Subiectul VII: Activităţi extraşcolare.

1. Activităţi extraşcolare: delimitări conceptuale.

2. Caracteristicele de bază a activităţilor extraşcolare.
3. Profilurile activităţilor extraşcolare.
4. Educaţia extraşcolară organizată în instituţii extrascolare specializate.
5. Forme de activitate extraşcolară organizate de cadrele didactice/profesorul diriginte: excursii,
expediţii, marşuri turistice, întruniri, expoziţii, concursuri, festivaluri, competiţii.
6. Activităţi extraşcolare organizate în timpul vacanţei de vară: Taberele de vara

1. Activităţi extraşcolare: delimitări conceptuale. (Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor

extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007 )

Activităţile extraşcolare se referă la acele activităţi extracurriculare realizate în afara mediului şcolar, înafara
instituţiei de învăţămînt, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituţii de
învăţîmînt. Activitatile extrascolare sunt foarte importante pentru copil. Studiile sustin ca ajuta la formarea unei
atitudini pozitive fata de invatat, au performante academice mai ridicate, au formate abilitati practice
diversificate, dar si strategii bune de rezolvare de probleme. Pe langa asta, activitatile extra actioneaza si asupra
stimei de sine, iar sentimentul de implinire si autoeficacitate este mult mai ridicat.

2. Caracteristicele de bază a activităţilor extraşcolare. (sursa: D. Ionescu, R.Popescu „Activităţi

extraşcolare în ruralul Românesc. Dezvoltarea de competenţe cheie la copii şi tineri”, Editura
Universitară, Bucureşti 2012)

Activităţile extraşcolare vizează de regulă acele activităţi cu rol complementar orelor clasice de predare-
învăţare. Aria lor e dificil de delimitat. Pot fi excursii şi vizite la muzee, cinematografe, teatre, operă, balet, pot
fi excursii şi vizite la instituţii publice sau alte obiective de interes comunitar, pot fi vizite la alte şcoli, pot fi
activităţi artistice, de hobby, cluburi tematice şi echipe sportive, pot fi activităţi legate de protecţia mediului.
Există câteva caracteristici de bază ale activităţilor extraşcolare:
1. în funcţie de sursă, înglobează activităţile organizate de către şcoli (înafara mediului şcolar) şi de
către alte instituţii extraşcolare specializate (centre de creaţie a copiilor/ centre de creaţie tehnică,
centre ale tinerilor turisti/scoli, cluburi sportive, scoli de muzică şi de arte pentru copii) (Feldman şi
Matjasko, 2005).
2. au un rol complementar rolului şcolii, văzută ca sistem puternic formalizat de transmitere de
cunoştinţe şi sunt venite din nevoia ca şcolile să „asigure experienţe care să susţină dezvoltarea în
ansamblu a elevilor” (Holland şi Andre, 1987).
3. depind de contextul mai larg, sunt parte a sistemului şcoală – familie –comunitate. Dezvoltarea
adolescenţilor depinde de un întreg sistem de fenomene şi relaţii, iar activităţile extraşcolare/
extracurriculare reprezintă un element fundamental în reţeaua şcoală – familie –comunitate: „sunt
parte din instituţii extraşcolare şi comunităţi şi sunt influenţate de familii şi colegi.” (Feldman şi
Matjasko 2005).
4. oferă posibilitatea de exprimare şi explorare a identităţii, dezvoltă capitalul social al tinerilor.
Activităţile extraşcolare generează capital social şi uman şi constituie un mediu formator mai atractiv în
afara contextului academic (Feldman şi Matjasko, 2005). Adolescenţii îşi formează identitatea prin
dezvoltarea de abilităţi, descoperirea de preferinţe şi prin auto-asocierea cu alţii (Eccles şi Barber 1999,
Youniss et al 2002). Participarea la activităţi extraşcolare/ extracurriculare îi ajută pe adolescenţi să se
înţeleagă pe ei înşişi prin observarea şi interpretarea propriului comportament din timpul participării la
aceste activităţi. În plus, cercetările indică rolul important al activităţilor extracurriculare în dezvoltarea
capitalului social în rândul celor care iau parte la ele (de exemplu, studiile lui Carnegie Corporation of
New York, 1992; Newmann, Wehlage şi Lamborn, 1992).
Impactul activităţilor extraşcolare/extracurriculare
Activităţile extraşcolare reprezintă un element prioritar în politicile educaţionale întrucât au un impact
pozitiv asupra dezvoltării personalităţii tânărului, asupra performanţelor şcolare şi asupra integrării
sociale în general:
 performanţă şi rezultate şcolare mai bune;
 coeficienţi de abandon şcolar mai scăzuţi;
 o stare psihologică mai bună, incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puţine griji
privind viitorul şi sentiment redus de izolare socială;
 un grad mai scăzut de abuz de alcool şi droguri;
 un grad mai scăzut de activitate sexuală în rândul fetelor;
 un nivel scăzut de comportamente delincvente, incluzând arestări şi comportamente antisociale.

Un studiu al lui Eccles şi Barber (1999) indică un impact diferit al activităţilor extraşcolare, în funcţie de
tipul lor:
 participarea în toate tipurile de activităţi extraşcolare/extracurriculare corelează cu creşterea
rezultatelor şcolare;
 participarea la activităţi sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să se înscrie la
facultate până la vârsta de 21 de ani;
 participarea la activităţi prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvenţă în rândul
elevilor participanţi.

3. Profilurile activităţilor extraşcolare.(sursa: Curriculum la Educaţia complementară/extraşcolară

Chişinău 2008)

 Profilul artisitc-estetic în Centre de creaţie a copiilor şi adolescenţilor, şcoli de muzică şi arte

pentru copii;
 Profilul tehnico-ştiinţific în Centre de creaţie tehnică;
 Profilul ecologic-biologic în Centre ale tinerilor naturalişti;
 Profilul cultură fizică în Şcoli şi cluburi sportive pentru copii şi tineri;
 Profilul turism şi etnografie regională în Centre ale tinerilor turişti;
 Profilul agrement şi organizarea utilă a timpului liber în Centre de creaţie a copiilor şi
adolescenţilor.
 4. Educaţia extraşcolară organizată în instituţii specializate.
(sursa: Volcov Valeriu, „Bazele pedagogice şi manageriale de dezvoltare a instituţiilor de învăţămînt
complementar în RM” Teză de doctor în pedagogie, Chişinău 2011)

Reteaua institutiilor extrasolare in R. Moldova

Ministerul Educatiei

Centru Republican pentru Copii şi Tineret

Centre de creaţie a copiilor(47) Centre de creaţie tehnică(9) Centre ale Tinerilor Naturalişti(3) Centre ale Tinerilor Turişti(3)

Conform unor date statistice în anul 2009, în Republica Moldova funcţionau 62 de instituţii extraşcolare
subordonate Ministerului Educaţiei, cu un efectiv general de 41.175 de participanţi:
1. 47 Centre de creaţie a copiilor – 31.002 copii
2. 9 Centre de creaţie tehnică – 6649 copii
3. 3 Centre ale Tinerilor Naturalişti – 1885 elevi
4. 3 Centre ale Tinerilor Turişti – 1639 elevi.
În anul 2007 instituţiile extraşcolare de rang republican (4 la număr) au fost comasate într-o sg instituţie –
Centrul Republican pentru Copii şi Tineret, ceea ce a dus la diminuarea considerabilă a suportului
organizaţional şi metodologic acordat instituţiilor de profil din republică, in deosebi, în domeniul creaţiei
tehnice, turism şi naturalist/ecologic. În perioada 2007-2009, conform datelor statistice comparative, numărul
instituţiilor extraşcolare s-a diminuat cu 6 unităţi, iar numărul de participanţi cu 2637 copii. Majoritatea
instituţiilor extraşcolare activează după vechile standarde şi conţinuturi, fără ca acestea să fie coordonate şi
adaptate necesităţilor actuale ale copiilor şi tinerilor – fapt pentru care aceste instituţii contribuie intr-o măsură
mai mică la diminuarea problemelor existente în rîndurile copiilor şi adolescenţilor. Calitatea serviciilor
educaţionale şi de timp liber suferă din cauza lipsei financiare, a motivaţiei scăzute a cadrelor didactice, a lipsei
unui serviciu de asistenţă metodică pentru specialiştii care lucrează cu copiii, elaborarea şi promovarea
practicilor pozitive de lucru cu copiii, a bazei materiale precare şi a lipsei/insuficienţei echipamentelor necesare
pentru activitatea cercurilor, asociaţiilor după interese, atelierelor de creaţie, etc.

5. Forme de activitate extraşcolară organizate de cadrele didactice: excursii, expediţii, marşuri turistice,
întruniri, expoziţii, concursuri, festivaluri, competiţii.

Vizitele - Vizitele la muzee, la expoziții, în diferite locuri cu încărcătură istorică, la case memoriale se pot
constitui în adevărate modalități de a cunoaște și prețui valorile țării. Vizionarea unor filme, spectacole de
teatru, operă, balet pot constitui surse de informații, dar în același timp și puncte de plecare în a face cunoștință
cu lumea artei, a frumosului și de le educa gustul pentru frumos. De asemenea, se pot organiza întâlniri cu
personalități care pot constitui un model de conduită pentru copii / elevi (medici, avocaţi, preoţi, etc.).
Excursiile - „Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în natură sau la diferite instituții culturale
sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute
în programele de învățământ” (I. Nicola, 2000, 451). Ele „ au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a
întregi și desăvârși ceea ce copiii / elevii au acumulat în cadrul activităților / lecțiilor” scria I. Nicola (2000,
451).
În cadrul activităţilor de tip excursii, drumeţii copiii - elevii pot cunoaște diferite localități ale țării, pot
cunoaște realizările semenilor lor, locurile unde s-au născut diferite personalități naționale, au trăit și au creat
opere de artă. De asemenea, ei îşi pot dezvolta afecţiunea faţă de natură, faţă animale şi plante. Copiii / elevii
sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest
sens. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor copiii / elevii pot reda cu mai multă
creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de educație plastică și cunoașterea
mediului, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.
În funcție de sarcina didactică fundamentală, excursiile prezintă mai multe tipuri, după cum urmează (I.
Nicola, 2000):
 excursii și vizite introductive – organizate înaintea predării unui capitol / unei teme cu scopul
de a-i sensibiliza pe copii / elevi și a valorifica rezultatele în cadrul lecției / lecțiilor viitoare;
 excursii și vizite organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi – se urmărește
transmiterea de cunoștințe noi prevăzute în programa școlară;
 excursii și vizite finale (de consolidare și fixare) – organizate după predarea unui capitol /
unei teme în vederea concretizării cunoștințelor predate, de sistematizare și fixarea lor.
Excursiile şi drumeţiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valenţe de
informare şi formare a elevilor, completând sau/și aprofundând procesul de învăţământ. Conţinutul didactic al
drumeţiilor şi excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat şi complex decât al lecţiilor organizate în clasă,
având de asemena şi un caracter mai atractiv, elevii participând într-oatmosferă de optimism şi bună dispoziție
la asemenea activități. Cadrele didactice după de discută cu elevii clasei stabilesc destinația / destinațiile,
scopurile excursiilor / drumețiilor, obiectivele vizate, itinerariul, perioada de derulare (data concretă). De
asemenea, sunt prezentate principalele situații problematice care se vor fi urmărite pe parcursul excursiei /
drumeției.
Stimularea interesului elevilor și menținerea acestuia pe durata desfășurării excursiei / drumeției se poate
realiza prin: prezentarea unor hărţi, a itinerariului, a diferitelor lucrări de literatură istorică, descrieri geografice
şi chiar, articole de presă ce țin de tematica excursiei / drumeției.
În timpul desfăşurării excursiei / drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare înmod
sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant sau chiar construind fișe de monitorizare a
excursiei / drumeției în care elevii, periodic au anumite sarcini de efectuat (de exempu, anul construcției
monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de constructori, culorile utilizate de
artist(i), etc.). Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele deînvăţământ la care se pretează, astfel
fixându-se, aprofundându-se cunoştinţele și îmbogăţindu-se cultura generală. În valorificarea cunoştinţelor
dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care îşi exprimă
propriile impresii şi sentimente faţă de cele văzute.
 Îmbogăţirea, consolidarea şi valorificarea cunoştinţelor de geografie şi istorie se realizează atât în orele de
clasă cât şi printr-o excursie tematică. Excursia tematică presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. Pre-excursie:
 stabilirea obiectivelor excursie tematice:
1. identificarea folosindu-și fondul general de cunoştinţe a particularităţilor şi
importanţei principalelor monumente istorice şi de cultură vizitate;
2. analizarea principalelor aspecte etnografice şi folclorice din contextele vizitate;
3. precizarea și analizarea elementelor de floră şi faună din zonele traversate și
specificul acestora în funcţie de relief;
4. caracterizarea zonelor traversate (indicate precis) din punct de vedere al:
elementelor arhitecturale integrate în peisajul zonei, combinația vechi – nou în
elentele de construcție, conservarea elentelor de tradiții locale, tipologiilor umane,
vizibilitatea (promovarea) obiectivelor turistice locale etc.
 prezentarea posibilelor alternative pentru excursia tematică elevilor clasei;
 alegerea destinației / destinațiilor excursiei în acord cu părerile argumentate ale elevilor. O posibilă
excursie tematică ar putea fi: „Pe urmele lui Ştefan cel Mare”;
 stabilirea itinerariului excursiei tematice ținând cont de obiectivele vizate;
 elaborarea materialelor de lucru pentru elevi / grupele de elevi, preferabil (hărțile, fișele de lucru,
materialul documentar auxiliar etc.);
 organizarea excursiei propriu-zise cu implicarea elevilor în acele activități care sunt în acord cu
posibilitățile lor și specificul lor de vârstă (strângerea fondurilor pentru excursie din sponsorizări,
bani personali, bani ai părinților; elaborarea de fișe de monitorizare a excursiei, documentare
privind obiectivele turistice și culturale care pot fi vizitate, etc.);
 organizarea elevilor pe durata desfășurării excursiei tematice (constituirea grupurilor de elevi,
motivarea elevilor pentru realizarea sarcinilor care le revin, prevenirea și gestionarea posibilelor
conflicte sau situații de criză care pot apărea, animarea elevilor etc.);
2. Peri – excursie/ in momentul desfasurarii:
 organizarea, monitorizarea activităților care asigură buna desfășurarea a activităților excursie
tematice,
 în timpul desfăşurării excursiei / drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare
înmod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant sau chiar construind fișe
de monitorizare a excursiei / drumeției în care elevii, periodic au anumite sarcini de efectuat (de
exempu, anul construcției monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de
constructori, culorile utilizate de artist(i), etc.).
3. Post -excursie
 evaluarea activităților excursie tematice (evaluare pe parcursul desfășurării excursie – în anumite
momente; la finalul excursiei și la câteva zile după, prin valorificare).
Experienţele de învățare trăite de elevi s-au valorificat, în timpul excursiei prin completarea fișelor de
aprofundare. A fost „evaluarea directă” la disciplinele geografie și istorie (așa a afost gândită excursia tematică
la care s-a făcut referire). Valorificarea experienţelor de învățare s-a materializat de asemenea în lucrări
artistico-plastice: desene şi machete ale obiectivelor cultural – istorice văzute, în elaborarea de lucrări literare
(eseuri, mică proză, versuri etc.), în realizarea de lucrări pentru simpozioane și sesiuni de comunicări știițifice
cu tematică asemănătoare domeniului excursiei tematice efectuate.

Activități cultural-artistice, sportive etc. - Vizionarea emisiunilor / spectacolelor muzicale, de teatru pentru
copii, distractive sau a manifestărilor sportive, orientează și trezesc interesul copiilor / elevilor spre unele
domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură, dans etc.

Parteneriate naţionale şi internaţionale - Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea

activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie
complementară, apare ca o necesitate. În prezent, putem să construim o serie de parteneriate cu foarte multe
instituții. Oferim o serie întreagă de instituții cu care se pot încheia parteneriate:
 unități școlare din țară (de același nivel, de nivel mai mic, de nivel mai mare)
 unități școlare din străinătate
 centre universitare
 Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului
 Sectoarele de Poliție
 Centrele de Sănătate
 Protecția Mediului
 Instituțiile de cultură: teatre, filarmonici, operă, balet, biblioteci, muzee, galerii de artă;
 Instituțiile de sport: asociațiile sportive, etc.
 Lăcașele de cult: biserici.
Astfel, obiectivele urmărite în cadrul acestor parteneriate pot fi:
o îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ;
o atragerea elevilor în activităţi utile și de relaxare;
o îmbunătăţirea relaţiei profesor-elev, școală-comunitate;
o îmbunătăţirea frecvenţei și diminuarea abandonului şcolar;
o determinarea părinţilor să colaboreze cu unitățile școlare.

5. 6.Activităţi extraşcolare organizate în timpul vacanţei de vară: Taberele de vară . Forme de activitate
educativă în tabere de vară. (Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs,
Cluj-Napoca 2007 )

Taberele de vară: sunt activităţi extraşcolare/ extracurriculare ce presupun reunirea mai multor elevi, ce fac
parte din diferite instituţii de învăţământ, pe o anumită perioadă de timp, de regulă în perioada vacanţelor
şcolare.
În funcţie de obiectivul pe care-l vizează, taberele de vară pot fi:
 şcolare cu sejur de zi
 de întremare a sănătăţii
 de odihnă (recreere)
 de formare într-un anumit domeniu de activitate (Cărăşel A., Lazăr Gh., 2008, pag. 35).
Competenţele dezvoltate prin aceste activităţi pot fi de natura celor de comunicare şi interrelaţionare, dar şi de
perfecţionare într-un domeniu de activitate pentru care elevul îşi manifestă interesul. De asemenea, scopul
acestor activităţi este să devină un mijloc de a oferta în forme variate cunoaşterea directă a realităţilor
înconjurătoare printr-un program de activităţi organizat, dar flexibil şi adaptabil nevoilor educabililor vizaţi.
Indiferent de tipul acesteia, participarea în tabere este benevolă, fiind condiţionată doar de nota mare la purtare
şi lipsa de corigenţe.
Forme de activitate educativă în taberele de vară (sursa: T. Repida “Studentul faţă în faţă cu copilul”,
Chişinău 2009)
Sunt cunoscute mai multe forme şi metode de organizare a odihnei copiilor în taberele de vară. În continuare ne
vom opri la unele dintre ele, mai des utilizate оn lucru cu copiii de diferite vоrste.
1. Jocul: În literature pedagogic şi cea psihologică locul este considerat o formă şi o metodă important în
dezvoltarea copiilor. Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai ales în
învăţămîntul primar. Jocurile didactice pot fi clasificate оn baza mai multor criterii:
 După obiective prioritare: jocuri senzoriale(auditive, tactile, vizuale, motorii), jocuri de
observare (a mediului natural, social, etc), jocuri de dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare a
cunoaşterii interactive;
 După conţinutul instruirii: matematice, musicale, tehnologice( de aplicaţii, de construcţii
tehnice), sportive, literar-lingvistice;
 După forma de exprimare: simbolice, sesibilizare, orientare, cuvinte încrucişate;
 După resursele folosite: materiale, orale, pe bază de întrebări, pe bază de fişe individuale, pe
calculator;
 După regulile instituite: cu reguli transmise prin tradiţie, cu reguli inventate, spontane;
 După competenţele psihologice stimulate: de mişcare, de observaţie, de atenţie, de memorie, de
limbaj, de imaginaţie;
Cerinţe de organizare a jocurilor în cadrul taberelor de vară:
1. Durata – 15-45 minute;
2. Timpul organizării – pe parcursul întregii zile;
3. Selectarea locaţiei potrivite jocului;
4. Resurse pentru joc trebuie sa fie pregătite din timp – hirtie, baloane, batiste, mingi de tenis, coarde,
carioca, pixuri;
5. Implicarea tuturor copiilor;
6. Implicarea educatorului de rind cu copii;
7. Varietatea jocurilor va constitui un plus;
8. Efectuarea totalurilor la finele jocurilor.

2. Munca: Toate muncile în tabără sunt legate de autodeservire: copii vor trebui să-şi strîngă patul, să facă
serviciul în camera, să facă ordine în noptiere, să îngrijească teritoriul. Copii mai mari vor fi de service
şi în sufragerie. Educatorii ar trebui să atragă atenţia şi să nu permită:
 copiilor să folosească obiecte ascuţite atunci cînd, de exemplu adună vreascuri pentru rug;
 copiilor mici să ridice sau sa care greutăţi;
 să nu fie pusă în pericol sănătatea copiilor;
3. Excursia: o formă de activitate instructive-educativă ce dă posibilitatea de a studia obiectele şi
fenomenele în condiţii natural sau în locurile unde se pastrează anumite colecţii(locuri istorice, muzee,
expoziţii, case memorial, instituţii). În cadrul Taberelor de vară se organizează, de regulă
 excursii/plimbări în natură(pădure, grădina botanică, grădina publică, rezervaţii naturale). Excursiile
organizate în taberele de vară le permit copiilor să se odihnească, să-şi întremeze sănătatea, să se
distreze. Ele sunt de scurtă durată şi se desfăşoară în temei în prima jumătate a zilei.
Eficienţa instructive-educativă a excursiilor depinde de respectarea unor cerinţe, şi anume: pregătirea
educatorului şi copiilor pentru excursie; stabilirea în prealabil a conţinutului în raport cu obiectivele
urmărite şi cu nivelul de dezvoltare a copiilor; crearea în prealabil a unui climat psihologic favorabil
activităţilor pe care le implică deplasarea(obiective, conţinut, durată); respectarea cerinţelor activităţii
concrete în timpul desfăşurării excursiei, precum şi valorificarea rezultatelor obţinute.
Excursiile sunt prevăzute în planul de activitate a întregii tabere, plimbările în natură le proiectează
educatorii. Obiectivele pe care şi le formulează educatorii organizînd excursii în natură ar putea fi:
 Cunoaşterea florei şi faunei ţinutului natal;
 Cunoaşterea problemelor lumii contemporane/ problem ecologice;
 Însuşirea normelor de protecţie a naturii;
 Formarea unor priceperi şi deprinderi de îngrijire a naturii;
 Formarea unei atitudini responsabile faţă de mediul natural;
 Organizarea unei odihne placate şi utile pentru copii.
În timpul excursiei/plimbărilor observările asupra naturii se vor îmbina cu îngrijirea plantelor şi
copacilor, dacă va fi nevoie cu lectura, jocul, sportul odihna.
Dacă excursia se organizează în muzee, monumente istorice, apoi obiectivele urmărite ar fi:
 Cunoaşterea istoriei ţinutului natal;
 Însuşirea normelor de protecţie a monumentelor istorice(a valorilor naţionale);
 Dezvoltarea ataşamentului, dragostei faţă de trecutul glorios al poporului nostrum.
Pregătirea pentru astfel de excursii presupune vizitarea din timp al locului excursiei de către organizatori
care vor discuta cu lucrătorii de acolo despre conţinutul excursiei, traseul de părcurs. Dacă locul exursiei
este departe se va avea grijă de transport. Copii vor fi instruiţi cum să se comporte în timpul excursiei: să
nu atingă exponatele(muzeu, expoziţie), să nu vorbească tare, să meargă toţi împreună, iar dacă, totuşi
cineva a rămas de grupă să fie fixat locul de întîlnire pentru toţi.
La întoarcere se organizează convorbiri despre cele văzute.
4. Concursuri, victorine, jocuri-concurs: astfel de activităţi sunt preferate de copiii de diferite vârste şi se
referă la diferite domenii ale ştiinţei tehnicii, artei.