UNIVERSITATEA „DANUBIUS”

DIN GALAŢI
FACULTATEA DE DREPT

DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC I

Conf.univ.dr. Jana MAFTEI

3. DREPTUL TRATATELOR INTERNAŢIONALE

3.1. DEFINIŢIA, CLASIFICAREA ŞI

FUNCŢIILE TRATATULUI
Conținutul cursului
1. Noţiuni introductive de drept internațional public
2. Izvoarele dreptului internaţional public

3. Dreptul tratatelor internaţionale

4. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional

contemporan

5. Subiectele dreptului internaţional public

6. Teritoriul în dreptul internaţional

3. DREPTUL TRATATELOR INTERNAŢIONALE

3.1. Definiţia, clasificarea şi funcţiile tratatului

3.2. Elementele tratatului internaţional
3.3. Încheierea şi intrarea în vigoare a tratatului
3.4. Rezerva la tratatul internaţional
3.5. Efectele tratatului
3.6. Aplicarea tratatului în spaţiu şi timp
3.7. Încetarea efectelor tratatului
3.8. Interpretarea tratatelor
 3.8. INTERPRETAREA TRATATELOR

INTERPRETATIO - transpunerea sensului unui enunţ dintr-

un limbaj necunoscut într-unul cunoscut destinatarului
INTERPRETAREA JURIDICĂ - „ansamblul de operaţiuni
raţionale de abstragere, lămurire şi argumentare a sensului şi
semnificaţiilor normelor de drept formulate în textele legale în vigoare,
mijloacelor de probă şi principiilor dreptului, cu scopul justei lor aplicări
diferitelor situaţii din practică”
- „ansamblul mijloacelor, tehnicilor, instrumentelor şi metodelor prin
intermediul cărora devine posibilă aplicarea dreptului”
 3.8. INTERPRETAREA TRATATELOR
Interpretarea juridică comportă valenţe distincte generate de specificul
fiecărei ramuri de drept.
Schwarzenberger apreciază că interpretarea constituie „procesul prin care se
stabileşte caracterul juridic şi efectele consensului la care au ajuns părţile”
Edwin Glaser menţionează că a interpreta un tratat înseamnă „a desluşi
înţelesul textului său”:
 ce înseamnă a interpreta un tratat internaţional, adică problema obiectului
interpretării tratatelor;
 cine are calitatea de a interpreta tratatele internaţionale, de la cine emană
o anumită interpretare a unui text, ce autoritate, ce efecte juridice are
această interpretare, adică problema felurilor de interpretare a tratatelor;
 cum trebuie interpretate tratatele internaţionale, adică în ce constau
regulile de drept internaţional cu privire la interpretarea tratatelor.
Ion M. Anghel - acţiunea de cercetare şi de stabilire, fie a voinţei autorilor
textului de tratat, fie a semnificaţiei textului ca atare, fie a regulii, care în
tăcerea textului, ar trebui aplicată.
 3.8. INTERPRETAREA TRATATELOR
Forme de interpretare a tratatelor

realizată de către
toate părţile la tratat
colectivă în momentul
autentică adoptării textului
sau mai târziu
în funcţie de
autorul
interpretării unilaterală fiecare stat

realizată de un organ al unei organizații

internaţionale
neautentică (Adunarea generală a ONU interpretează
Carta ONU);
Interpretarea doctrinară
 3.8. INTERPRETAREA TRATATELOR
Forme de interpretare a tratatelor

are în vedere numai textul propriu-zis

interpretare
din tratat, considerându-se că voinţa
obiectivă
părţilor a fost clar exprimată în tratat
obiectul
interpretării

interpretare are în vedere găsirea adevăratei voinţe a

subiectivă părţilor
 3.8. INTERPRETAREA TRATATELOR
Forme de interpretare a tratatelor

interpretul constată că există

interpretare concordanţă între textul juridic şi
literală cazurile practice care pot fi încadrate
în ipoteza normei juridice

nu există concordanţă între textul legal şi

în funcţie de cazurile din practică, exprimarea fiind
interpretare
rezultatul restrânsă, în aceste condiţii interpretul
extensivă
interpretării trebuind să extindă aplicarea normei
juridice
nu există concordanţă între textul legal şi
cazurile din practică, exprimarea fiind
interpretare
prea largă, în aceste condiţii interpretul
restrictivă
trebuind să restrângă aplicarea normei
juridice
 REGULI ŞI PRINCIPII DE INTERPRETARE A
TRATATELOR
INTERPRETAREA GRAMATICALĂ - folosirea în interpretarea normei
juridice de drept internaţional a regulilor gramaticii referitoare la sintaxă,
morfologie, vocabular;

INTERPRETAREA SISTEMATICĂ - stabilirea înţelesului normei

juridice de drept internaţional dintr-un tratat prin raportarea acesteia la
integralitatea textului din care face parte, la instituţia juridică în care se
încadrează, ori alte dispoziţii de drept internaţional;

INTERPRETAREA ISTORICO-TELEOLOGICĂ - lămurirea sensului

clauzelor unui tratat luându-se în considerarea condiţiile istorice,
sociale, politice, necesităţile care au condus la adoptarea documentului
respectiv şi scopul pe care l-au urmărit statele, ca părţi la tratat, caz în
care trebuie avute în vedere lucrările pregătitoare pentru elaborarea
textului tratatului, dezbaterile privitoare la proiectul de tratat din cadrul
conferinţelor internaţionale, schimburile de note etc.
REGULI ŞI PRINCIPII DE INTERPRETARE A
TRATATELOR

INTERPRETAREA LOGICĂ, metodă care conduce la clarificarea

conţinutului unui tratat prin utilizarea raţionamentelor şi
argumentelor logicii formale:
- exceptio est strictissimae interpretationis ;
- generalia specialibus non derogant, specialia generalibus derogant ;
ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus;
- actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat;
- argumentum ad absurdum;
- argumentum per a contrario;
- argumentum a majori ad minus;
- argumentum a fortiori ratione
 CONVENŢIA DE LA VIENA DIN 1969

 Art.31 regula generală de interpretare a tratatelor: „un tratat trebuie să fie

interpretat cu bună-credinţă potrivit sensului obişnuit ce urmează a fi
atribuit termenilor tratatului în contextul lor şi în lumina obiectului şi
scopului său”:
 dacă textul tratatului este clar, nu trebuie să i se modifice înțelesul sub
pretextul de a i se respecta spiritul;
 termenilor folosiți în tratat trebuie să li se atribuie sensul lor obișnuit,
firesc și trebuie interpretați ținând cont de obiectul și scopul tratatului;
 unui termen i se va atribui un sens special dacă este stabilit că aceasta a
fost intenţia părţilor;
 se poate recurge la mijloace complementare de interpretare pentru a
exclude sensul ambiguu sau obscur al unor termeni sau interpretările ce
ar conduce la un rezultat vădit absurd sau neraţional.
 CONVENŢIA DE LA VIENA DIN 1969

 În situația în care un tratat a fost autentificat în două sau mai

multe limbi, textul său are aceeaşi valoare în fiecare din aceste
limbi, afară numai dacă tratatul nu dispune sau dacă părţile nu
convin că, în caz de divergenţă, unul din texte să aibă precădere
(art.33).
 Termenii unui tratat sunt presupuşi a avea acelaşi înţeles în
diversele texte autentice.
O versiune a tratatului în altă limbă decât cele în care textul a
fost autentificat nu va fi considerată drept text autentic decât
dacă tratatul prevede sau dacă părţile au convenit aceasta.