Mioriţa (Vasile Gura nu-ţi mai tace!

Mult zice cu drag; Pe toţi întrebând

Alecsandri) Ori iarba nu-ţi place, Fluieraş de os, Şi la toţi zicând:
Ori eşti bolnăvioară, Mult zice duios; "Cine-a cunoscut,
Pe-un picior de plai, Drăguţă mioară? Fluieraş de soc, Cine mi-a văzut
Pe-o gură de rai, - Drăguţule bace, Mult zice cu foc! Mândru ciobănel,
Iată vin în cale, Dă-ţi oile-ncoace, Vântul, când a bate, Tras printr-un inel?
Se cobor la vale, La negru zăvoi, Prin ele-a răzbate Feţişoara lui,
Trei turme de miei, Că-i iarbă de noi Ş-oile s-or strânge, Spuma laptelui;
Cu trei ciobănei. Şi umbră de voi. Pe mine m-or plânge Musteţioara lui,
Unu-i moldovan, Stăpâne, stăpâne, Cu lacrimi de sânge! Spicul grâului;
Unu-i ungurean Îţi cheamă ş-un câine, Iar tu de omor Perişorul lui,
Şi unu-i vrâncean. Cel mai bărbătesc Să nu le spui lor. Peana corbului;
Iar cel ungurean Şi cel mai frăţesc, Să le spui curat Ochişorii lui,
Şi cu ce-l vrâncean, Că l-apus de soare Că m-am însurat Mura câmpului?"
Mări, se vorbiră, Vreau să mi te-omoare Cu-o mândră crăiasă, Tu, mioara mea,
Ei se sfătuiră Baciul ungurean A lumii mireasă; Să te-nduri de ea
Pe l-apus de soare Şi cu cel vrâncean! Că la nunta mea Şi-i spune curat
Ca să mi-l omoare - Oiţă bârsană, A căzut o stea; Că m-am însurat
Pe cel moldovan, De eşti năzdrăvană, Soarele şi luna Cu-o fată de crai,
Că-i mai ortoman şi de-a fi să mor Mi-au ţinut cununa. Pe-o gură de rai.
Ş-are oi mai multe, în câmp de mohor, Brazi şi paltinaşi Iar la cea măicuţă
Mândre şi cornute, Să spui lui vrâncean I-am avut nuntaşi, Să nu spui, drăguţă,
Şi cai învăţaţi, Şi lui ungurean Preoţi, munţii mari, Că la nunta mea
Şi câni mai bărbaţi, Ca să mă îngroape Paseri, lăutari, A căzut o stea,
Dar cea mioriţă, Aice, pe-aproape, Păserele mii, C-am avut nuntaşi
Cu lână plăviţă, În strunga de oi, Şi stele făclii! Brazi şi paltinaşi,
De trei zile-ncoace Să fiu tot cu voi; Iar dacă-i zări, Preoţi, munţii mari,
Gura nu-i mai tace, În dosul stânii Dacă-i întâlni Paseri, lăutari,
Iarba nu-i mai place. Să-mi aud cânii. Măicuţă bătrână, Păserele mii,
- Mioriţă laie, Aste să le spui, Cu brâul de lână, Şi stele făclii!
Laie bucălaie, Iar la cap să-mi pui Din ochi lăcrimând,
De trei zile-ncoace Fluieraş de fag, Pe câmpi alergând,