LIMITELE DE APRECIERE ÎN SOLUŢIONAREA CERERII DE

REEXAMINARE – ART. 200 ALIN. 6 NCPC

Una din problemele apărute în practică este cea legată de aspectele pe care judecătorul care
soluţionează cererea de reexaminare pe temeiul art. 200 alin. 6 NCPC poate/trebuie să le verifice dar, mai
ales, limitele sale de apreciere când statuează asupra legalităţii măsurii de anulare a cererii introductive
dispuse de completul iniţial.
Adeseori, diferenţele existente cu privire la maniera de interpretare a dispoziţiilor art. 194-200 NCPC
(una strictă versus una laxă, permisivă) se reverberează insidios şi, din păcate, pernicios şi în planul
activităţii de control al încheierii prin care s-a dispus anularea cererii.
Potrivit art. 200 alin. 6 NCPC, se poate reveni asupra măsurii anulării dacă (1) aceasta a fost dispusă
eronat sau dacă (2) neregularităţile au fost înlăturate în teremenul acordat.
(1) Măsura a fost dispusă eronat
Pentru a stabili dacă măsura a fost dispusă eronat, judecătorul cererii de reexaminare trebuie să
verifice, în primul rând, dacă neregularităţile invocate de completul iniţial vizează elemente privitoare la
forma şi cuprinsul cererii prevăzute expres de art. 194-197 NCPC. În măsura în care anularea s-a dispus
pentru lipsa altor elemente decât cele menţionate în art. 194-197 NCPC, anularea a fost nelegală.
În al doilea rând, trebuie să verifice dacă neregularitatea chiar exista la momentul formulării cererii,
fiind posibil ca judecătorul iniţial să nu observe o anumită menţiune din cerere sau un anumit înscris care ar
fi făcut satisfăcută cerinţa respectivă (de pildă, cu toate că reclamantul nu şi-a indicat domiciliul sau CNP-
ul, a atașat la dosar copia cărţii sale de identitate).
În al treilea rând, trebuie să verifice dacă reclamantului i-a fost pus în vedere, corect, să îndeplinească
neregularitatea. Respectiv, trebuie să existe consonanţă între neregularitatea pentru care s-a dispus anularea
şi cea pusă în vedere reclamantului, din comunicarea adresată acestuia trebuind să reiasă clar şi neechivoc
ceea ce i se solicită reclamantului. Tot în acest context, trebuie verificat dacă au fost respectate prevederile
legale privitoare la comunicare (de pildă, viciul există dacă, prin raportare la art. 168 alin. 8 NCPC, actul a
fost depus în cutia poştală fără a se indica motivul – lipsa destinatarului sau a altor persoane sau refuzul
acestora de a-l primi).
De asemenea, trebuie verificat faptul că i s-a asigurat reclamantului termenul de 10 zile prevăzut de
art. 200 alin. 2 NCPC, acest termen neputând fi redus asemănător termenelor pentru depunerea întâmpinării
sau a răspunsului la întâmpinare, potrivit art. 201 NCPC.
În schimb, considerăm că nu este posibil a se aprecia asupra manierei “prea stricte” sau “prea rigide”
(cum a fost denumită în practică) cu care completul iniţial a constatat neîndeplinirea cerinţelor art. 194-197
NCPC.
Cu alte cuvinte, în soluţionarea cererii de reexaminare, judecătorul nu poate face evaluări asupra
importanţei elementului omis de reclamant în formularea cererii de chemare în judecată, a cărui lipsă a fost
sancţionată de completul iniţial. Art. 200 alin. 2 teza a II-a NCPC exceptează expres de la sancţiunea
anulării doar obligaţia de a desemna un reprezentant comun, subliniind astfel necesitatea anulării cererii
pentru oricare dintre celelelalte elemente, alin. 3 al art. 200 prevăzând expres că “se dispune anularea
cererii”.
Toate elementele prevăzute de art. 194-197 NCPC sunt prevăzute expres şi obligatoriu, neexistând o
ierarhie a importanţei acestora, fiecare dintre aceste elemente fiind impuse dintr-o anumită raţiune
(identificarea cu certitudine a părţilor, asigurarea drepturilor substanţiale sau procedurale ale acestora,
celeritatea procedurii, administrarea eficientă a probatoriului, evitarea abuzului de drept, etc.), raţiune
necenzurabilă de către instanţă.
Cu titlu de exemplu, necesitatea indicării CNP-ului părţilor (al pârâtului, când este posibil), deşi parte
un element lipsit de importanţă care nu ar justifica anularea cererii, poate ridica probleme atât în procedura
de punere în executare a hotărârii (existând localităţi rurale în care mai multe persoane au acelaşi nume şi
prenume, iar identificarea adresei-stradă si număr lipseste cu desăvârşire), cât si din perspectiva art. 425
alin. 1 lit. c NCPC care prevede clar conţinutul dispozitivului hotărârii.
Nu clamăm necesitatea unei abordări exagerat de stricte în procedura regularizării (fiind indicat, intr-
adevăr, a se reveni cu o nouă comunicare către reclamant când nu există certitudinea faptului că a fost
încunostiinţat şi că a înţeles aspectele privind lipsurile cererii sale, tot astfel cum anumite neregularităţi pot
fi remediate, e drept nu fără riscuri sau alte inconveniente, pe parcursul procesului sau când e posibilă
aplicarea art. 149 alin. 3 teza I NCPC), însă trebuie făcută clar o distincţie, pe de o parte, între maniera în
care completul iniţial asigură respectarea de către reclamant a exigenţelor legate de forma şi conţinutul
cererii sale, iar pe de altă parte, modul în care completul subsecvent verifică aplicarea dispoziţiilor
respective.
În măsura în care completul iniţial a rămas în limitele trasate de dispoziţiile art. 194-197 NCPC,
anulând cererea pentru lipsa unuia dintre aceste elemente, completul învestit cu soluţionarea cererii de
reexaminare nu va putea reveni asupra măsurii pe considerente legate de “stricteţe” sau “rigiditate” a
completului iniţial, ci va trebui să verifice, exclusiv, dacă au fost respectate dispoziţiile legale.
Calea de atac a cererii de reexaminare pe temeiul art. 200 alin. 6 NCPC se distinge, din această
perspectivă, de alte situaţii în care un complet controlează soluţiile altor complete ale aceleiaşi instanţe,
când completul subsecvent poate şi chiar trebuie să facă aprecieri impuse fie prin readministrarea şi
aprecierea probelor (cererea în anulare – 1023 NCPC ), fie prin verificarea elementelor constitutive ale
abaterii judiciare şi chiar individualizarea sancţiunii (cererea de reexaminare a amenzii judiciare – art. 191
NCPC).
Concluziv, în cererea de reexaminare din procedura regularizării, completul de control nu-şi poate
transpune în soluţia pe care o pronuntă propria-i viziune asupra caracterului strict sau dimpotivă lax al
manierei de interpretare a dispoziţiilor art. 194-197 NCPC în ceea ce priveşte importanta sau necesitatea
existenței în cerere a elementelor menţionate de textele respective.
(2) Neregularităţile au fost înlăturate
În primul rând, pentru a se admite cererea de reexaminare, este necesar ca neregularităţile să fi fost
înlăturate.
Privitor la momentul până la care lipsurile au fost complinite trebuie distins între mai multe situaţii:
a) neregularităţile au fost înlăturate în termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. 1 NCPC , caz
în care cererea de reexaminare se admite
Mai întâi, trebuie calculat termenul de 10 zile, care fiind un termen procedural, se calculează potrivit
art. 181 alin. 1 pct. 2 NCPC, ziua în care începe să curgă termenul şi ziua în care se împlineste, neintrând în
calculul termenului (de pildă, un termen care începe să curgă pe data de 3 a lunii se va împlini pe data de
14, şi nu pe 15, cum greşit se apreciază uneori).
Atenţia în calculul termenului se impune cu atât mai mult cu cât aplicaţia din sistemul ECRIS indică
uneori un calcul greşit, scurtând termenul cu o zi, ceea ce poate afecta drepturile reclamantului.
De asemenea, când ultima zi a a termenului cade într-o zi nelucrătoare (week-end sau sărbătoare
legală), termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează (art. 181 alin. 2 NCPC).
Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de detenţie,
înăuntrul termenului de 10 zile vor fi considerate ca fiind făcute în termen, indiferent că au sosit la instanţă
înainte sau după anularea cererii, inclusiv până la momentul soluţionării cererii de reexaminare (art. 183
NPC), făcându-se, dacă se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 184 NCPC. Tot astfel, actul va fi considerat
ca depus la instanţă în termen dacă au fost respectate dispoziţiile art. 182 alin. 2 NCPC , privind programul
grefei instanţei cu publicul.
b) neregularităţile au fost îndeplinite după expirarea termenului de 10 zile dar înainte de anularea
cererii, caz în care cererea de reexaminare se admite
Depăşind paradigma unei interpretări strict gramaticale a art. 200 alin. 6 NCPC care face vorbire
de “termenul acordat potrivit alin. 2”, apreciem că, dacă lipsurile au fost remediate după expirarea
termenului de 10 zile, dar mai înainte de anularea cererii de chemare în judecată, cererea de reexaminare se
admite şi se revine asupra măsurii, întrucât completul iniţial trebuia să dispună prin raportare la înscrisurile,
conţinutul şi forma cererii existente la momentul pronunţării, cu aplicarea dispoziţiilor art. 177 alin. 3
NCPC.
Precizăm că este necesar ca dovezile privind înlăturarea neregularităţilor după expirarea termenului
să existe la dosar la momentul în care completul iniţial a luat spre examinare regularitatea cererii. Anularea
cererii va fi considerată ca perfect legală chiar dacă ulterior se constată că reclamantul a depus actul la
poştă/unitate militară/serviciu de curierat, dar după expirarea termenului.
 În acelaşi context, dacă actul depus peste termen, dar ajuns la instanţă înainte de pronunţarea anulării,
nu exista la dosar din culpa personalului instantei, apreciem, pentru identitate de regim cu cel aplicabil
reclamantului care a depus anterior pronuntării actul la instanţă, că va trebui admisă cererea de
reexaminare. În nici un caz, însă, nu se va putea reveni asupra anulării când actul a fost depus la instanţă,
peste termen, în aceeaşi zi în care s-a pronunţat anularea, pe motiv că judecătorul nu a aşteptat să-i fie
aduse actele comunicate de la mapa cu înscrisuri primite de grefă.
c) neregularităţle au fost îndeplinite după expirarea termenului, între momentul anulării cererii de
chemare în judecată şi soluţionarea cererii de reexaminare, caz în care cererea de reexaminare se
respinge
Într-un atare caz, cererea de reexaminare se respinge, nulitatea neputând fi acoperită prin complinirea
ulterioară a lipsurilor, completul iniţial pronunţând o soluţie legală prin raportare la cuprinsul cererii din
acel moment.
Această situaţie nu va putea fi, sub nici o fomă, asimilată cu cazurile în care în căile de atac
recurentul/apelantul depune un înscris pe care a omis/refuzat să îl depună în prima instanţă, determinând
astfel instanţa de control să revină asupra soluţiei instanţei inferioare.
Se impune o precizare care evocă problematica limitelor de apreciere ale completului învestit cu
cererea de reexaminare. Fără îndoială că este recomandat ca după expirarea termenului de 10 zile,
completul iniţial, căruia i s-a repartizat dosarul, să aştepte 2-3 zile pentru a se asigura că lipsurile nu au fost
complinite prin expedierea de către reclamant a actului prin poştă au alte căi de transmitere la distanţă care
presupun trecerea unui interval de timp. Însă, foarte important, subliniem că nimic nu împiedică
judecătorul să procedeze la anularea cererii de îndată ce termenul a expirat, chiar in ziua imediat următoare
împlinirii termenului. Din această perspectivă, faptul că reclamantul a înţeles să se conformeze solicitărilor
instanţei, însă tardiv, după expirarea termenului, nu justifică admiterea cererii de reexaminare atâta vreme
cât soluţia de anularea a fost una legală, neexistând vreun text de lege care să-i impună judecătorului să
amâne examinarea regularităţii cererii după împlinirea termenului.
Astfel, și în acest plan, completul care soluţionează cererea de reexaminare nu poate conferi atitudinii
reclamantului – care complineşte lipsurile cererii sale doar după expirarea termenului şi dupa anularea
cererii – valențe de bună-credinţă şi diligenţă post factum, care i-ar sustrage cererea sa de la aplicarea
sancţiunii nulităţii, dispuse anterior în mod legal.