Sunteți pe pagina 1din 5

Povestea vorbei - Anton Pann

Îmbucatura mare sa-nghiţi


Şi vorba mare sa nu o zici.
Deşi
Îmbucatura cea mare
Se înghite cu-necare.
Caci
Vorbele celor mari sunt ca smochinele de dulci,
Iar vorbele celor mici ca nişte nuci.
Zice un înţelept:
Sau taci, sau zi ceva mai bun decat tacerea!
Şi
Daca vrei sa traieşti liniştit, sa nu vezi, sa n-auzi, sa taci.
Vorba-şi are şi ea vremea ei,
Iar nu sa o tranteşti cand vrei.
Dupa proverbul turcesc: Sioileiesem sioz olur, sioilemeiesem dert olur,
Adica:
De voi zice, vorba sa face, de nu voi zice, venin sa face.
Şi acum zice romanul: Limba vacii este lunga,
Dar la coada-şi tot n-ajunga.
Şi iaraşi,
Sarea-i buna la fiertura,
Însa nu peste masura.
Ca
Unde este vorba multa,
Acolo e treaba scurta
Totdeauna
Cine are limbuţia,
E mai rea decat beţia.
Unul ca acela
Parca se pune la ciorba
Una-ntr-alta tot sa soarba,
Altfel nu-ţi da pas de vorba.
Pana-şi gaseşte sa-i zica
Stai, ca nu ţi-e gura chioara,
Ţine randul ca la moara,
Aici la raşniţa nu e,
Care cand o vrea sa puie.
Limbutul
N-are cine sa-1 asculte
Şi el spune,-ndruga multe.
Şi
Sila de vorba îşi face,
Tot sa troncaneasca-i place.
Parca
A mancat picioare de gaina
Ş-îl tot racaie la inima.
De aceea
Saracul nu are nici haina,
Nici la inima vro taina.
Totdeauna
Vorbele cele ferite în piaţa ş-în moara-s vorbite.
Despre învaţatura
Ce înveţi la tinereţe, aceea ştii la batraneţe.
Omul în copilarie lesne-nvaţa orice fie.
Meşteşugul la om e braţara de aur.
Nici un meşteşug nu e rau, ci oamenii sunt rai.
Cine învaţa la tinereţe se odihneşte la batraneţe.
Calul batran nu se învaţa în buiestru.
Cine ştie carte are patru ochi.
Dar
Orice cu bataie de cap se dobandeşte,
Pe drumuri nu sa gandeşte.
Procopseala nu sa cumpara cu bani, ci sa caştiga cu ani.
Banii nu aduc procopseala, ci procopseala aduce banii.
Omul cat traieşte învaţa şi tot moare neînvaţat.
Nimenea nu poate sa zica: acum le ştiu toate.
De aceea
La orice treaba, pe Stan paţitul întreaba.
Ca
Cine întreaba nu greşeşte.
Orbul cu întrebarea a nimerit Braila.
Dar
Nu cere de la prost învaţ şi de la batran baţ.
Ca
Orb pe orb povaţuind, cad amandoi în groapa.
Orbul îşi cauta acul în aria cu paiele şi surdul îl povaţuieşte unde suna.
Nu cine traieşte mai mult ştie multe, ci cine umbla mult ştie multe.
Mult traieşti, multe auzi; mult umbli, multe vezi;
Mult traieşti, multe patimeşti; multe greşeşti, multe-nveţi.
Iar
Gaina care cloceşte niciodata nu e grasa.
Dar şi
Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.
Toata musca nu face miere.
Toate strachinile nu sunt pentru ciorba.
Procopseala nu e carpa sa o mototoleşti şi sa o bagi în san.
Ca
Unde nu e cap,
vai de picioare.
A lipsit de acasa noua ani şi s-a întors cu doi bani.
S-a dus bou şi s-a întors magar.
Caci
Omul sfinţeşte locul, iar nu locul pe om.
Toata lumea este şcoala.
Şi
Vremea învaţa pe aceia ce n-au dascal.
Adica:
Nevoia învaţa pe om şi nuiaua pe copil.
Ursul nu joaca de voie, ci de nevoie.
De aceea
Pisica razgaiata nu prinde şoareci niciodata.
Copilul nepedepsit ramane neprocopsit.
Copilul razgaiat ramane neînvaţat.
Despre viclenie
În faţa una-ţi vorbeşte
Şi-n dos alta-ţi croieşte.
Şi
În ochi cu gura te unge
Ş-în dos cu ac te împunge.
Şi
În faţa dinţi îţi albeşte
Şi inima îti negreşte.
Şi
În faţa te netezeşte
Şi in spate te ciopleşte.
El este
C-albina,-n gura cu miere
Ş-în coada cu ac şi fiere.
Vicleanul
Faţaie coada ca vulpea, în toate parţile.
Îl vezi numai,
Buna-ziua toata ziua şi din cap la toţi mereu moţ.
Şi
Te mangaie cu ghimpi
Şi
Te atinge cu bumbac.
Pe vicleanul
Cat sa umbli sa-l pipaieşti,
Nici în piua nu-l nemereşti.
Cum a zis unul:
De scund este scund,
Dar nu-i dai de fund.
Cu un cuvant,
Este taler cu doua feţe.