Ceahlăul

Va fi-ntr-o zi de primăvară
Cu molcom zvon în zări albastre,
Când poate nimeni n-a mai plânge
Fărâmiţarea ţării noastre.

În negură de ani de zile

Se va fi scufundat Calvarul
Şi doar bătrânii de-or mai spune
Pe unde-a fost de mult hotarul...

Atunci se va urni deodată

Într-un cutremur toată firea
Şi-un chiot surd din depărtare
Va despica nemărginirea...

De peste graniţa cea nouă,

Ca o sălbatică urgie,
Strigând spre ţarina Moldovei,
Un munte s-a pornit să vie...

Şi va să-nsemne cronicarul
Atunci o zi vijelioasă,
Ceahlăul n-a rămas la duşmani,
Ceahlăul s-a întors acasă.