Compunerea: compunerea

cuvintelor
Compunere
Este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului „prin
care două sau mai multe cuvinte (de obicei în calitate de
unităţi lexicale distincte) se unesc şi dau naştere unui cuvânt
nou" (Theodor Hristea, Sinteze de limba română, ed. cit., p.
95).
Compunerea se realizează prin:
1. ALĂTURARE (parataxă): de la, Radu Ionescu;
2. CONTOPIRE: cumsecade, despre;
3. ABREVIERE:
- iniţiale: C.F.R.;C.E.C.
- iniţiale şi cuvinte: F.C. Corvinul ASIROM, ROMPRES
MODAROM TAROM
Atenţie la scrierea cuvintelor compuse! •
SE SCRIU ÎNTR-UN CUVÂNT:
- cuvinte compuse dintr-un substantiv precedat de un
adjectiv propriu-zis sau de un numeral: BUNĂSTARE,
BUNĂVOINŢĂ, DREPTUNGHI, LUNGMETRAJ,
SCURTCIRCUIT;
-
cuvinte compuse din substantiv + prepoziţie UNTD
ELEMN;
- cuvinte compuse din prepoziţie + substantiv sau verb la
supin: DEMÂNCARE, FĂRĂDELEGE, DEÎNMULŢIT;
- adjective formate din cuvinte întregi existente şi
independente în limbă: BINECUVÂNTAT, CLARVĂZĂTOR,
BINEFĂCĂTOR, ATOTŞTIUTOR;
- numerale compuse: UNSPREZECE, DOUĂZECI, TUSTREI,
CÂTEŞPATRU, DINTÂI;
- verbe compuse cu adverbul bine şi verbe în componenţa
cărora intră elemente de compunere care nu există şi
independent în limbă: A BINECUVÂNTA, A BINEVOI;
- verbe la modurile participiu şi gerunziu forma negativă, cu
mai: NEMAIVĂZUT, NEMAIAUZIT, NEMAIVĂZĂND,
NEMAIAUZIND;
-adverbe de tipul: DEASUPRA, DEPLIN, DESIGUR,
DINĂUNTRU, DESEORI, DEGRABĂ, ORICÂND, NICICÂND,
NICIUNDE;
- prepoziţii compuse: DINSPRE, DESPRE;
- conjuncţii compuse: AŞADAR, ÎNTRUCÂT, PRECUM,
VASĂZICĂ;
- unele interjecţii: IACĂTĂ.
Se scriu cu cratimă:
-substantive compuse din două substantive cu formă de
nominativ-acuzativ, primul termen schimbându-şi
forma: CÂINE-LUP (câini-lup);REDACTOR-ŞEF (redactorul
ui-şef);
ATENŢIE! În cazul altor compuse se modifică al doilea
termen: NORD-VEST (nord-vestul).
- substantive compuse dintr-un substantiv precedat/urmat
de un adjectiv: BUNĂ-CREDINŢĂ, REA-VOINŢĂ,
ARGINT-VIU.
ATENŢIE! La asemenea tip de compuse, se modifică
primul termen: BUNA-CREDINŢĂ, REAUA-VOINŢA,
ARGINTULUI-VIU.
- substantive de tipul: PRIM-MINISTRU (prim-ministrului);
- substantive compuse dintr-un substantiv şi un substantiv
cu formă de
genitiv: FLOAREA-SOARELUI (florii-soarelui);
- nume geografice ori
teritorial-administrative: BISTRIŢA-NĂSĂUD,
CARAŞ-SEVERIN, LEHENI-GARĂ;
- anumite nume de familie sau nume de persoane compuse:
Ana- Maria, Ionescu-Tismana etc;
- nume de personaje istorice şi literare: ALI-BABA,
ALEODOR-ÎMPĂRAT, BABA-CLOANŢA,
PĂUNAŞUL-CODRILOR, ZĂNA-ZORILOR;
- adjective de genul: ALBASTRU-AZURIU,
INSTRUCTIV-EDUCATIV, LITERAR-TNUZI CAL,
AUSTRO-UNGAR, NORD-AMERICAN, SUD-AMERICAN,
AŞA-ZIS, DREPU CREDINCIOS, LIBER-CUGETĂTOR,
NOU-NĂSCUT, PROPRIU-ZIS;

- adverbe: astă-vară, astă-noapte.

Cuvantul: Sensul cuvintelor

in context. Sensul propriu si
sensul figurat
CUVÂNTUL SENSUL CUVINTELOR ÎN CONTEXT

Unitatea de bază a vocabularului este cuvântul care are:

- O FORMĂ - totalitatea sunetelor sau literelor din care
este alcătuit;
- UNUL SAU MAI MULTE SENSURI.

Sensul unui cuvânt este dat de context, deoarece,

considerat izolat, cuvântul poate avea mai multe sensuri, dar
într-un context anumit acesta are o singură semnificaţie.
CLASIFICAREA CUVINTELOR
I. După numărul de sensuri, cuvintele sunt:
• monosemantice - cuvinte care au un singur
înţeles: NATRIU, ANTIBIOTIC, INFARCT, NEURON;
• polisemantice - cuvinte cu două sau mai multe sensuri:
a ieşi:
a RĂSĂRI:
A IEŞIT un ghiocel.
A SE IMPRIMA:
Am scris apăsat şi mi-a IEŞIT şi pe partea cealaltă.
A SE DESFĂŞURA:
Spectacolul A IEŞIT bine.
A REALIZA:
Irinei I-A IEŞIT o compunere frumoasă.
A SCĂPA:
Mi-a IEŞIT un pantof din picior.
A PĂRĂSI:
El A IEŞIT din casă.
APLECA:
Măria A IEŞIT în oraş.
masă
OBIECT DE MOBILĂ:
Mi-am cumpărat O MASĂ ovală.
MÂNCARE:
Am luat MASA în oraş.
OSPĂŢ, PETRECERE:
De ziua lui a dat O MASĂ mare.
cap:
PARTE A CORPULUI:
Şi-a pus o căciulă PE CAP.
EXTREMITATE:
Cerşeşte LA CAPUL podului.
MINTE, INTELIGENŢĂ:
Cine n-are CAP, vai de picioare.

CONDUCĂTOR:
Tudor Vladimirescu a fost CAPUL revoluţiei din
1821.
baie
CAMERA DE BAIE:
Ea a făcut curăţenie ÎN BAIE.
CADA:
Apa DIN BAIE e fierbinte.
ÎMBĂIERE, SPĂLARE: Copiii fac BAIE în lac.

II. După legătura dintre sensul lor şi noţiunile pe care le

denumesc, cuvintele pot avea:
 *sens:
1. propriu:
a) de bază
b) secundar
2.
figurat

1. Sensul propriu:
a) Sensul propriu de bază este înţelesul obişnuit al unui
cuvânt:
El şi-a rupt UN PICIOR, (parte a corpului omenesc)
Irina a băgat o bomboană ÎN GURĂ. (cavitate bucală)
b) Sensul propriu secundar rezultă dintr-o
asemănare şi depinde strict de context:
Maşina s-a lovit DE PICIORUL podului.
El a căzut într-o GURĂ de canal.
2. Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt,
folosit pentru a forma o imagine artistică:
"PE-UN PICIOR DE PLAI,
Pe-o GURĂ DE RAI"

Derivarea cuvintelor:
derivarea cu prefixe,
derivarea cu sufixe,
derivarea parasintetica
Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adăugate
înaintea rădăcinii pentru a forma un cuvânt
nou: străbun, necinstite, incapabil, împăduri, înnoda, dezapr
oba, reaşeza
Clasificare:
• După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:
-PREFIXE VECHI (MOŞTENITE SAU ÎMPRUMUTATE):
în-; des-; stră-; ne-; răz-; etc.
-PREFIXE NEOLOGICE (NOI): a-; ante-; con-; im-; in;
inter-; ultra-; etc.
• Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:
- PREFIXE NEGATIVE - CARE NEAGĂ SENSUL
CUVÂNTULUI:
ne-; in-; i-;
neimportant, incomplet, ireal
- PREFIXE CARE EXPRIMĂ IDEEA DE REPETIŢIE: ras-;
răz-; re-; răstălmăci, răzgândi, rescrie
- PREFIXE CU SENSUL "FĂRĂ", "LIPSIT DE" - CU
AJUTORUL CĂRORA SE FORMEAZĂ ANTONIMELE
CUVINTELOR DE BAZĂ: des-; dez-; de-; a-;
descompune, dezorientat, debloca, anormal
- PREFIXE CU SENS DE SUPERLATIV: ultra-; supra;
-extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-;
ultramodern, supradimensionat,
exţraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasă, su
perelegant.
-PREFIXE CU SENSUL '"ÎNAINTE": ante-; pre-;
antebelic, prenume
-PREFIXE CU SENSUL "DUPĂ": post-;
postbelic
-PREFIXE CU SENSUL "ÎMPREUNĂ CU": con-; com-;
co-;
conlucrare, compatriot, cooperare
-PREFIXE CU SENSUL "ÎMPOTRIVĂ": anti-; contra-;
antirăzboinic, contraindicat
-PREFIXE CU SENSUL "SUB LIMITĂ": hipo-; sub-/
hipoglicemie, subcutanat
-PREFIXE
CARE SUGEREAZĂ CORELAŢIA: INTER-; interdisciplinar
, inrerreligios, internaţional
-PREFIXE CU SENSUL "ÎNĂUNTRU": intra-
intramuscular, intravilan
-PREFIXE CU SENSUL "PESTE": trans-
transoceanic, transport
-PREFIXE CU SENSUL "PENTRU": pro-; pronume

ATENŢIE!
Pentru a denumi camera de aşteptare situată înaintea
unei alte camere, a unui birou, se foloseşte
cuvântul anticameră, care a fost împrumutat cu acest prefix
(anti-) din limba italiană şi s-a fixat în limba română în
această formă:
ex: Ei aşteptau în anticameră, ca să fie primiţi pentru un
interviu.
Dubla prefixare constă în adăugarea înaintea rădăcinii
sau a cuvântului de bază a două prefixe:
 pădure - (a) împăduri - (a) reÎMpăduri; frunză -
(a) înfrunzi - înfrunzit - neÎNfrunzit;
ATENŢIE!
•A nu se confunda prefixele cu elementele de compunere,
numite şi prefîxoide:
aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-; hipo- (referitor la
cai); hidro-; macro-; micro-; mono-; mulţi-; omo-; orto-;
poli; pseudo; tele-; etc.

2. Derivarea cu sufixe
Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete
adăugate după rădăcină pentru a forma un cuvânt nou:
bunic (bun+ic); frunziş (frunz+iş)
Clasificarea sufixelor se poate face:
a) din punct de vedere SEMANTIC (al sensului),
deoarece sufixele pot da sensuri noi cuvintelor derivate:
- DIMINUTIVALE, care formează cuvinte ce denumesc
obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mici
decât cele obişnuite: -aş (copilaş), -cioară (mescioară),
-el (băieţel), -ică(rămurică), -ioară (bolnăvioară),
-uleţ (ursuleţ), -uş (bebeluş), - uţă (căsuţă) etc.
- AUGMENTATIVE, care formează cuvinte ce denumesc
obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mari
decât cele obişnuite:
- an (băietan), -andru (copilandru),
- oaie (căsoaie), -oi (măturoi, băietoi) etc.
- pentru denumirea unei COLECTIVITĂŢI (ajută la
formarea unor substantive
colective): - ărie (rufărie); -ăraie (fumăraie),
-et (brădet), -ime (tinerime),
-iş (tufiş), -işte(porumbişte) etc.
- pentru denumirea AGENTULUI (autor al acţiunii
sau meseriaş): - agiu (camionagiu), -ar (fierar),
-aş (cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.
- pentru denumirea ÎNSUŞIRII (SUFIXE ADJECTIVALE)
- al (săptămânal), -ar (inelar), -aş(mărginaş),
-at (pistruiat), -bil (locuibil) - iu (auriu), -cios (mâ
ncăcios), -os (lemnos) etc.
- pentru denumirea INSTRUMENTULUI: - ar (cenuşar),
-ător (tocător); - niţă (zaharniţă) etc.
- pentru denumirea UNEI
NOŢIUNI ABSTRACTE: - anţă (cutezanţă), -ărie (co
pilărie), - ătate (singurătate),
-eală (greşeală), - ie (sclavie), -ime (isteţime),
-inţă (folosinţă), -ism (huliganism), -ură (arsură) etc.
-PENTRU INDICAREA MODALITĂŢII (SUFIXE
ADVERBIALE): -eşte (lumeşte), -iş(grăpiş), -âş (tărâş)
etc.

B) din punct de vedere MORFOLOGIC, deoarece unele sufixe

sunt specifice anumitor părţi de vorbire:
- SUBSTANTIVALE: -ar (cronicar), -ământ (jurăm
ânt), -ătate (bunătate), -ătură (învăţătură),
-eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
- ADJECTIVALE: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil),
-cios (mâncăcios), -esc (prietenesc), -iu (cenuşiu), -ui (gălb
ui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
- VERBALE: -ăi (behăi), -ăni (clănţăni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
- ADVERBIALE: -âş (târâş), -eşte (româneşte), -iş (pieptiş) etc.

ATENŢIE!
Se pot forma serii derivate atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat
(dubla sufixare): grădină + sufixul -ar = grădinar + sufixul -IE
= grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -AŞ = butoiaş
bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoiAŞ
3. Derivarea parasintetică
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaşi timp cu sufix şi cu prefix:
împădurit = îm + pădur + it
..............prefix radical sufix

ATENŢIE!
• Derivarea regresivă constă în eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete de
la sfârşitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a)
cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) « cântec; descânt (subst.) « descântec etc.

Clasificarea cuvintelor dupa

forma si sens
Relaţii semantice (de sens) între cuvinte:
1.SINONIMELE
2.ANTONIMELE
3. OMONIMELE
4. PARONIMELE
5.PLEONASMUL
6. CACOFONIA
1. SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles
identic sau foarte asemănător.
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se
astfel o serie sinonimică:
adevărat - real - veritabil - autentic

Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi

de aceea multe sinonime sunt neologice:
limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces; adânc/abis;
cinstit/onest; (a) îngădui/(a) permite; (a) cere/(a) solicit a etc.

Există mai multe tipuri de sinonime:

a) Sinonimele totale - sunt puţine la număr şi se stabilesc
între cuvinte vechi, regionale şi cuvinte literare sau între
denumirile populare şi termenii tehnico-ştiinţifici:
inimă=cord; cupru=alamă; dalac=antrax;
timp=vreme; repede=iute; varză=curechi; porumb=cucuruz,
păpuşoi etc.

b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se

realizează, de obicei, între cuvinte vechi şi cuvinte mai noi:
bun=preţios, valoros, blând, gustos;
cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.

În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a

termenilor seriei sinonimice şi se optează pentru unul dintre
ele, în funcţie de particularităţile contextului.

Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un

cuvânt sau între două expresii:
a băga de seamă = a observa;
a o lua la sănătoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.

Notă:
* Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de
vorbire:
substantive: noroc=şansă;
verbe: a reuşi-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
pronume: el—dânsul;
numerale: întâiul—primul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziţie: către=spre

Un cuvânt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare

sens: -
arbore
— copac: Bradul e un copac.
— pom: Mărul e un pom.

Mic dicţionar de sinonime

abilitate (subst.) - destoinicie, dexteritate, dibăcie,

ingeniozitate. iscusinţă, isteţime, îndemânare, pricepere,
ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug,meşterie, (reg.)
apucătură, (înv.) maravet, practică;
absolut (adj., adv.) - adânc, complet, deplin, desăvârşit,
perfect
profund, total, integral, suprem;

(a) afirma (vb.) - a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a

zice,
a se evidenţia, a se remarca, (pop.) a cuvânta. (a) anula (vb.)
- a abroga, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, a
rezilia, a revoca, a desfiinţa;

bravură (subst.)- bărbăţie, curaj, eroism, neînfricare, vitejie.

cutezanţă, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (pop.)
voinicie;

capriciu (subst.) - chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă,

maimuţăreală, moft, naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop.)
scăiâmbăială, (reg.) năbădaie;

citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, erudit,

(pop.) pricopsit, ştiutor;

cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenţios;

desăvârşire (subst.) - perfecţionare, plenitudine, perfecţiune;

distins (adj.) - ales, deosebit, rar, superior, remarcabil,

eminent, ilustru, select, stilat, manierat, politicos, aristocrat,
elegant, (fam.) şic; • (adj.) - rezistent, solid, tare, tenace,
agresiv, bătăios, brutal, nestăpânit, violent;

efemer (adj.) - temporar, schimbător, pieritor, trecător, v

remelnic; (a) emoţiona (vb.) - a impresiona, a înduioşa, a
mişca, a tulbura, a sensibiliza;

falsitate (subst.) - inexactitate, neadevăr, duplicitate,

făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie,
viclenie;

(a) găzdui (vb.) - a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a

sălăşlui;

(a) guverna (vb.) - a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni,

a stăpâni, (pop.) a oblădui, (arh.) a ocârmui;

harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor,

sârguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios.

imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare, inventare,

născocire, plăsmuire, scornire;

joc (subst.) -joacă, zbenguială, zbânţuială, zburdălnicie,

(sport)
dispută, întrecere, meci, partidă;
limbaj (subst.) - limbă, vorbire, grai, exprimare, stil;

mediocru (adj.) - comun, mijlociu, potrivit, obscur, modest,

redus, scăzut;

motivaţie (subst.) - îndreptăţire, justificare, motivare,

raţiune, temei, argument, (pop.) noimă;

nociv (adj.) - dăunător, negativ, păgubitor, periculos,

rejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, contraindicat,
(livr.) pernicios;

obrăznicie (subst.) - insolenţă, impertinenţă, necuviinţă,

neobrăzare, neruşinare, aroganţă, sfruntare, trufie, tupeu;

ozonat (adj.) - oxigenat, proaspăt, purificat, salubru, bun,

curat, nealterat, nestricat, nevătămator;

patetic (adj.) - duios, emoţionant, impresionant,

înduioşător,
mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (arh.) simţitor;

petiţie (subst.) - cerere, memoriu (arh.) jalbă;

precept (subst.) - învăţătură, normă, principiu, regulă,

povaţă;
(a) raţiona (vb.) - a chibzui, a cugeta, a gândi, a judeca, a
medita, a reflecta;

revoltă (subst.) - răscoală, răzmeriţă, rebeliune, tevatură,

revoluţie;

satisfacţie (subst.) - bucurie, desfătare, mângâiere,

mulţumire, plăcere;

sfios (adj.) - ruşinos, sfiicios, timid;

succes (subst.) - izbândă, reuşită, ispravă, victorie;

(a) tinde (vb.) - a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pretinde,

a
râvni, a ţinti, a visa;

vigoare (subst.) - dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe,

tărie, vitalitate, vlagă, impetuozitate.

2. ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi cu

înţeles opus:
mare # mic; înalt # scund; bun # rău; sus # jos etc.

• Antonimia se poate realiza şi cu ajutorul

prefixelor (prefixe antonimice, negative sau privative):
confirma # infirma;
închide # deschide;
împacheta # despacheta;
cinstit # necinstit;
egal # inegal;
lipit # dezlipit etc.

• Antonimia se realizează şi între un cuvânt şi

o locuţiune:
a opri # a da drumul

NOTĂ:
Perechea de antonime trebuie să fie compusă din părţi de
vorbire de acelaşi fel:
SUBSTANTIVE: bucurie # tristeţe;
ADJECTIVE: bun # rău;
VERBE: a da # a lua;
ADVERBE: sus # jos.

ATENŢIE!
• In cazul CUVINTELOR POLISEMANTICE, antonimia se
stabileşte PENTRU FIECARE SENS MAI IMPORTANT AL
CUVÂNTULUI RESPECTIV: drept # nedrept; drept #
strâmb; drept # stâng

• La stabilirea PERECHILOR ANTONIMICE este bine SĂ

NU SE PIARDĂ DIN VEDERE SENSUL CUVINTELOR. De
pilda, cuvinte ca nebun, necurat, nevrednic nu sunt
antonimele cuvintelor bun, curat, vrednic.
 Mic dicţionar de antonime

alb # negru
bun # rău, malefic
corect # incorect, eronat, greşit
a cumpăra # a vinde
drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal
efemer # etern, veşnic, nepieritor
frig # cald
înnoda # a deznoda
lumină # întuneric, beznă
a merge # a sta, a rămâne pe loc
mic # mare
a mobiliza # a imobiliza
a pierde # a câştiga
repede # încet, alene
sus # jos
tinereţe # bătrâneţe
vinovat # nevinovat

3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi

corp fonetic, dar cu înţeles total diferit:
Barca pluteşte pe LAC.
Am dat cu LAC pe unghii.
Eu am o rochie NOUĂ.
El a luat nota NOUĂ la istorie.
ÎRINÂ POARTĂ pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă POARTĂ un brad.
 • Omonimele care SE SCRIU LA
FEL se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care SE PRONUNŢĂ LA
FEL, fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu diferă
nici accentul se numesc omofone:
mii
— mii de roiuri de albine - NUMERAL;
— mi-i drag de el -PRONUME + VERB
CAR:
—car ghiozdanul în spate - VERB;
—cred c-ar vrea o prăjitură - CONJUNCŢIE + VERB.

Omonimele sunt de mai multe feluri:

- lexicale;
- lexico-gramaticale;
- morfologice.

a) Omonimele lexicale pot fi:

- TOTALE - omonimele care au forme flexionare
identice:
leu / leu---------lei / lei
Mai am doar un leu în buzunar. Mai am doar doi lei în
buzunar.
De la circ a scăpat un leu. Am văzut mulţi lei la Zoo.
- PARŢIALE - omonimele nu au forme flexionare identice:
Masa:
mese (de bucătărie)
mase (de oameni)
Bandă:
bande (de răufăcători)
benzi (magnetice)

b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu FORMĂ

IDENTICĂ, dar care sunt PĂRŢI DE VORBIRE DIFERITE:
NOI:
— ADJECTIV:
Am caiete noi.
— PRONUME: Noi plecăm imediat.
Nouă:
— ADJECTIV: Am o rochie nouă.

— NUMERAL: Am obţinut nota nouă la istorie,

Poartă:
— SUBSTANTIV: Am o poartă mare.

— VERB: El poartă o vestă verde.

ATENŢIE!
* A NU SE CONFUNDA CUVINTELE POLISEMANTICE CU
OMONIMELE care au şi ele aceeaşi formă şi înţelesuri
diferite. Deosebirea se face avându-se în vedere următoarele:
- OMONIMELE NU AU LEGĂTURĂ DE SENS ÎNTRE
ELE: bancă - din parc; bancă - unde se depun banii.
-CUVINTELE POLISEMANTICE AU SENSURI
APROPIATE, fiind derivate din sensul primar:
masă - obiect de mobilier;
masă - mâncare, ospăţ.

* Unele cuvinte sunt POLISEMANTICE ÎN ANUMITE

CONTEXTE ŞI OMONIME ÎN ALTELE. De exemplu,
cuvântul masă. În situaţiile de mai sus,
este POLISEMANTIC, dar este OMONIM cu sensul de
mulţime: în faţa catedralei era o masă de oameni.

Mic dicţionar de omonime

(a) abate (a se depărta de la ceva) - abate (preot catolic);

(a) altoi (a practica altoirea, a lovi)

- altoi (rămurică desprinsă
din planta-mamă);
ascendent (care urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent
(rudă
în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);
banc (ridicătură de nisip, grup de peşti) - banc (glumă,
anecdotă);
bancă (scaun lung) - banca (instituţie financiară);
barem (măcar, cel puţin) - barem (normă, criteriu
de evaluare);
bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă
(formă de negociere a unor valori pe piaţa liberă);
carieră (exploatare minieră) - carieră (profesie, ocupaţie);
casă (imobil) - casă (dulap de fier în care se ţin bani);
leu (animal) - leu (unitate monetară);
noi (pronume) - noi (adjectiv);
sare (verb) - sare (substantiv);

4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formă

aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu
sensuri diferite.
PRONUMELE este o parte de vorbire. Fiecare om are un
nume şi un PRENUME. COMPLEMENTUL este de mai multe
feluri. Ei i-am făcut un COMPLIMENT.

ATENŢIE!
* Criteriul după care o pereche de cuvinte e considerată
pereche paronimică este cel al atracţiei (confuzie
paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în
locul celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta
gradul de incultură.
conflicte familiare în loc de conflicte familiale
(FAMILIAR = INTIM, APROPIAT; FAMILIAL = LEGAT DE
FAMILIE)
localitatea originală în loc de localitatea
originară
(ORIGINAL = DEOSEBIT, APARTE;
ORIGINAR — DE ORIGINE)

Mic dicţionar de paronime

abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală, supleţe);
apropiere (acţiunea de a se apropia)
- apropriere (acţiunea de a însuşi un lucru
străin) arbitrai (hotărât de arbitru) - arbitrar (după
bunul plac);
carbonier (care se referă la cărbune)
- carbonifer (ramură industrială care se ocupă
cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui);
complement (parte de propoziţie) - compliment (laudă,
măgulire);
eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire);
dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere
auxiliară: baie, bucătărie, cămară);
emigraţie (expatriere) - imigraţie (a se stabili într-o ţară
străină);
eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate
fi oprit);
(a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie,
despre terminaţiile unui organ sau ale unui ţesut);
familial (privitor la familie, destinat familiei)
- familiar (intim, apropiat, cunoscut); glacial (de gheaţă,
rece) - glaciar (eră glaciară);
(a) investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a
acorda unei persoane un drept, o funcţie, o demnitate);
libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie militară);
literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor la
literatură);
oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe
ore);
ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit,
vulgar);
original (neobişnuit, propriu unei persoane)
- originar (privitor la origine, obârşie); petrolier (referitor
la petrol, navă pentru transportul
petrolului) - petrolifer (bogat în petrol, zăcăminte);
temporal (care indică timpul) - temporar (de scurtă
durată, momentan).
5. PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă
în folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii
cu acelaşi înţeles:
a aduce aportul
cobaii de experienţă
a avansa înainte
contrabandă ilegală
averse de ploaie
a coborî jos
babă bătrână
concluzie finală
caligrafie frumoasă
conducere managerială
cel mai superior
a conlocui laloialtă
a cere o solicitare
a conlucra împreună
a conţine în cuprins
copartener
a dăinui permanent
 a ecraniza un film
genunchiul piciorului
hemoragie de sânge
a îngheţa de frig
mijloace mass-media
perioadă de timp
persuasiune convingătoare
a poposi pentru odihnă
a prefera mai bine
(5) procente la sută
a rămâne în continuare
a relua din nou
a repeta încă o dată
a rescrie iar
a reveni din nou
scurtă alocuţiune
a urca sus
a urma în continuare
ve6. CACOFONIA este sonoritatea supărătoare a unor
silabe alăturate, de multe ori cu tentă vulgară. Utilizarea
virgulei între cele două silabe nu este eficientă, aşadar nu
este recomandabilă, pentru că sunetele respective
rămân alăturate în continuare.
Evitarea cacofoniei se face prin intermediul câtorva părţi de
vorbire, cum ar fi: decât, drept, faptul că, asemenea,
întrucât (în loc de pentru că), articole proclitice ori pur şi
simplu reformulând enunţul.
Cele mai frecvente cacofonii sunt: LA/LA;
SA/SA; CA/CA; CA/CE(CI); CĂ/CA; CU/CO; CĂ/CO;CĂ/CU;
CĂ/CÂND; CII/RU; PUL/A.

DE EXEMPLU:
Astăzi facem ora de chimie la laborator./ ASTĂZI FACEM
ORA DE CHIMIE ÎN LABORATOR.
Aceasta este o politică care enervează electoratul.
/ ACEASTĂ POLITICĂ ENERVEAZĂ ELECTORATUL.
A întocmit o analiză economică care nu se bazează pe
realitate. / A ÎNTOCMIT O ANALIZĂ ECONOMICĂ
FĂRĂ SĂ SE BAZEZE PE REALITATE.
Regret că_colegii mei nu sunt de acord. / REGRET CĂ NU
SUNT DE ACORD COLEGII MEI.
Sunt deprimat, pentru că caut de mult o soluţie. /Sunt
deprimat, ÎNTRUCÂT CAUT DE MULT O SOLUŢIE.
De data asta pleca către exterior. / DE DATA ASTA PLECA
SPRE EXTERIOR.
Ca consilier are noi responsabilităţi. I IN CALITATE
DE CONSILIER ARE NOI RESPONSABILITĂŢI.
Locuinţa lui este la fel ca casa mea. / LOCUINŢA LUI
ESTE ASEMENEA CASEI MELE.
A fost desemnat ca candidat la Senat.

/ A FOST DESEMNAT DREPT CANDIDAT LA SENAT.

Trebuie ca cineva să răspundă. / TREBUIE SĂ
RĂSPUNDĂ CINEVA.
Am venit cu rugămintea de a-mi motiva absenţele.
/ VĂ ROG SĂ-MI MOTIVAŢI ABSENŢELE. /
AM RUGĂMINTEA SĂ-MI MOTIVAŢI ABSENŢELE.
Cu timpul a înţeles toate problemele. / IN TIMP, A
ÎNŢELES TOATE PROBLEMELE.
In timpul acesta vorbea profesorul. / ÎN ACEST TIMP,
VORBEA PROFESORUL.
Tipul acela nu-mi place/ ACEL TIP NU-MI PLACE.

*ANTONIMUL pentru cacofonie este eufonie, care

înseamnă succesiune armonioasă de sunete, efect auditiv
plăcut.

*Norma literară condamnă folosirea lui ca şi (sau a

lui ca, virgulă) în loc de ca pentru evitarea cacofoniilor (şi cu
atât mai mult când acest pericol nu există), în construcţii
de tipul CA ŞI CONSILIER/
CA, VIRGULĂ, CONSILIER - care pot fi înlocuite prin
construcţii directe precum "A FOST NUMIT
CONSILIER" sau "L-A LUAT DREPT CONSILIER" ori "ÎN
CALITATE DE CONSILIER".
stigii trecute