CHIMIOTERAPIA este un tratament pentru cancer care foloseste medicamente (numite

generic citostatice) care distrug celulele canceroase. Modul de actiune a acestora este de a
stopa sau a incetini cresterea celulelor maligne. Deoarece celulele canceroase cresc si se divid
mult mai repede decat celulele normale ale organismului, ele sunt mult mai afectate de citostatice
decat cele normale. Cu toate acestea, celulele normale sunt afectate si acest lucru conduce uneori
la aparitia efectelor adverse ale chimioterapiei.
Scopul chimioterapiei este de a elimina celulele canceroase si in acelasi timp de a
minimaliza efectele negative asupra celulelor normale, sanatoase, ale pacientului.
Chimioterapia este folosita uneori ca singurul tratament in cancer dar adeseori impreuna cu
chirurgia si radioterapia sau terapiile biologice. Trebuie subliniat ca chimioterapia este tratament
sistemic, spre deosebire de chirurgie si radioterapie, care sunt tratamente locale.
Chimioterapia poate fi folosita in mai multe feluri:

 sa micsoreze o tumora inainte de chirurgie sau radioterapie

 sa distruga focarele microscopice sau micrometastatice de celule maligne care ar putea
ramane dupa chirurgie si/sau radioterapie
 sa distruga celule canceroase in cazurile de recidiva sau de imprastiere in alte parti ale
corpului
 sa controleze cresterea tumorii, chiar daca nu o va elimina
 sa ajute radioterapia sau terapiile biologice sa actioneze mai bine
 sa creasca calitatea vietii prin micsorarea unor tumori care produce compresiune sau
durere.

Chimioterapia se administreaza de obicei ciclic pentru a se oferi posibilitatea celulelor

normale sa se refaca. De obicei, dintre celulele sanatoase cele mai afectate sunt celulele cu ritm
rapid de diviziune cum ar fi celule sangvine numite leucocite si cele ale tubului digestiv, cresterea
parului (totusi nu toate citostaticele produc diaree, greata sau caderea parului). De obicei un ciclu
de chimioterapie dureaza 3 saptamani, cu administrarea citostaticului in prima zi urmata de o pauza
de 20 de zile. Dar exista si cicluri de 1, 2, 4 sau chiar 6 saptamani sau administrare continua cu
doze mai mici. In general fiecare tip de cancer beneficiaza de mai multe tipuri de chimioterapii
numite generic scheme. In functie de tipul si stadiul bolii, de scopul tratamentului si de toleranta
specifica unui anumit pacient se poate administra o schema sau alta. Acest lucru il decide medicul
oncolog.
In multe cazuri chimioterapia se administreaza intravenos si sub supraveghere medicala dar
exista si scheme cu administrare orala sau mixta oral-intravenos, precum si administrari (mult mai
rare) topice, intraarteriale, intraperitoneale sau intratecale. Procedura de administrare intravenoasa
a medicamentului citostatic poate dura intre 3-5 ore, in functie de particularitatile fiecarui caz.
Inainte de fiecare sedinta de chimioterapie, pacientul trebuie sa efectueze o serie de analize de
sange care au scopul de a confirma capacitatea organismului de a beneficia de tratament. Daca
analizele arata valori nepotrivite pentru procedura stabilita, pacientul este reprogramat.
Medicul oncolog (chimioterapeut) poseda o gama larga de metode pentru a preveni si trata
eficient efectele adverse ale chimioterapiei, care de obicei dispar cand chimioterapia ia sfarsit.
Vorbiti cu doctorul despre efectele adverse, specifice schemei alese pentru dumneavoastra, care
pot aparea pe perioada tratamentului si comunicati orice schimbare semnalati in perioada de
pauza, pentru ca poate fi semnul unui efect advers.
 Efecte adverse
Imunosupresia și mielosupresia
Practic, toate regimurile chimioterapice pot provoca depresia sistemului
imunitar , adesea paralizând măduva osoasă și ducând la scăderea numărului
de celule albe din sânge , a globulelor roșii și
a trombocitelor . Anemia și trombocitopenia pot necesita transfuzii de sânge .
În cazul mielosupresiei foarte severe , care apare în unele regimuri, aproape
toate celulele stem din măduva osoasă (celulele care produc celule albe și roșii
din sânge ) sunt distruse, ceea ce înseamnă că sunt
necesare transplanturi alogene sau autologe de celule măduvei osoase .
Enterocolita neutropenica-complicație gastrointestinală amenințătoare a
chimioterapiei
 Inflamatia transmurala acută a intestinului subtire si gros
 Simptomele apar de obicei la 10-14 zi dupa initierea chimioterapiei
 Prezentarea tipica mimeaza apendicita
Tulburări gastro-intestinale
 Greața , vărsăturile , anorexia , diareea , crampele abdominale
și constipația sunt reacții adverse frecvente ale medicamentelor
chimioterapeutice
 Sunt efecte temporare , care dispar peste o saptamina de la terminarea
tratamentului
 Cu toate acestea, un înalt indice de suspiciune este necesar,
deoarece diaree si balonare sunt , de asemenea , simptome de Tifilita , o
foarte gravă și poate pune viața în pericol de urgență medicală , care
necesită tratament imediat.

Oboseala
Oboseala poate fi o consecință a cancerului sau a tratamentului acestuia și poate dura luni până
la ani după tratament. O cauză fiziologică a oboselii este anemia , care poate fi cauzată de
chimioterapie, chirurgie , radioterapie , boală primară și metastatică sau epuizare nutrițională.

Greață și vărsături
 in 1983 a fost descris de pacienti ca cel mai sever efect advers
 din 1990, cind au aparut mai multe clase de antiemetice s-a ajuns la
gestionarea cu succes a acestor reactii adverse.
Alopecie
 Căderea părului (Alopecia) poate fi cauzată de chimioterapie care ucide celulele
care se divizează rapid; alte medicamente pot determina slabirea
parului. Acestea sunt cele mai adesea efecte temporare: de obicei, părul începe
să se regenereze câteva săptămâni după ultimul tratament și uneori poate
schimba culoarea, textura, grosimea și stilul. Uneori părul are tendința de a se
ciupi după reînnoire, ducând la "buclele chemo". Pierderea severă a părului
apare cel mai frecvent cu medicamente
precum doxorubicina , daunorubicina , paclitaxelul , docetaxelul , ciclofosfamid
a , ifosfamida și etopozida .
Neoplasm secundar
Cel mai frecvent neoplasm secundar este leucemia mieloidă acută secundară,
care se dezvoltă în primul rând după tratamentul cu agenți de alchilare sau
inhibitori de topoizomerază.(irinotecan,topotecan,doxorubicin)

Infertilitate
 Unele tipuri de chimioterapie sunt gonadotoxice și pot cauza infertilitate

Chimioterapiile cu risc ridicat includ procarbazină și alte medicamente de
alchilare, cum ar fi ciclofosfamida, ifosfamida, busulfanul, melfalanul,
clorambucilul și chlormetina.
 Medicamentele cu risc mediu includ doxorubicina și analogii de platină, cum ar
fi cisplatina și carboplatina.

Teratogenicitate
Chimioterapia este teratogenă în timpul sarcinii , în special în timpul primului
trimestru , avortul este de obicei recomandat dacă sarcina în această perioadă se
găsește în timpul chimioterapiei.

Neuropatie periferică
Între 30 și 40% dintre persoanele supuse chimioterapiei suferă de neuropatie periferică
indusă de chimioterapie (CIPN), o afecțiune progresivă, persistentă și adesea
ireversibilă, provocând durere, furnicături, amorțeală și sensibilitate la frig, începând
cu mâinile și picioarele și uneori progresând brațele și picioarele.

Alte efecte
 pielea roșie ( eritem ),
 pielea uscată,
 unghiile deteriorate,
 xerostomia
 retenția de apă
 impotența sexuală .
TOXICITATEA

 Cardiotoxicitatea (afectarea inimii)

- antracicline ( doxorubicină , epirubicină , idarubicină și doxorubicină
lipozomală ). Cauza acestui fapt este cel mai probabil datorată producției de radicali
liberi în celulă și deteriorării ADN ulterioare . Alți agenți chimioterapeutici care
determină cardiotoxicitate, dar cu o incidență mai mică,
sunt ciclofosfamida , docetaxelul și clofarabina .
 Hepatotoxicitatea poate fi cauzată de multe medicamente citotoxice. Sensibilitatea
unui individ la afectarea ficatului poate fi modificată de alți factori, cum ar fi cancerul
în sine, hepatita virală , imunosupresia și deficiența nutrițională . Leziunile hepatice
pot consta în afectarea celulelor hepatice , sindromul hepatic sinusal (obstrucția
venelor din ficat), colestază (în cazul în care bila nu curge din ficat în intestin)
și fibroza hepatică

 Nefrotoxicitatea (afectarea rinichilor) poate fi cauzată de sindromul de liză tumorală și

de efectele directe datorate clearance-ului medicamentos de către rinichi. Diferitele
medicamente vor afecta diferite părți ale rinichiului, iar toxicitatea poate
fi asimptomatică (observată numai pe testele de sânge sau urină) sau poate
provoca insuficiență renală acută. [106] [107]
 Ototoxicitatea (deteriorarea urechii interne) este un efect secundar comun al
medicamentelor pe bază de platină care pot produce simptome precum amețeli
și vertij .