mbuctura mare s-nghii

i vorba mare s nu o zici.

Dei
mbuctura cea mare
Se nghite cu-necare.
Cci
Vorbele celor mari snt ca zmochinele de dulci,
Iar vorbele celor mici sun ca nite nuci.
Zice un nelept:
Sau taci, sau zi ceva mai bun dect tcerea!
i
Dac vei s trieti linitit, s nu vezi, s n-auzi, s taci.
Vorba-i are i ea vremea ei,
Iar nu s o trnteti cnd vei.
Dup proverbul turcesc:
Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem dert olur,
Adic:
De voi zice, vorb s face, de nu voi zice, venin s face.
i cum zice romnul:
Limba vacii este lung,
Dar la coada-i tot n-ajung.
i iari,
Sarea-i bun la hiertur,
ns nu peste msur.
C
Unde este vorb mult,
Acolo e treab scurt (puin).
Totdeauna
Cine are limbuia,
E mai rea dect beia.
Unul ca acela
Parc se pune la cioarb
Una-ntr-alt tot s soarb,
Asfel nu-i d pas de vorb.
Pn-i gsete s-i zic:
Sti, c nu -e gura chioar,
ine rndul ca la moar.
Aici la rni nu e,
Care cnd o vrea s puie.
Limbutul
N-are cine s-l asculte
i el spune, -ndrug multe.
i
Sil de vorb i face,
Tot s troncneasc-i place.
Parc

A mncat picioare de gin

-l tot rcie la inim.
De aceea
Sracul n-are nici hain,
Nici la inim vro tain.
Totdauna
Vorbele cele ferite
n pia -n moar-s vorbite.