Seca-i-ar inima-n el, De la Nistru pân’ la Tisa Cum duşmanii mi te seacă Tot românul plânsu-mi-s-a, Săraca ţară, săracă! Că nu mai poate străbate Ştefane, Măria ta, De-atâta străinătate Lasă Putna, nu mai sta, Din Hotin şi pân’ la Mare Las’ arhimandritului Vin Muscalii de-a călare, Toată grija schitului, De la Mare la Hotin Lasă grija gropilor Calea noastră ne-o aţin Dă-o-n seama popilor Şi Muscalii şi Calmucii La metanii să tot bată, Şi nici Nistrul nu-i înneacă Ziua toată, noaptea toată, Săraca ţară, săracă! Să se-ndure Dumnezeu Din Boian la Cornu Luncii Ca să-ţi mântui neamul tău… Jidoveşte-nvaţă pruncii Tu te-nalţă din mormânt Şi sub mână de jidan Să te-aud din corn cântând Sunt românii lui Ştefan. Şi Moldova adunând Că-ndărăt tot dă ca racul Adunându-ţi flamurile Fără tihnă-i masa lui Să se mire neamurile; Şi-i străin în ţara lui. De-i suna din corn odată Din Braşov pân’la Abrud Ai s-aduni Moldova toată Vai ce văd şi ce aud Stăpânind ungurul crud De-i suna de două ori Iar din Olt până la Criş Vin şi codri-n ajutor; Nu mai este luminiş De-i suna a treia oară De greul suspinelor Toţi duşmanii or să piară De umbra străinilor, Daţi în seama ciorilor De nu mai ştii ce te-ai face Ş-a spânzurătorilor. Sărace român, sărace! Ştefane, Măria Ta, De la Turnu-n Dorohoi Lasă Putna, nu mai sta Curg duşmanii în puhoi Că te-aşteaptă litvele Şi s-aşează pe la noi; Să le zboare tigvele Să le spui molitvele Şi cum vin cu drum de fier Pe câţi pari, pe câţi fuştei Toate cântecele pier Căpăţani de grecotei Zboară paserile toate Grecoteii şi străinii De neagra străinătate Mânca-le-ar inima câinii Numai umbra spinului Mânca-le-ar ţara pustia La uşa creştinului Şi neamul nemernicia Codrul geme şi se pleacă Cum te pradă, cum te seacă Şi izvoarele îi seacă Săraca ţară, săracă! Săraca ţară, săracă! Cine ne-a adus jidanii Această variantă a Doinei , extrem de puţin Nu mai vază zi cu anii cunoscută astăzi, este preluată din Şi să-i scoată ochii corbii cartea Mihai Eminescu – poezii tipărite in Să rămâie-n drum ca orbii timpul vieţii, vol. III, note şi variante, ediţie Cine ne-a adus pe greci critică îngrijită de Perpessicius, cu N-ar mai putrezi în veci reproduceri după manuscrise, Editura Cine ne-a adus Muscalii Fundaţiei Regale, Bucureşti, 1944. Prăpădi-i-ar focul jalei Să-l arză, să-l dogorească Neamul să i-l prăpădească, Vasile Zărnescu