MODELAREA CUNOSTINTELOR

IN INGINERIA INTEGRATA A PRODUSULUI

George DRAGHICI

Universitatea "Politehnica" din Timisoara

Bdul Mihai Viteazul nr.1, 1900 Timisoara,
Tel: 056/19 18 09, Fax: 056/20 39 11, Email: draghici@mec.utt.ro

Abstract: The Integrated Engineering is defined as a methodology that allows the integrated and simultaneous design
of products, and the manufacturing and mentenability processes associated, taking in consideration from the beginning
all phases of the product life cycle, integrating the quality aspects, delays, costs, custom requirements etc. The creation
of a product model that include all the knowledge of the different professions which act are the achievement goal. The
multi-view product model and the modeling by features seems to require the best to the integration demands of the
design and manufacturing, and the recognition of the form features show a particular interest in process planing.

Cuvinte cheie: inginerie integrata, conceptie integrata, CAD, CAPP, CAM, model produs, entitati.

1. Introducere consumatoare de timp, iar pe de alta parte o optimizare

In ansamblul lor, sistemele de productie sunt intr-o
profunda schimbare, iar aceasta este determinata de o
serie de factori convergenti spre o singura maxima: a
realiza mai ieftin, produse de calitate superioara, fara a
polua. Acesti factori sunt efectul mondializarii, al
reducerii duratei de lansare pe piata a unui produs cat si
a duratei sale de viata, al luarii in consideratie a
mediului inconjurator, al cresterii puterii informatice
legate de retelele de comunicatie etc. [6].
Mondializarea pietelor se traduce prin deschiderea
frontierelor concurentei cu o oferta mai numeroasa, care
sporeste varietatea si reduce seriile de fabricatie.
Reducerea duratei de lansare pe piata a produsului a
evoluat paralel cu reducerea duratei sale de viata. Odata
cu micsorarea duratei de maturitate a produsului se trece
de la productia de masa la productia pe masura.
Concurenta provoaca in mod natural o cursa pentru
lansarea pe piata a noilor produse. Pentru a ramane
competitive, intreprinderile trebuie sa faca astazi dovada
unei foarte mari reactivitati, raspunzand rapid la aparitia
unui produs concurent prin transformarea propriul
produs.
Pentru a castiga in productivitate, dupa epuizarea
solutiilor la nivelul productiei, fabricantii au inteles ca
un nou mod de organizare a procesului de conceptie ar
permite pe de o parte reducerea la maxim a intoarcerilor
globala a produsului.
In sfarsit, un element cheie al evolutiei tehnologice a
acestor ultimi ani este, bineinteles, democratizarea
calculatorului, care ofera posibilitatea fiecarui utilizator,
de diferite profesii, sa foloseasca programe adecvate, sa
lanseze aplicatii la distanta, sa foloseasca retele de
calculatoare pentru a micsora timpul de raspuns.
Conceptia produsului, a procesului sau de fabricatie si
fabricatia asistata de calculator (CAD/CAPP/CAM) au ca
domeniu de aplicatie ansamblul procesului de dezvoltare
de noi produse si acopera deci aspectele de conceptie,
fabricatie si legatura dintre ele. Se considera ca aceasta
este tehnologia care foloseste informatica in ansamblul
activitatilor procesului de conceptie si fabricatie [4]:
• elaborarea anteproiectului (caietul de sarcini, solutiile
tehnologice, verificarea conditiilor, schema de
principiu etc.);
• elaborarea proiectului (solutiile fizice, calculele de
rezistenta etc.);
• pregatirea fabricatiei (elaborarea procesului de
fabricatie);
• fabricatia (comanda numerica, planificarea si
conducerea operatiilor in atelier, controlul calitatii
etc.);
• mentenanta (realizarea instructiunilor de utilizare a
produsului, gestiunea service-ului in perioada de
garantie etc.).
 O astfel de abordare a procesului de dezvoltare de
noi produse este denumita inginerie integrata. Termenul
a cunoscut o anumita evolutie, de la Computer Aided
Acquisition and Logistic Support (CALS), Concurrent
Engineering (CE) sau Simultaneous Engineering (SE),
la Integrated Product Development (IPD).
Ingineria integrata este definita ca o metodologie ce
permite conceptia integrata si simultana a produselor si
a proceselor de productie si de mentenanta asociate.
Aceasta asigura luarea in considerare, inca de la origine,
a tuturor fazelor ciclului de viata ale produsului,
incepand cu conceptia si terminand cu eliminarea sa,
integrand problemele de calitate, termene, costuri,
exigente ale utilizatorului etc.
2. Modelarea produsului
2.1. Principiul modelului de produs
Modelarea produsului consta in descrierea unui obiect
nu numai din punct de vedere pur geometric, ci si in
functie de un oarecare numar de caracteristici, fie
functionale, fie legate de fabricatia sa etc. Un model de
produs contine deci [4], [5], [6]:
• informatii geometrice, care pot corespunde cu ceea
ce se manipuleaza in modelele de solide;
• informatii tehnologice, de exemplu operatii de
prelucrare (strunjire, gaurire, frezare, filetare,
tarodare) care dau o informatie mai completa asupra
intregii forme geometrice sau a unei parti a acesteia;
• informatii de precizie, care expliciteaza tolerantele
de fabricatie in raport cu forma ideala;
• informatii de material, care indica tipul de material
si proprietatile sale;
• informatii administrative, care usureaza gestiunea
obiectului (referinta, furnizori, existenta in stoc).
Daca in prezent se vorbeste mult despre aceasta
modelare, aceasta este, fara indoiala, pentru doua
motive:
• modelele geometrice fiind relativ bine stapanite se
poate avea in vedere luarea in considerare si a altor
aspecte, pentru a integra cat mai repede cu putinta
ansamblul constrangerilor legate de conceptia,
fabricatia si mentenanta produselor;
• progresele inregistrate in ingineria programarii
faciliteaza luarea in consideratie a modelelor
multirestrictii, modelarea orientata pe obiecte fiind o
componenta promitatoare, chiar daca utilizarea ei in
sistemele CAD/CAM ramane partiala.
Modelarea produsului are ca obiectiv sa evite doua
deficiente ale modelorilor geometrici:
• nivelul de informatii limitat la geometrie;
• definirea precisa a acestei geometrii.
Obiectivul este, intradevar, de a se ajunge la stocarea
informatiilor referitoare la un obiect intr-o structura
centralizata de inalt nivel, imbogatita si exploatata de
catre toti cei care intervin in ciclul de viata al
produsului. Se urmareste astfel integrarea ansamblului
activitatilor de productie, mai bine decat s-ar face prin
procedee de interfatare sau de normalizare. Totusi,
aceasta integrare, atat de dorita, este inca departe de a fi
realizata.
2.2. Modelul de produs multivederi
Unul dintre cele mai interesante modele de produs
propuse pana in prezent este modelul multivederi [5], care
integreaza ciclul de viata al produsului in faza de
conceptie, prin integrarea ansamblului de profesii care
intervin. El se bazeaza pe ingineria integrata, permitand
interventia simultana a tuturor participantilor la conceptia
produsului.
Modelorul de conceptie integrata (fig. 1) trebuie:
• sa permita folosirea unei structuri de date "produs",
• sa fie capabil sa stocheze elementele manipulate
apartinand deferitelor specialitati,
• sa memoreze interactiunile intre aceste elemente, si sa
le poata restitui diferitilor participanti in functie de
cerinte,
• sa permita propagarea restrictiilor intre participanti.
Baza
de date Profesia Profesia Profesia
A B C
Figura 1. Sistemul de conceptie integrata
Realizarea unui astfel de modelor necesita:
• descrierea obiectelor (entitatilor) care trebuie
manipulate,
• elaborarea demersului de conceptie asociat acestui
context de integrare,
• elaborarea modelului de produs,
• implementarea modelului intr-un context de statii de
lucru cooperante.
Conceptia unui produs incepe de la caietul de sarcini
care descrie functionalitatile dorite. Intr-o prima etapa, de
conceptie initiala, se defineste graful functional-structural.
Cea de-a doua faza corespunde conceptiei detaliate, care
face obiectul unei veritabile faze de integrare a diferitelor
profesii ce concura.
Modelul de produs defineste structurarea si asocierea
elementelor (componentelor) intr-un sistem, precizand
interfetele (legaturile) elementelor cu exteriorul.
Asocierea elementelor este realizata de-a lungul
legaturilor prin uniuni (relatii). In structura modelului de
produs (fig. 2):
• componentul reprezinta un ansamblu material
identificabil, putand fi o parte a unei piese (dantura
unei roti dintate), o piesa unica (roata dintata) sau un
grup de piese (cutia de viteze). El va fi schematizat
printr-un dreptunghi care contine denumirea.
• legatura este o caracteristica a unui component, care
permite o privire exterioara asupra componentului
(cercul de divizare al danturii, alezajul rotii dintate,
arborele de intrare al cutiei de viteze). Legatura va fi
schematizata printr-un oval care contine denumirea.
• relatia exprima o uniune intre doua sau mai multe
legaturi. Ea este reprezentata printr-un dreptunghi
rotunjit care contine denumirea.
 component component
legãturã legãturã
legãturã relaþie legãturã
legãturã legãturã
legãturã
Figura 2. Structura modelului de produs
Modelul de produs multivederi (fig. 3) reprezinta
produsul vazut din punctul de vedere specific al fiecarui
specialist participant la conceptie.
AXA VEDERILOR
Figura 3. Modelul de produs multivederi
2.3. Modelarea prin entitati
2.3.1. Conceptul de entitate
Conceptul de entitate se dovedeste pertinent pentru
structurarea cunostintelor diferitelor profesii care
intervin in conceptia produsului.
Astfel, o definitie generala data entitatii poate fi [6]:
entitatea este o grupare semantica caracterizata printr-
un ansamblu de parametri, folosita pentru a descrie un
obiect ce nu poate fi descompus, relativ la una sau mai
multe activitati legate de conceptia si utilizarea unui
produs, precum si a procesului si sistemului sau de
fabricatie.
2.3.2. Categoriile de entitati
Este evident faptul ca nu se poate realiza un mijloc de
conceptie integrata fara a cunoaste vocabularul fiecarei
profesii care intervine, obiectele manipulate fiind
entitati specifice fiecarei specialitati.
Categoriile de entitati care se disting sunt
urmatoarele [5], [6]:
• entitati de baza,
• entitati de conceptie,
• entitati de fabricatie.
2.3.2.1. Entitatile de baza sunt clasate in 4
domenii, ce corespund celor 4 puncte de vedere
specifice (geometric, cinematic, al interactiunilor, al
materialului).
Entitatile de forma geometrica regrupeaza formele
geometrice definite matematic: punctul, linia, suprafata,
volumul. Acestea sunt entitatile manipulate uzual de catre
modelorii actuali. Pentru a defini un solid, un element al
unui mecanism sau al unui sistem se utilizeaza entitatile
"piesa".
Entitatile cinematice permit caracterizarea legaturilor
existente intre diversi solizi, atat prin mobilitatea
cinematica admisa de legatura cat si de torsorul eforturilor
interne transmisibile.
Entitatile de sarcina permit specificarea actiunilor ce
pot exista la contactul dintre doua suprafete sau dintre o
suprafata si mediul exterior. Aceste actiuni pot fi
deplasari sau forte impuse.
Entitatile de material regrupeaza caracteristicile
fiecarui material utilizabil la constructia unui sistem, care
permite definirea comportamentului pieselor. Aceste
caracteristici pot fi mecanice (modulul de elasticitate,
rezistenta la rupere, densitatea etc.), electrice
(conductivitatea etc.), termice, chimice, de prelucrabilitate
etc., fiecare privind o anumita profesie participanta la
conceptia integrata a produsului.
2.3.2.2. Entitatile de conceptie sunt acelea prin
care se materializeaza functiile exprimate in caietul de
sarcini.
Entitatile functionale incorporeaza functiile din caietul
de sarcini functional al produsului. Un modelor functional
cuprinde o lista de entitati functionale la care sunt cuplate
diferite functii rezultate in practica, cum sunt: a contine, a
transporta, a controla, a suporta, a localiza, a conduce, a
ghida, a limita, a lubrifia, a atasa etc.
Entitatile piele definesc suprafetele principale ale unei
piese, care indeplinesc un anumit rol functional,
cinematic, dar si estetic sau de securitate.
Entitatile schelet sunt elementele topologice care
formeaza osatura piesei, permitand, in completarea
entitatilor de piele, descrierea fluxului de material in faza
de conceptie. O entitate schelet leaga doua entitati piele, o
entitate piele si o alta entitate schelet sau doua entitati
schelet.
Entitatile sectiune completeaza entitatile schelet
pentru a permite caracterizarea mecanica a piesei.
Entitatile topologice exprima relatiile topologice intre
si in cadrul entitatilor (relatii intre lungimi, adancimi,
diametre, suprafete, muchii etc.). Gestiunea acestor
entitati este diferita, in functie de tipul de modelor folosit.
Intr-un mediu orientat obiect mecanismul de mostenire
este folosit de modelorul pe baza de entitati, in timp ce
intr-un modelor fara structura obiect, parametrii sunt
direct legati intre ei.
Entitatile de precizie sau de toleranta reflecta
abaterile in raport cu forma/marimea nominala. Se
disting: entitati de toleranta cuplate la un parametru al
unei entitati de forma (ex. toleranta diametrului unei
gauri), entitati de toleranta care au un efect asupra relatiei
intre elementele geometrice apartinand aceleasi entitati de
forma (ex. paralelism) sau entitati de toleranta cuplate la
una sau mai multe relatii intre entitati de forma.
Entitatile abstracte sunt folosite atunci cand un mare
numar de entitati nu vor fi cunoscute inainte de sfarsitul
procesului de conceptie.
2.3.2.3. Entitatile de fabricatie urmeaza sa
permita tehnologului sa se exprime in propriul sau
limbaj.
Entitatile de prelucrat sunt folosite pentru toate
suprafetele care au un anumit raport cu operatiile de
prelucrare (strunjire, gaurire, filetare, frezare, rectificare
2.3.3. Conceptia prin entitati
Conceptia prin entitati se bazeaza pe folosirea entitatilor
care se gasesc intr-o librarie, acestea atasandu-se
modelului in curs de dezvoltare, dandu-se valori
parametrilor entitatilor [6].
In figura 5 se prezinta o clasificare a entitatilor de

completã
de revolutie
partialã
gaurã prismaticã

alta

cu atribute
suprafatã
fãrã atribute
completã
explicitã alta
de revolutie
partialã
cavitate prismaticã

alta
completã
de revolutie
partialã
în relief prismaticã

Entitate alta

de revolutie

prismaticã
genericã
alta de revolutie

curbã liniarã
implicitã alta
fatã alta

modificare muchie

vârf

Figura 5.

etc.).
Entitatile de prindere a piesei sunt folosite pentru
pozitionarea si fixarea piesei in timpul prelucrarii.
Entitatile de semifabricat se refera la suprafetele
obtinute la elaborarea semifabricatului printr-un anumit
procedeu (forjare, matritare, turnare etc.). Acestea pot
deveni entitati de prelucrat in cazul entitatilor piele sau
se pot regasi integral la piesa finala in cazul unor entitati
schelet.
Entitatile de asamblare sunt folosite pentru
reprezentarea ansamblului sub forma unei geometrii
care ia in considerare relatiile spatiale existente intre
componente: orientarea relativa a piesei, suprafetele de
interactiune, relatiile cinematice, ajustajele care se
formeaza.
forma.
Pertinenta metodei este dovedita prin urmatoarele:
• naturaletea metodei: in metoda clasica, chiar de la
inceperea conceptiei proiectantul are in minte
majoritatea entitatilor; din pacate, obligatia de
precizare a geometriei il determina sa faca alegeri
implicite sau inconstiente;
• stocarea semanticii specialitatii, contrar a ceea ce se
intampla in conceptia clasica, unde informatiile sunt
pierdute in timpul convertirii ideii proiectantului in
date informatice CAD;
• modificarile sunt usurate prin fenomenul de
asociativitate: schimbarea valorii unui parametru al
entitatii antreneaza actualizarea modificarilor asupra
 piesei complete, prin propagarea restrictiilor asociate
sau eventuala verificare a coerentelor etc.
Aceste remarci explica de ce aceasta metoda este
promitatoare in ceea ce priveste integrarea
CAD/CAPP/CAM.
3. Integrarea conceptiei si fabricatiei
3.1. Moduri de abordare
Interpretarea informatiilor CAD astfel ca ele sa aiba un
sens pentru CAM constituie una din problemele majore.
Integrarea conceptiei si fabricatiei este abordata in trei
moduri [3]:
Prima abordare consta in conceperea directa a
produsului in termen de entitati de prelucrat, pentru care
procesele elementare sunt cunoscute implicit. Aceasta
solutie are avantajul cuplarii directe CAD/CAM, dar
obliga proiectantul produsului sa foloseasca mijloacele
tehnologului, existand divergente geometrice si
semantice intre entitatile de conceptie si cele de
fabricatie.
A doua abordare consta in recunoasterea entitatilor
de prelucrat pornind de la modelul CAD, fie prin
convertirea prealabila a entitatilor de conceptie in
entitati de fabricatie, fie prin descompunerea volumelor
elementare in celule care se asociaza pentru
recunoasterea entitatilor de fabricatie, fie prin aplicarea
unui rationament geometric pentru analizarea
prelucrabilitatii entitatilor de forma extrase. Aceasta
abordare are deci avantajul de a lasa proiectantului
libertatea folosirii mijloacelor cele mai adecvate, dar
odata cu cresterea complexitatii modelului de produs,
adica a lagaturilor topologice si geometrice, apar
probleme combinatorii. De asemenea, interactiunile
dintre entitatile de forma nu sunt identificate, ceea ce
determina dificultati de convertire si recunoastere.
A treia abordare consta intr-un mecanism de
extragere a entitatilor de prelucrat pornind de la un
model de cunostinte pe baza de restrictii. Aceasta
solutie are avantajul de a fi generica si nu impune
existenta unei liste de entitati sau de forme care trebuie
recunoscute. Interactiunile topologice, geometrice si de
tolerante sunt neglijate. Aceasta ipoteza permite
considerarea entitatilor extrase si recunoscute ca fiind
independente si deci asocierea mai usoara a unui proces
elementar de prelucrare la formele recunoscute.
Identificarea acestor interactiuni si utilizarea
proprietatilor care le sunt asociate permite imbogatirea
continutului semantic al fiecarei entitati si deci
rezolvarea problemelor de extragere. Entitatile primare
definite sunt: entitatile de forma (ansamblul fetelor
legate prin muchii concave), entitatile de precizie
(ansamblul fetelor legate prin restrictii de tolerante) si
entitatile tehnologice (ansamblul fetelor avand
caracteristici comune). Analiza prelucrabilitatii acestor
entitati permite imbogatirea acestui model de informatii
geometrice relativ la scule, dispozitive si masini-unelte.
3.2. Conceptia prin entitati de prelucrat
O notiune fundamentala ce poate fi folosita inca din
etapa de conceptie a produsului este, asadar, aceea de
entitate de prelucrat. Aceasta consta [2] dintr-o forma
geometrica si un ansamblu de specificatii pentru care un
proces elementar este cunoscut, acest proces fiind
quasiindependent de procesele elementare ale altor
entitati.
Definitia data permite unele comentarii:
• o forma geometrica consta dintr-un ansamblu de
suprafete si de volume rezultate din deplasarea unei
scule;
• un ansamblu de specificatii inglobeaza toate
informatiile necesare realizarii entitatii;
• un proces elementar este cunoscut nu implica in mod
obligatoriu ca el sa fie unic si perfect determinat;
definind o entitate, un expert in fabricatie stie ca exista
un proces elementar asociat, a carui determinare
precisa va fi in resortul generatorului automat de
proces de prelucrare;
• impunerea ca acest proces sa fie quasiindependent de
procesele elementare ale altor entitati este
fundamental; aceasta permite, pe de o parte,
generatorului de proces sa lucreze asupra unei entitati
izolate, fara grija influentarii proceselor elementare
ale entitatilor invecinate, dar limiteaza, pe de alta
parte, posibilitatile de a crea entitati.
In consecinta, entitatea de prelucrat este determinata
de doua conditii:
• existenta unui proces elementar de prelucrare;
• independenta dintre procesele elementare de
prelucrare.
Definitia entitatii de prelucrat a fost dezvoltata si
aprofundata astfel [1]: entitatea de prelucrat este
ansamblul de suprafete extrase din piesa, impreuna cu
ansamblul de specificatii ale acestora, pentru care exista
o metoda de conceptie a procesului de prelucrare a carui
generare este independenta de procesul de prelucrare al
altei entitati.
Definitia permite recunoasterea si extragerea automata
a entitatilor de prelucrat pornind de la modelul geometric
al piesei, in vederea generarii automate a procesului de
prelucrare, realizand deci o cuplare a sistemelor
CAD/CAM.
3.3. Recunoasterea entitatilor de forma
3.3.1. Interesul pentru entitatile de forma
Recunoasterea entitatilor de forma (form features)
prezinta un interes particular in etapa de pregatire a
fabricatiei. In locul utilizarii unei modelari de produs
incepand de la conceptie, la terminarea acestei faze i se
pot aplica modelului furnizat algoritmi de recunoastere a
entitatilor de forma. Cu ajutorul informatiilor calculate se
poate ajunge la extinderea acestui model, astfel incat sa se
apropie de o modelare de produs, adica de o structura de
inalt nivel, continand in plus fata de descrierea formei
piesei, informatii complementare asupra anumitor zone,
profitabile mai ales pentru fabricatie [4].
Descrierea unei entitati de forma tine de doua aspecte:
• forma sa (geometrie, topologie si categorie);
• informatii complementare asupra semnificatiei sau
functionalitatii sale, chiar daca acestea din urma nu
intervin inca in algoritmi si metode.
 Studiul recunoasterii entitatilor de forma se inscrie
in cadrul mai larg al intelegerii automate a unei piese.
Interesul este deci imediat, deoarece cu cat este mai
buna aceasta intelegere, cu atat sunt mai mari
posibilitatile de automatizare, mai rapida este productia,
deci mai mare va fi rentabilitatea.
In cazul in care intereseaza entitatile de forma, si in
particular detectarea lor inaintea etapei de pregatire a
fabricatiei, aceasta prezinta avantajele urmatoare:
• reducerea, chiar suprimarea interventiei umane, pana
la strictul necesar pentru interpretarea modelelor
furnizate de conceptie, si deci reducerea riscului de
erori;
• alegerea automata a sculelor;
• calculul traiectoriei de apropiere si de lucru a sculei;
• parametrarea procesului de prelucrare pe tip de
entitate;
• analizarea posibilitatii de fabricatie;
• clasificarea pieselor si compararea obiectelor.
Pentru recunoasterea automata a entitatilor este
necesar un program de tratare si decodare a bazei de
date a modelorilor de solide, in vederea regasirii
formelor geometrice corespunzatoare functionalitatilor
particulare. Aceste functionalitati, la care trebuie sa
raspunda un sistem de recunoastere a entitatilor, sunt:
• cercetarea structurii de date permitand cuplarea
modelelor geometric / topologic;
• extragerea entitatilor recunoscute din structura de
date (stergerea din structura de date a portiunii
modelului asociata la entitatea recunoscuta);
• determinarea parametrilor entitatilor (diametrul
gaurii, adancimea cavitatii etc.);
• completarea modelului geometric de entitati
(adaugarea de primitive pentru inchiderea volumelor
etc.);
• combinarea entitatilor simple pentru obtinerea
entitatilor de inalt nivel.
3.3.2. Metodele de recunoastere a entitatilor
Dintre metodele de recunoastere a entitatilor, cele mai
importante sunt [6]:
Metodele de selectionare. Ele sunt folosite pentru
generarea traiectoriilor sculei in frezarea 2,5D. Piesa
este orientata astfel ca directiile principale ale entitatilor
ei sa coincida cu cele 3 axe de frezare. Volumul piesei
este sectionat in felii, paralel cu planul X-Y, la diferite
valori Z, aparand limitele piesei sub forma de profile de
intersectie. Aceste profile servesc la generarea de cod .
Descompunerea convexa. Aceasta metoda este
algoritmica si propune descompunerea unui volum prin
substragerea componentelor sale convexe. Procesul se
reitereaza asupra volumelor obtinute, pana la obtinerea
unui rezultat nul. Volumele astfel obtinute sunt opuse
algebric pentru a obtine entitati de prelucrare.
Descompunerea celulara. Aceasta metoda
efectueaza diferenta booleana intre modelul
corespunzator semifabricatului si modelul geometric al
piesei. Rezultatul acestei operatii reprezinta volumul
total de indepartat, dar acest volum trebuie descompus
in mici celule corespunzatoare operatiilor de prelucrare
specifice.
Pe de alta parte [4], metodele de recunoastere a
entitatilor intr-un model depind de tipul de reprezentare:
• cu un model prin limite sau frontiere (B-Rep) se vor
utiliza mai ales relatiile de adiacenta intre fete
(informatii topologice) si unghiurile intre acestea din
urma (informatii geometrice);
• cu o reprezentare prin arbore de constructie (CSG) se
va cauta restructurarea arborelui in asa fel incat sa
apara operatii de diferenta, asimilabile adesea cu
indepartarea de material;
• cu un model matematic extragerea pune probleme mai
complicate, iar tendinta este de a furniza conceptorului
mai degraba mijloacele care sa-i permita modelarea
caracteristicilor de forma dorite.
Aria algoritmilor aferenti modelelor B-Rep este inca
superioara celei a algoritmilor modelelor CSG. Nu este
mai putin adevarat ca arborii CSG raman promitatori prin
reprezentarea concisa si concentrata pe care o ofera
caracteristicilor de forma, acest tip de aranjament
pretandu-se bine la modificari (deplasari, deformari ale
caracteristicii). Nici unul dintre algoritmii de extragere nu
este insa pe deplin satisfacator. Solutia consta poate in
evitarea acestei etape de calcul, propunandu-i-se direct
conceptorului facilitati de integrare a caracteristicilor in
piesa. Acest rationament impins la extrem conduce la
limitarea mijloacelor de conceptie in functie de mijloacele
de fabricatie.
4. Concluzii
Ingineria integrata este o metodologie care tinde sa aduca
spre amonte cunostintele profesiilor care intervin in aval
de proiectare, ca pregatirea fabricatiei, productia,
comercializarea. Ea implica participarea efectiva, de la
primele faze de conceptie, a specialistilor de diferite
profesii. Pe scurt, conceptia colaborativa sau co-conceptia
produselor si a proceselor asociate se desfasoara atat in
spatiu, prin intalnirea expertilor diferitelor profesii, cat si
in timp, prin organizarea paralela a activitatilor. In acest
mod se pune in prezent problema dezvoltarii de noi
produse, abordarea integrata asigurand scurtarea
termenelor de conceptie si lansare a produselor, cresterea
calitatii acestora, reducerea costurilor de productie.
Bibliografie
[1] B. Anselmetti, A. Chep, K. Mawussi, F. Villeneuve –
Approche entité-état pour la conception de processus
d'usinage, International Conference on Integrated Design
and Manufacturing in Mechanical Engineering, IDMME
'96, pg. 593-602, Nantes, 1996.
[2] P. Bourdet - Introduction générale à la conception
automatique de gamme d’usinage, Gamme automatique
en usinage, pg. 7-18, Hermès, Paris, 1990.
[3] A. Chep, N. Anwer – Un modèle de connaissances à
base de contraintes pour l'élaboration de processus
d'usinage des entités interagissantes, IDMME '98, pg.
1161-1168, Compiègne, 1998.
[4] Y. Gardan - La CFAO, Hermès Paris, 1992.
[5] S. Tichkiewitch, E. Chapa – Un modèle multi-vues
pour la conception intégrée, Congrès International de
Génie Industriel, pg. 1989-1998, Montréal, 1995.
[6] M. Tollenaere – Conception de produits mécaniques,
Hermès, Paris, 1998.