„Educația ne-a făcut ceea ce suntem”

Claude Adrien Helvetius

Taxele Informale
în Învățământul
Preuniversitar
Autor: Tudor Lazăr, Igor Ciurea

Chișinău, 2016
Cuprins
REZUMAT EXECUTIV ...................................................................................................................................... 3
INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL I. REGLEMENTAREA TAXELOR ȘCOLARE. STATISTICI .................................................................. 5
CAPITOLUL II. PERCEPȚIA BENEFICIARILOR FAȚĂ DE TAXELE INFORMALE ................................................... 7
2.1 Da/Nu .................................................................................................................................................. 7
2.2 Percepția părinților și a copiilor față de colectarea taxelor .............................................................. 8
2.3 Impactul și volumul taxelor ................................................................................................................ 9
2.4 Cazuri de corupție .............................................................................................................................10
CAPITOLUL III. ACTORII IMPLICAȚI ÎN COLECTAREA ȘI MONITORIZAREA COLECTĂRII TAXELOR ................11
3.1 Rolul Asociațiilor părintești ..............................................................................................................11
3.2 Administrația școlilor .......................................................................................................................11
3.3 Ministerul Educației .........................................................................................................................12
3.4 Rolul Procuraturii și CNA ..................................................................................................................14
3.5 Elevii ..................................................................................................................................................15
CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI .............................................................................................16

„Această cercetare este realizată de către A.O.„Alianța Studenților din Moldova”

membră în cadrul Alianței Anticorupție, cu suportul Fundației Est-Europene, din
resursele acordate de către Guvernul Suediei prin intermediul Agenției Suedeze
pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (Sida) și Ministerul Afacerilor
Externe al Danemarcei/DANIDA. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu
reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene, Guvernul Suediei,
Sida sau al Mnisterului afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA.

2
REZUMAT EXECUTIV
Studiul este realizat de către Alianța
Studenților din Moldova cu suportul
Alianței Anticorupție și are ca scop
evaluarea situației privind taxele informale
în învățământul preuniversitar din Republica
Moldova, în contextul activității sale în
componența Alianței Anticorupție, pentru a
elucida fenomenul perceperii taxelor
informale și plății acestora în școli.
Cu toate că au fost aprobate un șir de acte
normative și activități menite să limiteze sau
chiar să interzică orice activitate ce poate
genera comportament infracțional, odată cu
începerea noului an de studii colectarea așa-
ziselor "donații benevole" a fost reluată în
școli și grădinițe. Părinții sunt obligați să
intre în asociații și să verse o sumă stabilită
în fondul acesteia.
Percepția părinților și a copiilor față de
taxele informale din școli este împărțită.
Deși acest fenomen persistă în școlile din
țară, în ultima perioadă nu s-au înregistrat
foarte multe cazuri de corupție în sistemul
de învățământ. Acest fapt nu presupune că
nivelul corupției este foarte mic în domeniul
educațional ci mai degrabă presupune faptul
că societatea acceptă și închide ochii asupra
cazurilor de corupție din învățământ.
Este evident că, banii alocați de stat pentru
învățământ sunt insuficienți, cu toate
acestea, conform cadrului normativ existent,
colectarea de fonduri în școli reprezintă un
act ilegal dacă acesta nu are formă juridică
stabilită, sau nu este întocmit un proces
verbal de contabilizare a întregului proces.
Tocmai acest moment reprezintă disensiuni,
și precum orice alt proces, poate fi soluționat
pe cale legală, în caz contrar, există riscul ca
situația să se agraveze, deoarece la ora
actuală nu există mecanisme de monitorizare
a fondurilor adunate și a modului cum au
fost sau sunt folosite.
În acest context, este necesar ca organele
vizate să ia o atitudine corespunzătoare față
de acest fenomen, nu să-l încurajeze. Este
necesar ca să fie stabilit un parteneriat
funcțional și durabil între asociațiile
părintești și administrația instituției de
învățământ.
3
 INTRODUCERE
Prezentul studiu este realizat de către Alianța Studenților din Moldova cu suportul Alianței
Anticorupție și are ca scop evaluarea situației privind taxele informale în învățământul
preuniversitar din Republica Moldova.
Alianța Studenților din Moldova (ASM) este o organizație neguvernamentală studențească,
apolitică și cuprinde 10 organizații studențești de nivel local și național. ASM este organizația
care întrunește interesele studenților din Moldova și servește drept platformă națională unică a
sectorului asociativ studențesc asigurând promovarea și respectarea drepturilor studenților din
Republica Moldova. Pentru realizarea acestei viziuni, ASM are misiunea de a promova interesele
studenților din Moldova, de a contribui la dezvoltarea structurilor asociative studențești și a
structurilor de auto-guvernare studențească din Moldova prin desfășurarea programelor și
activităților de instruire, informare, lobby și consultare. Prin prioritățile sale ASM urmărește
dezvoltarea sistemului educațional și stimularea îmbunătățirii calității acestuia, consolidarea
capacităților structurilor asociative studențești, promovarea și respectarea drepturilor studenților
și susținerea inițiativelor acestora.
Studiul dat este realizat de către ASM în contextul activității sale în componența Alianței
Anticorupție. Prezentul raport își propune analiza și evaluarea cadrului normativ național și
internațional, a statisticii și practicilor existente în învățământul preuniversitar cu privire la taxele
informale în vederea identificării gradului de reglementare și normare a acestui fenomen social, a
impactului acestuia asupra sistemului educațional național, a problemelor conexe acestuia,
precum și pentru identificarea unui set de concluzii și recomandări ce ar permite soluționarea
acestor probleme.
Raportul își propune evaluarea mecanismelor utilizate de autorități, părinți, structuri asociative
părintești și a tinerilor în colectarea, gestionarea și administrarea taxelor școlare, legalitatea și
necesitatea acestora, dar și gradul de implicare a statului în reglementarea acestui fenomen
social. Evaluarea este efectuată prin utilizarea unui set de metode științifice de cercetare precum
metoda comparativă, analiza, interviul, etc, a datelor statistice și empirice colectate din sursele
oficiale, a actelor normative a Ministerului Educației și a altor Ministere de resort, documente de
politici publice sectoriale ș.a.
În contextul în care devine tot mai relevant faptul că pentru dezvoltarea unui sistem național de
educație de calitate, pentru realizarea unor obiective cu impact maxim, sunt necesare în mod
obligatoriu eforturi concordate a organului central de resort și a altor organe ale administrației
publice centrale, instituirea unor principii și instrumente simple și eficiente de reglementare a
taxelor școlare în scopul înlăturării apariției unor comportamente corupționale.
Raportul are ca obiectiv îmbunătățirea conținutului actelor normative, fortificarea legăturii dintre
beneficiarii sistemului de învățământ național și a autorităților ce prestează aceste servicii,
perfecționarea sistemului de monitorizare și evaluare a necesității și modului de percepere a
taxelor școlare.

4
 CAPITOLUL I. REGLEMENTAREA TAXELOR ȘCOLARE. STATISTICI
Principiile impuse de stat fiecărui cetățean reprezintă beneficiul bunăstării în ziua de mâine.
Taxele și impozitele constituie procedeele nemijlocite de conducere a unei economii
concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale ce
urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Ca rezultat, politica bugetară
din R. Moldova este modernizată continuu și tinde să constituie un sistem transparent și
stimulatoriu pentru desfășurarea activității economice.
Conform art. 35 alin.(4) al Constituției Republicii Moldova învățământul este gratuit. Totuși, de
facto, părinții sunt nevoiți să achite uneori sume destul de semnificative pentru acest drept. O
problemă importantă în societatea noastră rămân a fi taxele informale, adică plățile achitate în
fondul clasei, în fondul liceului, etc. Aceste plăți au diferite cuantumuri și frecvențe, însă nu sunt
reglementate în mod legal.
Astfel, în lipsa unui cadru juridic și administrativ, colectarea acestor plăți este o activitate
economică ilegală. Aceste plăți reprezintă un impediment în accesul liber la educație a
persoanelor cu un buget redus, deși acest drept este reglementat de Constituție.
Dat fiind faptul că, nici plățile formale nu sunt reglementate clar în legislație, foarte des sunt
confundate plățile formale cu cele neformale. În această ordine de idei, este de menționat
necesitatea adoptării unor legi care ar reglementa atât plățile care pot fi percepute în cadrul
instituțiilor de învățământ cât și un cod deontologic și de etică.
Întreprinzătorii, dar și persoanele fizice, sunt obligați să participe la formarea bugetului public.
Pe plan social, rolul taxelor și impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor,
statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale, între
persoanele fizice și cele juridice inclusiv spre finanțarea educației.
Începând cu 2015 învățământul preșcolar, primar, secundar general, special și complementar
(extrașcolar) este finanțat prin transferurile speciale de la Bugetul de Stat (BS) pentru toată țara.
În 2015 circa 96% din cheltuielile pentru învățământ au fost finanțate din BS (Figura 1), acestea
crescând cu 4 802,8 mil. lei fațăde cheltuielile executate în anul 2014. Astfel, din cele 8 567,2
mil. lei prevăzute în BPN pentru acoperirea cheltuielilor din domeniul educației, 8 230,6 mil. lei
au fost acoperite din bugetul de stat. Valoarea totală a transferurilor în acest scop ajungând la
5881.2 mil lei, din care 4 394,7 mil lei sunt aferente APL care au trecut la noul mod de finanțare
în 2015. Prin urmare, creșterea spectaculoasă a cheltuielilor din BS pentru învățământ se explică
în primul rând prin aplicarea în 2015 la nivelul întregii țări a noului mod de finanțare a
învățământului.
În același timp din sursele proprii ale
bugetelor locale pentru învățământ s-au
efectuat cheltuieli în mărime de circa
337 mil lei. Acestea în principal sunt
destinate pentru întreținerea
contabilitățilorcentralizate, cabinetelor
metodice, serviciilor de deservire
administrativă centralizată și serviciilor
de asistență psihopedagogică din
subordinea direcțiilor de învățământ,
precum și alte cheltuieli. Concomitent,
APL de nivelul I și II de asemenea pot
suplimenta sau complementa resursele
alocate prin transferuri în conformitate
5
cu competențele fiecărui nivel. Astfel, din BS se asigură un anumit nivel de cheltuieli, iar fiecare
APL de nivelul II și I în funcție de capacitățile de reformare a sectorului și de finanțare are
dreptul de a suplimenta finanțarea disponibilă pentru a spori calitatea serviciilor educaționale.
Pentru anul 2015 cheltuielile destinate educației în Bugetul Public Național (BPN) au sporit cu
9.5% față de 2014. Deși cheltuielile bugetului public național în domeniul educației au urmat un
trend mai curând ascendent în valoare nominalăîn ultimii ani, totuși ponderea acestora în total
cheltuieli a continuat un trend descendent reducându-se de la 20,9% in 2012 la 17,3% aprobat
pentru 2015, în timp ce ponderea acestora in PIB, după o reducere semnificativă în 2013 s-
stabilizat în jur de 7,0%.

Într-o țară în care învățământul școlar este gratuit, nu există familii care nu au plătit niciodată
niciun ban la școală. Milioane de lei se colectează anual în instituțiile de învățământ de la părinți
pentru „necesitățile” școlii și profesorilor. Chiar dacă alocațiile de la buget pentru învățământ
cresc în fiecare an, taxele neoficiale sunt percepute în continuare de la părinți și chiar se
majorează an de an. Școala continuă să înghită sume impunătoare de bani, atât din bugetul
statului, cât și din cel al părinților.
Prima taxă neoficială este plătită de familie din start - la înscrierea copilului la școală sau
grădiniță. Așa-numita taxă de intrare există în majoritatea instituțiilor. Ele sunt cuprinse între
câteva sute de lei, până la câteva sute de euro. Sumele nu sunt contabilizate și ajung în
buzunarele managerilor școlari. Colaboratorii CNA îndeamnă părinții să nu aibă frică și să se
adreseze la organele de drept.
Potrivit datelor neoficiale, în grădinițe și școli sunt adunați lunar sub formă de cotizații între 200
și 1000 de lei de la fiecare copil. Astfel, un simplu calcul arată că dacă s-ar colecta doar câte 200
de lei pe lună, această sumă, doar într-o singură școală, ar constitui într-un an două milioane și
jumătate de lei.
Reglementări ce țin de colectarea de taxeîn educație, sub orice formă, sunt foarte puține în
legislația națională. Participanții la perceperea/achitarea unor taxe informale în domeniul
educației, având în vedere modul și destinația banilor sunt deseori pasibili de răspundere în
conformitate cu prevederile Codului Penal al RM sau cel puțin anumite norme de drept civil sau
etic sunt cu siguranță încălcate.
Codul Educației al RM prevede sursele din care trebuie să fie finanțate instituțiile de învățământ
din țară, cât și tot felul de studii, însă nu prevede nimic privind modalități de suport a educației
din surse financiare a părinților. Totuși, art. 138, alin. (1), lit. f) prevede: părinții sau alți
reprezentanți legali ai copiilor și elevilor au dreptul să înființeze asociații filantropice ale
părinților, având ca scop principal contribuirea la dezvoltarea instituției de învățământ.Această
prevedere oferă posibilitate părinților să își asigure un mecanism legal de susținere a instituțiilor
de învățământ, precum și mecanism de monitorizare a modului de gestionare a acestor resurse.
6
De asemenea există proiectul unui Cod de etică al cadrului didactic,elaborat în conformitate cu
art. 135, alin.(6)-(8), din Codul educației nr. 152 din 17 iulie 2014, care prevede expres la art. 6,
alin.(8)1 :
Interzicerea oricăror activități care generează corupție sau acte conexe corupției:
a) primirea sau solicitarea de la elevi, părinți, asociațiile părintești (sau orice altă formă de
organizare a părinților) a unor foloase materiale și alte avantaje necuvenite (sume de bani,
cadouri sau servicii), indiferent de destinația declarată a acestora;
b) inițierea sau organizarea proceselor de colectare de la elevi, părinți sau asociații ale părinților
(orice altă formă de organizare a părinților) a unor foloase materiale și alte avantaje necuvenite;
c) impunerea de manuale care nu sânt incluse în Schema de închiriere și/sau a materialelor
didactice auxiliare;
d) impunerea unor activități extra-curriculare contra plată, cadouri sau altor favoruri;
e) fraudarea evaluărilor de orice tip contra bani, alte foloase materiale sau avantaje necuvenite;
f) traficul de influență și favoritismul în procesele de instruire și de evaluare;
g) servicii educaționale cu plată oferite elevilor, copiilor cu care interacționează direct la clasă.
Codul de etică stabilește standarde și reguli de conduită obligatorii pentru toți angajații din
învățământul general și profesional tehnic și este menit să reducă practicile inadecvate și imorale
ce pot apărea în mediul educațional.

CAPITOLUL II. PERCEPȚIA BENEFICIARILOR FAȚĂ DE TAXELE INFORMALE

2.1 Da/Nu
În mod oficial, mijloacele financiare colectate de la părinți sunt benevole și nimeni nu impune
obligativitatea achitării anumitor taxe în școli. În pofida acestui fapt, părinții oarecum se simt
constrânși de „necesitatea” achitării contribuției. Astfel, conform unui studiu realizat în anul
2013, dacă părinții ar putea alege între a achita/contribui în fondul instituției de învățământ sau
nu, rezultatul ar fi conform următorului grafic: [grafic preluat din studiul efectuat de Institutul de
politici Publice, p.54]

1
http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=2277
7
Prin urmare, majoritatea respondenților (părinți) au răspuns că nu ar achita careva sume deoarece
învățământul este gratuit. Pe bună dreptate, conform Art. 9 alin (2) și (3) din Codul Educației al
Republicii Moldova: „statul asigură finanțarea pachetului standard de servicii educaționale
pentru învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal, indiferent de tipul de proprietate a
instituției de învățământ. Pachetul standard de servicii educaționale pentru învățământul general
se aprobă de Guvern. Finanțarea de bază a învățământului general se face după principiul „banul
urmează elevul”, conform căruia resursele alocate pentru un elev sau un copil se transferă la
instituția de învățământ în care acesta învață”. Contrar acestui fapt marea majoritate a părinților
achită și va continua să achite diferite contribuții în beneficiul școlilor.
O treime din numărul părinților ar continua să achite plățile cerute de la ei, considerând că
mijloacele financiare oferite de ei contribuie la îmbunătățirea condițiilor de studii.
Conform unui sondaj efectuat în rândul părinților din 20 de școli din Republică, la întrebarea
dacă școlile colectează fonduri extrabugetare din surse ca contribuțiile părinților, au răspuns
pozitiv între 55% și 86% în dependență de școală, media fiind de circa 70%. [sondaj preluat de
pe site-ul școalamea.md]. În cadrul aceluiași studiu, părinții au fost întrebați dacă li se oferă
informație detaliată privind modul în care sunt cheltuiți banii, cu indicarea modului în care sunt
reflectate cheltuielile. Astfel, între 10-44% au răspuns: „da, explicații verbale”, media
constituind aproximativ 31 %, între 0-10 % au răspuns că li se prezintă chiar bonul de plată,
media acestora constituind aproximativ 3 %. Între 17-75 % din respondenți au afirmat că nu
primesc o informație detaliată a cheltuielilor, media acestora constituind aproximativ 42 %.
Afirmațiile și opțiunile părinților confirmă ipoteză că aceștia sunt gata în continuare să contribuie
financiar, în mod benevol, pentru a îmbunătăți calitatea studiilor copiilor lor. După părerea
acestora, ei sunt conștienți de faptul că contribuțiile lor servesc unui scop „nobil” și nu reprezintă
o problemă atât de mare atâta timp cât banii sunt întrebuințați conform scopului prestabilit, adică
îmbunătățirea mediului de învățământ al elevilor.
Trebuie menționat faptul că, în pofida dispunerii de a plăti și în continuare, o parte din părinți își
exprimă dorința ca sumele respective să fie mai mici. Conform graficului, ponderea persoanelor
este de 7%, și tot ei, cel mai probabil, fac parte din categoria persoanelor pentru care aceste
contribuții reprezintă o povară, în special în contextul unei situații economice dificile care
persistă în Republica Moldova.
2.2 Percepția părinților și a copiilor față de colectarea taxelor
Percepția părinților și a copiilor este împărțită. Spre exemplu unul dintre părinții intervievați își
exprimă total dezacordul față de colectarea taxelor în școli: „Sunt totalmente împotrivă. De cele
mai multe ori banii sunt folosiți contrar scopului pretins. Asociațiile astea nu fac nimic bun,
înafară de transformare a sălilor de clasă în muzee. Totodată elevii sunt discriminați, nu toate
persoanele dispun de posibilitatea să achite lunar în jur de 200 lei pentru diferite scopuri. Plus că
se ajunge deseori la absurd, se achiziționează televizoare sau computere pentru profesori. Este
foarte greu de monitorizat acești bani. Reparații se fac în fiecare an, pentru ce? Mai bine s-ar
învesti în laboratoare sau proiectoare pentru a dezvolta capacitățile elevilor”.
Alt respondent afirmă următoarele: „consider că este ok ca la nivel de clasă să se strângă o sumă
simbolică pentru cheltuielile auditoriului, dar nici chiar 60-100 lei pe lună. Plus, sunt total
împotriva fondului școlii în instituțiile publice de învățământ. Da, am fost mereu informați sau
consultați în privința a cât se cheltuie și pe ce, dar oricum îmi par sumele exagerate”.
Pe altă parte a baricadei sunt și părinți care au o atitudine pozitivă față de colectarea fondurilor în
școli și că acestea sunt utilizate conform destinației, astfel o mamă afirmă: „consider că este
necesar să colectăm bani în fondul clasei și fondul școlii, oricum acești bani se utilizează pentru
îmbunătățirea condițiilor copiilor noștri”.
Într-un articol publicat pe site-ul unui ziar, dna Veronica Teleucă, mama unei eleve, spune că:
„achită lunar 240 de lei, o parte din ei fiind pentru fondul liceului și alta pentru cel al clasei. Ea
8
nu pune la îndoială faptul că banii colectați de la părinți sunt un colac de salvare pentru multe
școli, dar în același timp, nu este foarte încântată să audă că din aceste fonduri alteori se cumpără
și cadouri scumpe pentru profesori”2.
Un alt motiv de ce sunt părinții nemulțumiți este pentru că nu există transparență în procesul
utilizării acestor bani. În mare parte acest lucru nu se face, nu se discută mărimea sumelor care
sunt colectate și nu se discută destinația acestora. Astfel, Victoria Vlad, coordonatorul
proiectului școalamea.md afirmă:„pe lângă faptul că taxele informale în sine reprezintă un
fenomen negativ, o mare parte din părinți nu știu pentru ce achită plățile respective. Chiar dacă
se colectează bani în școli, ar fi bine ca părinții să știe cum se întrebuințează acești bani”.
2.3 Impactul și volumul taxelor
Potrivit estimărilor specialiștilor, în anul 2012 sumele de bani acumulate de la părinții elevilor
încadrați în instituțiile de învățământ primar și secundar general au constituit peste 1,7 miliarde
de lei, dublând bugetul public alocat în aceleași scopuri. Practic, la fiecare leu alocat de stat,
părinții au contribuit cu încă un leu. Aproape 80% din părinți susțin că oferă bani pentru
reparații, aproape 70% din părinți susțin că banii pe care îi plătesc se cheltuiesc pentru cadouri
profesorilor și suplimente salariale, 23% - susțin că banii sunt direcționați pentru procurarea de
bunuri pentru școală, 20% - că se investesc bani în meditațiile copilului.3
Republica Moldova continuă să cheltuie o parte mult mai mare din veniturile sale pentru
educație față de alte state din regiune (alocările pentru educație au atins 7% din PIB în 2014),
însă performanțele sectorului sunt mai modeste comparativ cu rezultatele înregistrate în alte țări.4
Într-un studiu prezentat de ministerul educației s-a arătat că investiția părinților, prin intermediul
asociațiilor cu statut juridic sau a unor comitete părintești, este aproape egală cu partea de
contribuție a statului la educația copiilor. Pentru un elev, lunar, statul alocă în jur de 600 de lei.5
Plata neformală pentru un elev din oraș (1 500 de lei pe an) este de patru ori mai mare decât plata
neformală pentru un elev din sat (365 de lei pe an) și asta doar pentru plăți neformale, cele
formale fiind de circa 3-4 ori mai mari.6
Dat fiind faptul că în luna septembrie 2015, câștigul salarial mediu nominal brut a fost de 4694,9
lei sumele colectate în beneficiul asociațiilor părintești reprezintă o povară cam mare pentru
părinți.7
În liceele private practica taxelor neformale practic nu prea există, din afirmațiile părinților
conchidem că colectarea de taxe se rezumă la serbările de anul și zile de naștere a elevilor sau
profesorilor, în medie fiind colectați între 50 și 200 lei pentru procurarea cadourilor. Mai mult ca
atât, ei afirmă că în instituția lor nu există vreo asociație părintească pentru că nu există
necesitatea acesteia. Acest fapt se explică și prin costul destul de ridicat pentru plata studiilor
(circa 15.000 lei/anual), dar cel puțin aceste mijloace acoperă necesitățile instituției de
învățământ și nu este necesară o colectare suplimentară de fonduri.
Aceste practici (de colectare a taxelor informale) creează probleme de ordin etic, moral și legal,
generând conflicte de interese în procesul de evaluare a performanțelor școlare. Acceptarea
cadourilor, suplimentelor salariale și a altor beneficii naște obligații și oarecare constrângeri

2
http://www.europalibera.org/content/article/26626068.html
3
http://www.cna.md/ro/evenimente/cna-finalizat-investigatia-cazul-colectarii-taxe-catre-fundatia-unui-liceu-capitala
4
http://expert-grup.org/ro/biblioteca/item/1154-na-cheltuieli-educatie&category=7
5
http://www.europalibera.org/content/article/26626068.html

6
Studiul IPP, 2013, pag. 24
7
http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/view.asp?ma=SAL0151&ti=Castigul+salarial+mediu+dupa+Activitati+
economice%2C+Ani%2C+Sector+si+Luni&path=../quicktables/RO/03%20SAL/SAL01/serii%20lunare/&lang=1
9
morale ale profesorilor față de copiii părinților către achită asemenea beneficii, profesorii
ajungând în situații de conflict de interese sau în dificultate atunci când trebuie să-i noteze pe
elevi. Afectarea procesului de evaluare și notare obiectivă a elevilor prin plățile efectuate de
părinți poate avea mai multe efecte adverse. Riscurile imediate sunt cele de discriminare a
copiilor în funcție de veniturile părinților, deoarece în condițiile unor venituri reduse elevul ar
putea fi marginalizat atât de colegii de clasă cât și de profesori, iar unul din riscurile pe termen
lung sunt legate de înrădăcinarea la elevi a mentalității că totul poate fi obținut prin bani, că
aceștia rezolvă totul și că „a da” este o normalitate. Riscul dat crește deoarece elevii pe lângă
faptul că știu că părinții plătesc la școală, ei însuși se implică nemijlocit în procesul de
transmitere a banilor și se formează cercul vicios format din: părinte (asociație părintească),
profesor și elev. Cu alte cuvinte, participând la acest proces, elevii însușesc deprinderi proaste și
le cultivă sentimentul că corupția este o normalitate care face parte din viața de zi cu zi.
2.4 Cazuri de corupție
În ultima perioadă nu s-au înregistrat foarte multe cazuri de corupție în sistemul de învățământ.
Acest fapt nu presupune că nivelul corupției este foarte mic în domeniul educațional ci mai
degrabă presupune faptul că societatea acceptă și închide ochii asupra cazurilor de corupție din
învățământ.
Conform Raportului de activitate pentru anul 2014 – 11 luni 2015 al Centrului Național
Anticorupție, Activitatea de combatere a corupției desfășurată de CNA a evidențiat în domeniul
învățământului 36 cazuri de corupție, dintre care au fost implicat 18 persoane cu funcții de
răspundere în domeniul educației. Domeniul de activitate al persoanelor, dosarele cărora au fost
deferite justiției în perioada 2014-11 luni 2015 din domeniul învățământului reprezintă – 6% din
total.8
Printre cazurile legate de colectarea taxelor neformale mai putem evidenția cazul din 2014 de la
liceul „Mircea Eliade” din Capitală. Potrivit CNA, în total, părinții a peste 40 de elevi ai acestei
instituții au oferit sume cuprinse între 100 și 5 000 mii de lei, deasemenea părinții afirmau că
elevii ca elevii lor să fie înmatriculați în cadrul liceului trebuiau să achite circa 3000 de lei.
Totodată, pentru fiecare elev, părinții trebuia să se achite o taxă anuală de 3120 lei. 9
Un alt caz a fost mărturisit de o doamnă, care a vizitat circa 6 licee din Capitală din sectorul
Centru și Râșcani pentru a înscrie copilul școală și a depistat că în toate instituțiile de
învățământ frecventate se colectează taxe neformale, în câteva licee i s-a spus că va trebui să
achite și taxa pentru pază. Părintele a relatat că directorul i s-a confesat că n-are încotro
pentru că a primit indicații „de sus” să colecteze banii pentru pază și că pe persoanele din
cadrul instituțiilor de resort nu-i interesează cum directorii vor face acest lucru. Deasemenea
s-a mai depistat că în unele școli se merge și mai departe, o mare parte din banii colectați de
la părinți se utilizează ca bonus și sporuri la salariul profesorilor.
Conform studiului privind Percepțiile și experiențele proprii ale oamenilor de afaceri și
gospodăriile casnice, din a.2014, efectuat de organizația Transparency International-Moldova:
Potrivit calculelor, mita totală estimată în gospodăriile casnice a constituit în anul 2014
aproximativ 899 mil. lei, sporind comparativ cu anul 2012 cu 23 %. Ţinând cont că inflaţia a
constituit circa 12% în această perioadă de timp şi numărul gospodăriilor casnice a crescut cu
cca 5 %, în termeni reali suma mitelor plătită de gospodăriile casnice a crescut cu aproape 6
%. În 2014, reprezentanţii gospodăriilor casnice au plătit neoficial cel mai mult în instituţiile
medicale (372 mil. lei), instituţiile de învăţământ (83,8 mil. lei) şi poliţie (72,2 mil. lei).

8
Raport de activitate al CNA, 2014-2015, pag. 25
9
http://trm.md/ro/social/cna-circa-75-de-mii-de-lei-au-fost-colectati-ilegal-la-liceul-mircea-eliade
10
[Grafic din Studiul: Percepțiile și experiențele proprii ale oamenilor de afaceri și gospodăriile casnice din 2014,TI-Moldova, p.21]

Astfel, din datele statistice prezentate deducem că în perioada anilor 2012-2014, volumul
mitei în domeniul educației a scăzut de circa 2 ori.

CAPITOLUL III. ACTORII IMPLICAȚI ÎN COLECTAREA ȘI MONITORIZAREA

COLECTĂRII TAXELOR
3.1 Rolul Asociațiilor părintești
Asociațiile părintești sunt constituite cu scopul de a crea un parteneriat între părinți și instituția
de învățământ. Astfel, părinții devin parte a procesului de educare instituționalizată a propriilor
copii, având posibilitatea să intervină pentru a contribui la îmbunătățirea acestuia.
În condițiile respective, activitatea instituției de învățământ devine mai transparentă iar profesorii
pot fi siguri că părinții sunt la curent cu parcursul educațional al copilului lor. De multe ori se
întâmplă, însă, ca aceste asociații să fie create nu tocmai din inițiativa părinților, dar a
profesorilor sau chiar a direcției școlilor, pentru a acoperi anumite cheltuieli ale instituției. Multe
dintre asociații ajung să își extindă ariile de activitate, unele spre crearea unor proiecte care să
contribuie la dezvoltarea instituției de învățământ, altele însă, tot motivând inițierea unor acțiuni
care ar trebui să fie în beneficiul elevilor, colectează sume de bani nejustificate, fără a se
cunoaște destinația finală a acestora. Activitatea Asociațiilor părințești, a fost deseori contestată,
atunci când părinții au dat alarma referitor la banii care sunt obligați să îi "doneze" în fiecare
lună pentru tot felul de necesități ale școlii. Astfel de cazuri au dus la crearea unei reputații mai
puțin favorabile pentru asociațiile de părinți.
Statutul juridic al Asociațiilor părintești diferă de la o instituție la alta. În unele școli asociațiile
părintești sunt înregistrate ca persoane juridice și își desfășoară activitatea în conformitate cu
legislația referitoare la organizațiile necomerciale (Legea Nr. 837 din 17.05.1996 cu privire la
asociațiile obștești), în alte școli asociațiile nu au înregistrat statutul de persoană juridică,
activând ca asociații de cetățeni sau ca grupuri de inițiativă. Chiar și în cazul asociațiilor de
părinți care au înregistrat statutul de persoană juridică, o mare parte din activități, printre care și
cele ce țin de colectarea și utilizarea mijloacelor financiare nu corespund cerințelor legislației în
vigoare.
Ca raport de distribuție în instituțiile învățământului pre-universitar, asociații părintești există în
majoritatea școlilor și liceelor, în proporție de aproximativ 75%, unele având statut legal altele -
nu.

3.2 Administrația școlilor

Crearea asociațiilor părintești și colectarea fondurilor este susținută în mare parte de către
conducătorii de școli și de către cadrele didactice. Ei le caracterizează ca necesare și își
argumentează opinia prin faptul că organele de resort nu alocă resurse suficiente care ar acoperi
necesitățile instituțiilor școlare.

11
În opinia respondenților intervievați, anume contribuțiile asociațiilor de părinți acoperă găurile
de cheltuieli ale școlii și suplinesc cu cele necesare pentru desfășurarea optimă a procesului
educațional.
Administrația școlilor și liceelor afirmă că nu le place să „cerșească” bani de la părinți dar susțin
că n-au alte soluții atâta timp cât mijloacele financiare ale instituțiilor sunt reduse.
Conform unui interviu efectuat, opiniile directorilor față de taxele informale au fost următoarele:
1. „Nu-mi place să stau cu mâna întinsă, trebuie să stai să-i convingi, iată ne trebuie să facem
aceasta sau altceva. Și unii cred că prin intermediul acestei asociații se spală mulți bani, tot ne
întreabă, dar ce faceți cu banii? dar cui dați banii? Și asta a fost un motiv al controlului din partea
procuraturii.” (director de liceu, centru raional);
2. ”Bineînțeles că aș dori ca să fim asigurați de stat, ca să nu mai avem nevoie de sprijinul
material al părinților, ca această asociație a părinților să semnifice un pic altceva, adică să
organizeze niște activități comune, niște evenimente în comunitate, excursii cu elevii, cu
premianții, mi-ar plăcea foarte mult… . Eu v-am spus că nu sunt un adept al acestor plăți, mi-ar
place ca ele să nu fie.” (director adjunct, municipiu);
3. ”În instituția noastră asociația părintească a apărut ca o necesitate. Cu ajutorul ei lucrurile s-au
schimbat mult, s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură și baza didactic-materială, procurăm
literatură metodică și de specialitate, dar cred că nu asta este principalul. Acum accentul trebuie
pus pe copil, să ne gândim la organizarea odihnei lor, vizite la teatru, muzee, anume în această
direcție. De acum înainte asociația să activeze, să lucreze pentru infrastructura școlii.”10
(director, rural)
4. Dna Ludmila Ceban-Romanov, directoarea LT "Alexandru cel Bun" Rezina declară că:
„Cândva și la liceul nostru a fost fondată o asociație a părinților, dar peste un timp s-a
autodizolvat. În prezent suntem în proces de revitalizare a asociației. În situația actuală eu calific
asociațiile părinților drept colac de salvare pentru instituțiile de învățământ. Și nu atât pentru
rolul lor în soluționarea unor probleme de ordin material, cât pentru atragerea și implicarea
părinților în procesul instructiv-educativ, în viața și activitatea liceului. Dacă undeva cineva
încearcă să subordoneze aceste structuri unor interese personale sau de grup, să fie trași la
răspundere, doar avem atâtea organe abilitate cu asemenea drepturi”11.

3.3 Ministerul Educației

Ministerul Educației în procesul de colectare a taxelor îi revine rolul principal în calitate de
regulator al procesului educațional și formator al politicilor educaționale din Republica Moldova.
Judecând după diverse declarații ale mai multor persoane cu funcții de răspundere, declarații ale
autorităților, inclusiv și ministerului Educației concluzionăm că aceștia fac parte din grupul
susținătorilor asociațiilor părintești și a colectării de fonduri suplimentare. O dovadă în acest sens
reprezintă Ordinul nr. 972 din 12.12.2011 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la
cooperarea instituțiilor de învățământ cu asociațiile obștești ale părinților.
Potrivit acestui document, scopul cooperării instituțiilor de învățământ cu asociațiile părinților
este de a crea condiții optime pentru dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor de vârstă
preșcolară și școlară", iar obiectivele cooperării instituțiilor de învățământ cu asociațiile sunt
următoarele:
a) promovarea parteneriatului instituției de învățământ cu familia;
b) acordarea suportului necesar părinților prin servicii de informare și consiliere;
c) consolidarea bazei didactic-materiale a instituției de învățământ;
10
Studiul IPP, 2013, pag. 51-52
11
http://www.cuvintul.md/article/535/
12
d) stimularea implementării modelelor educaționale performante;
e) susținerea elevilor dotați etc.
Regulamentul în cap. III, pct. 7, mai prevede și responsabilitățile administrațiilor instituțiilor de
învățământ. Acestea trebuie să asigure:
a) respectarea strictă a caracterului benevol de participare a părinților în Asociație;
b) excluderea oricăror intimidări și constrângeri ale părinților ca să contribuie în cadrul
Asociațiilor și protejarea, în acest context, a familiilor care nu au posibilitate sau nu doresc să
facă parte din Asociație;
c) excluderea implicării persoanelor cu funcții de conducere din instituțiile de învățământ și a
cadrelor didactice în administrarea, colectarea sau realizarea mijloacelor bănești pentru Asociații;
d) prezentarea informației privind necesitățile instituției de învățământ și rata de acoperire a
acestora cu mijloacele financiare ale instituției;
e) utilizarea ajutorului material acordat de Asociații, în proporție de cel puțin 50% pentru
consolidarea bazei didactic-materiale.
O altă prevedere legală care permite și susține activitatea asociațiilor părintești găsim și în Codul
Educației nr. 152 din 17.07.2014 în art. 138 alin. (1) lit.f) „să înființeze asociații filantropice ale
părinților, având ca scop principal contribuirea la dezvoltarea instituției de învățământ.
Unii experți în domeniul anticorupție afirmă următoarele: „Ministerul Educației este instituția
care deține și trebuie să dețină circa 80% din instrumentele necesare care ar combate și preveni
fenomenul taxelor informale în educație. Prin urmare ar trebui să fie adoptat cât mai urgent
Codul de Etică al cadrelor didactice”. [Olga Bâtcă, expert anticorupție].
Expertul în politici sociale și dezvoltare „IDIS ”Viitorul”, dna Viorica Antonov afirmă: „pe
lângă faptul că nu există o transparență în activitatea financiară a instituțiilor de învățământ
preuniversitar, lipsește un cod etic pentru educație. Acesta trebuie să cuprindă un set de norme de
conduită pentru elevi, părinți și profesori, obligații și sancțiuni pentru aceștia, dar și să prevadă
asigurarea protecției fiecarui elev, prin denunțarea formelor de violență fizică sau orice tip de
discriminare, abuz exercitate asupra acestora, neglijența sau de exploatare a elevilor. Codrul
trebuie să prevadă combaterea corupției în școli prin demonstrarea posibilităților de combatere a
acestora. Existența acestui cod ar permite evitarea unor așa fenomene ca abuzul în serviciu,
interesul personal, conflictul de interese, nepotismul, favoritismul, pentru că ar include reguli de
conduită pentru cadrele didactice, elevi și părinți, și în special pentru colaboratori ai instituției
care lucrează în proiecte cu finanțare externă sau extrabugetară”. [Viorica Antonov, „Conceptul
abordării taxelor informale”, pag. 2]
Pe bună dreptate, adoptarea Codului de etică al Cadrului Didactic ar îmbunătăți simțitor situația.
Spre exemplu în Codul de Etică și conduită profesională a judecătorului și în Codul de conduită
al funcționarului public găsim prevederi referitoare la conduita și integritatea funcționarilor din
domeniu. Astfel în art. 5 din Codul de etică al judecătorului găsim următoarele prevederi:
„(1) Va respecta cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate, pentru a asigura
încrederea societății în instanțe. Este conștient de riscurile corupției și nu va admite sau nu va
crea aparența unui comportament corupțional în activitatea sa; nu va cere, accepta ori primi
cadouri, favoruri sau beneficii pentru îndeplinirea ori neîndeplinirea atribuțiilor funcționale sau
în virtutea funcției deținute.
(2) Judecătorul nu va solicita sau accepta, direct ori indirect, plăți, cadouri, servicii sau alte
beneficii, în numele său, ai membrilor familiei sale ori prietenilor, ca prețuire pentru exercitarea
sau abținerea de la îndeplinirea obligațiilor sale în legătură cu o cauză care urmează a fi
examinată de către acesta” [Codul de etică al judecătorilor Aprobat prin Hotărîrea Adunării
Generale a Judecătorilor nr. 8 din 11.09.2015].

13
Astfel odată cu aprobarea Codului de etică al cadrelor didactice vor fi reglementate mai detaliat
relațiile dintre profesori, copii și părinți, mai detaliat va fi prevăzută și procedura sancțiunilor
care vor fi aplicate pentru profesorii care săvârșesc abateri, norme care au fost incluse în Cap.
IV, pct. 18 și 19 din cadrul Proiectului codului de etică. Expertul anticorupție, dna Olga Bâtcă
afirmă următoarele: „Chiar dacă părinții ar dori să lupte cu fenomenul corupției în educație, ei nu
dispun de suficiente instrumente și pârghii (cum ar fi Codul de Etică), iar când acestea nu există
se comit abateri repetate grave atât din partea cadrelor didactice cât și a administrației
instituțiilor de învățământ. Scopul principal nu este de a pedepsi profesorii, ci din contra, de a
preveni, de a stabili repere întru prevenirea unor astfel de abateri pe viitor.
Documentul a fost elaborat, la solicitarea Ministerului Educației, de un grup de experți. Proiectul
a fost avizat de către Centrul Național Anticorupție (CNA) și a fost supus mai mult dezbateri cu
participarea a peste 200 de cadre didactice și manageriale din țară. Totodată, au fost organizate
ședințe cu privire la examinarea proiectului Codului de etică cu participarea reprezentanților
CNA, Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova, Alianței Anticorupție și Transparency
International–Moldova. Circa 80% din propunerile Alianței Anticorupție au fost incluse în studiu
întru ameliorarea calității sale. Asupra conținutului acestuia s-a lucrat și cu reprezentanții
Ministerului Justiției și dl Ieșanu a menționat că ar trebui consultate și asociațiile părintești la
nivel național. În prezent Codul de Etică se află în procedură de înregistrare cu recepționarea
repetată a avizelor.
Și totuși, în pofida faptului că s-au adoptat și continuă să se adopte o serie de acte normative care
prevăd necesitatea înregistrării asociațiilor părintești, multe din ele continuă să activeze în mod
ilegal. Astfel Ministerul Educației și Direcția Educație a Primăriei Chișinău s-au sesizat la o serie
de reclamațiile parvenite pe portalul unui ziar de investigații în privința taxelor neformale care se
percep în școli și grădinițe.
Anumite surse din cadrul Ministerului Educației au precizat că Direcția juridică a demarat
controale în toate cazurile semnalate de părinți. Și Direcția Municipală Educație, Tineret și Sport
a inițiat verificări la școlile și grădinițele din Chișinău la care, potrivit sesizărilor pe Harta
Corupției, de la părinți s-ar percepe plăți pentru înscrierea copiilor la grădinițe, pentru reparații,
fondul grupei, fundații sau pentru zilele de naștere ale educatorilor. “Aceste cazuri sunt luate în
vizorul Direcției. Fiecare caz este cercetat în parte. Acest portal pe care oamenii pot sesiza cazuri
despre plăți ilegale este binevenit, dar avem nevoie și de conlucrarea părinților pentru ca să
putem lua măsuri în cazuri concrete”, a declarat pentru portalul Anticoruptie.md, dna Elena
Vorotneac, purtător de cuvânt la Direcția Educație, Tineret și Sport a Municipiului Chișinău.12

3.4 Rolul Procuraturii și CNA

În procesul colectării taxelor neformale, Procuraturii și Centrului Național Anticorupție le revine
un rol regulator important. Conform legislației, Centrul Național Anticorupție este: „un organ
specializat în prevenirea și combaterea corupției, a actelor conexe corupției și a faptelor de
comportament corupt” pe când Procuratura este: „o instituție autonomă în cadrul autorității
judecătorești, care, în limitele atribuțiilor și competenței, apără interesele generale ale societății,
ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor, conduce și exercită urmărirea penală,
reprezintă învinuirea în instanțele de judecată, în condițiile legii”.

12
http://anticoruptie.md/ro/dosare-de-coruptie/ministerul-educatiei-si-directia-municipala-reactioneaza-la-sesizarile-
pe-harta-coruptiei-privitor-la-taxele-ilegale-in-scoli-si-gradinite

14
Conform accepțiunii generale este mai bine să „previi” decât să „tratezi”, prin urmare rolul de
prevenire a actelor de corupție și de educare a societății îi revine anume Centrului Național
Anticorupție.
Conform informației oficiale, în perioada Ianuarie – Noiembrie 2015, Centrul Național
Anticorupție a organizat 143 acțiuni de sensibilizare în instituțiile de învățământ care au cuprins
un număr de 12 120 beneficiari dintre care: Elevi/studenți: 10 463, Profesori/părinți: 1 657.
Acțiunile date s-au desfășurat sub următorul generic: “Plătește Zero pentru ce ți se cuvine” – 6
acțiuni,“EU- pentru educație prin integritate” – 52 acțiuni, “Toleranță zero corupției în cadrul
examenelor de bacalaureat” – 33 acțiuni, Considerații conceptuale privind integritatea” – 9
acțiuni, “Corupția pe înțelesul copiilor” – 20 acțiuni, “Asociațiile obștești din cadrul instituțiilor
de învățământ și preșcolar – probleme și soluții” – 4 acțiuni, ”Răspunderea juridică pentru actele
de corupție” – 5 acțiuni, Alte acțiuni – 14.
Conform informației prezentate de CNA cifrele sunt destul de importante, rămâne de văzut în
anii viitori care va fi impactul campaniilor de prevenire, instruire și sensibilizarea a opiniei
publice.

3.5 Elevii
Elevii reprezintă o verigă indispensabilă în procesul de colectare a taxelor informale atât ca
beneficiari cât și ca plătitori direcți.
În urma intervievării unor grupuri de elevi din diferite școli, aceștia în marea majoritate au
susținut că: „ar trebui să existe un fond al școlii care să acopere necesitățile școlii, doar că plata
să fie în formă voluntară, plătești dacă vrei, oricum banii se duc în dezvoltarea liceului și
îmbunătățirea condițiilor de studii”. În privința colectării banilor pentru cadouri părerile sunt
împărțite, unii susțin că sunt categoric împotriva colectării banilor pentru cadouri, alții susțin că
deseori însăși elevii sau părinții singuri vin cu inițiativa colectării banilor pentru cadouri și că
aceasta este considerată o practică normală pentru că este o formă de mulțumire a profesorului.
Conform sondajului efectuat în rândul elevilor din 20 de licee din țară, de către experți, la
întrebarea: Școala colectează fonduri extrabugetare din surse ca contribuții ale părinților, elevii
au răspuns cu Da în număr de la 57% până la 98% în dependență de liceu, media fiind de circa
70%, adică majoritatea elevilor din școlile chestionate au afirmat că se strâng bani în școli. [info
Statistică preluată de pe Școalamea.md]
În cadrul aceluiași studiu [info. Statistică Școalamea.md], elevii au fost întrebați dacă li se oferă
informație detaliată privind modul în care sunt cheltuiți banii, cu indicarea modului în care sunt
reflectate cheltuielile. Astfel, între 0-40 % au răspuns: „da, explicații verbale” , media
constituind aproximativ 21 %, între 0-13 % au răspuns că li se prezintă chiar bonul de plată,
media acestora constituind aproximativ 4%. Între 5-70 % din respondenți au afirmat că nu
primesc o informație detaliată a cheltuielilor, media acestora constituind aproximativ 43 %.
În ceea ce ține de atragerea elevilor în procesul de luare a deciziilor referitor la cum trebuie să fie
întrebuințați banii, elevii declară că neapărat trebuie luată în considerație și opinia lor.
O soluție ar fi crearea Structurilor de auto-guvernanță a elevilor în școli. Acest lucru este necesar
pentru a putea dirija, supraveghea și asigura că metoda distribuirii mijloacelor bănești colectate
se face în strictă conformitate cu necesitățile elevilor. Prin urmare, ar trebui organizate regulat
consultări între asociațiile părintești și structurile de auto-guvernanță ale elevilor din școli.
Această inițiativă vizează, mai întâi de toate, asigurarea dreptului la participare și exprimare a
opiniei referitoare la modul de distribuție a banilor colectați de asociațiile părintești la nivelul
instituțiilor de învățământ preuniversitar. O altă soluție ar fi și conlucrarea cât mai strânsă
între Consiliul Național al Elevilor, Ministerul Educației și asociațiile părintești.

15
Însă în unele școli chiar există senate ale elevilor care participă la luarea de decizii referitor la
destinația fondurilor. Spre exemplu când se urmărește organizarea unui eveniment în liceu de
către o clasă, clasa scrie raport în privința sumei de care are nevoie pentru eveniment și ce vor
anume să facă cu banii iar asociația alocă banii necesari pentru eveniment.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În prezent, instituțiile de învățământ pre-universitar se află într-o situație financiară dificilă și ca
rezultat sunt într-o căutare permanentă de fonduri suplimentare.
Taxele informale, vrem sau nu vrem, reprezintă în prezent o verigă indispensabilă a sistemului
de învățământ pre-universitar. Atâta timp cât alocațiile bugetare nu vor acoperi necesitățile
financiare ale instituțiilor de învățământ, fenomenul dat va exista în continuare.
Efectele fenomenului sunt dualiste: pe de o parte are de suferit imaginea sistemului de
învățământ din Republica Moldova și a profesorilor, pe de altă parte scade calitatea educației în
sine deoarece prin diferite plăți se promovează favoritismul, traficul de influență,
competitivitatea elevilor etc. Pe de altă parte procesul de colectare a taxelor devine extrem de
greu de monitorizat, frecvența plăților crește, apare sentimentul că părinții nu știu pentru ce
plătesc banii și pe ce se cheltuie aceste resurse.
Este evident că în lipsa fondurilor alocate din partea Statului fenomenul dat va continua, unica
soluție ar fi cel puțin transparentizarea, monitorizarea și introducerea controlului asupra
colectării de fonduri, dacă acest proces nu poate fi combătut pentru moment. Este necesară
legalizarea activității fondurilor școlare prin acte legislative cu stabilirea unui plafon de
contribuție, și a consolidării juridice a comitetelor părintești menite să monitorizeze aceste
fonduri, precum și implicarea activă în procesul educațional al copiilor lor, și nu să se limiteze
doar la contribuția financiară.
Conform cadrului normativ existent, colectarea de fonduri în școli reprezintă un act ilicit dacă
acesta nu are formă juridică sau nu este întocmit un proces verbal cu contabilizarea întregului
proces. Tocmai acest moment reprezintă disensiuni, care ca orice alt proces, poate fi soluționat
pe cale legală, în caz contrar, există riscul ca situația să se agraveze, deoarece la ora actuală nu
există mecanisme de monitorizare a fondurilor adunate și modul cum au fost și sunt folosite.
Este necesar ca să fie stabilit un parteneriat funcțional și durabil între Asociațiile părintești și
administrația instituției de învățământ. Ca parteneriatul să fie funcțional trebuie întâi de toate ca
Asociația părintească să se înregistreze în modul prevăzut de legislație și ulterior să stabilească
un Acord de colaborare cu administrația școlii. Școala, ca instituție responsabilă de educația
copiilor și ca consumator a fondurilor colectate, trebuie să invite părinții la procesul de luare a
deciziilor precum și să participe la toate evenimentele organizate în școli.
Participarea comună a părinților, elevilor și profesorilor la organizarea activităților în școli va
contribui simțitor la procesul de combatere a corupției, va asigura transparența în procesul de
colectare a fondurilor și va duce la creșterea responsabilizării civice.

RECOMANDĂRI
Recomandarea 1: Înregistrarea asociațiilor părintești cu statut de persoană juridică (A.O.)
1. Fondarea și înregistrarea asociațiilor părintești în conformitate cu prevederile legii nr. LegiiNr.
837 din 17.05.1996 cu privire la asociațiile obștești.
2. Să fie stabilit expres în statutul asociației obiectivul urmăririi beneficiului public, scopul,
modul de colectare și utilizare a fondurilor colectate etc.

16
3. Să fie asigurată reprezentativitatea părinților în cadrul asociației.
4. Să fie respectată procedura contabilă, cu utilizarea și aplicarea mașinilor de casă și control
pentru efectuarea decontărilor în numerar.
Recomandarea 2: Justificarea juridică a donațiilor și contribuțiilor în beneficiul asociației.
1. Toate donațiile în bani sau natură să fie justificate documentar, prin: contract de donație,
facturi, bonuri fiscale etc.
2. Activitatea filantropică și de sponsorizare în sfera de activitate a asociațiilor obștești să fie
efectuată în conformitate cu prevederile Legea cu privire la filantropie și sponsorizare și de
legislația fiscală.
3. Darea bunurilor în folosință gratuită sau temporară în beneficiul asociației de către persoanele
terțe să fie efectuată în baza contractului de comodat (Art. 859 al Codului Civil), contractului de
împrumut (Art. 867 din Codul Civil).
Recomandarea 3. Crearea unui fond financiar comun per instituție de învățământ.
1. Crearea unui fond financiar comun per instituție de învățământ, fapt care ar exclude
favoritismul sau avantajarea unui grup de elevi, clase din cadrul școlii.
2. Distribuirea surselor din fondul comun să fie efectuată conform deciziei majorității membrilor
asociației părintești.

Recomandarea 4. Ghid privind activitatea asociațiilor părintești.

1. Elaborarea și editarea unui ghid care ar conține sfaturi privind înregistrarea asociațiilor
părintești, modul de funcționare, norme legale, bune practici etc.
2. Aprobarea ghidului de către Ministerul Educației ca model privind uniformizarea activității
asociațiilor părintești.
Recomandarea 5. Monitorizarea, înregistrarea și reglementarea activităților didactice
suplimentare oferite de către profesori (cursuri, traininguri, lecții suplimentare).
1. Introducerea și specificarea activităților didactice în Planul-Cadru al instituției de învățământ.
2. Stabilirea unui grafic și a nomenclatorului de prețuri pentru serviciile oferite.
3. Certificarea dreptului persoanei de a desfășura anumite activități, spre exemplu în bază de
patentă de întreprinzător în conf. cu prevederile legii nr. 93 din 15.07.1998 cu privire la patenta
de întreprinzător.
Recomandarea 6. Fondarea/stabilirea uniunilor de asociații.
1. Asocierea asociațiilor părintești în uniuni de asociații pentru a uniformiza practica de activitate
precum și pentru a consolida capacitățile și reprezentativitatea asociațiilor.
2. Stabilirea uniunilor de asociații la nivel local, regional sau republican.
3. Promovarea drepturilor și intereselor asociațiilor în raport cu Ministerul Educației și organele
de resort.
Recomandarea 7. Acorduri de colaborare/parteneriat
1. Stabilirea unui acord de colaborare între asociațiile părintești și administrația instituției de
învățământ.
2. Respectarea prevederilor și coordonarea activităților în conformitate cu Ordinul Nr. 972 al
Ministerului Educației din 12.12.2011 privind Regulamentul cu privire la cooperarea instituțiilor
de învățământ cu asociațiile obștești ale părinților.
17
Recomandarea 8. Atribuirea statutului de funcționar public pentru cadrele didactice.
1. Atribuirea statutului de funcționar public cadrelor didactice în conformitate cu Legea Nr.
158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.
2. Să fie limitat plafonul valorii cadourilor primite la suma de 300 MDL.
3. Cadrele didactice și managerii școlari să depună anual declarația cu privire la venituri și
proprietate conform Legii Nr. 1264 din 19.07.2002 privind declararea și controlul veniturilor și
al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor,
funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere.
Recomandarea 9. Adoptarea cât mai rapidă a Codului de Etică al cadrului didactic care ar
interzice acțiunile de colectare a cadourilor, sume de bani sau servicii.

18