Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRODUCŢIE INDUSTRIALE
1
MANAGEMENT
STRATEGIC
MANAGEMENT
TACTIC
MANAGEMENT
OPERAŢIONAL
al al al al al
cercetării- producţiei activităţii activităţii activităţii
dezvoltării comerciale financiar de
contabile personal
2
MANAGEMENT
STRATEGIC
MANAGEMENT
TACTIC
IMPLEMENTARE PLANURI
ŞI PROGRAME
MĂSURI
OPERARE
CORECTIVE
CONTROL
ESTIMARE
ABATERI
3
producţie anual al întreprinderii pe perioade scurte de timp şi pe verigi de
producţie. Conţinutul acestei funcţii se referă la o categorie de probleme
complexe, cum sunt: stabilirea sarcinilor fizice, ordonanţarea fabricaţiei,
determinarea termenelor de începere a execuţiei operaţiilor tehnologice,
repartizarea operaţiilor pe locuri de muncă. În procesul de elaborare a
programelor de producţie operaţionale se asigură echilibrul între verigile de
producţie care concură cu executarea sarcinilor programate, ceea ce înseamnă că
prin această funcţie se pun bazele unei activităţi ritmice neîntrerupte.
Funcţia de urmărire şi reglare operaţională a producţiei are un
caracter preventiv şi constă în aceea că, pe baza unui control sistematic,
descoperă la timp cauzele care generează abateri de la desfăşurarea normală a
procesului de producţie. Prin activitatea de reglare programele de producţie
operative sunt reactualizate sub aspectul volumelor, termenelor şi ordinei de
execuţie. Totodată se stabilesc măsuri pentru recuperarea întârzierilor în
realizarea programelor de producţie operaţionale.
Ca domeniu distinct al întreprinderilor, în special industriale,
managementul operaţional al producţiei poate fi abordat ca un sistem, (intitulat
sistemul managementului operaţional al producţiei) structurat pe subsisteme şi
cu variabilele specifice acestuia (fig.1.3).
Referindu-ne la structura sistemului, se pot evidenţia în cadrul acestuia
trei subsisteme, astfel:
- subsistemul de elaborare a programelor de producţie;
- subsistemul de lansare în fabricaţie;
- subsistemul de control al întreprinderii programelor de producţie.
c1 c2 ..... cr
u1 SISTEMUL MANAGEMENTULUL y1
u2 OPERAŢIONAL AL PRODUCŢIEI y2
: :
um yn
z1 z2 ..... zp
4
O atenţie deosebită trebuie acordată variabilelor sistemului, clasificate
în: variabile de intrare, şi de ieşire, perturbatoare şi de comandă. Să considerăm
că sistemul de management operaţional al producţiei îi sunt specifice variabilele
de intrare u1, u2, .... um, variabilele de ieşire y1, y2, ... yn, variabile perturbatoare
z1, z2, ... zp, variabile de comandă c1, c2, ... cr (fig.1.3). Aceasta se caracterizează
prin următoarele mulţimi:
5
- activitatea de control tehnic de calitate: certificarea calităţii
articolelor, cantităţi de articole şi produse de remaniat, cantitatea de
articole şi produse rebutate, rezultatul analizelor efectuate.
Variabile de ieşire se concretizează în informaţii cu privire la cantităţile
de produse executate pe intervale reduse de timp şi subunităţi structurale de
fabricaţie, cantităţile de materii prime necesare îndeplinirii programelor de
producţie, abateri de la tehnologia stabilită etc..
Variabile perturbatoare, care acţionează constant asupra sistemului de
management operaţional al producţiei, se referă la: modificarea sau decalarea
termenelor de livrare, cereri suplimentare de produse lansate în fabricaţie,
renunţarea la unele produse, căderi ale utilajelor, absenţa personalului şi altele.
Variabilele de comandă reprezintă complexul de decizii operative care
au ca scop menţinerea funcţionalităţii sistemului în condiţii de eficienţă.
Analiza sistemului de management operaţional al producţiei impune,
totodată, luarea în considerare a stării sistemului, ca o caracteristică a acestuia
într-un moment al funcţionalităţii sale. Cum un asemenea sistem poate avea o
mulţime de stări admisibile, se poate spune că starea sistemului în momentul ’t’
reprezintă vectorul în spaţiul stărilor sistemului. În acelaşi timp, starea
sistemului supus analizei exprimă măsura în care acesta este capabil să atingă un
anumit nivel de performanţă, o mare importanţă în studiul sistemului având-o
stările iniţială şi finală ale acestuia.
în care:
Qkij - reprezintă cantitatea de produse i, prevăzute cu proprietatea j, în
perioada k;
Xi - preţul produsului i;
Pi - penalizarea pe unitatea de valoare pentru nerespectarea
clauzelor contractuale;
6
n - numărul produselor;
m - numărul priorităţilor;
p - numărul perioadelor.
1 nv mv k k
Qij,v t ij,v
k nv i 1 j 1
k
Ftdispv
k c
1 nv1 mv1 k
Qij,v1t ij,v1
k Ftdispv1
k nv1 i 1 j 1
(1.2)
în care:
Knv , Knv+1 – reprezintă coeficienţii de îndeplinire a normelor în
veriga v, respectiv v+1;
nv , nv+1 - numărul de produse în veriga v, respectiv v+1;
mv , mv+1 – numărul priorităţilor în veriga v, respectiv v+1;
tkij,v , tkij,v+1 – timpul necesar executării produselor i, fabricate
cu prioritatea j, în perioada k, veriga v, respectiv v+1;
F tdisp.v, F tdisp.v+1 – fondul de timp disponibil în perioada k,
k k
7
În programarea producţiei se impune ca toate activităţile, reglate prin
intermediul programării să fie exprimate în aceleaşi unităţi de timp (de lucru sau
calendaristic). Se aduc astfel la acelaşi numitor acţiuni diferite, pentru a se putea
regla desfăşurarea lor în timp şi spaţiu, programându-le la anumite termene de
execuţie, pe anumite posturi de lucru.
Punctul de plecare în programarea producţiei îl constituie termenul de
livrare a comenzilor, mergându-se de la aceasta pe faze de prelucrare în sens
invers desfăşurării procesului tehnologic pentru a se stabili toate termenele
intermediare de începere a fabricaţiei, până la termenul de lansare iniţială a
materialelor în producţie.
0 Tîv Tîv+1 Tf Tl t
8
posibilitatea de a dispune de mijloacele de plată necesare aprovizionării tehnico-
materiale, salarizării personalului şi altor nevoi;
- folosirea eficientă a forţei de muncă, utilajelor şi suprafeţelor de
producţie. În acest sens, la repartizarea lucrărilor pe locuri de muncă trebuie să
se realizeze o deplină concordanţă între natura şi cerinţele fiecărei lucrări, pe de
o parte, şi calificarea lucrărilor, caracteristicile tehnice ale utilajului de
producţie, pe de altă parte. În acelaşi timp, lucrările de efectuat la diferite locuri
de muncă trebuie să fie judicios corelate calendaristic, astfel încât în
funcţionarea utilajelor şi în timpul de muncă al lucrătorilor să nu apară
intermitenţe sau interferenţe datorită eşalonării necorespunzătoare a acestora în
timp şi pe executanţi;
- realizarea celei mai scurte durate a ciclurilor de fabricaţie ale
produselor. Cu cât mai mare va fi gradul de simultaneitate în execuţia
operaţiilor tehnologice ale unui produs cu atât mai redusă va fi şi durata ciclului
de fabricaţie a acestuia. Prin reducerea duratei ciclurilor de fabricaţie a
diferitelor produse, întreprinderea va putea executa, cu acelaşi resurse băneşti, o
cantitate mai mare de produse sau acelaşi volum de producţie cu o cantitate mai
mică de resurse băneşti;
- asigurarea unor cheltuieli de producţie minime şi a calităţii
superioare a produselor. Prin metodele şi tehnicile sale, managementul
operaţional al producţiei permite repartizarea judicioasă a obiectivelor pe
perioade scurte de timp şi pe executanţi, asigurând o desfăşurare ritmică a
proceselor de producţie. Totodată, managementul operaţional al producţiei, prin
caracterul său preventiv, continuu, permite adoptarea unor decizii riguroase şi,
pe această bază, contribuie la realizarea obiectivelor de ansamblu ale
întreprinderii în condiţii de calitate şi cu cheltuieli de producţie minime.
9
impune, în asemenea cazuri, elaborarea în mai multe variante a
programelor de producţie operative, pentru ca dintre acestea să fie
adoptată varianta optimă;
- principiul continuităţii. Diverse fenomene care pot interveni în
cursul fabricaţiei, imposibil de prevăzut în faza de elaborare a
programelor de producţie oprative, cum sunt: întârzieri în livrarea de
către furnizori a materiilor prime, semifabricatelor, S.V.D.-urilor
etc., defecţiuni tehnice ale utilajelor, urgentarea unor termene de
livrare a produselor şi altele, impun modificări în soluţiile adoptate
de repartizare în timp şi pe executanţi a sarcinilor de producţie
programate iniţial. În acest context, managementul operaţional
trebuie să asigure reglarea rapidă a fabricaţiei în funcţie de condiţiile
noi apărute şi, implicit, să aibă caracter de activitate continuă;
- principiul eficienţei, conform căruia managementul operaţional al
producţiei trebuie să prevadă acele structuri de producţie şi
tehnologia care asigură maximum de eficienţă, prin parcurgerea
exhaustivă a tuturor variantelor;
- principiul paralelismului în execuţie, care precizează că la
repartizarea sarcinilor de producţie în timp şi pe executanţi trebuie
să se aibă în vedere executarea concomitentă sau cât mai mult
suprapusă în timp a diferitelor componente ale produsului finit.
Folosirea mişcării paralele şi paralel-succesive a produselor pe
operaţii are ca efect scurtarea duratei ciclului de fabricaţie şi, pe
această bază, creşterea vitezei de rotaţie a capitalului circulant.
Aceste principii se operaţionalizează în domeniul metodelor, tehnicilor şi
instrumentelor folosite la nivelul procesului de producţie.
10
elaborează balanţe de corelare – capacitate – încărcare pe termen scurt în
scopul eficientizării încărcării capacităţilor de producţie;
stabileşte programul de producţie pe sectoare de muncă;
detaliază programul de producţie până la sarcinile zilnice la nivel de loc
de muncă şi executant, urmărind să se utilizeze integral şi eficient
resursele existente, stabileşte ordinea prioritară de execuţie a fiecărei
operaţii;
întocmeşte, pe baza programului de pregătire a producţiei şi a
programului operativ, documentaţia de lansare în fabricaţie (fişa de
însoţire, dispoziţii de lucru, bonuri de materiale etc.);
urmăreşte intrarea în execuţie şi realizarea la termenele programate a
sarcinilor de producţie, analizează şi stabileşte măsuri pentru eliminarea
cauzelor abaterilor şi pentru recuperarea întârzierilor;
centralizează, zilnic şi cumulat, producţia realizată şi informează
managementul întreprinderii asupra stadiului realizării;
informează managementul întreprinderii asupra abaterilor intervenite în
realizarea programului de producţie şi propune măsuri de eliminare a
acestora.
Prin concentrarea activităţii de programare a producţiei la nivelul unui
compartiment specializat se eliberează managerii direcţi ai verigilor de producţie
de atribuţii neoperative, cum sunt: controlul structurilor la nivelul secţiilor,
atelierelor, stabilirea loturilor de fabricaţie, stabilirea programelor de producţie
ale secţiilor etc. .
În aceste condiţii, maiştrii proceselor de producţie din cadrul secţiilor
pot să se concentreze asupra activităţilor de producţie privind supravegherea
atelierului sub raport tehnic, execuţia produselor, instruirea muncitorilor şi
folosirea celor mai eficiente metode de muncă.
11