni. Ca
dovada, se remarca in text verbele la persoana I singular (“iubesc”, “nu strivesc”, “nu ucid”),
pronumele de persoana I singular “eu” repetat pe parcursul operei si adjectivul pronominal
posesiv de persoana I (“mea”, “mei”).
Titlul unei opere reprezinta un element paratextual care ghideaza lectura cititorului. Cel
al creatiei lui Lucian Blaga este semnificativ, reda esenta si circumscrie tema poemului. Primul
cuvant al titlului, “eu” pune in evidenta eul liric si reprezinta o dovada a influentei expresioniste.
Verbul la forma negativa “nu strivesc” exprima orientarea eului catre o cunoastere de tip luciferic
si refuzul limitarii la cunoasterea paradiziaca. Metafora “corola de minuni a lumii” este una
revelatorie denumind misterele Universului fata de care eul se apropie prin iubire, printr-o
dorinta de protejare a integritatii misterului. Titlul acestei opere este reluat in text, iar prin
procedeul modern al ingambamentului se accentueaza astfel armonia dintre eu si Univers a
caror relatie de legatura stransa este redata de Blaga in primele sale doua volume.
Textul poetic al operei se structureaza pe baza unor relatii de opozitie. Acestea apar
intre cele doua modalitati de cunoastere si concret apar intre pronume (“eu” - “altii”), intre verbe
(“nu ucid” - “strivesc”) si la nivelul imaginilor artistice. Astfel, se disting “lumina mea” - lumina
eului poetic, lunara, care depaseste contururile ratiunii si “lumina altora” - solara, o lumina a
observarii logice, a uciderii misterului.
In “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” se remarca elemente recurente: misterul si
lumina. “Misterul” nu se refera la insusi “Misterul Universal”, ci la o suma de obiecte ale
cunoasterii de care eul se apropie prin maniera specifica. Lumina este un simbol atat al
cunoasterii cat si al iubirii, cele doua notiuni intrepatrunzandu-se in filosofia blagiana.
3.2 Comentarea strofelor
Poezia cuprinde trei secvente lirice. Prima secventa (primele cinci versuri) exprima
atitudinea eului fata de cunoastere, fara o motivatie. Acesta refuza categoric (“nu strivesc”, “nu
ucid”) cunoasterea paradiziaca, si pledeaza astfel pentru cea luciferica. Se remarca in aceasta
secventa enumeratia unor metafore revelatorii “in flori, in ochii pe buze ori morminte”. Acestea
desemneaza in ordine: viata si efemeritatea, cunoasterea, iubirea si moartea. De cele patru, eul
se apropie specific, ocrotitor.
A doua secventa este mai ampla si prezinta discrepantele dintre “lumina mea” - a eului
si “lumina altora”. Precum deja afirmat, cele doua metafore numesc modurile de apropiere de
misterele lumii si se afla in relatie antitetica. In aceasta secventa se remarca de asemenea
repetitia pronumelui personal “eu”. Prin acceptarea acestui termen cu simbolistica unei “chei” a
creatiei lui Blaga, se poate afirma ca textul poate fi redus la doua propozitii: “Eu nu strivesc [...]
caci eu iubesc[...]”. Iubirea lui Blaga, dupa cum se remarca, este astfel nu un simplu sentiment,
ci un real instrument de patrundere in profunzimea Universului si de adancire in tainele
acestuia.
A treia secventa are rol conclusiv. Blaga releva importanta cunoasterii luciferice prin
ocrotirea tainelor Universului. Cunoasterea eului devine un act nu doar de contemplatie (“tot…
se schimba… sub ochii mei”) ci si de iubire (“... iubesc/ Si flori si ochi si buze si morminte”).
3.3 Despre limbajul poeziei
Inoirile prozodice in opera lui Lucian Blaga sunt versul liber ce marcheaza o refuzare a
normelor clasice si ingambamentul. Poezia are un aspect modern. Fiind alcatuita din versuri cu
metrica variabila aceasta are o ritmica interioara variabila care pune accentul pe ideea poetica.
La nivelul limbajului poeziei se mai remarca o intelectualizare a emotiei centrale -
iubirea. Ea nu se regaseste sub forma traditionala, ci sub una proprie eului care aprofundeaza
tainele. De asemenea, se remarca comparatia ampla care da textului structura moderna,
inoirea metaforei prin rolul sau revelator si ambiguitatea specifica modernismului.

4. Opinia
In opinia mea, arta poetica “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, publicata in 1919
reprezinta o anticipare a “Trilogiei cunoasterii” (1933). Poetul isi contureaza in aceasta opera
idei ce stau la baza textelor filosofice din lucrarea sa ulterioara si prin tehnici moderniste Lucian
Blaga isi exprima viziunea despre cunoastere si despre lume. Artistului ii este dat rolul de
aprofundare a misterului lumii, iar cheia armonizarii cu Universul nu se gaseste prin “uciderea”
lui in mod rational, ci prin iubire protectoare.

5. Concluzia
In concluzie, opera lui Blaga este una vadit modernista prin viziunea asupra lumii,
intelectualizarea emotiei, influente expresioniste, metafora revelatorie, inoirile prozodice. In
aceasta, poetul si filosoful roman introduce o noua gandire intr-un secol al dezvoltarii ratiunii,
pledand pentru o armonie universala.