DEZVOLTAREA VORBIRII LA PREŞCOLARI

PRIN INTERMEDIUL JOCULUI DIDACTIC

Vorbirea reprezintă una dintre cele mai importante
aptitudini pe care le achiziţionează copilul preşcolar,
acesta fiind totodată un element cheie în însuşirea unei
bune educaţii în şcoală şi mai apoi în mediul universitar.
Copiii trebuie să dobîndească încă de la vîrsta preşcolară
capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima
în mod inteligibil impresiile, gîndurile, ideile, ceea ce va
constitui o bază în activitatea şcolară şi viaţa socială de
mai tîrziu.
În literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat
ca cel mai eficient mijloc de instruire și educare a copiilor
fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite
cunoștințe, priceperi și deprinderi. Totodată, prin
comportamentul verbal, cadrul didactic insistă şi în
dezvoltarea proceselor psihice (atenţia, memoria, gîndirea
şi a operaţiilor ei), adică contribuie la formarea
personalităţii copilului.

Valorificarea jocului didactic în dezvoltarea vorbirii la

copiii de vîrstă preşcolară mare.

Obiectivele cercetării
1. Examinarea aspectelor teoretice ale conceptului de joc
didactic;
2. Determinarea criteriilor de clasificare a lui;
3. Determinarea trăsăturilor specifice evoluţiei vorbirii la
vîrsta preșcolară;
4. Identificarea nivelului de deţinere a vorbirii coerente la
copii și stabilirea performanței individuale;
5. Analiza, interpretarea şi sistematizarea rezultatelor
cercetării;
6. Formularea concluziilor generale şi recomandărilor
practice.

Studierea prevederilor ştiinţifice la tema de cercetare,

precum şi elucidarea aspectelor de valorificare şi
optimizare a procesului instructiv prin selectarea celor
mai eficiente jocuri didactice în dezvoltarea vorbirii la
preşcolari.

Prezentat: Ganea Mariana, PP

Cordonator științific:
Boțan Aliona, lector universitar, doctorandă
Actualitatea temei
de cercetare

Problema cercetării
Scopul cercetării
O1 Examinarea aspectelor teoretice ale conceptului de joc
didactic
Lidia Granaci, în lucrarea ”Instruirea prin joc”, spune că
jocul didactic este considerat ca „o formă distractivă de
exersare a organelor senzoriale”.
O definiţie mai generală a noţiunii de joc didactic este:
jocul didactic este o metodă independentă de educaţie şi
instruire a copiilor.
Jocul didactic este o activitate monitorizată în grădiniţă,
dar şi o metodă didactică, dacă este utilizat în structura
unei alte activităţi obligatorii.

Jocul didactic implică următoarele procese psihice:

gîndirea cu operaţiile ei: analiza, sinteza, comparaţia,
generalizarea; memoria; atenţia şi spiritul de observaţie;
voinţa; imaginaţia; limbajul. În alcătuirea și alegerea lor,
educatoarea va ţine seama de cunoştinţele copiilor.
Rolul jocului didactic este de a facilita introducerea
preşcolarului în activitatea de învăţare.

În organizarea jocurilor didactice trebuie să fie parcurse

următoarele etape
alegerea jocului accesibil copiilor;
determinarea locului jocului didactic în sistemul de
instruire;
durata jocului;
alegerea numărului de jucători;
alegerea materialului didactic (vizibil, clar, aspect estetic).

Desfăşurîndu-se pe baza unor reguli, jocul contribuie

la integrarea firească a copilului în colectivitate;

constituie un exerciţiu de voinţă şi caracter;
duce la colaborare, întrajutorare;
formează spiritul de investigaţie;
formează deprinderea de a aplica spontan cunoştinţele.

O2 Determinarea criteriilor de clasificare a jocului

În grădiniţă, jocurile didactice de dezvoltare vorbirii,

cuprind:
jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a pronunţa
corect sunetele. De exemplu: Cu ce sunet începe cuvîntul
?
jocuri didactice pentru formarea deprinderii de a efectua
analize fonetice. De exemplu: Cuvintele pereche, Cîte
silabe are?
jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a folosi
corect substantivele la singular şi plural, în nominativ,
acuzativ, dativ şi genitiv. De exemplu: Ce face păpuşa? A,
al, ale, cui sunt jucăriile? Cui le dai?
jocuri didactice pentru folosirea corectă a adjectivului. De
exemplu: Cum este?
jocuri didactice pentru consolidarea deprinderii de a
construi propoziţii şi fraze cu sens logic şi pentru
formarea unei vorbiri expresive.
jocuri-exerciţiu pentru analiza fonetică. De exemplu: Cum
face?
dramatizările.

O3 Determinarea trăsăturilor specifice evoluţiei vorbirii la

vîrsta preșcolară

Platon spunea că:structura sufletească a copilului are

nevoie de distracţie”.
Tot el recomanda: “Faceţi în aşa fel încît copiii să se
instruiască jucîndu-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte
înclinaţiile fiecăruia“.

Dezvoltarea vorbirii se realizează în mod treptat, prin

lărgirea relaţiilor verbale cu cei din jur, în condiţiile
manifestării de către copii a curiozităţii de cunoaştere a
obiectelor, a însuşirilor acestora şi a atitudinii interogative
referitoare la originea şi cauza unor fenomene. Cel mai
eficient mijloc de realizare a acestor sarcini îl constituie
jocul didactic.
O4 Identificarea nivelului de deţinere a vorbirii coerente
la copii și stabilirea performanței individuale

Pentru a constata nivelul de dezvoltare a vorbirii la

preșcolarii mari am organizat cercetarea experimentală la
Grădinița “Licurici” din orașul Strășeni. Eșantionul
experimental a fost constituit din 25 de copii cu vîrsta
cuprinsă între 5-6 ani. Scopul cercetării experimentale
este determinarea nivelului de posedare a vorbirii
coerente la preșcolari. Pentru evaluarea nivelului inițial
ne-am propus 2 probe, (capitolul II, subcapitolul II.2),
folosind drept indicatorii:
corectitudinea exprimării;
coerența;
aspectul expresivității.

Proba 1 de evaluare: Coerența în vorbire

Copiilor li s-au propus imagini. Însărcinarea constă în ai

da o denumire fiecăruia și a povesti despre ceea ce văd
într-un mod corect, coerent și expresiv (anexa 1). Copiii
au înregistrat următoarele date:

Proba 2 de evaluare

Următoarea probă ,,Perechi între cuvintele cu acelaşi sens

/ cu sens contrar / cu înţeles diferit”(anexa2), îşi propune
evaluarea nivelului de dezvoltarea a vocabularului
copiilor în cuvinte cu sens asemănător (sinonime). Sarcina
copiilor este de a identifica sinonimele cuvintelor propuse
în baza imaginilor şi să identifice însuşiri pentru acestea.
Exercițiile aplicate ne permit să determinăm dificultăţile
întîmpinate de copii la explicarea sensului apropiat a
cuvintelor prin sinonimul acestora, identificarea
cuvintelor cu sens opus şi înţeles diferit.
În urma acestui exerciţiu am observat că copiii întîmpină
dificultăţi de identificare a sinonimelor, de cele mai multe
ori propunînd 1-2 cuvinte apropiate semantic de acestea.
De asemenea, am observat că numai copiii ce posedă un
vocabular relativ bogat au putut explica cu cuvinte proprii
semnificaţia cuvintelor.

Negăsind în vocabularul lor sinonimele pentru adjectivele

propuse, unii copii au recurs la creația artificială de
cuvinte, folosind modelele pe care le oferă limba română.
Astfel, pentru adjectivul ,,tainic” copii au găsit sinonimul
,,secretos”.
Cele mai mari dificultăţi, copiii le-au întîmpinat la
indentificarea corectă a sinonimelor pentru adjectivele
,,puhav” (7 copii – 28 %), ,,nostim” şi ,,dalb” (9 copii –
36%). S-au descurcat foarte bine și au găsit perechile de
cuvinte care se pronunță la fel dar cu înțeles total diferit:
colac-colac; liliac-liliac, etc.
Analizînd rezultatele, am constatat că nu toţi copii deţin
un vocabular bogat, activ şi nuanţat, nu stăpînsesc foarte
bine cuvintele cu sens apropiat sau cele cu sens opus. Se
observă tendinţa copiilor de a alcătui enunţuri
sărăcăcioase în cuvinte şi expresii frumoase, ceea ce arată
că au o exprimare lacunară şi nenuanţată.

O5 Analiza, interpretarea şi sistematizarea rezultatelor

cercetării

Realizînd experimentul de constatare am luat următoarele

calificative: nivel avansat, nivel mediu, nivel inferior. La
nivelul avansat în grupul experimental s-au plasat 41%,
aceşti copii dau dovadă de un vocabular vast, asigură un
dialog tematic coerent, bine structurat, îşi expun logic
ideile. Nivelul mediu este marcat de 46 %, aceşti copii se
caracterizează printr-o exprimare mai defectuoasă din
cauza lipsei unui vocabular bine dezvoltat. Nivelul
inferior este marcat de 13 % – copiii posedă un vocabular
dezvoltat, comit multe greşeli în exprimarea ideilor.
Analizînd rezultatele din cadrul experimentului de
constatare, putem susţine că nivelul de dezvoltare a
limbajului la copii se plasează la un nivel mediu.

Recomandări pentru managerii instituţiilor şcolare

De a asigura instituţiile preşcolare din Republica Moldova
cu literatura necesară în documentarea cadrelor didactice
cu privire la metodologia aplicării jocurilor didactice;
De a contribui la iniţierea cadrelor didactice în aplicarea
jocurilor didactice prin desfăşurarea unor cursuri de
perfecţionare sau schimbul de experienţă cu alte instituţii
şi pedagogi.

Recomandări pentru cadrele didactice

De a selecta jocurile didactice în strînsă legătură cu

conţinuturile curriculare şi particularităţile de vîrstă ale
grupei de copii;
De a diversifica jocurile didactice pentru dezvoltarea
vorbirii la preşcolari, fără a face exces de ele;
De a aplica jocurile didactice în conlucrare armonioasă cu
metodele tradiţionale şi strategiile didactice interactive.

Vă mulțumesc pentru atenție!

O6 Formularea concluziilor generale şi recomandărilor
practice

Vorbirea reprezintă modul în care se asimilează, se

integrează şi funcţionează limba la nivel individual, este
un indicator cert al capacităţii intelectuale, o dimensiune
esenţială a adaptării, fiind implicat în întreaga viaţă
psihică a individului, este instrument de gîndire, deoarece
gîndirea omului este una verbală, care nu numai că se
exprimă prin limbaj, ci se şi formează cu ajutorul lui,
contituie expresia şi realizarea conduitelor verbale.
Rolul jocului didactic în procesul instructiv educativ este
de neînclocuit. Deoarece calea explicaţiei, a demonstrării
este mai efectivă şi se pot obţine succese în învăţătură,
fără ca copilului să i se pară calea lungă şi anevoioasă.

În timpul organizării şi desfăşurării jocului didactic se

creează o atmosferă plină de voie bună şi de asemenea
trezeşte activismul şi favorizează dezvoltarea vorbirii, a
imaginaţiei creatoare, a memoriei, a gîndirii logice şi
totodată a atenţiei copiilor de vîrstă preşcolară.
Jocul didactic ca metodă de instruire devine un mijloc
eficient de verificare a gradului de însuşire a materiei de
studiu de către copii şi totodată serveşte pregătirii
micuţului pentru viaţă, cu ajutorul lui se formează toate
aspectele psihice şi fizice ale copilului, imaginaţia,
interesele, capacităţile lui minate, chiar şi necesităţile,
contribuind la dezvoltarea vorbirii.
Jocul didactic ocupă un rol esenţial în activitatea didactică
şi în pregătirea pentru viaţă şi activitatea profesională a
copilului ce se află în dezvoltare.