Pal Carmen- Andreea

PSH, PV2, 14LF172

Modele ale îmbătrânirii cu succes

Ultimul ciclu al vieții, bătrânețea, care nu este de dorit, dar este inevitabil, începe după 65
de ani (Crețu, 2005). În contextual numărului tot mai mare de adulți vârstnici activi și sănătoși,
conceptual de îmbătrânire s-a modificat, ideea că îmbătrânirea este rezultatul proceselor
inevitabile, intrinseci ale pierderii și ale deteriorării fiind înlocuită de „îmbătrânirea frumoasă”
sau „optimă” (Papalia, Olds & Feldman, 2010).

Îmbătrânirea cu success este definită ca având trei component principale: probababilitatea

scăzută de apariție a bolilor și a dizabilităților corelate cu bolille, capacitatea ridicată de
funcționare cognitivă și fizică și implicarea activă în viață, în activități sociale și productive. Cei
care îmbătrânesc frumos tind să aibă sprijin social, care contribuie la sănătatea psihică (Rowe &
Kahn, 1997).

Există mai multe teorii și cercetări clasice și actuale despre îmbătrânirea frumoasă.

Primele două teorii sunt teoria dezimplicării și teoria activității. Prima susține că
îmbătrânirea aduce în mod normal o reducere treptată a implicării sociale și o preocupate mai
mare pentru propria persoană, în timp ce, conform celei de-a doua, cu cât vârstnicii rămân mai
active, cu atât îmbătrânesc mai frumos.

Cumming și Henry (cit. în Papalia și colab., 2010) sunt cei care au avansat teoria
dezimplicării, considerând dezimplicarea o condiție universală a îmbătrânirii. Ei susțineau că
deteriorarea funcționării cognitive și conștiința apropierii morții determină retragerea treptată din
rolurile sociale, instalarea introspecției și potolirea emoțiilor. Această teorie a primit prea puțină
susținere din partea cercetărilor și a dispărut din literature empirică (Papalia și colab, 2010).

Teoria activității se află la polul opus și corelează activitatea cu mulțumirea față de

viață. Persoana are cu atât mai puține șanse să fie mulțumită cu cât este mai mare pierderea de
roluri sociale (prin pensionare, văduvie, infirmitate etc.) cu care tind să fie corelate activitățile.
Astfel, cei care îmbătrânesc bine sunt cei care își păstrează cât mai multe activități sau le găsesc
substitute celor pierdute (Neugarten, Havinghurst & Tobin, 1968, cit. în Papalia și colab., 2010).
Aceasă teorie este considerată acum excesiv de simplistă iar asocierea generală a activității cu
satisfacția a fost respinsă de existența unor oameni dezimplicați, dar foarte bine adaptați. Deși
activitatea ar putea da rezultate foarte bune pentru majoritatea, pentru alții poate fi potrivită
dezimplicarea, generalizarea fiind considerată riscantă (Papalia și colab., 2010).

Teoria continuității a fost propusa de Robert Atchley (cit. în Papalia și colab., 2010) și
subliniează nevoia oamenilor de a păstra o legătură între trecut și prezent, considerând astfel că
activitatea nu este important în sine, ci în măsura în care reprezintă continuarea unui stil de viață.
Cei care au fost mereu active și implicați ar putea considera important să aibă, în continuare, un
 Pal Carmen- Andreea
PSH, PV2, 14LF172

nivel ridicat de activitate, mulți pensionari fiind foarte fericiți când au activități similare celor pe
care le făceau cu plăcere în trecut, în timp ce oamenilor care au fost mai puțin activi li s-ar putea
portivi mai bine doar să privească liniștiți lumea (Papalia și colab., 2010).

Unii cercetători consideră productivitatea ca fiind cheia îmbătrânirii cu success,

vârstnicii care se simt utili având o probabilitate mai mare de a rămâne sănătoși și în viață.
Activitățile sociale și cele productive sunt corelate cu fericirea autoevaluată și cu funcționare
fizică mai bună, în timp ce activitățile solitare (precum lectura sau lucrul de mână) nu au adus
beneficii fizice, dar au fost corelate cu fericirea (Menec, 2003, cit. în Papalia și colab., 2010).

Baltes (cit. în Papalia, 2010) consideră că îmbătrânirea cu success presupune

optimizarea selectivă cu compensare. Acest model le permite adulților să își conserve resursele
selectând activități sau obiective mai semnificative și mai puține, spre care să își canalizeze
eforturile, optimizând, exploatând la maximum resursele de care dispun pentru a-și atinge
obiectivele și compensând pierderile prin mobilitatea resurselor în modalități alternative (Baltes
& Baltes, 1990, cit. în Papalia și colab., 2010). Din acest model a fost lansată și teoria
selectivității socio- emoționale, confrm căreia adulții devin mai selective în ceea ce privește
contactele sociale, păstrând în jurul lor doar persoanele care le pot împlini cel mai bine nevoile
curente de mulțumire emoțională. Vârstnicii cu resurse mai bogate au o probabilitate mai mare
de a rămâne active și de a folosi strategii OSC pentru a se adapta la pierderile îmbătrânirii, dar și
la cei mai săraci în resurse aceste strategii pot atenua pierderile și să sporească starea de bine
(Papalia și colab., 2010).

Controversa privind ceea ce înseamnă îmbătrânirea cu success și ceea ce contribuie la

starea de vine la bătrânețe nu este și s-ar putea să nu fie niciodată încheiată. Trebuie menționat
faptul că toate aceste definiții ale îmbătrânirii cu succes sunt încărcate de valori, termenii putând
să îi împovăreze pe vârstnici, facând asupra lor presiuni. Conceptul de îmbătrânire frumoasă nu
acordă suficentă atenție restricțiilor care pot limita alegerile unui stil de viață, precum accesul la
educație bună sau circumstanțe favorabile. Un rezultat neintenționat al etichetării adulților
vârstnici ca îmbătrânind sau nu frumos ar putea fi injosirea bătrâneții însăși și negarea
importanței acceptării sau a adaptării la ceea ce nu poate fi schimbat (Papalia și colab., 2010).

Un singur lucru este clar: oamenii sunt foarte diferiți în ceea ce privește felul cum pot
trăi, traiesc și vor sa trăiască în anii de la sfârșitul vieții (Papalia și colab., 2010).
 Pal Carmen- Andreea
PSH, PV2, 14LF172

Bibliografie
Papalia, D.E., Olds, S.W., Felman, R.D. (2010). Dezvoltarea psihosocială la vârsta a
treia. Dezvoltarea umană (p. 584-610). București, Editura Trei

Crețu, T. (2005). Ciclul bătrâneții. Psihologia adolescentului și adultului. Note de curs

(p. 107-123). Ministerul Educației și Cercetării

Rowe J., & Kahn R. (1997, August 01). Successful Aging. The Gerontologist, 37(4), 433-
440. Accesat 18 mai 2018 la https://academic.oup.com/gerontologist/article/37/4/433/611033
 Pal Carmen- Andreea
PSH, PV2, 14LF172

John W. Rowe, Robert L. Kahn; Successful Aging, The Gerontologist, Volume

37, Issue 4, 1 August 1997, Pages 433-
440, https://doi.org/10.1093/geront/37.4.433