Material de studiu PSIHOLOGIE

Științe economice

Unitatea de învăţare 6

Personalitatea

Cuprins
Pagina
6.1. Introducere ................................................................................................ 96
6.2. Obiective ................................................................................................... 96
6.3. Subiecte de studiu .................................................................................... 97
6.3.1. Personalitatea: caracterizare generală............................................ 97
6.3.2. Teorii ale personalităţii...................................................................... 98
6.3.3. Temperamentul .............................................................................. 103
6.3.4. Caracterul ...................................................................................... 105
6.3.5. Aptitudinile ..................................................................................... 106
6.4. Rezumat .................................................................................................. 107
6.5. Test de autoevaluare ............................................................................... 107
6.6. Concluzii ................................................................................................. 107
6.7. Bibliografie obligatorie ............................................................................. 108

6.1. Introducere

Unitatea de învăţare 6 conţine o introducere în studiul ştiinţific al

personalităţii, începând cu definirea conceptului, urmată de descrierea şi
analiza sa într-un model tridimensional alcătuit din: temperament,
caracter, aptitudini. În cadrul acestei unităţi de învăţare sunt descrise
sintetic principalele teorii ale personalităţii, urmând a fi detaliate în cadrul
cursului Psihologia personalităţii.

Cunoştinţe preliminare: cunoştinţe de psihologie generală (din

liceu)

Resurse necesare şi recomandări de studiu: resursele de la

bibliografia obligatorie; instrumente de scris

Durata de învăţare: 2 ore

6.2. Obiective

1. Identificarea principalelor dimensiuni ale conceptului de personalitate

2. Cunoaşterea principalelor teorii ale personalităţii

Pagina 96
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

3. Formarea cadrului teoretic general necesar studiului ştiinţific al

personalităţii

6.3. Subiecte de studiu

6.3.1. Personalitatea: caracterizare generală

Personalitatea este un construct general, alcătuit dintr-o combinaţie

unică, relativ stabilă, de caracteristici de natură comportamentală,
cognitivă, subiectivă şi biologică.
În general, termenul de personalitate se aplică pentru a caracteriza holistic,
global, o anumită persoană. O astfel de descriere sintetizează date de
natură biologică (caracteristici constituţionale, predispoziţii genetice,
etc.), psihologică (sentimente, atitudini, aspiraţii, etc) şi socială (relaţii
sociale, valori culturale, etc). La constituirea personalităţi participă deci
informaţii transmise genetic, elemente înnăscute, alături de o mare
varietate de factori de mediu: oportunităţi de învăţare, interacţiuni sociale,
influenţe educaţionale, experienţe personale, valori şi norme culturale etc.
După G. Allport (1981) personalitatea se caracterizează prin:
 Globalitate: în sensul în care personalitatea este constituită dintr-un
ansamblu de caracteristici care permit descrierea generală, globală, a
persoanei, configuraţie care îi conferă acesteia unicitate,
uindividualizând-o în raport cu semenii.
 Coerenţă: rezultă din faptul că trăsăturile de personalitate se
organizează în timp într-un sistem funcţional, asigurând o anumită
predictibilitate comportamentală a individului.
 Constanţă şi consecvenţă: se referă la faptul că trăsăturile definitorii
ale personalităţii se regăsesc, persistă în timp şi în diverse situaţii,
caracterizând constant comportamentul persoanei şi conferindu-i o
anumită identitate socială.
În general, constituirea deplină a personalităţii are loc în adolescenţa
târzie, atunci când funcţiile cognitive, rolurile şi identitatea socială,
răspunsurile afective şi comportamentale se stabilizează dobândind o
oarecare maturitate, mediul socio-profesional devine tot mai coerent şi
predictibil, valorile, scopurile şi interesele generale ale persoanei fiind
bine conturate.

Pagina 97
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

6.3.2. Teorii ale personalităţii

I. Teorii pe bază de trăsături

Trăsăturile sunt definite ca atribute stabile care caracterizează
personalitatea. Se presupune astfel că, deşi răspunsurile comportamentale
ale persoanei variază considerabil în funcție de situație, există totuși câteva
elemente stabile, constante, numite trăsături de personalitate, pe baza
cărora poate fi descrisă personalitatea iar comportamentul dobândește un
anumit grad de predictibilitate.
A). W. Sheldon a elaborat în anii ´40 o teorie a personalităţii pe bază
de trăsături, stabilind o corespondenţă între trei tipuri somatoforme
(determinate de tipul de ţesut care predomină pe parcursul
dezvoltării embrionare) şi anumite trăsături de personalitate.

Tipul endomorf este descris ca sociabil, vesel, jovial,

relaxat, iubitor al plăcerilor vieţii şi dornic de
afecţiune.
Persoanele aparţinând tipului mezomorf sunt curajoase,
dornice de aventură, indiferente faţă de opiniile şi
dorinţele celorlalţi, puternice, asertive, competitive,
simt nevoia activităţii fizice, dominatoare, dornice de
a conduce şi se a-şi asuma riscuri.
Persoanele aparţinând tipului ectomorf sunt
conştiincioase, introvertite, inhibate comportamental
şi la nivelul expresivităţii emoţionale, anxioase social,
profunde, analitice, meditative, cu înclinaţii artistice.
Observaţie:
Teoria lui W. Sheldon este o teorie intuitivă, însă reducţionistă,
explicând dezvoltarea personalităţii exclusiv pe baza unor
factori de natură biologică.

B). G. Allport (1897-1967) numit „părintele teoriilor personalităţii”, credea

în unicitatea persoanei şi în constanţa trăsăturilor de personalitate.
Acesta a combinat abordarea nomotetică şi abordarea idiografică în
studiul personalităţii, elaborând aşa-numita abordare morfogenică.

Pagina 98
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

Abordarea nomotetică implică identificarea și studierea unei singure

trăsături de personalitate, la un mare de persoane la care se regăseşte
respectiva trăsătură. Principalul dezavantaj al metodei se referă la faptul că
personalitatea apare astfel ca o sumă de trăsături, fără a fi surprinsă
interacţiunea dintre acestea.
Abordarea idiogafică presupune studierea unui singur individ,
personalitatea acestuia fiind privită ca un sistem complex de trăsături
aflate în interacţine. Principala limită a metodei ideografice constă în
dificultatea generalizării unor rezultate obținute pentru cazuri particulare.
Trăsăturile sau dispoziţiile de personalitate sunt - după G. Allport
– structuri neuropsihice generalizate, care au capacitatatea de a
echivala funcţional mai mulţi stimuli, determinând manifestări
comportamentale similare (echivalente).
G. Allport a elaborat un model ierarhic al personalităţii, descriind în
cadrul acestuia mai multe niveluri:
 un nivel al trăsăturilor cardinale – 1-2 trăsături dominante, numite de
Allport „pietrele de temelie ale personalităţii”, care definesc individul
pentru o lungă perioadă a vieţii sale.
Exemple:
Pentru Mr. Scrooge zgârcenia reprezintă o trăsătură cardinală, curajul şi
spiritul de sacrificiu reprezintă trăsături cardinale pentru Ioana d´Arc,
etc.
 un nivel al trăsăturilor centrale – 5- 10 trăsături care au o
strânsă legătură cu eu-ul persoanei şi care pot explica comportamentul
acesteia într-un număr mare de situaţii.
Exemple:
Inteligenţa, hărnicia sau timiditatea, în cazul în care caracterizează
frecvent comportamentul unor persoane, sunt trăsături centrale .
 un nivel al trăsăturilor secundare – mai slab exprimate şi mai
greu de identificat, fiind prezente doar într-un număr restrâns de situaţii.
Exemple:
Anumite preferinţe, atitudini sau trăsături situaţionale pot fi incluse în
ceastă categorie. De pildă, în cazul cuiva care se manifestă violent doar
uneori, atunci când se simte atacat, agresivitatea este probabil o trăsătură
secundară.

Pagina 99
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

C). R. Cattell (1905-1998) a utilizat analiza factorială – tehnică

statistică de analiză a datelor elaborată de Pearson şi Spearman (1901-
1904), încercând să determine un grup de trăsături independente, care
formează structura de bază a personalităţii.
În analiza factorială Cattell a inclus un număr considerabil de date, culese
prin mai multe metode, îndeosebi din trei surse: 1) interviuri/discuții cu
persoanele apropiate; 2) de la persoana studiată, prin aplicarea unor
chestionare sau scale de autoevaluare; 3) teste standardizate.
Utilizând analiza factorială și incluzând în studiile sale un mare număr de
persoane, Cattell a identificat 16 descriptori primari ai personalității.
Tabelul 6.1. Modelul celor 16 descriptori primari ai personalității (R. Cattell)

Descriptori de ordin inferior Factorul primar Descriptori de ordin inferior

Rezervat, impersonal, Afecţiune Cald, disponibil, atent cu
distant, rece, impersonal, ceilalţi, amabil, implicat,
detaşat, formal iubeşte oamenii
Gândire concretă, Raţionament Gândire abstractă,
capacitate mentală generală inteligenţă superioară,
redusă, inteligenţă scăzută, capacitate mentală generală
inabilitate în rezolvarea dezvoltată, rapiditate în
problemelor abstracte învăţare
Reactiv emoţional, Stabilitate Stabil emoţional, adaptabil,
schimbător, instabil emoţională matur, calm în faţa realităţii
emoţional, supărăcios
Cooperant, evită conflictele, Dominanţă Dominant, puternic, sigur pe
submisiv, umil, obedient, sine, voluntar, asertiv,
docil, adaptabil competitiv, agresiv
Serios, rezervat, prudent, Vitalitate Vioi, animat, spontan, vesel,
taciturn, introspectiv, tăcut entuziast, expresiv, impulsiv
Expeditiv, nonconformist, Conştiinciozitat Conştiincios, simţ al datoriei
ignoră regulile, indulgent cu e dezvoltat, conformist, moral,
sine demn
Timid, sensibil, ezitant Sociabilitate Sociabil, nepăsător,
dezinhibat
Practic, obiectiv, insensibil, Sensibilitate Sensibil, sentimental, intuitiv,
sigur pe sine, bădăran rafinat
Încrezător, acceptă uşor Vigilenţă Vigilent, suspicios, sceptic,
propunerile celorlalţi, neîncrezător, opozant
nesuspicios
Practic, prozaic, orientat Abstractizare Abstract în gândire,
spre soluţie, convenţional imaginativ, visător,
nonpractic, absorbit în idei
Deschis, sincer, simplu, Discreţie Discret, rezervat, retras,
naiv, nepretenţios, implicat diplomat, sofisticat în gândire
Pagina 100
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

Încrezător, lipsit de griji, Aprehensiune Temător, are îndoieli,

relaxat, sigur pe sine,
necomplexat, mulţumit
Tradiţionalist, conservator,
ataşat lucrurilor familiare
Orientat spre ceilalţi,
dependent de grup, dorinţă
de afiliere
Tolerează dezordinea,
inexact, flexibil,
nedisciplinat, conflictual,
impulsiv, necontrolat,
ignoră regulile sociale
Relaxat, placid, liniştit,
răbdător, pasiv
îngrijorat, nesigur, se auto-
învinovăţeşte
Deschidere Îi place să experimenteze,
spre schimbare libertin, analitic,
nonconformist, flexibil
Apartenenţă Orientat spre sine, solitar,
individualist, auto-suficient
Perfecţionism Perfecţionist, organizat,
compulsiv, auto-discipinat,
exact, voinţă puternică,
controlat
Tensiune Tensionat, energic,
nerăbdător, frustrat, trăieşte
sub presiunea timpului

D). Utilizând analiza factorială, H. Eysenck (1916-1997) a identificat

iniţial doi factori/dimensiuni principale ale personalităţii: neuroticismul
(stabil vs. instabil) şi extroversiunea (introversiune vs. extroversiune)
din combinarea cărora rezultă o mare varietate de tipuri de personalitate.
Ulterior, a fost adăugat un al treilea factor – psihoticismul.
Persoanele extrovertite sunt
socialible, dornice de provocări
și schimbare, se plictisesc
repede, optimiste, impulsive,
adesea se expun la riscuri.
Persoanele extrovertite sunt
rezervate, își planifică atent
acțiunile, sunt serioase, de
încredere, își controlează
emoțiile, tind să fie pesimiste.
Persoanele neurotice/instabile
sunt adesea anxioase, îngrijorate
și au dificultăți în a-și controla
emoțiile negative.
Persoanele neurotice/stabile
sunt calme, cu reactivitate
Persoanele cu psihoticism ridicat sunt crude, agresive, lipsite de empatie.

Pagina 101
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

În opinia lui Eysenck funcționarea sistemului nervos, mai exact

echilibrul/dezechilibrul dintre procesele de excitație și inhibiție
își pune amprenta asupra personalității.

D). Analize statistice extinse pe o perioadă de câteva zeci de ani,

desfăşurate de mai muţi autori (ex: Fiske, 1949, McCrae & Costa, 1987), au
condus la identificarea următorii 5 factori majori ai personalităţii (The
„Big Five” Personality Traits):
1) deschidere – aprecierea artei, emoţiei, aventurii, a ideilor neobişnuite,
curiozitate, trăirea unor experienţe variate;
2) conştiinciozitate – înclinaţie spre auto-disciplină, simţ al datoriei,
dorinţa de realizare, de succes, comportament planificat;
3) extroversiune – energie, emoţii pozitive, expresivitate, tendinţa de a
căuta compania celorlalţi;
4) agreabilitate – tendinţa de a manifesta compasiune şi dorinţă de
cooperare în raport cu ceilalţi, în locul suspiciunii şi antagonismului;
5) neuroticism – instabilitate emoţională, tendinţa de a trăi emoţii
negative, cum ar fi furia, anxietate, depresia sau vulnerabilitatea.

II. Teoria psihanalitică

Psihanaliza reprezintă un sistem teoretic privind personalitatea umană şi
o influentă şcoală de psihoterapie, avându-l ca fondator pe medicul
vienez Sigmund Freud (1856-1939). Distincţia conştient-inconştient
este un element central în psihanaliză. S. Freud elaborat un model
structural al personalității alcătuit din trei instanțe: id-ul, eul și supraeul
(vezi lecția 1.3.1.1).

III. Teoria umanistă (vezi lecția 1.3.1.2)

IV. Teoria constructelor personale

G. Kelly (1905-1967) consideră că oamenii încearcă permanent să
înțeleagă lumea în care trăiesc și, din acest motiv, se comportă ca niște
„oameni de ştiinţă”, formulând ipoteze pe care le validează sau le
invalidează în decursul experienței, atribuind semnificații și formulând
propriile explicații pentru fapte și evenimente, construind teorii personale
despre diversele aspecte ale realității.

Pagina 102
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

Constructele personale sunt reprezentări cognitive pe care individul

și le construiește în timp, organizându-și experiența de viață. Acestea
ne ajută să ne orientăm în mediu, să înțelegem lumea în care trăim, să
anticipăm evenimentele viitoare. Constructele personale se exprimă în
modalitățile particulare de a ne explica evenimentele sau rezultatele
propriilor observații și în tipare de comportament.
Conform lui G. Kelly, cunoaşterea celuilalt implică cunoaşterea
constructelor sale personale cele mai stabile în timp.
Exemplu:
Părinții pot evalua diferit calitățile aceluiași cadru didactic, în
funcție de constructele personale. De pildă, un părinte poate
aprecia că respectivul cadru didactic este unul ideal, deoarece își
focalizează prioritar atenția pe respectarea cu strictețe a regulilor. Un alt
părinte va fi mai puțin încântat de acest lucru dacă, conform proprilor
constructe mentale, educația de calitate înseamnă mai degrabă adoptarea
unui stil de lucru democratic, încurajarea gândirii critice, crearea unui
mediu de lucru relaxant, stimularea creativității.

Sarcină de învăţare

Explicați/detaliați factorii care conferă unicitate personalității.

6.3.3. Temperamentul

Temperamentul defineşte dimensiunea biologică, înnăscută a

personalităţii. Datorită acestei determinări genetice, se consideră că,
tipul de temperament este observabil încă din primi ani de viaţă şi
prezintă o numită stabilitate pe tot parcursul vieţii individului.
Temperamentul se exprimă în stilul comportamental al persoanei.
Tipurile de temperament nu corelează semnificativ nici cu performanțele
cognitive sau socio-profesionale, nici cu aptitudinile sau trăsăturile de
caracter ale individului.
Trăsăturile de temperament în sine nu au conotație morală. În cadrul
aceleiași categorii de temperament se pot regăsi persoane cu succese
profesionale remarcabile, persoane cu cu performanțe intelectuale
deosebite dar și persoane cu deficiențe cognitive, persoane morale,
altruiste, dar și persoane imporale sau cu un comportament antisocial.

Pagina 103
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

Tipologii temperamentale
Tipologia clasică a lui Hippocrate (sec. V î.e.n.)
Tipul coleric: foarte expresiv și dinamic, irascibil, neliniştit, impulsiv, cu trăiri
afective intense, capabil să treacă repede de la o emoție la alta, inegal în manifestări,
optimist, activ, înclinat spre exagerare, extravertit, comunicativ, tendinţă de
dominare în grup, ia decizii rapid, pasionat, capabil să îi convingă și pe ceilalți,
foarte motivat și energic la debutul unei activități, se plictisește repede, incapabil
de efort susținut îndeosebi în cazul activităților de rutină, pierde din vedere
detalii importante, incapabil să analizeze atent și subtil o situație problemă.
Tipul sangvin: activ, dinamic, energic, jovial, optimist, sociabil, deschis spre
ceilalți, flexibil în gândire și opinii, cooperant, adaptabil, aptitudini de conducere,
echilibrat, comunicativ, evită monotonia, rapid în decizii, spontan, se implică
ușor în activitate și rezistă la efort susținut.
Tipul flegmatic: liniştit, calm, pasiv, lent, introvertit, deosebit de controlat,
echilibrat, inexpresiv emoţional, taciturn, evită comunicarea cu ceilalți, stabil,
temperat, imperturbabil, pedant, refuză schimbările, înclinat spre rutină, are o
putere de muncă remarcabilă,meticulos şi tenace, greu adaptabil, preferă
activităţile individuale.
Tipul melancolic: interiorizat, puţin comunicativ, nesociabil, anxios, îngrijorat,
perfecționist, pesimist, liniştit, rezervat, înclinat spre introspecţie, adesea se
subestimează, complexat şi cu stimă de sine scăzută, greu adaptabil, are
dificultăți în a desfășura o activitate în condiții de stres sau în grup, puternic
afectat de insuccese, imaginativ, analitic, sensibil, trăiește emoții intense,
răspunde afectiv la evenimentele cotidiene.
Observaţie: Această tipologie este numită substanţialistă
deoarece medicii antici Hippocrate şi Galenius au stabilit drept
criteriu de clasificare diferite „umori” (substanţe lichide)
prezente în corpul uman: sânge, limfă, bilă galbenă, bilă neagră.
Predominanţa uneia sau a alteia dintre aceste substanţe în corp, se
asociază cu anumite caracteristici temperamentale, încadrând persoana
într-una dintre categoriile descrise anterior.

Tipologia lui E. Kretschmer

Pornind de la premisa că o anumită constituţie corporală determină sau

predispune la anumite tipare de comportament, psihiatrul german E.
Kretschmer (1888-1964) identifică pe baza experienţei clinice, tipuri
constituţionale cărora le asociază profiluri temperamentale specifice: picnic
 ciclotimic, leptosom (astenic)  schizotimic, atletic  atletic, displastic.

Tipul constituţional: Profilul temperamental corespondent:

Pagina 104
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

Picnic: statură mijlocie, tendinţa Ciclotimic: voiciune, mobilitate, optimism,

spre obezitate, abdomenul şi
toracele bine dezvoltate, mâini şi
picioare scurte, gâtul scurt, faţa
plină.
Leptosom sau astenic: constituţie
pe verticală, corpul alungit şi slab,
mâinile şi picioarele lungi şi subţiri,
musculatura slab dezvoltată, oase
subţiri şi fragile, umeri apropiaţi şi
înguşti, paloare facială.
Atletic: constituţie fizică
armonioasă, sistem osos şi muscular
bine dezvoltate, umeri laţi şi bazin
îngust, torace bine dezvoltat.
Displastic: caracterizat prin prezenţa
unor malformaţii congenitale.
umor, spontaneitate în gesturi şi vorbire,
spirit practic, capacitate de a stabili uşor
contacte cu ceilalţi, dar şi o anumită
superficialitate în relaţiile sociale, înclinaţie
spre concesii şi compromisuri.
Schizotimic: interiorizare, înclinaţie spre
abstractizare, sensibilitate pentru forma
exterioară a relaţiilor dintre oameni,
meticulozitate dusă uneori până la
pedanterie, simţ acut al onoarei,
manifestări de ambiţie mascând adesea
un complex de inferioritate.
Atletic: înclinţia spre activităţi care reclamă
mişcare şi consum de energie (sporturi,
activităţi în aer liber), echilibru emoţional,
trăiri afective stenice (bună dispoziţie),
încredere în sine, autoapreciere realistă.

Tipologia lui C. G. Jung

C. G. Jung (1875-1961) consideră că personalitatea este orientată fie spre

lumea exterioară - spre obiecte, fie spre lumea interioară - spre sine. În
prima categorie se află extroverții, iar în a doua categorie introverții,
ambiverții fiind plasați între cele două extreme.
Extrovertiţii: expresivi, comunicativi, sociabili, deschiși spre noutate și schimbare,
detestă monotonia, dinamici, competitivi, preferă activitățile practice, rapizi în
luarea deciziilor, trăiesc în prezent, caută noi senzații, experiențe și trăiri, au
dificultăți în a-și controla emoțiile și uneori manifestă o oarecare agresivitate.
Introvertiţii: retrași, liniștiți, tind să se izoleze și evită contactele sociale,
introspectivi, exprimare redusă și control ridicat al emoțiilor, își planifică atent
acțiunile și deciziile, au spirit analitic, sunt riguroși și își respectă îndatoririle.
Ambiverţii: combină trăsături ale celor două tipuri extreme.

În pofida caracterului intuitiv al tipologiilor temperamentale,

suportul științific în favoarea acestora rământe până astăzi
neconvingător.

Pagina 105
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

6.3.4. Caracterul

Caracterul reprezintă dimensiunea psiho-morală a personalităţii.

Caracterul este alcătuit dintr-un sistem de atitudini și trăsături
comportamentale, care se manifestă în mediul socio-profesional, în relație
cu ceilalți, fiind raportate la valori morale și norme sociale.
Trăsăturile de caracter contribuie la definirea profilului comportamental
al persoanei. Sub aspect psihogenetic, acestea se formează încă din
copilăria timpurie, copilul adaptându-se la normele și valorile existente în
mediul său social. Relațiile cu părinții, cu educatorii, relațiile cu semenii,
cu grupul de vârstă, modelele de conduită oferite de persoane
semnificative, vor contribui la preluarea unor tipare comportamentale,
spre care copilul va fi inițial direcționat, educat, iar la maturitate, o parte
dintre acestea și le va asuma deliberat. Prin exercițiu și întăriri repetate,
prin aprobare socială, aceste tipare comportamentale vor deveni
deprinderi sau atitudini stabile și, în cele din urmă, trăsături de caracter.
Fiind raportate la norme și valori socio-culturale, trăsăturile de
caracter pot fi pozitive sau negative. Exemple de trăsături
pozitive de caracter: hărnicia, fidelitatea, perseverența,
altruismul, generozitatea. Exemple de trăsături negative de caracter:
egoismul, superficialitatea, aroganța.

6.3.5. Aptitudinile

Prin definiţie, aptitudinea este o însuşire sau un complex de însuşiri

psihice şi/sau fizice care asigură succesul, reuşita într-o activitate (sau
în mai multe activităţi). Teoretic, orice însuşire sau proces psihic a
cărui dezvoltare superioară mediei conduce la performanţă, poate deveni
aptitudine (Radu, 1991).
Aptitudinile pot fi simple sau complexe. Astfel, aptitudinile
matematice sau aptitudinile muzicale sunt aptitudini complexe,
fiind alcătuite din mai multe aptitudini simple (ex.: curiozitate,
gâdire logică, raționament deductiv, respectiv percepția ritmului,
a tonalității sunetului, expresivitate etc).
Reuşita într-o activitate este de cele mai multe ori rezultatul
combinării unor aptitudini: de pildă, realizarea unui desen
implică capacitatea de organizare a spaţiului, capacitatea de a
sesiza detaliile, simţul formei şi al culorii, etc. Pe de altă parte, aceeaşi

Pagina 106
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

aptitudine poate fi regăsită în desfăşurarea unor activităţi variate: astfel,

curiozitatea şi spiritul analitic sunt aptitudini necesare atât detectivului
sau ziaristului de investigaţii, cât şi cercetătorului ştiinţific.

Sarcină de învăţare

Argumentați contribuția factorilor genetici/biologici și a factorilor de

mediu în formarea aptitudinilor.

6.4. Rezumat

Personalitatea este un construct general, alcătuit dintr-o combinaţie unică,

relativ stabilă, de caracteristici de natură comportamentală, cognitivă,
subiectivă şi biologică. Temperamentul defineşte dimensiunea biologică,
înnăscută a personalităţii. Caracterul reprezintă dimensiunea psiho-morală
a personalităţii. Aptitudinile sunt însuşiri sau ansambluri de însuşiri
psihice şi/sau fizice care asigură succesul, reuşita într-o activitate (sau în
mai multe activităţi).

Cuvinte cheie: personalitate, temperament, caracter, aptitudini

6.5. Test de autoevaluare

(Răspunsuri la pag. 109)

1 Definiți personalitatea. (1 p)
2 Ce sunt trăsăturile de personalitate?
(1p)
3 Ce sunt constructele personale? (1 p)
4 Ce este temperamentul? (1 p)
5 Comparați trăsăturile de temperament cu trăsăturile de caracter. (2 p)
6 Ce sunt aptitudinile? (2p)
7 Alegeți o aptitudine complexă și exemplificați aptitudinile simple care
intră în structura acesteia. i (2 p)

Pagina 107
 Material de studiu PSIHOLOGIE
Științe economice

6.6. Concluzii

În general, termenul de personalitate se aplică pentru a caracteriza holistic,

global, o anumită persoană. O astfel de descriere sintetizează date de
natură biologică (caracteristici constituţionale, predispoziţii genetice,
etc.), psihologică (sentimente, atitudini, aspiraţii, etc) şi socială (relaţii
sociale, valori culturale, etc). La constituirea personalităţi participă deci
informaţii transmise genetic, elemente înnăscute, alături de o mare
varietate de factori de mediu: oportunităţi de învăţare, interacţiuni sociale,
influenţe educaţionale, experienţe personale, valori şi norme culturale etc.

6.7. Bibliografie obligatorie

[1]. Zlate, M. (2002). Eul și personalitatea, Editura Trei, București, pag.

11-46, 47-65. [biblioteca UAB]

Pagina 108