Sunteți pe pagina 1din 29

17.

PROIECTAREA INSTALAŢIILOR DE
ALIMENTARE PENTRU MOTOARELE CU
APRINDERE PRIN COMPRIMARE

17.1 Probleme generale ale instalaţiilor de alimentare a motoarelor


cu aprindere prin comprimare

În general instalaţia de alimentare cu motorină a unui m.a.c. cuprinde următoarele


elemente (fig.17.1. a şi b): rezervorul de combustibil, pompa de alimentare, filtru de motorină
(sau bateria de filtre), pompa de injecţie, conductele de înaltă presiune, conductele de joasă
presiune, injectoare.
Rezervorul, pompa de alimentare, filtrul, conductele de joasă presiune, sunt componentele
părţii de joasă presiune a instalaţiei de alimentare. Pompa de injecţie, conductele de înaltă
presiune şi injectoarele sunt părţile sistemului de înaltă presiune al instalaţiei de alimentare sau
echipamentului de injecţie.
În funcţie de domeniul de utilizare, de caracteristicile constructive şi funcţionale ale
elementelor componente, există variante diferite ale schemelor instalaţiilor de alimentare.
Astfel, de exemplu, pentru instalaţia de alimentare din figura 17.1.b. s-a prevăzut o
conductă separată de colectare a scăpărilor de motorină din pompa de injecţie, această pompă
dezvoltând presiuni mai mari decât cea similară din fig.17.1.a.

17.1.1 Funcţiile sistemului de înaltă presiune.


Sistemul de înaltă presiune (echipamentul de injecţie) trebuie să îndeplinească
următoarele funcţii:

a) b)
Fig.17.1. Scheme funcţionale ale instalaţiilor de alimentare
314
1- dozarea cantităţii de combustibil pe ciclu şi pe cilindru (doza m ~ c 1 sau ~ v c 2 ). În
~ ~
funcţie de sarcina motorului mc 3= 20…180 mg, v c 4= 25…200 mm ; 3

2- realizarea presiunii de injecţie necesară pulverizării motorinei (pimax = 8,0…140,0


MPa);
3- pulverizarea cât mai fină a combustibilului şi distribuirea acestuia în camera de ardere
în conformitate cu cerinţele formării amestecului aer-combustibil;
4- asigurarea avansului la injecţie (10…300RAC), durata injecţiei şi legea de injecţie a
combustibilului (caracteristica de injecţie);
5- realizarea uniformităţii debitării combustibilului pe cilindri. Aceasta poate fi apreciată
~ max − ~ min
prin coeficientul sau "gradul de neuniformitate" a distribuirii motorinei δ : δ = mc medmc La
mc
regimul de ralanti δ≤7%, iar la regim nominal δ≤2…4%.

17.2 Principii de proiectare a pompelor de injecţie.

Principalele funcţii ale sistemului de înaltă presiune sunt asigurate de pompa de injecţie.
Astfel, presiunea de injecţie, dozarea cantităţii de combustibil pe ciclu şi cilindru, avansul la
injecţie, durata injecţiei ca şi caractersitica de injecţie optimă sunt realizate de pompa de injecţie.
Pompele de injecţie se clasifică după mai multe criterii:
I. În funcţie de modul de deservire a cilindrilor motorului se pot deosebi:
a) pompe individuale;
b) pompe injector;
c) pompe cu distribuitor rotativ;
d) pompe în linie; caracteristica acestei clase constă în aceea că fiecare cilindru al
motorului este deservit de câte un element de refulare.
II. După metoda de reglare a dozei de motorină:
a) prin aspiraţie invariabilă şi refulare parţială (exemplu- pompele cu piston-
sertar);
b) prin aspiraţie variabilă şi refulare totală (pompele cu distribuitor rotativ);
III. După modul de acţionare a elementului de pompare:
a) acţionare mecanică (camă);
b) acţionare electromagnetică;
Problema esenţială a pompelor de injecţie o constituie realizarea presiunilor mari de
injecţie. Valori de până la 140 MPa ale presiunii de injecţie maxime pot fi asigurate numai de
pompele cu piston. Mărimea presiunii de injecţie implică cerinţe ridicate faţă de precizia de
execuţie a pistonului şi cilindrului elementului de pompare ca şi faţă de etanşarea acestui cuplu de
piese faţă de mediul exterior. Aceste exigenţe au condus la reducerea jocului funcţional dintre
piston şi cilindru la valori de 1,5…3,0 mm şi realizarea unor construcţii cu lungimea pistonului
sporită în raport cu diametrul său.
Această execuţie presupune operaţii de rectificare fină, cu abateri de formă, de la calitatea
suprafeţelor şi de la poziţia lor reciprocă extrem de restrânse, precum şi operaţii de rodare şi de
împerechere a pistonului cu cilindrul. Cuplul piston-cilindru astfel obţinut are drept componente
piese neinterschimbabile.

17.2.1 Proiectarea pompelor de injecţie cu piston sertar


Constructiv un element al pompei de injecţie (fig.17.2) se compune din cilindrul 1 (bucşa)
în interiorul căruia se deplasează pistonul plonjor acţionat în cursa de refulare de cama 5,

315
contactul permanent între piston şi camă fiind asigurat de arcul
8. Cilindrul 1 are la partea superioară orificiile laterale 3 prin
care comunică cu canalul de combustibil 4 practicat în corpul
pompei. Elementul de pompare este prevăzut la partea
superioară cu supapa de refulare 6, reţinută pe sediul său de
arcul 7. Pistonul sertar 2 este prelucrat special; capul acestuia
fiind prevăzut cu o muchie elicoidală şi un canal care face
legătura între spaţiul de deasupra pistonului şi gulerul de
diametru mai mic al acestuia. Pistonul 2 poate fi rotit fie de
piciorul 9 fie de un sector dinţat acţionat de cremaliera pompei
de injecţie (organul de comandă al debitului).
În cursa de coborâre a pistonului sertar 2 spaţiul din
cilindrul 1 se umple cu motorina aspirată prin orificiul (sau
orificiile) de aspirare.
În cursa ascendentă a pistonului se produce o
descărcare a volumului de combustibil din cilindrul 1 până
când orificiile 3 sunt acoperite. Cursa de refulare durează din
momentul obturării orificiilor de descărcare 3 până când
muchia elicoidală atinge marginea inferioară a aceloraşi
orificii. Pistonul se deplasează însă mai departe în cursa
ascendentă până când tachetul cu rolă ajunge pe vârful camei.
Cursa de refulare este astfel poziţionată între două curse
moarte ale pistonului, deci în zona vitezelor mari ale acestuia,
Fig.17.2. Construcţia ceea ce implică scăpări minime de combustibil prin jocuri în
elementului de pompare timpul cursei de refulare. De asemenea, presiunea de injecţie
este o funcţie de viteza pistonului; amplasând cursa activă în
domeniul vitezelor ridicate se evită presiunile mici la începutul şi sfârşitul cursei de refulare,
realizându-se astfel o pulverizare de bună calitate.
La construcţia exemplificată mai sus prima cursă moartă este constantă, în timp ce a doua
cursă moartă şi cursa activă sunt variabile în funcţie de poziţia organului de comandă
(cremaliera). Sunt şi construcţii la care toate cele trei curse sunt variabile.

17.2.2 Proiectarea elementului pompei de injecţie


Dimensiunile elementului pompei de injecţie precum şi ale regulatorului ataşat acesteia
determină gabaritul pompei de injecţie.
Datorită valorii extrem de mici a dozei de combustibil injectate pe ciclu şi pe cilindru (de
20.000 până la 100.000 de ori mai mică decât cilindreea motorului), diametrul pistonului pompei
de injecţie şi cursa acestuia ar rezulta atât de mici, încât tehnologia de realizare a cuplului piston-
cilindru ar întâmpina dificultăţi deosebite. Metoda de realizare a dozei necesare prin aspiraţie
invariabilă şi descărcare parţială permite construirea pistonului-sertar cu dimensiuni mai mari,
relativ uşor realizabile tehnologic, pistonul aspirând astfel o cantitate de motorină cu mult mai
mare decât doza ce urmează a fi refulată.
Pentru a se dimensiona corect un element al pompei de injecţie trebuie să se ţină seama de
o serie de factori precum:
- compresibilitatea combustibilului;
- dilatarea conductelor de înaltă presiune;
- supraîncălzirea motorului, etc.

316
17.2.2.1 Compresibilitatea combustibilului

În instalaţiile de injecţie, variaţia volumului motorinei este relativ mică; totuşi ea trebuie
luată în considerare pentru că, aşa cum s-a arătat, şi volumele de combustibil tranzitate sunt
deosebit de mici.
Astfel un volum de motorină V0 supus unei creşteri de presiune ∆p= p-p0 îşi modifică
valoarea cu mărimea ∆V = V - V0, după relaţia:
∆V = V − V0 = − λ ⋅ V0 ⋅ ( p − p0 ) (17.1)
1 ∆V
unde: λ = − ⋅ 5 [Pa-1] - coeficient de compresibilitate
V ∆p
1
E = 6 - coeficient de elasticitate al combustibilului.
λ
În tabelul 17.1 se dau valorile lui λ şi E pentru câteva domenii uzuale de presiuni.
Tabelul 17.1
Domeniul de presiune p0 la p λ E
[105.Pa] [105.Pa-1] [105.Pa]
0…102 53,4.10-6 18.700
-6
0…153 50,7.10 19.800
-6
0…205 9,5.10 20.600
0…256 9,7.10-6 20.100
-6
0…306 49,4.10 20.300

Conform schemei din figura 17.3., pistonul- sertar se deplasează între secţiunile I-I şi II-II
(pmi şi pms).
Lungimile a şi d0 au valori uzuale în limitele:
- a = (0,4…0,6) mm
- d0= (2…3) mm
Pe distanţa c1 = a + d0 pistonul refulează în circuitul de joasă presiune volumul:

Fig.17.3. Schema de proiectare a


elementului pompei
317
π ⋅ d p2 π ⋅ d p2
∆V1 = ⋅ c1 = ⋅ (a + d 0 ) (17.2)
4 4
Din secţiunea III-III începe comprimarea combustibilului; acesta fiind compresibil,
pistonul-sertar va trebui să efectueze o fracţiune de cursă, pentru a compensa compresibilitatea
motorinei din camera de aspiraţie, supapa de refulare, conducta de înaltă presiune şi injector.
Dacă: ∆Vca este volumul cu care se comprimă combustibilul în camera de aspiraţie
∆p = pi - pj;
∆Vsr este volumul analog în supapa de refulare ∆p = pi - prez;
∆Vc este volumul analog în conducta de înaltă presiune ∆p = pi - prez;
∆Vi este volumul analog în injector ∆p = pi - prez;
atunci fie ∆V2 volumul cu care se comprimă motorina pe traseul de înaltă presiune pentru
a ajunge la presiunea de injecţie medie pi:
∆V2 = ∆Vca + ∆Vsr + ∆Vc + ∆Vi (17.3)
Explicitând pe termeni relaţia (17.3) se obţine:
π ⋅ d p2
(
∆Vca = λ1 ⋅ Vca ⋅ pi − p j = λ1 ⋅ ) 4
(
⋅ J ⋅ pi − p j )
(17.4)

∆Vsr = λ2 ⋅ Vsr ⋅ ( pi − prez ) (17.5)


π ⋅ dic2
∆Vc = λ2 ⋅ Vc ⋅ ( pi − prez ) = λ2 ⋅ ⋅ lc ⋅ ( pi − prez ) (17.6)
4
∆Vi = λ2 ⋅ Vi ⋅ ( pi − prez ) (17.7)
unde: pi - presiunea de injecţie (medie);
prez - presiunea reziduală;
pj - presiunea din circuitul de joasă presiune;
dic - diametrul interior al conductei de înaltă presiune;
lc - lungimea conductei de înaltă presiune.
Înlocuind relaţiile (17.4…17.7) în 17.3 şi ordonând se obţine:
π ⋅ d p2  π ⋅ dic2 
∆V2 = λ1 ⋅
4
( )
⋅ J ⋅ pi − p j + λ2 ⋅ ( pi − prez ) ⋅ Vsr +
 4
⋅ lc + Vi 

(17.8)

Rezultă că, pentru realizarea compensării contracţiei de volum ∆V2, pistonul-sertar trebuie
să parcurgă cursa ∆c2.
Pentru proiectare sunt utile următoarele valori orientative:
lc = 400…700 mm
dic = 1,5…2,0 mm < 3 mm
pj = (1,1…1,3).105 Pa
prez = (15…30).105 Pa
Tabelul 17.2
Specificaţie dp Vca Vsr Vi
[mm] [cm3] [cm3] [cm3]
Motoare pentru 6 0,25 1,73 0,61
autovehicule 8 0,43 1,73 0,61
şi tractoare 10 0,63 2,85 0,61

17.2.2.2 Dilatarea traiectului de înaltă presiune

Presiunea de injecţie relativ mare produce dilatarea traectului de înaltă presiune. Bucşa
elementului de pompare, corpul supapei de refulare şi injectorul au pereţi groşi şi practic nu se
deformează. Deformaţie sensibilă se întâlneşte la conducta de înaltă presiune. Fie ∆Vic majorarea

318
4 [ ]
π
volumului acesteia datorată dilatării produsă de presiune: ∆Vic = ⋅ ( dic + ∆dic ) − dic2 ⋅ lc unde:
2

 r2 + r2 
∆dic = 2∆ri = 2 ⋅ ( pi − prez ) ⋅  e2 i2 + µ  ⋅ r i 7
 re − ri  E
re, ri - razele exterioară şi interioară ale conductei;
µ = 0,3 - coeficientul lui Poisson;
E - modul de elasticitate longitudinală al oţelului;
Fie de asemenea ∆V3=∆Vic volumul dislocat de piston pentru a compensa dilatarea
materializată prin creşterea de volum ∆Vic. Fie de asemenea fracţiunea din cursă ∆c3 parcursă de
pistonul- sertar pentru efectuarea lui ∆V3. În momentul în care pistonul a parcurs şi fracţiunea de
cursă ∆c3, presiunea în tubulatură a atins valoarea pi, care fiind mare determină scăpări de
combustibil prin interstiţiul piston-cilindru.

17.2.2.3 Scăpările de combustibil prin jocul piston-cilindru.

Pistonul trebuie să se deplaseze cu o fracţiune de cursă ∆c4 (şi un volum corespunzător


∆V4) care să compenseze volumul de combustibil pierdut prin scăpări: ∆V4 nu se poate determina
pe cale analitică, el depinzând de pi, joc (uzură), vâscozitatea combustibilului, viteza pistonului.
Se apreciază:
∆V4 = ( 0,005K0,200) ⋅ ∆V5 (17.9)
unde ∆V5 - volumul de combustibil injectat.
Volumul teoretic ∆V5 care trebuie injectat este:
c ⋅γ ⋅ g ~  cm
3

∆V5 = = Vc   (17.10)
120 ⋅ nm ⋅ i ⋅ γ c  ciclu ş i cilindru 
În relaţia (17.10) γc este greutatea specifică a combustibilului la p=pinj.
În funcţie de greutatea specifică a combustibilului în condiţii normale γc0 se poate scrie
astfel relaţia:
[ ]
γ c = γ c 0 ⋅ 1 + λ ⋅ ( pi − 1) (17.11)

17.2.2.4 Evitarea desprinderii de pe camă

Pistonul plonjor îşi continuă cursa şi după ce injecţia a încetat, dislocând volumul ∆V6
corespunzător cursei ∆c6. Cursa ∆c6 trebuie astfel aleasă încât valoarea acceleraţiei negative a
pistonului să nu depăşească valoarea la care pistonaşul (tachetul) s-ar desprinde de camă.
În acest sens se recomandă:
∆c6 = (1,0K1,2) ⋅ ∆c5 (17.12)
dar această valoare este, de cele mai multe ori, mare, crescând exagerat înălţimea pompei.
Fracţiunea de cursă ∆C6 se poate calcula şi cu relaţia:
∆c6 = c p − ( cT + ∆c1 ) (17.13)
iar volumul corespunzător acesteia
∆V6 = V p − (VT + ∆V1 ) (17.14)
În final se constată că, pentru realizarea injecţiei, pistonul trebuie să parcurgă o cursă.
cT = ∆c2 + ∆c3 + ∆c4 + ∆c5 (17.15)
sau în volumele corespunzătoare:
5
VT = ∑ ∆Vi (17.16)
i=2

319
unde cT este cursa teoretică de la închiderea până la deschiderea orificiului de admisie.
Valoarea reală a cursei pistonaşului necesară realizării procesului de injecţie se notează cu
cR şi este dependentă de uzurile ansamblului ca şi de intensitatea unor fenomene funcţionale.
Astfel, la turaţii mari, injecţia poate începe înainte de secţiunea III-III, sau, în cazul uzurilor mari
ale feţei frontale a pistonaşului, poate începe după secţiunea III-III.
Uneori, sfârşitul injecţiei poate avea loc după depăşirea secţiunii IV-IV, din caduza
laminării motorinei prin orificiile de admisie.
Se poate defini pe baza acestor considerente un randament al elementului de pompare ηp:
c V
ηp = R = R (17.17)
cT VT
ηp < 1 la sistemele cu injectoare - închise şi conducte lungi, sau la pompele uzate. În
general ηp = 0,85…0,95.
Pentru a determina relaţii de proiectare se porneşte de la expresia volumului dislocat de
V
pistonaş între p.m.i. şi p.m.s. V p = VT + ∆V1 + ∆V6 sau V p = R + ∆V1 + ∆V6 .Se apreciază uneori:
ηp
∆V1 + ∆V6 = (0,5K0,6) ⋅ V p (17.18)
VR VR
Adică: V p = + ( 0,5K0,6) ⋅ V p ⇒ (0,4K0,5) ⋅ V p = 8, adică:
ηp ηp
VR π ⋅ d p
2

V p = (2,00K2,25) ⋅ ⋅ ⋅ cp (17.19)
ηp 4
În final rezultă:

dp =
(8K10) ⋅ VR (17.20)
π ⋅ cp ⋅ η p
Cursa totală a pistonaşului cp se adoptă constructiv în baza relaţiei
cp=(1,2…2,0).dp (17.21)
În relaţia (17.20) VR= ∆V5.(1,25…1,35)

Fig.17.4. Schemă de
proiectare a profilului
pistonaşului
320
17.2.2.5 Proiectarea muchiei profilate a pistonaşului.

Cursa pistonaşului " CT" variază în funcţie de sarcina motorului, mărimea ei fiind
determinată de unghiul "q" (de rotaţie a pistonaşului în jurul axei sale şi "a" (unghiul de înclinare
a muchiei profilate).
Pentru o poziţie oarecare (fig.17.4) a pistonaşului se poate scrie relaţia:
CTθ=lTθ - (d0+b) (17.22)
Din figura (17.4) rezultă:
d0 d d  1 
b= − 0 = 0 ⋅ − 1 (17.23)
2 ⋅ cos α 2 2  cos α 
 d  1 
Înlocuind (17.23) în (17.22): cTθ = lTθ −  d0 + 0 ⋅  − 1  sau
 2  cos α  
d  1 
cTθ = lTθ − 0 ⋅ 1 +  (17.24)
2  cos α 
Cursa activă a pistonaşului variază prin rotirea sa cu unghiul θ astfel (fig.17.5):

17.2.2.6 Scheme de calcul a muchiei elicoidale

- dacă cremaliera se deplasează cu ycr, pistonaşul se roteşte cu unghiul θ. şi se va deplasa


faţă de orificiul cilindrului cu distanţa yp. Din triunghiuri asemenea se poate scrie:
Rbr ycr r
= sau y p = ycr ⋅ p (17.25)
rp yp Rbr
unde: Rbr- raza braţului pistonaşului (sau raza de rostogolire a sectorului dinţat).
La o deplasare a pistonului cu arcul yp9, cursa cT creşte cu cy (fig.17.6):
c y = y p ⋅ tg α 10 (17.26)
Înlocuind (17.25) în (17.26) rezultă:
d
c y = ycr ⋅ p ⋅ tg α (17.27)
2 ⋅ R br
2 ⋅ π ⋅ Rbr d
sau, înlocuind pe ycr: c y = ⋅ θ ⋅ p ⋅ tg α adică:
360 2 ⋅ R br
π ⋅θ
cy = ⋅ d p ⋅ tg α (17.28)
360
Luând ca poziţie de referinţă pentru pistonaş secţiunea II-II (fig.17.2), atunci

Figura 17.5. Fig. 17.6.


321
π ⋅ θ ′′ d0  1  π ⋅ θ ′′
cT max = cTθ + ⋅ d p ⋅ tg α = lθ − ⋅ 1 + + ⋅ d p ⋅ tg α (17.29)
360 2  cos α  360
unde θ este unghiul cu care a fost rotit pistonaşul pentru a ajunge din poziţia II în III.
Prin analogie:
π ⋅θ ′ d  1  π ⋅θ ′
cT min = cTθ − ⋅ d p ⋅ tg α = lθ − 0 ⋅ 1 + − ⋅ d p ⋅ tg α (17.30)
360 2  cos α  360
Problema se simplifică dacă se ia ca poziţie de referinţă poziţia I când cursa este minimă;
în acest fel ecuaţiile (17.29) şi (17.30) devin:
d  1 
cT min = lmin − 0 ⋅ 1 +  (17.31)
2  cos α 
π ⋅θ d  1 
cT max = cT min + ⋅ d p ⋅ tg α = l max + 0 ⋅ 1 +  (17.32)
360 2  cos α 
Pentru deteminarea lui cTmin este necesar să se cunoască:
- turaţia minimă de mers în gol a motorului nmg;
- puterea efectivă la mers în gol încet Peg;
- consumul de combustibil la mers în gol încet cg.
Astfel se poate scrie:
4 ⋅ VT min
cT min = (17.33)
π ⋅ d p2
unde: VT min = ∆V2 + ∆V3 + ∆V4 + ∆V5 min (17.34)
c ⋅γ
∆V5 min = = v~c min (17.35)
120 ⋅ nmg ⋅ i ⋅ ρc
Pentru determinarea lui cTmax = cT se cunoaşte relaţia:
VT max = ∆V2 + ∆V3 + ∆V4 + ∆V5 max (17.36)
∆V5 max = VR - Lungimea desfăşurată a capului pistonaşului ldes este:
d
ldes = 2 ⋅ π ⋅ p − lcd (17.37)
2
lcd fiind lăţimea canalului vertical de descărcare.
- Pentru determinarea înălţimilor maximă şi minimă a pistonaşului în zona de reglaj se pot
utiliza egalităţile:
(
imax = c p c p > lmax ) (17.38)
imin = lmin − (1,0K1,5) [mm]
- Lungimea totală a muchiei profilate Lf va fi:
1
LT = (imax − imin ) ⋅ 1 + 2 (17.39)
tg α
- Diametrul părţii degajate:
d pd = (0,65K0,85) ⋅ d p (17.40)
Înălţimea părţii degajate:
i pd = ( 0,35K0,50) ⋅ imax (17.41)

17.2.2.7 Proiectarea arcului elementului

Arcul elementului pompei de injecţie realizează cursa pasivă (descendentă) a pistonaşului


plonjor. Încărcarea arcului, când pistonul se află în p.m.i., se ia:

322
Fig.17.7. Schemă de calcul a arcului
elementului de pompare

 1
 p0 = 5 ⋅ pi
 (17.42)
p = π ⋅ d 2
1
⋅ ⋅p
p
 0 4 5 i
Arcul are o săgeată de montaj f0.
Când pistonul se află la p.m.s. săgeata arcului este fmax:
f max = f 0 + c p (17.43)
Pentru a se evita desprinderea pistonului (tachetului) de pe camă se adoptă f 0 ≈ 3 ⋅ c p 1.
Rezultă astfel săgeata maximă:
f max = 4 ⋅ c p (17.44)
F max f max
Deoarece: = rezultă
F0 f0
f max 4 ⋅ c p 4
Fmax = F 0 = ⋅ F 0 = ⋅ F0 (17.45)
f0 3⋅ cp 3
Efortul de torsiune în arc este:
F max ⋅ Ra F max ⋅ Ra 16 ⋅ F max ⋅ Ra
τt = = = (17.46)
Wp π ⋅ d 3s π ⋅ d 2s
16
Rezultă în acest fel diametrul sârmei de arc:
16 ⋅ F max ⋅ Ra
ds = (17.47)
π ⋅τ t
unde: Ra este raza de înfăşurare a arcului.
Pentru asemenea construcţii se recomandă: τat=(3000…5000).PaNumărul de spire z
este dat de relaţia:

z=
( f 0 + c p) ⋅ d s ⋅ G (17.48)
4 ⋅ π ⋅ R2s ⋅ τ at
unde G este modulul de elasticitate transversală a materialului: G = 810.000 Pa.

17.2.2.8 Proiectarea supapei de refulare

Supapa de refulare realizează funcţii importante în cadrul procesului de injecţie. Astfel:


- asigură întreruperea debitării combustibilului spre injector;
- menţine în conducta de înaltă presiune şi în injector o presiune reziduală care împiedică

323
Fig.17.8. Schema de proiectare a
supapei de refulare

dezamorsarea circuitului de înată presiune;


- asigură funcţia de corector interior de debit.
Pentru dimensionarea supapei de refulare se utilizează schema din fig.17.8.
Iniţial, se adoptă constructiv următoarele mărimi:
- cursa supapei de refulare h: h = 3 mm
- unghiul conului de închidere β": β = 450
- viteza medie de trecere a combustibilului pe lângă supapă Vs Vs = (2…5) m/s
Conform schemei din fig.17.8 suprafaţa de trecere pe lângă supapă este:
D+d π ⋅ (d s + 2 ⋅ BC ) + d s
Ss = π ⋅ ⋅G = ⋅ AC (17.49)
2 2
Dar: AC = h cos β ; BC = AC sin β - h sin β cos β 11. Rezultă:
S s = π ⋅ ( d s + h ⋅ sin β ⋅ cos β ) ⋅ h ⋅ cos β = π ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + π ⋅ h2 ⋅ cos2 ⋅ β ⋅ sin β 12 (17.50)
Pentru calculul diametrului tijei supapei ds se utilizează ecuaţia de continuitate:
S p ⋅V p = S s ⋅V s (17.51)
sau:
π ⋅ d 2p c p
⋅ = v s ⋅ ( π ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + π ⋅ h2 ⋅ cos2 β ⋅ sin β ) (17.52)
4 τp
şi deci:
d 2p ⋅ c p − 4 ⋅ τ p ⋅ h2 cos2 β ⋅ sin β
ds = (17.53)
4 ⋅ τ p ⋅V s ⋅ h ⋅ cos β
- Diametrul d1 se stabileşte cu relaţia: d1 = (1,5…1,6).ds
- Lungimea tijei supapei ls se adoptă: ls = (2,8…3,0).ds
π
Pentru calculul diametrului d2 se pune condiţia: ⋅ (d 22 − d 12) = S s Explicitând termenul
4
π
drept rezultă: ⋅ (d 22 − d 12 ) = π ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + π ⋅ h2 ⋅ cos2 β ⋅ sin β În final:
4
d 2 = d 12 + 4 ⋅ d s ⋅ h ⋅ cos β + 4 ⋅ h2 ⋅ cos2 β ⋅ sin β (17.54)

324
17.2.2.9 Dimensionarea arcului supapei de refulare

Pentru a dimensiona arcul supapei de refulare se porneşte de la următoarele condiţii:


- presiunea de precomprimare a arcului este de: 12…20 daN/cm2;
- săgeata iniţială se adoptă ca fiind: fo = 3.h = 9 mm;
- diametrul de înfăşurare al spirei: dînf = d1-(1…2)mm.

17.2.3 Proiectarea pompelor de injecţie cu distribuitor rotativ


Prima construcţie de acest tip a fost produsă în 1946 de firma American Bosch (pompa
PSB). În 1950 firma Stanadyne (S.U.A.) produce pompa cu distribuitor rotativ şi pistonaşe radiale
opuse, preluată sub licenţa de C.A.V. (Anglia) în 1956, sub indicativul DPA.
Din anul 1970 MEFIN - Sinaia fabrică sub licenţă acelaţi tip de pompă.
Comparativ cu pompele de injecţie cu elemente în linie, pompele cu distribuitor rotativ au
o serie de avantaje:
- utilizează un singur element de pompare care deserveşte toţi cilindri motorului;
- asigură (dată fiind prezenţa secţiunii unice de pompare) o uniformitate îmbunătăţită a
debitării;
- înglobează într-un ansamblu unic şi compact elementul de pompare, regulatorul de
turaţie, variatorul automat de avans şi pompa de trasfer;
- ansamblul pompei nu necesită rulmenţi, angrenaje, arcuri cu rigiditate mare;
- pompa este etanşă, este unsă cu motorină sub presiune, împiedicându-se şi pe această
cale pătrunderea aerului şi a impurităţilor.
Din punct de vedere al consumului de metal pompa de injecţie cu distribuitor rotativ este
evident mai avantajoasă în comparaţie cu pompa cu elemente de pompare în linie.
Masa specifică a pompelor de injecţie de tip rotativ este de (45…70)g la 1 mm3 debit pe
ciclu, în timp ce aceeaşi masă la pompa în linie atinge abia (95…135)g la 1 mm3 debit de

Fig.17.9. Schema funcţională a pompei D.P.A.


325
combustibil pe ciclu.
Controlul activ al funcţionării motoarelor care sunt echipate cu pompe de injecţiede tip
rotativ, prin sisteme electrice şi electronice, este facilitat de forţele considerabil mai mici necesare
la organul de reglare a mărimii debitului de combustibil pe ciclu.
Trebuie menţionată şi solicitarea mică la tracţiune şi, corespunzător, o rigiditate mare a
acelor elemente portante de bază ale pompei (piesele de acţionare a camei şi corpul pompei).
Această constatare crează posibilităţi pentru organizarea unei injecţii intensive a combusti-bilului.
S-a demonstrat că, la pompele rotative, forţarea procesului de debitare se poate realiza pe
calea micşorării substanţiale a volumului de comprimare a combustibilului în stuţul pompei
(aplicat la supapele de refulare la care arcul este dispus în spaţiul de înaltă presiune), în
combinaţie cu un nou ciclu de lucru al pompei, în care aproape toată cursa de lucru a plunjerului
se utilizează pentru pomparea combustibilului, de asemenea, pe seama realizării profilului de
camă cu raza mică de curbură la vârf. Realizarea ultimei măsuri permite o mărire substanţială a
vitezei plunjerului ( Vpmax = 3,2 m/s la np = 1000 rot/min şi o cursă minimă a plunjerului de 5,5
mm) atingându-se presiuni de pompare de ordinul a 90 MPa.
Pe lângă avantajele prezentate, aceste tipuri de pompe au şi o serie de dezavantaje.
Utilizarea unei secţiuni unice de pompare duce la uzura mai rapidă a acesteia, precum şi
la micşorarea timpului disponibil pentru admisia şi refularea combustibilului. Aceasta face ca la
turaţii ridicate umplerea secţiunii de pompare să fie incompletă, apărând astfel necesitatea
utilizării pompei de transfer care permite realizarea unei presiuni de alimentare suficient de mari.
Alte dezavantaje sunt:
- siguranţa mai mică în funcţionare;
- facilităţi de reparare reduse;
- cerinţe deosebite privind calitatea combustibilului utilizat.
Funcţionarea pompei de injecţie cu distribuitor rotativ, de tip DPA, (integrată în sistemul
de injecţie) este prezentată în fig. 17.9.
Din rezervorul pompei de alimentare 1, combustibilul, trecut prin filtrul 2, ajunge la
pompa de transfer 3. De la pompa de transfer motorina este dirijată prin canalizaţia din corpul
pompei la supapa de dozare 4 şi de aici în corpul distribuitorului 5 şi în spaţiul dintre pistonaşele
6. Prin rotirea distribuitorului pistonaşele sunt împinse spre axa de rotaţie de lobii inelului cu
came 7 care este fixat de corpul pompei. Combustibilul sub presiune este distribuit pe rând la
injectoare prin intermediul unui orificiu de refulare aflat în distribuitor.
Supapa 8 are rolul de a menţine amorsată pompa de injecţie şi de a asigura valoarea
necesară presiunii de transfer. Regulatorul acţionează asupra supapei de dozaj prin intermediul
pârghiei 9. O particularitate constructivă esenţială a pompei cu distribuitor rotativ o constituie
lipsa arcului care asigură contactul permanent între inel şi camă. Ca urmare, cu excepţia cursei de
refulare, când pistonaşele radiale sunt acţionate de inelul cu came, poziţia instantanee a acestora
este determinată de echilibrul dinamic al forţelor centrifuge, de presiune, de inerţie şi de frecare.
Ansamblul general al pompei cu distribuitor rotativ şi pistoane opuse, tip DPA, este
prezentată în proiecţie axonometrică în fig. 17.10.
Pe corpul pompei 1 (turnat din aliaj de aluminiu) se fixează cu ajutorul unor şuruburi
capul hidraulic, format din bucşele exterioare şi interioare 19, rotorul distribuitor 14, inelul cu
came 17 şi pistonaşele radiale 15. Rotorul distribuitor este antrenat în mişcare de rotaţie de axul
24, prevăzut cu o zonă canelată la partea din spre distribuitor, iar la capătul de antrenare cu o zonă
conică şi locaş de pană disc. Legătura dintre axul 24 şi rotorul 14 se realizează prin placa de
antrenare 21, cu caneluri la interior, care se fixează cu şuruburi de rotorul distribuitor. Axul
pompei şi placa de antrenare se împerechează la montaj, formând astfel un ansamblu
neinterschimbabil. Pe axul pompei se mai montează regulatorul de turaţie mecanic compus din
manşonul 48, masele centrifuge 23 şi carcasa acestora 26 (celelate piese ale regulatorului sunt
montate în interiorul capacului 2).
Etanşarea faţă de mediul exterior, la capătul dinspre antrenare al axului 24, se asigură cu
326
Fig.17.10. Construcţia pompei D.P.A.

manşetele de rotaţie 43.


La capătul rotorului distribuitor 14, opus antrenării, se montează, filetat, rotorul 3 al
pompei de transfer; statorul 5 este inclus în capul hidraulic. Ansamblul este închis de carcasa
supapei de reglare 7, fixată în bucşa exterioară a capului hidraulic cu şuruburile 46.
Variatorul automat de avans 37 se montează pe carcasa pompei, prin prezonul 47 şi
dispozitivul de blocare 39.
Statorul capului hidraulic este format din bucşele exterioară şi interioară 19, care se
ansamblează prin fretare. Bucşa interioară se realizează cu lungime mai mică decât bucşa
exterioară, cu scopul de a permite montare statorului 5 al pompei de transfer.
Rotorul capului hidraulic se împerechează cu statorul şi formează un ansamblu
neinterschimbabil, cu joc foarte mic (1,5…3,5 mm). De asmenea, pistonaşele radiale 15 se
împerechează cu alezajul executat diametral în rotor, neinterschimbabil, cu un joc foarte mic
(4,5…5,5 mm).
Fiecare pistonaş este acţionat prin câte un tachet, compus din rola 16 şi papucul 18.
Papucul este prevăzut cu umeri care pătrund în fantele plăcilor de raglaj 44 şi 22, limitând cursa
maximă a pistonaşelor.
Rolele 16 vin în contact în timpul funcţionării cu camele interioare ale inelului cu came
17. Pistonaşele radiale se execută cu diametre de 4,5…10,0 mm.
Etanşarea capului hidraulic în corpul pompei este realizat cu un inel 0, iar în zona de
ansamblare a carcasei supapei de reglare 7, cu o garnitură inelară 45 din cauciuc.
Elementele componente ale capului hidraulic se realizează din oţel de rulmenţi şi oţel
înalt aliat, cu valori strânse pentru abaterile de formă, de la poziţia reciprocă şi de la calitatea
prelucrării suprafeţelor.
Pentru a fi posibilă utilizarea aceleiaşi tipodimensiuni de pompă pe motoare cu cilindrei
diferite, capul hidraulic este prevăzut cu posibilitatea reglării dozei maxime refulate, prin

327
Fig.17.12. Schema poziţiilor relative camă-
orificiu distribuţie
Fig.17.11. Reglarea mărimii debitului
maxim de combustibil

modificarea cursei pistonaşelor radiale.


În acest sens, papucii 18 sunt prevăzuţi cu umerii "U", care pătrund în fantele excentrice
"F" ale plăcilor de reglaj 22 şi 44 (fig.17.11).
Placa de reglaj 22 este strânsă între flanşa rotorului 14 şi placa de antrenare 21 cu două
şuruburi 49. Când şuruburile 49 sunt slăbite, plăcile 22 şi 44 (solidarizate prin două braţe de
legătură existente pe placa 22) se pot roţi simultan, în limita permisă de găurile alungite "G". Prin
rotirea plăcilor de reglaj se modifică cursa s a pistonului 24 şi, în consecinţă, doza maximă
refulată. Pentru pompele DPA doza maximă refulată se poate regla în intervalul 15…120
mm3/ciclu.
Inelul cu came interioare 17, se montează pe suprafaţa frontală a statorului capului
hidraulic, opusă pompei de transfer, fiind asigurat în carcasa pompei împotriva deplasărilor axiale
cu ajutorul unui inel de siguranţă. Inelul cu came poate fi rotit cu unghiuri mici în jurul axei
distribuitorului 14, prin şurubul 38 al variatorului automat de avans. Din motive de unificare a
componentelor, inelul cu came al pompelor DPA se realizează cu 4 şi 6 came interioare (pentru
motoarele cu 2 şi 3 cilindri alternează un ciclu de refulare activ cu unul pasiv).

17.2.3.1 Elemente de proiectare

a) Începutul refulării (injecţiei) este condiţionat de coincidenţa momentului de


suprapunere a orificiilor radiale de distribuire din rotorul şi statorul capului hidraulic cu
momentul de acţionare a pistonaşelor de câtre porţiunea de urcare a profilului camelor interioare
(distribuţia şi refulare trebuie să fie în fază).
Practic, există însă între axa de referinţă a profilului camei şi axa orificiului de distribuţie
din stator un decalaj unghiular f (fig.17.12.) numit "unghi de defazaj". Din motivul arătat, pentru
ca injecţia să aibă loc cu avansul b şi cu o durată strict determinată, deschiderea orificiului de
distribuţie din stator trebuie să se producă cu avans (unghiul β) faţă de momentul de acţionare a
pistonaşelor în cursa de refulare. Avansul β este asigurat prin execuţia cu diametre diferite a
orificiilor din stator şi rotor.
Sfârşitul injecţiei are loc în momentul în care secţiunea de curgere a orificiului din rotor a
baleiat complet secţiunea orificiului din stator. Datorită realizării acestor canale radiale cu
diametre diferite, momentul de sfârşit al suprapunerilor este întârziat cu unghiul q faţă de
momentul în care încetează acţiunea camei asupra pistonaşelor radiale.
În aceste condiţii durata injecţiei este precizată de relaţia:
α i = α s − ( β + θ ) 13 (17.55)
unde: αs este durata unghiulară de suprapunere a orificiilor.
328
Pentru pompele DPA se utilizează:
- diametrul canalului radial din stator 2,26 mm;
- diametrul canalului radial din rotor 2,36 mm;
- durata de suprapunere a orificiilor 28,50 RAP.
Modul în care refularea este poziţionată în perioada de suprapunere a orificiilor de
distribuţie este arătat în fig.17.12.
b) Profilul camelor interioare (lobilor) este asimetric. Acesta este compus dintr-o porţiune
de urcare (rola în poziţia 1, fig.17.12.), care determină caracteristica de injecţie, o porţiune de
retracţie (rola în poziţia 2), utilizată pentru descărcarea conductei de înaltă presiune, şi o porţiune
de coborâre (rola în poziţia 3). Asimetria profilului camelor interioare determină o singură poziţie
de montaj a inelului cu came: cu sensul săgeţii imprimată pe inel în sensul de rotaţie al pompei.
Profilul este realizat din arce de cerc conform schemei de calcul din figura 17.12. pentru
cele două zone de profil (AB şi BC) rezultă următoarele expresii pentru deplasarea (s), viteză (v)
şi acceleraţie (a):
- Porţiunea de profil AB
(
s = ( Rb − Rr ) − a2 ⋅ cos α p + k 12 − sin2 α p ) (17.56)
unde: αp - unghiul curent
R2 − R r  cos α p 
k1 = a2 = Rb − R2 v = a2 ⋅ sin α p ⋅  1 + 2  ⋅ wp (17.57)
a2  k 1 − sin2 α p 
în care wp este viteza unghiulară a arborelui pompei;
 
 k 12 ⋅ (1 − k12 )  2
a = a2 ⋅ cos α p + k 1 − sin α p +
2 2
3
⋅ wp (17.58)
 k 2
1 − (
sin 2
α p
 )
În punctul "A", având în vedere că ap =0 rezultă:
 1
a =  1 +  ⋅ w2p (17.59)
 k1 
- Porţiunea de profil BC

[ ( )
s = ( Rb − Rr ) − a1 ⋅ cos α pc − α p − k 22 − sin 2 α pc − α p ( )] (17.60)
Rb + R n
unde: K 2 = 2
a1
sin γ
α pc = arcsin ( R2 + Rb ) ⋅
 
 a2  Pentru expresia acceleraţiei:
 ( Rb − R1) ⋅ (2 ⋅ R2 − Rb − R1) 
γ = arccos1 +  14
 2 ⋅ a1 ⋅ ( R2 − R1) 
 Rb - R1 )(2 R 2 - Rb - R1 ) 
γ = arccos1+ 
 2 a1 ( R 2 - r 1 ) 
(17.61)
 (
cos α pc − α p ) 
( )
v = a1 ⋅ sin α pc − α p ⋅ 1 + 2
(
 k 2 − sin α pc − α p
2
)
 ⋅ wp

 
k 22 ⋅ (1 − k 22)

( ) (
a = a1 ⋅ - cos α pc α p + k 22 − sin2 α pc − α p + )  2
3
⋅ w p (17.62)
 [k 2
2 (
− sin2 α pc − α p )] 

329
Fig.17.13. Schema profilului camei interioare

1 
În punctul C (αp=αpc) rezultă: a = − a1 ⋅  2 − 1 ⋅ w2p 15 se mai poate scrie (fig.17.13):
k 
α pb = α pc − ϕ

k 2 ⋅ sin γ
ϕ = arctg
1 − k 2 ⋅ cos γ

17.2.4 Tipizarea pompelor de injecţie după firma Bosch. Alegerea pompei de


injecţie dintr-o serie tipodimensională

17.2.4.1 Clasificarea BOSCH

Firma Bosch împarte convenţional pompele de injecţie, cu elemente de pompare în linie,


în mai multe mărimi diferenţiate după valoarea cursei de refulare a pistonului (înălţimea de
ridicare utilă a camei).
Pompele de o anumită mărime pot fi realizate în mai multe variante constructive
diferenţiate după diametrul pistonaşului.

Fig. 17.14 Schematizarea curselor pistonului după BOSCH


330
În tabelul următor sunt exemplificate valorile ce caracterizează principalele grupe de
pompe de injecţie cu elemente în linie Bosch.
Dacă dp creşte, parametrii de performanţă ai motorului echipat cu o astfel de pompă cresc,
deoarece scade cp ca şi ∆tmj. Cresc în acelaşi timp scăpările, uzurile, ca şi forţele ce acţionează pe
camă.
Mărime cT [mm] dp [mm]
M 7 5,0; 5,5; 6,0; 6,5; 7,0
A 8 5,0; 5,5; 6,0; 6,5; 7,0; 7,5; 8,0; 8,5; 9,0
P 10 7; 8; 9; 10; 11; 12; 13
ZW 12 14; 15; 16

17.2.4.2 Alegerea pompei de injecţie dintr-o serie tipodimensională

Întreprinderile specializate în producerea de echipament de injecţie realizează serii de


tipodimensiuni care să satisfacă cerinţele impuse de o gamă foarte variată de motoare. Pentru
alegerea pompei de injecţie capabilă să satisfacă în cele mai bune condiţii cerinţele impuse de
funcţionarea corectă a unui motor, o bună parte din firme pun la dispoziţie date tehnice
amănunţite, diagrame şi nomograme utile în stabilirea celei mai bune variante posibile. În acest
sens prezentăm în continuare unele aspecte utile, propuse de firma Bosch. Pentru înţelegerea
problemei prezentate trebuie precizat că Bosch, spre deosebire de tratarea clasică, împarte cursa
totală a pistonului în patru etape distincte, iar punctul mort inferior al pistonului plonjor se găseşte
la toate variantele constructive deasupra părţii inferioare a orificiului de admisie în bucşa
elementului (fig.17.14).
Se poate scrie astfel:
h = h1 + h2 + h3 + h4 (17.63)
unde: h1 - cursa preliminară;
h2 - cursa moartă;
h3 - cursa utilă;
h4 - cursa moartă.
Modul de alegere a pompei de injecţie îl vom prezenta pentru următorul exemplu concret:
să se aleagă pompa de injecţie corespunzătoare unui m.a.c. cu Pe= 180 CP la turaţia nn = 3000
rot/min, i= 6 cilindri, consum specific ce = 179 g/CPh, turaţia pompei de injecţie np =1500
rot/min, densitatea motorinei ρc= 0,85 g/cm3 (limite admisibile 0,82…0,88 g/cm3).
Se calculează debitul pe ciclu cu relaţia:
Pe ⋅ ce ⋅ 103
v~c = = 67 [ mm3 / ciclu]
i ⋅ ρ c ⋅ n p ⋅ 60
În nomograma de lucru din figura 17.15 se găsesc familii de curbe utile în alegerea
pompelor de mărime M,A,P7,P cu came tangenţiale. Cu această nomogramă se poate stabili ca
primă etapă debitul pe ciclu, pornind de la puterea motorului. În partea de sus a diagramei sunt
prezentate câmpurile aferente celor patru tipodimensiuni de pompe şi curbele ce marchează
durata în grade a procesului de injecţie.
Se alege o pompă de mărime A, care asigură pentru un diametru de 9mm al pistonaşului
un interval de injecţie de 4,4 0RAP (rotaţie arbore pompă de injecţie). Cu aceste date preliminare,
la care se adaugă presiunea maximă ce se dezvoltă în timpul procesului de injecţie (cca. 540 bar)
se alege pompa corespunzătoare din foaia cu date tehnice. Alegerea definitivă a pompei se face
însă numai pe încercări de stand, funcţie de comportarea motorului, pentru că, spre exemplu dacă
se măreşte diametrul pistonaşului durata de injecţie scade, iar presiunile maxime în instalaţie
cresc.
331
Fig. 17.15 Nomograme pentru alegerea tipului elementului pompei de injecţie

Din diagrama prezentată în figura 17.16, valabilă pentru pompele de mărime A, pentru
debitul de 67 mm3/ciclu, dar pentru un pistonaş cu diametrul 8,5 mm, durata în grade a injecţie
este de 50RAP.
O problemă importantă în funcţionarea şi
fiabilitatea pompei de injecţie este aceea că pentru a evita
o cădere prematură a axului cu came datorită presiunii
specifice herziene în cupla camă-tachet cu rolă este
necesar ca presiunea din conducta de înaltă presiune să se
anuleze în mod real înainte ca linia de contact dintre rolă
şi camă să treacă de pe partea liniară a profilului camei pe
raza mică (cama tangenţială).
În figura 17.17 sunt reprezentate ridicarea
pistonaşului şi viteza acestuia pentru o pompă de
mărimea A; punctul critic, adică momentul trecerii pe
raza mică a camei, este marcat de valoarea maximă a
vitezei. Proiectăm acest punct pe curba ridicării
pistonaşului se găseşte şi pe această curbă momentul
trecerii pe raza mică a profilului. Se introduce şi un spaţiu
de siguranţă intrucât există diferenţe între încărcarea
statică şi comportamentul dinamic, spaţiu a cărui valoare
orientativă este de 0,7 mm. În felul acesta se stabileşte pe
curba ridicării pistonaşului punctul limită unde poate
ajunge sfârşitul debitării combustibilului.
Să verificăm, dacă pentru pompa adoptată, cu
pistonaşul de diametru 8,5 mm (suprafaţa 56,75 mm2)
condiţia mai sus menţionată este satisfăcută; din datele
tehnice ale pompei de mărime A rezultă că: h1 = 2,15
mm; h2 = 0,62mm şi h3 = 67/56,75 = 1,2 mm. Deci până
la sfârşitul debitării, pistonaşul parcurge o cursă de (2,15
Fig.17.16 Nomograma caracteristică
+ 0,62 + 1,2) mm, adică 3,97 mm. Plasând această
pompelor de mărime "A"
332
Fig.17.17. Cinematica pistonaşului unei pompe de mărimea "A"

valoare în figura 17.17 se constată că punctul de sfârşit al debitării se află


sub punctul limită admisibil (cca.4,6 mm) deci condiţia de fiabilitate este
îndeplinită. Fig.17.18. Acul
injectorului - părţi
componente
17.3 Proiectarea injectoarelor pentru motoare cu
aprindere prin compresie pentru autovehicule

Premisa esenţială pentru desfăşurarea satisfăcătoare a procesului de ardere în cilindrul


motorului Diesel o constituie buna pregătire a amestecului combustibil-aer în camera de ardere a
motorului.
Coordonarea ce se impune între arhitectura camerei de ardere şi parametrii principali ai
jetului de combustibil (fineţe, omogenitate, penetraţie, unghi de dispersie) impune opţiunea bine
motivată asupra tipului şi parametrilor funcţionali ai injectorului utilizat.
Injectoarele se împart în două mari clase: injectoare deschise şi injectoare închise.
Injectorul este "închis" sau "deschis" după cum orificiul de pulverizare este sau nu controlat de un
ac sau de o supapă.
Motoarele de autovehicule rutiere utilizează injectorul de tip închis cu ac. După modul în
care se comandă deschiderea acului, injectoarele se împart în trei grupe:
- cu comandă hidraulică;
- cu comandă electrică;
- cu comandă mecanică.
Injectoarele cu comandă hidraulică nu necesită organ suplimentar de comandă în schimb
zona de etanşare se uzează, sistemul ac-arc vibrează.
Părţile componente ale acului unui injector privit din exterior sunt (figura 17.18):
1- corpul acului- asigură etanşarea ansamblului: jocul interior între ac şi corp este de 1,5 -
3 mm;
2- zonă conică ce preia presiunea combustibilului şi asigură ridicarea acului;
3- con de etanşare;
4 - coadă ce preia şi transmite forţa de acţionare.
La motoarele cu aprindere prin compresie cu cameră unitară se utilizează injectoare cu ac
conic ce controlează pulverizarea prin unul până la zece orificii.
La aceste injectoare (figura 17.19) combustibilul debitat de pompa de injecţie intră prin
racordul 1, filtrul 2, canalul 3, ajungând în camera de presiune CP.
Când forţa de ridicare a acului 4, creată de combustibilului ce acţionează pe gulerul G,

333
π
exprimată prin relaţia F r = ⋅ (d 12 − d 22) ⋅ pi 16 , este mai mare decât forţa Fa a arcului 5, acul
4
pulverizatorului se ridică şi prin orificiile pulverizatorului 7 combustibilul este pulverizat în
camera de ardere.
După terminarea injecţiei combustibilului, acul pulverizatorului este apăsat pe scaunul său
de arcul 5 prin intermediul tijei 14. Reglarea forţei Fa, respectiv reglarea presiunii la care începe
ridicarea acului şi începerea injecţiei, se realizează prin şurubul 10 şi piuliţa 11.
Un dezavantaj principal al injectoarelor cu orificii multiple rezidă în obturarea acestora cu
impurităţi din motorină sau cu cocs format în procesul arderii.
Pentru motoare cu aprindere prin compresie cu camere compartimentate (antecameră,
cameră de turbulenţă) se utilizează injectoare cu un singur orificiu.
Orificiul injectorului este controlat de un ştift. Se utilizează ştifturi:
- cilindrice (pentru curăţirea orificiului pulverizatorului);
- tronconice pentru a se controla dispersia jetului;
- dublu tronconic (fig.17.20), asigurându-se curăţirea eficientă a orificiului simultan cu o
dispersie controlată a jetului de combustibil (unghiul de dispersie obţinut astfel este q = 40o-60o);

17.3.1 Proiectarea injectorului hidraulic


Ecuaţia echilibrului static al acului injectorului este (fig.17.21)
π π
F0 + k ⋅ h = pi ⋅ ⋅ (d a2 − d v2) + pv ⋅
⋅ d v2 17 (17.64)
4 4
unde: F0 - tensiunea iniţială a arcului;
k - constanta elastică a arcului;
ha - ridicarea acului;
pi - presiunea combustibilului în camera pulverizatorului;
pv - presiunea combustibilului sub vârful acului;
Condiţia de ridicare a acului de pe sediu se obţine din relaţia (17.64) în ipotezele:
ha = 0

Fig.17.19. Elementele unui injector


334
Fig.17.20 Injectoare cu ştift dublu tronconic

Fig.17.22. Caracteristica de injecţie

Fig.17.21. Schemă pentru calculul injectorului

pv = pcil;
pi » pia (presiunea iniţială de început de injecţie.
Rezultă, în aceste condiţii, din (17.64)
π π
F0 = pi 0 ⋅ ⋅ (d a2 − d v2) + pcil ⋅
⋅ d v2 (17.65)
4 4
După ridicarea acului relaţia de ordine dintre presiuni este:
pcil < pv < pi (17.66)
Calculând F0 cu relaţia (17.65) şi introducând valoarea calculată în (17.64) se poate obţine
înălţimea instantanee de ridicare a acului:
pi π pv π F0
ha = ⋅ ⋅ (d a2 − d v2) + ⋅ ⋅ d 2v − (17.67)
k 4 k 4 k
În relaţia (17.67) ha este o funcţie de timp (sau de rotaţie al arborelui cotit), la fel şi pi şi
pv.
Introducerea combustibilului în camera de ardere a motorului este caracterizată prin
caracteristica de injecţie. Ea reprezintă raportul dintre masa (mα) sau volumul (Vα) injectat(ă)
până la un moment dat, α şi doza totală injectată pe ciclu:
ξj= m ~
α V
= ~α (17.68)
mc V c
Viteza relativă de injecţie este derivata lui ξ (ca funcţie de unghiul α):
d ξ j 1 dVα 1 dV dτ 1 V&
ξj = = ⋅ = ⋅ α⋅ = ⋅ (17.69)
dα V c dα V c dτ dα V c 6 ⋅ n
dVα
În relaţia (17.69) V& = 3este debitul volumic instantaneu al combustibilului injectat;

s-a folosit deasemenea relaţia cunoscută: dα = 6.n.dt.
Debitul momentan V se determină ţinându-se cont de numărul de orificii ale

335
pulverizatorului şi de coeficientul de debit:
V& = z j ⋅ µ 0 ⋅ A0 ⋅ W 0 (17.70)

⋅ ( pv − pcil ) 4şi deci rezultă:


2
Dar W0 =
ρc

⋅ ( pv − pcil )
2
V& = z j ⋅ µ 0 ⋅ A0 ⋅ (17.71)
ρc
În relaţiile (17.70) şi (17.71):
zj - numărul orificiilor de pulverizare;
µ0 - coeficientul de debit al orificiului;
A - aria secţiunii orificiului;
ρc - densitatea combustibilului;
Înlocuind în (17.69) pe V cu expresia sa din (17.71) rezultă:

⋅ ( pv − pcil )
1 1 2
ξ& j = ⋅ ~ ⋅ z j ⋅ µ 0 ⋅ A0 ⋅ (17.72)
6⋅n V c ρc
Ecuaţia (17.72) face posibilă determinarea valorilor lui ξj făcând aproximaţia pv=pi şi
determinând experimental pi.
Integrând ecuaţia (17.72) se obţine caracteristica de injecţie (fig.17.22).
În ultimul timp este folosită şi calea inversă în sensul determinării (experimentale) a lui ξj
după relaţia de definiţie (17.68) pentru ca apoi prin derivare să se obţină ξ& j 18.

17.3.1.1 Dimensionarea orificiilor pulverizatorului

Debitul volumic al combustibilului prin injector se stabileşte cu relaţia (17.71) făcând


simplificarea pv=pi=pi0:

⋅ ( pi 0 − pcil )
2
V& = z j ⋅ µ 0 ⋅ A0 ⋅ (17.72')
ρc
~
ştiind că Vc = V& ⋅ τ j 5(tj fiind durata injecţiei) rezultă mai departe:

V c = z j ⋅ µ 0 ⋅ A0 ⋅ ρ ⋅ ( pi 0 − pcil ) ⋅ τ j
~ 2
(17.73)
c

Pe de altă parte:
~ ν ⋅ ce ⋅ ρ e
Vc = 8333 ⋅ (17.74)
ρc ⋅ i ⋅ n
Egalând cele două expresii ale lui V~ c 6 rezultă:
ν ⋅ ce ⋅ ρ e π ⋅ d 20 ∆α j
⋅ ( pi 0 − pcil ) ⋅
2
8333 ⋅ µ
= zj ⋅ 0⋅ ⋅ ⋅ 10-3 (17.75)
ρc ⋅ i ⋅ n 4 ρ c 6⋅n
unde: ∆αj - durata injecţiei (în 0RAC).
Pentru motorul în 4 timpi:
ce ⋅ ρ e
d 0 = 13,4 ⋅ (17.76)
µ 0 ⋅ i ⋅ z j ⋅ ∆α j ⋅ ρ c ⋅ ( pi 0 − pcil )
În general: µ0 = 0,67…0,70; d0 ≥ 0,1 mm
În relaţia (17.76) ρc, pi0, pcil se introduc în S.I.
Egalitatea (17.76) este aproximativă.
În afara ipotezei simplificatoare care a permis deducerea trebuie menţionată greutatea

336
determinării exacte a coeficientului de debit µ0, de foarte multe ori utilizându-se metode
experimentale pentru determinarea sa cât mai precisă.

17.3.1.2 Calculul secţiunilor de trecere ale pulverizatorului injectorului

Pentru o presiune dată a combustibilului înainte de injector, pulverizatoarele cu mai multe


jeturi se calculează pentru un debit pe unitatea de timp deteminând în primul rând secţiunea
efectivă de trecere a orificiilor de pulverizare la ridicarea completă a acului injectorului după
2
 d 0
relaţia: A0 = z j ⋅ π ⋅   .
 2
19Asupra calităţii formării amestecului în fazele iniţiale de injecţie a combustibilului şi
deci în perioada întârzierii la autoaprindere, o mai mare influenţă o manifestă caracteristica
hidraulică a pulverizatorului la ridicări parţiale ale acului.
În acest caz manifestă o influenţă determinantă asupra geometriei secţiunii transversale a
orificiului de pulverizare şi asupra coeficientului de debit, secţiunea eliberată momentan de ac,
respectiv secţiunea inelară, între ac şi sediul pulverizatorului şi coeficientul de debit al acestei
secţiuni în zona sediului acului, respectiv zona canalului central.
Pentru a se putea explicita coeficientul de debit ca funcţie de ridicarea acului este necesar
să se poată calcula cu precizie geometria secţiunii transversale inelare în zona sediului acului.
Geometria unui pulverizator obişnuit este prezentată în figura 17.23.
Elementul caracteristic în acest caz constă în egalitatea dintre unghiul la vârful conului de
etanşare al scaunului şi unghiul vârfului acului.
Cea mai mică secţiune geometrică de trecere de formă inelară este determinată prin
ecuaţia:
Fri = π ⋅ mi ⋅ d mi (17.78)
unde: Fri - secţiunea de trecere minimă;
mi- secţiunea conului format de secţiunea de trecere;
dmi- diametrul centrului de greutate al secţiunii.
În continuare se consideră că produsul midmi atinge valoarea minimă dacă trunchiul de
con format (fig.17.23) este înclinat cu unghiul β faţă de perpendiculara pe suprafaţa scaunului şi
acului.
Se obţine din aceste considerente:
π ⋅ DE ⋅ h π  h  σ σ σ 
F ri = ⋅ sin ⋅ 1 − ⋅  sin ⋅ cos + sin2 ⋅ tgβ   (17.79)
cos β 2  DE  2 2 2 
Unghiul β se determină utilizând relaţiile:
1
tg β = A − A2 −
2
    (17.80)

1 DE  1  1 
A = ⋅ ⋅ 1 + − 
4  h  tg 2 α  tg α 
  2 2
Ecuaţia (17.79) este tipică pulverizatoarelor obişnuite având caracteristica ca cea
prezentată în figura 17.24.
De obicei pentru acest tip de pulverizatoare unghiul de la vârful conului de etanşare este
σ = 600.
Pentru ca această caracteristică să fie aceeaşi pentru toate pulverizatoarele cu σ = 600,
ridicarea acului h s-a raportat la diametrul de intrare DE al canalului central după conul de sprijin,

337
Fig.17.23. Caracteristicile geometrice ale Fig.17.24. Caracteristica unui pulverizator
pulverizatorului
2
 DE 
iar secţiunea geometrică de trecere FRi s-a raportat la suprafaţa cercului FE: FE = π ⋅   20
 2 
În figura 17.24. sunt prezentate cu linie întreruptă curbele rezultate din calcul după relaţia:
σ  σ σ
FRi = FRi ( β = 0) = π ⋅ D E ⋅ h ⋅ sin ⋅ 1 −
h
⋅ sin ⋅ cos  (17.81)
2  DE 2 2
După cum rezultă din figura 17.25, unghiul β este suficient de mic pentru ca secţiunea
geometrică de trecere (la valori mici şi medii ale ridicării acului) să nu depindă practic de unghiul
β. Erorile făcute prin calculul lui FRi după ecuaţia 17.81 sunt neînsemnate pe o mare parte din
cursa de ridicare a acului. Uneori pulverizatoarele se execută cu unghiuri α (ale conului acului)
mărite (α > σ) (fig.17.26).
În afară de aceasta, diametrul DA la baza conului vârfului acului se poate abate de la
diametrul DE al intrării în canalul central după conul de etanşare. La aceste pulverizatoare, spre
deosebire de cele obişnuite, valoarea minimă poate fi atinsă pentru două secţiuni transversale
diferite (fig. 17.27) şi anume:
- exterioară, la capătul interior al scaunului acului;
- interioară, formată de conul vârfului acului şi orificiul interior al canalului central.
Pentru a determina debitul combustibilului prin pulverizator se utilizează secţiunea de
trecere cea mai mică în conformitate cu egalitatea
FR = min( F ri ; F ra ) (17.82)
Dar, pentru atingerea debitului de motorină maxim, pentru o ridicare oarecare a acului
injectorului, unghiul α se va alege astfel încât la ridicarea maximă a acului ambele secţiuni
transversale să fie de aceeaşi mărime, adică:
 F ri 
  ⋅h =1 (17.83)
 F Ra  max
Conform acestei condiţii, la o ridicare oarecare a acului (ce nu depăşeşte valoarea
maximă), secţiunea transversală interioară FRi va fi mai mare decât secţiunea exterioară FRa.

338
Fig.17.25. Influenţa unghiului β asupra
secţiunii de trecere Fig.17.26. Pulverizator cu α > σ

Secţiunea transversală interioară se poate calcula cu relaţiile (17.79) şi (17.80),


introducându-se unghiul " a " în locul unghiului " s ".
Secţiunea transversală exterioară se poate determina din ecuaţia:
π ⋅ Da ⋅ h σ  h  σ σ σ 
FRa = ⋅ sin ⋅ 1 + ⋅  sin cos − sin2 ⋅ tg γ   (17.84)
cosν 2  Dd  2 2 2 
în care unghiul γ se calculează cu relaţiile:
1
tgν = B − B2 −
2
    (17.85)
1  DA  1  1 
B = ⋅ ⋅ 1 + +
4  h  tg 2 σ  σ 
 tg
 2 2
Ecuaţiile (17.79) şi (17.84), respectiv (17.80) şi (17.85) sunt formal similare între ele
deosebindu-se numai prin semn. Această schimbare de semn este urmare a formei caracteristicii
progresive a secţiunii de trecere (pentru pulverizatorul cu unghi mărit al conului) până la un punct
după care secţiunea exterioară transversală este redeterminată pentru debitul de combustibil, după
acest punct, datorită valorii mari a unghiului α secţiunea transversală FRi va fi mai mare decât
secţiunea exterioară FRa. Caracteristica secţiunii transversale geometrice la mărirea unghiului
conului la vârful acului este prezentată în figura 17.28.
Valoarea lui FA se determină cu relaţia:
2
 DA 
FA = π ⋅   (17.86)
 2 
Neglijând valorile mici ale unghiului γ se poate scrie:

~ F (ν = 0) = π ⋅ D A ⋅ h ⋅ sin σ ⋅  1 + h ⋅ sin σ ⋅ cos σ 


FRa = (17.87)
Ra
2  DA 2 2

339
În cazul în care unghiul conului scaunului σ = 600, eroarea la determinarea lui FRa cu
ajutorul ecuaţiei aproximative (17.87) este neînsemnată, însă, la mărirea unghiului σ această
eroare creşte (mai ales la secţiuni mari de trecere).

17.3.1.3 Determinarea coeficienţilor de debit la curgerea combustibilului prin injector.

Pentru determinarea pe cale analitică a debitului instantaneu de combustibil, ce trece prin


pulverizatorul injectorului, într-un interval de timp dat, este necesară determinarea coeficientului
general de debit al pulverizatorului cu mai multe orificii în funcţie de ridicarea acului injectorului.
Sistemul real prezentat în figura 17.29 este înlocuit cu un sistem hidraulic echivalent
(figura 17.30) în care:
- zona I - curgerea prin suprafaţa circulară corespunzătoare părţii cilindrice a acului;
- zona II- corespunde curgerii prin secţiunea inelară dintre vârful acului şi sediul acestuia;
- zona III- curgerea prin canalul central de după conul de etanşare;
- zona a IV-a - zona orificiilor de pulverizare.
Combustibilul din prima zonă este accelerat în zona II-a iar la intrarea în canalul central
corespunzător zonei a III-a viteza curgerii scade datorită creşterii de secţiune şi a pierderilor de
energie prin impact. Curgerea este din nou accelerată la intrarea în orificiile pulverizatorului. Sub
denumirea de "suprafaţă a duzelor" Fd se ia în considerare sursa secţiunilor transversale a tutror
orificiilor pulverizatorului.
Considerând coeficienţii de debit, vitezele de curgere şi suprafeţele de trecere pentru
fiecare zonă a modelului teoretic echivalent (conform figurii 17.30), pierderile de presiune ∆p se
pot evalua cu relaţia:
ρc
∆p =
2
[
⋅ (V 2R − V 2N ) + (V R -V s) + (V 2s − V 2R ) + (V d − V s)
2 2
] (17.88)
unde: ρc - densitatea combustibilului;
Vi - viteza de curgere în secţiunea i;

Fig.17.27 Schema de calcul a secţiunilor


minime de trecere în dreptul acului Fig.17.28. Caracteristica secţiunii transversale
injectorului geometrice la mărirea
340
Fig.17.30 Schema modelulul teoretic

Fig.17.29 Schema sistemului real

În ipoteza că viteza VN este neglijabil de mică, pierderile de presiune se pot aprecia prin
relaţia:
ρc
∆p =
2
[
⋅ V d + (V R − V s)
2
] (17.89)
Aplicând ecuaţia de continuitate a curgerii în secţiunilr (zonele), II, III, IV se obţine
relaţia:
a R ⋅ F R ⋅V R = a s ⋅ F s ⋅V s = ad ⋅ F d ⋅V d (17.90)
unde: aR, as, ad sunt coeficienţii de debit în secţiunile menţionate.
Secţiunea FR se determină după relaţiile (17.79, 17.80)
Secţiunile Fs şi Fd se determină cu relaţiile:
DE2
Fs = π ⋅ (17.91)
4
d2
Fd = z j ⋅π ⋅ (17.92)
4
Înlocuind (17.90) în (18.89) rezultă:

Fig.17.31. Valori măsurate ale coeficientului ad pentru


16 injectoare diferite
341
ρc   ad ⋅ F d a d ⋅ F d  2
∆p = ⋅ V ⋅ 1 + 
2
−   (17.93)
  a R ⋅ F R a d ⋅ F s  
d
2
Aplicând ecuaţia generală a debitului în regim staţionar:
2 ⋅ ∆p
Q = µ0 ⋅ F d ⋅ (17.94)
ρc
(µ0 fiind coeficientul global de debit al injectorului).
Coeficientul global de debit se determină cu relaţia:
1
µ0 = 2 2
(17.96)
 1   Fd Fd 
  + − 
 ad   a R ⋅ F R a s ⋅ F s 
Cercetări experimentale au arătat că aR, as şi ad nu depind de valoarea ridicării acului; aR
şi as având chiar valori apropiate de 1.
Se poate deci scrie:
1
µ0 = 2
(17.96)
 1   Fd Fd 
  + − 
 ad   F R F s 
Împrăştierea măsurătorilor şi media valorilor calculate pentru 16 injectoare diferite sunt
prezentate în figura 17.31.
Unghiul conului de etanşare în toate cele 16 cazuri a fost de 600.

342