A vrut Dumnezeu sa scrie Si nici nu era hrtie. N-avea nici un fel de scule Si nici litere destule.

C-un crmpei de alfabet Mergea scrisul foarte-ncet. N-as vrea nici att sa-l supar Ct piperul de ienupar, Dar o sa va spui ceva: Nici carte nu prea stia. Orisice nvatacel Stie mult mai mult ca el. El, care facuse toate, Nu avea certificate. Ctu-i Dumnezeu de mare N-are trei clase primare. La citit se-mpiedica, Nu stie-aritmetica. Stie-att: numai sa faca. Ia oleaca, pune-oleaca. Face oameni si lumina Din putin scuipat cu tina, Si dintr-un aluat mai lung Scoate luna ca din strung. Papagalul si pauna Si-au smuls pana, cte una, Ca sa-i faca pinsula Domnului din insula, Coliba de pe pamnt A Celui nalt si Sfnt Find cladita de pesti mesteri ntre talaze si pesteri. El a luat mai bine-o pana De la tarca nazdravana Si-ascutindu-si-o-ntre deste, Despicnd-o scolareste, Si-a facut condei, n stare A scrie si pe piatra tare. A-ntins cerul ca o coala n toata Taria goala. nsa pana nu scria. A luat atunci o nuia Si a nsemnat cu ea, Cu argint, stea lnga stea. Si ca sa vada pe schele, A facut si cruci de stele. Ce-a scris noaptea s-a zvntat, Apoi, pn la scapatat, Cu sugatoare de soare Si ziua si pe-nserare A citit si tot a sters, Cte-o vorba, cte-un vers, Si cte o data, fata, Toata foaia, cartea toata, Finca Dumnezeu ce-a vrut

P-orma nu i-a mai placut. Ca din scrisele prea drese Nici lucru prea bun nu iese. Ct a scris el cerul tot, Sa spui drept, a sti nu pot. nvatati cu cartulie Cred c-aproape o vesnicie. Pe ct mintea l ajuta Melcul crede ca o suta De vecii ntregi si pline. Melcul stie, cred, mai bine. nsa cerul, n sfrsit, E de-atuncea tiparit.