Cât sens a pus Dumnezeu în post și nu l-a făcut doar un chin, un supliciu pentru om, ci l-a făcut

medicament, atât pentru suflet cat si pentru trup !

Postul înseamnă o smulgere din dependența față de lume, pe care o avem prin mâncare și prin toate cele ale
firii și o pregătire pentru lumea lui Dumnezeu,lume în care nu vom mai mânca, nu vom mai bea.

Maica Domnului a făcut acest lucru, a postit timp de două săptămâni înainte de Adormirea Sa. Se numește
Adormire și nu moarte, pentru că moartea Ei s-a asemănat cu un somn. Tradiția Bisericii spune că atunci
când a adormit, Maica Domnului a fost așezată într-un mormânt, la poalele Muntelui Eleon(Muntele
Măslinilor) și de acolo trupul Ei a fost ridicat la Cer de către Fiul Ei. Maica Domnului, spune Biserica, este
al doilea om ce a fost înviat, după Mântuitorul.

Această pregătire prin care trecem timp de două săptămâni, ar fi potrivit să o legăm nu numai de Adormirea
Maicii Domnului ci și de moartea noastră, pentru că va veni un ceas când fiecare dintre noi va părăsi lumea
aceasta.

Este un moment foarte potrivit, așadar, să medităm la moartea noastră, pentru că, stând față în față cu acest
gând al morții noastre, vom învăța să punem accent pe lucrurile cu adevărat importante din viața noastră,
vom învăța să valorizăm fiecare zi, să apreciem fiecare moment trăit și atunci cu siguranță lucrurile se vor
echilibra.

Se spune că perioadele acestea de post reglează omul nu numai din punct de vedere spiritual, ci și din punct
de vedere biologic. În perioada postului, restricționând mult aportul de hrană, se produce un adevărat
miracol în organismul nostru. Dacă vă veți face analizele înainte de post și după el, veți observa că mari
transformări se petrec în organismul nostru. Un medic japonez a luat chiar premiul Nobel pentru această
descoperire: postul, spune acesta, declanșează în organism ceea ce se numește macrofagie prin lipsa/
scăderea aportului de hrană, face ca trupul nostru să înceapă să consume grăsimi și celule care au început
să-și modifice ADN-ul(celule precursoare cancerului).

Iată cât sens a pus Dumnezeu în post și nu l-a făcut doar un chin, un supliciu pentru om, ci l-a făcut
medicament, atât pentru trup, cât și pentru suflet.

În acest post, al Adormirii Maicii Domnului , sub aspectul acesta al sporirii atenției și cu grijă crescută față
de moartea noastră, devenim mai sensibili, mai atenți; sufletul nostru se trezește mai puternic, după o
perioadă de două săptămâni în care sporim atenția noastră pentru toate cele duhovnicești. Parohiile rostesc
rugăciuni puternice în perioada aceasta. În fiecare dimineață săvârșim Sfânta Liturghie, iar seara citim
Paraclisul Maicii Domnului și sigur că un creștin-ortodox nu poate, sufletește, cel puțin, sta departe de viața
parohiei din care face parte.Chiar de te afli la serviciu, bine ar fi ca gândul tău să fie și în Biserică, alături
de ceilalți frați, care se roagă pentru tine.

Gândul la ceasul în care vei părăsi această lume îți va arăta că multe din lucrurile pe care le faci și pe care
pui accent acum, nu vor mai conta deloc atunci.

Postul devine astfel o emancipare și o revigorare sufletească și biologică și de aceea v-aș ruga să-l priviți cu
multă grijă și considerație, să-i dați sens adânc, nu să rămână doar o dietă.

Îmi amintesc acum o întâmplare foarte frumoasă spusă de părintele Nicolae, de la biserica Silvestru, un
bătrân preot trecut prin mari greutăți în închisorile comuniste. Povestea că s-a dus o dată la Patriarhul
Iustinian Marina(cel care a reușit să facă Biserica să supraviețuiască unui regim total contrar Bisericii) și
găsindu-l pe Patriarh privind pe fereastră, l-a intrebat:

Preafericirea voastră, dar de ce sunteți așa de gânditor? Măi Nicolae, mă gândesc și eu la moarte!
Preafericirea voastră, zice parintele, dar sunteți om tânăr, cum să vă gândiți la moarte? Auzi părinte, dar tu
ai loc de veci? N-am, Parinte Patriah, sunt om tânăr... Vezi tu, Parinte Nicolae, nu ai înțeles încă esența
ortodoxiei: gândul la moarte îl face pe om să trăiască cu sens...du-te și ia-ți loc de veci, ca să înțelegi că
într-o zi vei muri și lucrurile care nu contează le vei pune astfel pe locul 2, 3.
Am luat cuvântul acesta de la părintele Patriarh ca pe un cuvânt de la Domnul și m-am dus și mi-am luat
loc de veci, spune părintele Nicolae în relatarea sa.

Omul care nu este conștient că moare, că va veni un ceas când va părăsi lumea aceasta, strică tot sensul
existenței lui, pentru că pune accente foarte proaste, rătăcește ani de zile... dacă ar știi omul cât de puține
lucruri contează cu adevărat pentru existența lui, ar fi extrem de mulțumit cu viața pe care o are și de aceea
acest post este medicament penru tristețe, pentru nonsens, ba chiar și pentru prostie. Îți vei da seama cât de
inutile sunt foarte multe lucruri care îți ocupă viața, mintea, sufletul, gândurile și îți răpesc tot sensul vieții.

Postul acesta să vă aducă echilibru sufletesc, să adauge o treaptă sufletească, să revitalizeze organismul
lipsit de chef, lipsit de sens și să-i redea puterea la care am fost chemați noi toți de Bunul Dumnezeu!