Frunza

Frunza este un organ vegetativ lateral al tulpinii sau ramurilor, de formă plată, care îndeplinește
funcția fundamentală în procesul de fotosinteză, dar servind și la respirație și transpirație.

Caracteristici
Forma plată a acestui organ vegetativ este o caracteristică a spermatofitelor și reprezintă o adaptare
și o perfecționare pentru ca țesutul asimilator propriu-zis să se organizeze pe o suprafață cât mai
mare. Frunza se deosebește net de celelalte două organe vegetative normale (rădăcina și tulpina)
nu numai prin formă, ci și prin simetria bilaterală, creștere definită (limitată), durată scurtă de viață,
structură dorsiventrală. Frunzele au dimensiuni mult mai reduse decât celelalte două organe
vegetative ale majorității plantelor, dar, prin numărul lor foarte mare, însumează o suprafață uriașă,
pentru a-și putea Îndeplini rolurile principale.
După apariție, frunzele se maturizează în câteva zile și ating dimensiunile specifice unor frunze
mature: toate țesuturile meristematice suferă diferențiere celulară, trec în țesuturi definitive și
creșterea încetează. Astfel se explică una dintre proprietățile frunzei, aceea de a prezenta o creștere
limitată. Singura excepție este reprezentată de frunza de Welwitschia mirabilis, care crește continuu,
pe toată durata de viață a plantei.
În dezvoltarea filogenetică cele dintâi expansiuni ale talului, asemănătoare frunzelor (filoide) au
apărut la algele brune, dar acestea nu sunt omologe frunzelor plantelor superioare. Frunzele mici ale
mușchilor reprezintă cea mai simplă frunză din punct de vedere morfologic și structural. Acestea au
un țesut liberian primitiv, nu au vase lemnoase și deci nu sunt omologe frunzelor plantelor
superioare. Frunza propriu-zisă apare la ferigi, iar la spermatofite ea are cea mai evoluată
organizare.

Funcții
Funcțiile principale ale frunzei sunt: fotosinteza, transpirația și respirația. Fiind cel mai plastic organ
vegetativ al plantei, frunza se poate metamorfoza, adaptându-se pentru îndeplinirea altor funcții: de
protecție, de absorbție, de depozitare a substanțelor de rezervă și a apei, de înmulțire vegetativă.

Morfologie
Părțile componente
O frunză completă este formată din trei părți: limb, pețiol și bază (teacă).
1. Limbul este partea verde cea mai importantă a frunzei. După alcătuirea limbului, frunzele
sunt de două categorii: simple și compuse. Frunzele simple sunt
caracteristice monocotiledonatelor și multor dicotiledonate, iar cele compuse sunt frecvente
la unele dicotiledonate. Forma limbului diferă de la o plantă la alta și poate fi:
a. Eliptică - întâlnită la Fagus sylvatica, Viburnum lantana, caracterizându-se prin diametrul
transversal mai scurt decât cel longitudinal, întretăierea lor făcându-se la mijlocul limbului.
b. Ovală - întâlnită la Pyrus communis, Prunus avium, prezintă tot diametre inegale, dar
întretăierea lor se face în treimea inferioară a limbului.
c. Circulară - întâlnită la Populus tremula, Celastrus orbiculatus, are diametrele egale și
 întretăierea lor se face la mijlocul limbului.
Dintre celelalte forme, derivate din primele trei, menționăm: cordiformă, asemănătoare cu
o inimă, ca la Tilia cordata (tei pucios); lanceolată, cu diametrul longitudinal de cel puțin 3-4 ori
mai lung decât cel transversal, ca la Salix alba (salcie albă); liniară, ca la Gramineae; aciculară,
ca la Pinus, Abies, Picea; filiformă, ca la frunzele submerse de Ranunculus aquatilis (piciorul-
cocoșului-de-apă).
2. Pețiolul servește, pe de o parte, la circulația sevei brute spre limb și a celei elaborate
spre tulpină, iar pe de altă parte, la orientarea limbului în poziția cea mai favorabilă în raport
cu lumina. Pețiolul are și rol mecanic, de susținere a limbului când acesta este lovit de stropii
de ploaie, de gheață sau când este bătut de vânt. Când pețiolul lipsește, frunzele se numesc
sesile.
3. Baza frunzei (teaca) se fixează de tulpină. Uneori ea este o simplă dilatație a părții
inferioare a pețiolului, ca la Ranunculus ficaria, alteori ea se dezvoltă într-o teacă sau vagină,
care înconjoară tulpina pe o anumită lungime; această teacă este foarte umflată și
voluminoasă la Umbelliferae.
Tipuri de frunze
 rotundă
 ovală
 cordată
 palmată
 lanceolată
 sagitată
 aciculară
 fistulară
 zimțată
 sinuată
 lobată
 în rozetă