BOLILE STILULUI DE VIAŢĂ

(Boli cronice)

Jochen Hawlitschek, MD, MPH

 TABLA DE MATERII

Subiect Pagina

Introducere.................................................................................................................................. 3
1. Planul lui Dumnezeu de vindecare de-a lungul timpului ................................................ 5
2. Factori ai longevităţii .................................................................................................... 13
3. Stilul de viață şi sistemul imunitar ................................................................................ 19
4. Recomandări nutriționale .............................................................................................. 29
5. Sfaturi pentru administrarea stresului ........................................................................... 38
6. Misterul lobului frontal ................................................................................................. 46
7. Ce ar trebui să ştii despre diabet ................................................................................... 58
8. Bolile cardiovasculare................................................................................................... 68
9. Cancerul ........................................................................................................................ 71
10. Vindecarea caracterului ................................................................................................ 79
Apendix: Medicina mistică....................................................................................................... 84
Despre autor.............................................................................................................................. 93

„În câmpurile noi, nici o altă lucrare nu are atât de mult succes ca
lucrarea misionară medicală. Dacă s-ar strădui mai mult să se instruiască
în vederea lucrării misionare medicale, pastorii noştri ar fi mult mai
pregătiţi pentru a face lucrarea pe care Domnul Hristos a făcut-o ca
misionar medical. Prin studiu şi practică sârguincioasă, ei pot ajunge să
cunoască atât de bine principiile reformei sănătăţii, încât, oriunde se vor
duce, ei pot fi o mare binecuvântare pentru oamenii pe care îi întâlnesc.”
(Lucrarea misionară medicală, p. 239)

Acest manual este disponibil în

bulgară, cehă, engleză, franceză, germană, portugheză, română şi spaniolă.

Dr. Jochen Hawlitschek

Mai 2011

-2-
 INTRODUCERE
Probabil că cititorul acestei programe şcolare se aşteaptă să găsească aici o descriere a celor
mai obişnuite boli cronice, a simptomelor acestora şi a modului în care se poate pune un
diagnostic corect, fără a se folosi un echipament sofisticat şi în cele din urmă cum să le trateze
folosind remedii naturale cu costuri scăzute. Dacă aşa stau lucrurile, trebuie să vă dezamăgesc.
Veţi găsi alte cărţi pe piaţă de felul acesta. În timpul zecilor de ani în care am lucrat ca medic
chirurg şi mai târziu ca promotor al sănătăţii în mai multe ţări din Europa şi America Latină, am
ajuns la concluzia că atât cei bogaţi cât şi cei săraci îţi pot îmbunătăţi calitatea vieţii, adoptând un
stil de viaţă mai sănătos.
Scopul acestui manual nu este acela de a vă învăţa cum să diagnosticaţi şi să trataţi boli
specifice, ci de a vă face să înţelegeţi pricipiile care guvernează procesele sănătăţii şi bolii, în
cadrul ştiinţei şi revelaţiei. Dumnezeu ne-a creat în chip minunat şi ne alăturăm cuvintelor
psalmistului care spune: „Te laud că sunt o faptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrarile Tale,
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139:14)
Acest curs de „boli cronice” are trei obiective principale:
1. Să arate faptul că reforma sănătăţii este parte integrantă a planul de răscumpărare al
lui Dumnezeu.
2. Să arate că principiile de sănătate menţionate de Ellen White în cartea „Divina
vindecare”, pag 127 şi reprezentate de acronimul NEWSTART®1 sunt sănătoase din
punct de vedere biblic şi stiinţific.
3. Să demonstreze că mintea, corpul şi spiritul funcţionează ca o unitate şi se
influenţează reciproc.

Principalul scop al centrelor de sănătate este acela de a-i ajuta pe oameni să-şi
îmbunătăţească, să menţină sau să-şi recapete sănătatea, învăţând şi practicând obiceiuri
sănătoase de stil de viaţă. Astfel de obiceiuri sănătoase pot ajuta la prevenirea, alinarea şi adesea
la vindecarea principalelor boli cronice care afectează societatea noastră modernă. Astfel de boli
sunt cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul, hipertensiunea şi obezitatea. Ar trebui, de
asemenea, să includem aici depresia şi bolile autoimune, aşa cum vom vedea în capitolele
următoare. Toate aceste boli au factori de risc comuni - reprezentaţi ca obiceiuri ale stilului de
viaţă - şi aceştia adesea apar în grupuri şi în orice caz se ifluenţează reciproc. Desigur, există şi
predispoziţii genetice, dar de obicei boala necesită de factorilor suplimentari de mediu (stilul de
viaţă), pentru a se dezvolta.
Corpul, mintea şi sufletul nostru funcţionează ca o unitate, conform cu legile lui Dumnezeu
din natură - legi fizice, chimice, biologice, fiziologice, psihologice şi morale. Aşa cum spunea
Ellen White: „Când daţi învăţătură despre principiile sănătăţii, păstraţi viu înaintea minţii marele
obiectiv al reformei — că scopul său este de a asigura cea mai înaltă dezvoltare a corpului, minţii
şi sufletului. Arătaţi că legile naturii corpului nostru, fiind date de Dumnezeu, există pentru
binele nostru; că supunerea faţă de ele aduce fericirea în această viaţă şi ajută în pregătirea
pentru viaţa viitoare.” (Divina vindecare, p. 146)

1
Acronimul NEWSTART a fost creat de un grup de medici şi profesori de la Weimar Institute
din California (www.newstart.org) şi constă în 8 remedii naturale menţionate în Divina
vindecare, p 127: Nutrition (nutriţie) Exercise (mişcare), Water (apă), Sunshine (lumina
soarelui), Temperance (temperanţă, moderaţie), Air (aer), Rest (odihnă), şi Trust in God
(încredere în Dumnezeu).
-3-
 „În caz de boală, trebuie clarificată cauza. Ar trebui schimbate stările de lucruri nesănătoase
şi corijate obiceiurile greşite. Apoi trebuie ajutat organismul în efortul său de a elimina
impurităţile şi de a restabili funcţiunile normale ale corpului.” (Divina vindecare, p. 127)
Principiile exprimate în acest manual sunt bazate pe punctul de vedere biblic, care-L acceptă
pe Dumnezeu în calitate de Creator, pe sfaturile inspirate date Ellenei White şi pe legile
ştiinţifice cunoscute. Adevărata ştiinţă nu este în contradicţie cu Biblia şi veţi vedea că toate cele
trei surse de cunoştinţe menţionate se armonizează şi se susţin reciproc.
„Lucrarea mântuirii este tema asupra căreia îngerii doresc să privească, s-o cunoască; ea va
constitui ştiinţa şi cântul celor mântuiţi de-a lungul veacurilor nesfârşite. Nu este oare vrednic să
cugetăm profund la ea şi să o studiem acum cu multă luare aminte?” (Christian Education, p. 57;
Calea către Hristos, p. 88)
Împărţirea pe capitole a fost făcută numai în scop didactic. Fiecare capitol serveşte ca
element complementar pentru celelalte. Diferitele domenii cum ar fi sistemul imunitar,
administrarea stresului, nutriţia, exerciţiul fizic/mişcarea, spiritualitatea, bolile cronice, toate au
legătură unele cu altele. De fapt, planul de mântuire al lui Dumnezeu are un singur scop –
completa restabilire a stării de sănătate fizică, mintală, spirituală şi socială – care a fost pierdută
prin păcat. Conceptul acesta este în deplină armonie cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS),
care afirmă că „sănătatea este o stare deplină de bine fizic, mintal şi social, şi nu doar absenţa
bolii sau infirmităţii.”

Jochen Hawlitschek, MD, MPH

-4-
 CAPITULUL 1
PLANUL LUI DUMNEZEU DE VINDECARE DE-A LUNGUL TIMPULUI

În timp ce susţineam prezentări despre

sănătate în diferite locuri şi ţări, am observat că
oamenii, în general, inclusiv creştinii, separă Planul de Mântuire
sănătatea de religie. Unii sunt de acord că religia
poate promova un stil de viaţă sănătos, dar nu
consideră că acesta este o parte esenţială a
planului de mântuire. În Biblie nu întâlnim o
astfel de separare. Toate legile, naturale şi
morale sunt de la Dumnezeu şi încălcarea
oricăreia dintre ele este păcat şi în cele din urmă 0 1656 2450 31 1844 2011
(1550 î.Hr.)
are ca rezultat boala şi moartea. Planul de POTOP EXOD
mântuire oferă restabilirea completă a stării
originale lipsite de păcat, sănătoase şi sfinte.
Acest proces începe aici, pe pământ şi se va încheia atunci când Isus va reveni şi păcatul va fi în
cele din urmă eradicat din univers. Această înţelegere fundamentală este necesară pentru a
înţelege importanţa ascultării de legile sănătăţii, ca parte a religiei raţionale. „Vă îndemn dar,
fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, placută
lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1)
„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuş pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul
vostru, să fie pazite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”
(1 Tesaloniceni 5:23)
A avea un stil de viaţă sănătos nu este o problemă ce ţine de „fapte”, mai mult decât păzirea
Sabatului sau a altor porunci. A urma un stil de viaţă sănătos „promovează fericirea şi utilitatea
în această viaţă şi ajută la pregătirea pentru viaţa viitoare.” (Divina vindecare, p. 146). Acesta
îmbunătăţeşte starea noastră fizică şi mintală, dându-ne posibilitatea să facem faţă mai bine
stresului zilnic şi pentru a avea o înţelegere mai clară a adevărurilor spirituale.
Ce este mântuirea în realitate? Ce s-a pierdut prin intrarea păcatului în lumea noastră şi care
este planul lui Dumenzeu pentru a restaura situaţia originală? Acestea sunt chestiuni pe care
dorim să le tratăm. De fapt, putem înţelege măreţia acestei probleme examinând întregul plan de
mântuire, de la crearea pământului, până la resturarea completă a noului pământ.

O creaţie perfectă
Când pământul a fost creat, totul era perfect. Biblia ne
spune că Dumenzeu l-a creat pe bărbat (şi pe femeie) după
chipul Său, cu capacităţi care reflectau capacităţile Sale. Rasa
umană a fost o creaţie specială, făcută de mâinile lui
Dumnezeu, pentru a reflecta caracterului lui Dumenzeu, cu
scopul de a trăi veşnic pentru slava lui Dumnezeu. (Isaia 43:7).
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor
vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmul 19:1)
În această etapă perfectă nu exista boală. De aceea, nu era nevoie să se dea instrucţiuni cu
privire la aceasta. Totuşi, Dumenzeu a dat primilor noştri părinţi instrucţiuni pentru a-şi menţine

-5-
o viaţa sănătoasă. Ei trebuia să fie activi fizic şi mintal. „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a
aşezat în gradina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o pazească.”(Geneza 2:15). Îngrijirea grădinii
Eden presupunea gândire şi activitate fizică. Aceste două aspecte sunt încă valabile azi. Ştim că
activităţile mentale şi fizice sunt factori majori în menţinerea şi restabilirea sănătăţii.
Un al doilea factor important pentru menţinerea vieţii este o nutriţie sănătoasă. „Şi Dumnezeu
a zis: „Iată că v-am dat orice iarba care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pamânt, şi
orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.” (Geneza 1:29)

Boala şi moartea – consecinţe ale păcatului

Totuşi, exista o restricţie: „dar din pomul cunoştinţei
binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mînca
din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2:17) Cu toţii ştim ce s-a
întâmplat: păcatul şi moartea au intrat în lume ca rezultate
sigure ale neascultării. Boala şi moartea sunt consecinţele
finale ale păcatului, deşi nu poate fi stabilită întotdeauna o
legătură directă. Vezi Ioan 9:1-3 şi Luca 13:1-5.
Avem tendinţa de a o învinovăţi pe Eva pentru ceea ce a
făcut, dar suntem noi azi mai buni? Eva nu a mâncat în mod
deliberat din fructul oprit. Mai întâi l-a examinat cu atenţie. Numai că „femeia a văzut ca pomul
era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat
deci din rodul lui şi a mâncat;” (Geneza 3:6)
„Nu era nimic otrăvitor în sine în fructul copacului cunoştinţei, nimic ce ar fi putut cauza
moartea. Pomul a fost pus în grădină pentru a se testa credincioşia lor faţă de Dumenzeu.” (Signs
of the Times, February 13, 1896)
„Eva a mâncat şi şi-a închipuit că a fost cuprinsă de senzaţiile unei vieţi noi, mai înalte. ... Ea
nu simţea vreun efect rău după ce mâncase din fruct, nimic din ceea ce ar putea fi interpretat ca
însemnând moarte, ci, aşa cum spusese şarpele, o senzaţie plăcută pe care Eva şi-a închipuit că
îngerii trebuie s-o fi avut.”(Mărturii, vol. 3, p. 72)
„După căderea sa, Adam, la început şi-a imaginat că a intrat într-o sferă superioară de
existenţă.” (Patriarhi şi profeţi, p. 57)
Astăzi noi toţi ştim bine instrucţiunile pe care Dumenzeu le-a dat bisericii cu privire la dieta
sănătoasă. Cum reacţionăm faţă de anumite alimente nerecomandate? Le luăm în laborator
pentru a le analiza compoziţia. Atunci când analizele de laborator ne spun că acestea conţin
aminoacizi esenţiali, vitamine, carbohidraţi şi că asigură energie utilă, nu considerăm că acesta
este un bun motiv pentru a ne justifica dorinţa? Sau putem chiar merge la un teolog modern ca
să-l întrebăm dacă mesajul trebuie înţeles literal sau ar fi mai bine interpretat în funcţie de
cultura noastră? Gândiţi-vă la aceasta...
Indiferent ce scuze au adus părinţii noştri, rezultatul nu a putut fi evitat, întrucât „plata
păcatului este moartea.” (Romani 6:23) Aşadar, nu este nicio separare între religie şi medicină.

-6-
Viaţa – un dar al milei lui Dumenzeu

„Pentru că plata
„...dar darul lui Dumenzeu este viaţa veşnică în Isus Hristos,
păcatului este Domnul nostru.” (Romani 6:23) Dumenzeu nu a renunţat la
moartea.”
Rom 6:23
planul Său original, dar a pus imediat în acţiune planul de
mântuire, pentru a restatornici ceea ce se pierduse: sănătatea,
fericirea şi viaţa. Isus a spus. „Am venit ca ei să aibă viaţa şi s-
o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Planul lui Dumnezeu este
acela de a restabili viaţa complet, nu numai spiritual! Nu există
nicio separare între dimensiunile vieţii: cea fizică, spirituală şi
mintală.

Degenerarea rasei umane

Pentru a-şi împlini planul Său, Dumenzeu Şi-a trimis mereu
profeţii pentru a-i invita pe oameni să accepte dragostea Sa şi
să se întoarcă la El. Totuşi, la aproximativ 1600 de ani de la
creaţiune era atâta răutate pe pământ încât Dumenzeu a trebuit
să intervină nimicind omenirea printr-un potop mondial. Apoi
a luat-o de la capăt cu singura familie care mai rămăsese, aceea
a lui Noe.
În Genesa, în capitolele 5 şi 11 se află înregistrate
genealogiile de dinainte şi de după potop. Putem observa rapid
scăderea vârstei omului de la o medie de 912 ani, înainte de potop, la Avraam, care a trăit 175
de ani. Nu numai longevitatea a fost scurtată, ci şi dimensiunile
Durata vieţ vieţii omului
vieţii
rasei umane, iar puterea intelectuală a scăzut şi ea
(Geneza 5 şi 11)
corespunzător. „După potop, oamenii au mâncat foarte multă
carne. Dumnezeu a văzut cum căile omului erau stricate şi că
1000

acesta era predispus să se înalţe cu orgoliu împotriva

800
După potop
Înainte de potop - carnea adăugată dietei -
Vârsta în ani

600

400
Creatorului său şi să urmeze înclinaţiile propriei lui inimi. Şi
200
El a îngăduit acelui neam cu viaţă lungă să consume carne
0
pentru a i se scurta viaţa păcătoasă. Curând după potop,
POTOP
neamul omenesc a început să piardă în înălţime şi în număr de
ani.” (Dietă şi hrană, p. 373)

Dezvoltarea bolilor cronice

După încă o mie de ani, găsim poporul lui Dumnezeu lucrând ca sclavi în Egipt. Egiptul era
la vremea aceea una dintre cele mai avansate civilizaţii, după cum se poate vedea privind
sculpturile şi piramidele lor. Cu toate acestea, ei aveau un stil de viaţă nesănătos, mâncau multă
carne, făceau puţină mişcare – pentru că israeliţii lucrau pentru ei - şi duceau o viaţă morală
depravată. Consecinţa a fost declinul acestei mari naţiuni.
Oamenii de ştiinţă au studiat mumiile bine conservate,
pentru a descoperi bolile lor. Au fost examinate cu ajutorul
razelor X oasele şi arterele lor. Apoi, mumiilor li s-a făcut
disecţie, pentru a li se examina organele. S-a descoperit că
egiptenii sufereau de câteva boli cronice – ateroscleroză,
obezitate, carii dentare, cancer şi artroză – care sunt rezultatul
unui stil de viaţă greşit. Acestea sunt aceleaşi boli cronice care
predomină astăzi în ţările dezvoltate.

-7-
Dumnezeu prezintă mesajul sănătăţii
Planul lui Dumenzeu de a avea un popor sfânt, sănătos şi
fericit (Exod 19:5,6; Deuteronom 26:18,19; 1 Petru 2:9) nu
putea fi realizat în împrejurări ca cele din Egipt. El a trebuit să
intervină din nou cu o mare putere şi să-Şi ducă poporul într-o
ţară nouă, unde I se puteau închina liber şi unde puteau
practica un stil de viaţă sănătos.
Însă, înainte a de a intra în ţara făgăduită a Canaanului, ei
trebuia să fie instruiţi cu privire la tot ceea ce era necesar
pentru ca ei să fie o naţiune sfântă, un exemplu pentru toate celelalte naţiuni din jur. El i-a dus
într-un loc liniştit - în deşert - unde nimic nu putea să le
distragă atenţia. A trebuit ca ei să construiască un Sanctuar,
pentru a învăţa lecţia despre marele plan al lui Dumenzeu de
salvare din păcat. „Eu sunt Păstorul cel bun. Şi Păstorul cel
bun Îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11)
Ei trebuiau să fie învăţaţi că „boala este un efort al naturii
de a elibera corpul de condiţiile care rezultă din violarea
legilor sănătăţii.” Egiptenii aveau idei destul de diferite cu
privire la cauzele bolilor. Ei trebuia să mai înveţe că „în caz de
boală, trebuie căutată cauza. Condiţiile nesănătoase ar trebui să fie schimbate, obiceiurile greşite
corectate. Natura trebuie ajutată în efortul ei de a îndepărta impurităţile şi de a restabili condiţiile
corecte în organism.” (Divina vindecare, p.127)
„În învăţătura pe care Dumnezeu a dat-o Israelului, păstrării sănătăţii i
se acorda o mare atenţie. Poporul care ieşise din robie, cu obiceiurile lui
necurate şi nesănătoase pe care le moştenise, a fost supus celei mai stricte
exersări practice în pustie, înainte de a intra în Canaan. Li s-au predat
principiile sănătăţii, şi au fost impuse legile sanitare.” (Divina vindecare,
p. 277)
Pentru a preveni inţelegerile greşite viitoare şi scăderea capacităţii
memoriei, instrucţiunile au fost scrise de către Moise. Dumenzeu Însuşi a
scris cele zece porunci pe table de piatră. Vă rog să observaţi că din cauza prezenţei bolilor
Dumenzeu le-a dat israeliţilor mai multe instrucţiuni detaliate cu privire la cum să le prevină şi
să le vindece, decât instrucţiunile simple date lui Adam şi Evei în starea lor de sănătate perfectă.

Aceleaşi principii de sănătate sunt valabile şi azi

Israeliţii au fost instruiţi cu privire la importanţa igienei corpurilor şi
hainelor lor. „Cine se va atinge de trupul lui, să-şi spele hainele, să se
scalde în apă, şi va fi necurat până seara.” (Levitic 15:7) „Şi Domnul a zis
lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele
hainele...” (Exod 19:10). Principiile acelea sunt valabile şi astăzi. Multe
boli din ţările în curs de dezvoltare provin din lipsa apei curate şi a igienei.
Instrucţiuni explicite au fost date cu privire la îndepărtarea
reziduurilor. „Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi şi să-ţi
acoperi murdăriile ieşite din tine, cînd vei ieşi afară.” (Deuteronom
23:13) Iarăşi, lipsa unei îndepărtări corespunzătoare a deşeurilor şi lipsa
de toalete este o altă cauză a bolilor infecţioase şi a epidemiilor din
anumite ţări! Te întrebi, probabil, de ce Dumnezeu a pus atât de mare
accent pe îngrijirea corpului şi a inclus aceste instrucţiuni în Biblie.
-8-
Răspunsul este că nu există nicio separare între sănătatea fizică, mintală şi spirituală. Planul de
mântuire al lui Dumenzeu include toate cele trei aspecte, aşa cum se poate vedea clar din
instrucţiunile date poporului Său prin profeţi.
Acum ajungem la un punct interesant. Sunt sigur că israeliţii aţteptau cu mare nerăbdare ţara
în care urma să curgă lapte şi miere şi în care vor fi liberi de sclavie. Dar în centrul celor 10
porunci, Dumenzeu a repetat importanţa muncii fizice: „Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci tot lucrul
tău.” (Exod 20:9) Ce surpriză! Munca fizică este, totuşi, unul dintre cei mai importanţi factori
pentru sănătatea fizică, mintală şi spirituală. Lucrul acesta este accentuat din ce în ce mai mult în
literatura medicală de azi (vezi „Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases”, World
Health Organization, 2003).
Desigur, odihna regulată este de asemenea necesară. Centrul tuturor activităţilor ar trebui să
fie închinarea şi glorificarea Creatorului nostru. De aceea porunca spune „Adu-ţi aminte de ziua
de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua
de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul
tău, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.” (Exod
20:8-10). Vă rog să observaţi că această poruncă nu este numai pentru beneficiul israeliţilor, ci
pentru toate popoarele. Lui Dumnezeu îi pasă şi de străini şi de animale! El doreşte binele
întregii Sale creaţiuni.
În Biblie sunt date multe alte sfaturi şi recomandări pentru săntate. Iata, de pildă,
accentul pus pe abţinerea de la consumul de alcool: „Nu te uita la vin când curge
roş şi face margaritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi
înţeapă ca un basilic.” (Proverbe 23:31, 32) Alcoolul este problema de sănătate
VIN
publică numărul unu în lumea de astăzi.
În sfârşit, în 2003 OMS a dat o declaraţie clară împotriva
consumului de alcool: „Deşi consumul regulat scăzut ori
moderat de alcool protejează împotriva bolilor coronariene de inimă, alte
riscuri cardiovasculare şi de sănătate nu favorizează o recomandare generală
a folosirii lui.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases,
WHO, 2003, p. 90)
Este consumul de alcool o problemă morală sau una medicală? Dumnezeu este interesat de
binele nostru complet!
Cât de diferită ar fi lumea dacă am da atenţie recomandărilor lui Dumnezeu din Biblie!

Relaţia dintre corp şi minte

Acum am ajuns la un alt aspect interesant al vieţii, importanţa sănătăţii
mintale. Impactul gândurilor şi emoţiilor noastre asupra sistemului imunitar a
început să fie înţeles din ce în ce mai bine. Biblia menţionează lucrul acesta cu
mii de ani înainte, afirmând că „o inimă veselă e un bun leac.” (Proverbe 17:22)
„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorba bună îl înveseleşte.”
(Proverbe 12:25)
„Duhul omului îl sprijineşte la boala; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?”
(Proverbe 18:14)
„Bucuraţi-vă întotdeauna… Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci
aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:16,
18)
Ellen G. White explică în continuare faptul că „Recunoştinţa, bucuria, bunăvoinţa, încrederea
în dragostea şi grija lui Dumnezeu - acestea sunt cea mai mare siguranţă a sănătăţii. Pentru
israeliţi, ele urma să fie însăşi nota dominantă a vieţii... Apoi să te bucuri cu Levitul şi cu străinul
-9-
care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe cari ţi le-a dat Domnul, Dumnezeul tau, ţie şi casei
tale.’ Deuteronom 26:11” (Divina vindecare, p. 281) Îţi poţi imagina impactul asupra oamenilor
din jur dacă ei ar vedea ce recunoscători şi fericiţi sunt creştinii? N-ar dori ei să înveţe mai mult
despre secretul unei asemenea vieţi pline de bucurie?
Să înţelegem că „legile naturii corpului nostru, fiind date de Dumnezeu,
există pentru binele nostru; că supunerea faţă de ele aduce fericirea în această
viaţă şi ajută în pregătirea pentru viaţa viitoare.” (Divina vindecare, p. 146)

Făgăduinţe speciale de sănătate

După ce dă toate aceste instrucţiuni cu privire la o viaţă sănătoasă, Dumnezeu asigură
binecuvântarea Sa: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă
vei face ce este bine înaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei pazi toate legile
Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe egipteni; caci Eu sînt Domnul, care te
vindecă.” (Exod 15:26) Ce Dumnezeu iubitor avem!

Isus combină vindecarea spirituală cu cea fizică

Au trecut încă 1500 de ani şi poporul Domnului a uitat din nou de planul de mântuire. În
ciuda repetatelor avertismente date de profeţi, poporul s-a întors la vechiul stil de viaţă. La
timpul acesta, Dumenzeu a hotărât să-L trimită pe Unicul Său Fiu în persoană.
„În timpul lucrării Sale, Isus a petrecut mai mult timp vindecând
bolnavii decât predicând. Minunile Sale mărturiseau în favoarea
adevărului din cuvintele Lui, că nu a venit să distrugă, ci să
mântuiască.” (Divina vindecare, p. 19) De ce a petrecut Isus atât de
mult timp vindecând şi nu numai predicând evanghelia? Pentru că
evanghelia include persoana ca intreg: corp, minte şi spirit. Nu există
o evanghelie separată pentru corp şi o alta pentru suflet.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe
singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă
viaţa veşnică.” (Ioan 3:16) Viaţa pe care o dă Dumenzeu este
completă; nu este doar un spirit care pluteşte, aşa cum învaţă unele religii. Să nu cădem şi noi în
aceeaşi rătăcire! Viaţa veşnică este posibilă numai în absenţa bolii. Chiar şi aici, pe acest pământ
vechi, calitatea vieţii şi capacitatea de a fi productivi depinde de nivelul de sănătate fizică,
mintală şi spirituală.
Acesta este motivul pentru care sunt atât de multe recomandări în Biblie, care nu fac
distincţie între corp şi suflet. Avem responsabilitatea de a avea grijă de corpul nostru, care este
templul Duhului Sfânt. „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în
voi, şi pe care L-aţi primit dela Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi
fost cumparaţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul
vostru, cari sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19, 20) „Toţi ceice se lupta
la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să
capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o
cunună, care nu se poate vesteji.” (1 Corinteni 9:25) „Deci, fie că mâncaţi, fie
că beţi, fie că faceţi altceva, faceţi totul spre slava lui Dumnezeu.”
(1Corinteni10:31)

- 10 -
Starea sănătăţii lumii de azi
Să ne concentrăm atenţia asupra secolului XXI. S-a îmbunătăţit situaţia generală a lumii de
când a plecat Isus? De fapt, societatea modernă şi post-modernă are situaţii noi şi dificile în
fiecare domeniu al vieţii: în familie, la locul de muncă, în educarea copiilor, în lumea economică
şi în domeniul sănătăţii. Putem fi recunoscători lui Dumnezeu pentru că ne-a dat sfaturi
suplimentare prin Ellen White. Au trecut numai câţiva ani de când ştiinţa medicală a descoperit
relaţii importante între stilul de viaţă şi sănătatea mintală şi fizică.
OMS accentuează acum importanţa dietei vegetariene şi a activităţii
fizice în prevenirea bolilor cronice care prevalează azi. „Populaţia
subgrupurilor care au diete bogate în alimente vegetale au o incidenţă mai
mică a bolilor coronariene decât populaţia generală. Spre exemplu,
adventiştii de ziua a şaptea din Norvegia au o incidenţă cu o treime, până
la o jumătate mai mică decât restul populaţiei. Adventiştii californieni
care consumă carne au o incidenţă mai mare decât aceia care sunt
vegetarieni…” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases,
WHO, 1990, p. 57)
„Deşi scopul primar al studiului a fost acela de a examina şi dezvolta recomandări pentru
dietă şi nutriţie în prevenirea bolilor cronice, nevoia de activitate fizică suficientă a fost de
asemenea discutată şi este, de aceea, subliniată în raport.” (Diet, Nutrition and the Prevention of
Chronic Diseases, WHO, 2003, p. 3)

Promovarea sănătăţii: cea mai bună metodă de evaghelizare

Ellen White insistă asupra faptului că ar trebui să urmăm exemplul
lui Isus Hristos şi să unim solia sănătăţii cu predicarea. „Hristos,
marele Misionar Medical, este exemplul nostru. ... El îi vindeca pe
bolnavi şi predica Evanghelia. În serviciul Său, vindecarea şi
învăţarea erau strâns legate între ele. Astăzi, ele nu trebuie să fie
separate.” (Mărturii, vol. 9, p. 170)
„Când este bine condusă, lucrarea reformei
sănătăţii este o pană despicătoare, deschizând drum către inimă şi altor
adevăruri.” (Dietă și hrană, p. 73)
„A predica Evanghelia înseamnă mult mai mult decât îşi dau seama
numeroşi credincioşi. Ea este o lucrare vastă şi cuprinzătoare. Sanatoriile
noastre mi-au fost prezentate ca fiind mijloacele cele mai eficiente pentru promovarea soliei
Evangheliei” (Evanghelizare, p. 536)
„În câmpurile noi, nici o lucrare nu este așa de eficientă ca lucrarea misionară medicală. ...
Aceasta aduce omenirii evanghelia eliberării de suferință. Este lucrarea de pionierat a
evangheliei. Este evanghelia practică, mila lui Hristos revelată. Este mare nevoie de lucrarea
aceasta și lumea este deschisă pentru ea.” (Lucrarea misionară medicală, p. 239)
Misiunea mesajului sănătăţii este:
• Să promoveze un stil de viaţă sănătos, pentru buna funcţionare a corpului,
minţii şi sufletului (1Tesaloniceni 5:23) pentru slava lui Dumnezeu
(1Corinteni 10:31).
• Să restatornicească imaginea morală a lui Dumnezeu în om, vindecând rănile
aduse de păcat (Buletinul Conferinței Generale, 24 aprilie, 1901).
• Să ajute la vestirea evangheliei, aşa cum braţul drept ajută corpul (Mărturii,
vol. 6, p. 288).
- 11 -
Poziţia Bisericii AZŞ cu privire la slujirea în domeniul sănătăţii
„Biserica AZŞ crede că omul a fost făcut iniţial după chipul lui Dumenzeu. Intrarea păcatului
în lume a stricat imaginea şi a dus la separarea omului de Făcătorul său, în detrimentul său din
punct de vedere fizic, mintal şi spiritual. Biserica crede că slujirea în domeniul sănătăţii în
alinarea suferinţei şi tratarea bolii poate contribui direct la restatornicirea omului ca întreg.
Slujirea medicală a bisericii - prin educaţie, prin precept şi exemplu şi prin acţiunea de a face ca
legile unui stil de viaţă sănătos să fie înţelese şi acceptate - poate ajuta omenirea să evite aceste
boli cauzate de violarea principiilor sănătăţii. Astfel, slujirea medicală poate contribui la evitarea
bolii şi la restabilirea sănătăţii aici, pe pământ şi la împăcarea omului cu Dumnezeu, care este o
pregătire pentru viaţa veşnică viitoare.” (Acțiunea Conferinței Generale, la Consiliul de toamnă,
1969)
Urmând sfatul lui Dumenzeu, Biserica AZŞ a pus http://health.euroafrica.org/

mare accent pe promovarea reformei sănătăţii. Au Health

fost înfiinţate în toată lumea spitale, clinici şi Promotion
dispensare, însă există o scădere a numărului de
spitale noi înfiinţate azi, din cauza costurilor mari. În
schimb, biserica pune acum mare accent pe
promovarea sănătăţii prin seminare, programe
NEWSTART® şi expoziţii de sănătate. Acestea au
reuşit să înlăture prejudecăţile şi să ajungă la inima
tuturor tipurilor de oameni, indiferent de statutul lor
social sau de religie. Un stil de viaţă sănătos nu
numai că prelungeşte viaţa, dar ajută şi la creşterea
calităţii vieţii.

Planul de mântuire împlinit – sănătate pe deplin restatornicită

Din păcate, suferinţa şi moartea fac parte încă din
experienţa umană până când Isus se va întoarce să
înlăture definitiv păcatul şi consecinţele sale. Atunci
planul mântuirii va fi definitivat. Pământul acesta va
fi restatornicit şi planul original al lui Dumnezeu va
fi împlinit.
Atunci „nu va mai fi nici moarte, nici țipăt, nici
durere, pentru că lucrurile dintâi au pierit.” (Apoc.
21:4)
Fie ca aceasta să se întâmple cât mai curând!

-o-O-o-

- 12 -
 CAPITOLUL 2
FACTORII LONGEVITĂŢII

„Fiule, nu uita învățaturile mele, și păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îți vor lungi
zilele și anii vieții tale, și-ți vor aduce multă pace.” (Proverbe 3:1,2)
Longevitatea este, în general, un indicator al unei sănătăţi bune. De aceea, este logic să
presupunem că acei factori care prelungesc viaţa vor ajuta, de asemenea, la îmbunătăţirea
sănătăţii. Textul de mai sus din Proverbe afirmă că o viaţă de ascultare de poruncile lui
Dumnezeu va avea ca rezultat o viaţă lungă şi prosperă. În Cuvântul lui Dumnezeu sunt sfaturi
din abundenţă care, dacă sunt puse în practică, ne vor proteja de nenumărate rele şi suferinţe în
viaţă. Au fost făcute multe studii ştiinţifice şi altele sunt în derulare, ca să constate care obiceiuri
ale stilului de viaţă sunt corelate cu o sănătate mai bună şi cu longevitatea. Detalii cu privire la
Studiul asupra moralităţii adventiştilor şi la Studiul asupra sănătăţii adventiştilor I şi II făcute la
Universitatea Loma Linda din California pot fi găsite pe internet la www.llu.edu/llu/health.
Majoritatea programelor de recondiţionare oferite de programele centrelor de sănătate
adventiste din întreaga lume sunt bazate pe conceptul NEWSTART®1. Un acronim nou a fost
creat de Departamentul de Sănătate al Conferinţei Generale – CELEBRATIONS – care include
în alţi câţiva factori importanţi2.
În această secţine, însă, ne vom concentra asupra unui studiu binecunoscut făcut acum 35 de
ani de către doi cercetători eminenţi: Breslow & Belloc în SUA. 6900 de oameni care trăiau în
Alameda, California, au completat chestionare cuprinzătoare despre stilul lor de viaţă. Aceşti
oameni au fost urmăriţi timp de 9 ani, pentru a se vedea cine a trăit şi cine a murit. Ca rezultat,
au fost găsite 7 obiceiuri de sănătate de bază care aveau legătură cu longevitatea:
1. Somn adecvat, 7-8 ore pe zi
2. Micul dejun zilnic
3. Mese regulate, nu gustări între mese
4. Consum moderat sau absenţa consumului de alcool
5. Fără fumat
6. Greutate în limite sănătoase
7. Activitate fizică regulată
Notă: Software-ul care arată vârsta sănătății folosit de obicei la expozițiile de sănătate
(www.healthexpobanners.com) se bazează pe acest sudiu al celor doi cercetători, Breslow &
Belloc.
Să examinăm acum fiecare dintre aceste obiceiuri.

1
Acronimul NEWSTART a fost creat de un grup de medici şi profesori de la Institutul Weimar
din California, SUA (www.newstart.org) şi constă în 8 remedii naturale menționate în Divina
vindecare, la pag 127: Nutrition (nutriţie) Exercise (mişcare), Water (apă), Sunshine (lumina
solară), Temperance (moderaţie), Air (aer), Rest (odihnă), şi Trust in God (încrederea în
Dumnezeu).
2
CELEBRATIONS înseamnă: Choice (alegere), Exercise (mişcare), Liquids (lichide),
Environment (mediul înconjurător), Belief (credinţă), Rest (odihnă), Air (aer), Temperance
(moderaţie), Integrity (integritate), Optimism (optimism), Nutrition (nutriţie), Social Support
(sprijin social).

- 13 -
1. Somn adecvat, 7-8 ore pe zi
Lipsa de somn este un factor major de stres, afectând atât sănătatea fizică, cât şi pe cea
mintală. Oboseala are următaorele efecte:
Mintale - este afectată memoria
Emoţionale - persoana se supără mai uşor ori se
simte frustrată
Sociale - socializarea este dificilă
Sănătatea - sistemul imunitar este deprimat
Productivitatea - are puţină iniţiativă şi nu este eficient
Siguranţa - nu este vioi, judecata este afectată, mai multe accident
Sănătatea - sistemul imunitar este slăbit
Persoanele care dorm 7-8 ore pe zi au rate ale mortalităţii mai mici decât aceia care dorm mai
puţin.

2. Micul dejun zilnic

Micul dejun ar trebui să fie cea mai importantă masă a zilei. Are
următoarele avantaje:
Funizează hrana şi energia pentru corp şi minte.
Creşte atenţia şi capacitatea de a învăţa.
Persoanele care mănâncă micul dejun au mai puţine accidente.
Previne epuizarea de la mijlocul zilei.
Previne mâncatul între mese de alimente mai puţin nutritive.
În acest studiu, oamenii care mâncau micul dejun au trăit mai mult decât aceia care nu luau
micul dejun.
„Copila ta are temperamentul nervos şi dieta ei ar trebui să fie păzită cu grijă. Nu trebuie să i
se permită să aleagă acea mâncare ce-i va satisface gustul fără a asigura o alimentare adecvată. ...
N-o lăsa niciodată să plece la şcoală fără masa de dimineaţă. Nu te aventura să-ţi dai libertate
înclinaţiilor în această privinţă. ... Obiceiul şi rânduiala societăţii este de a mânca puţin dimineaţa.
Dar acesta nu este modul cel mai bun de a trata stomacul. La masa de dimineaţă stomacul este
într-o condiţie mai bună de a se ocupa de hrană decât la a doua sau a treia masă a zilei. Obiceiul
de a mânca puţin la dejun şi mult la cină este greşit. Faceţi masa de dimineaţă cea mai
îmbelşugată dintre toate mesele zilei.” (Îndrumarea copilului, p. 390)

3. Mese regulate, nu gustări între mese

Snacks-urile sunt, în general, bogate în grăsime,
sare, zahăr şi calorii. Mâncatul între mese şi
Snacks-urile sunt sărace în fibre, vitamine şi cariile dentale
minerale.
Snacks-urile înlocuiesc adesea alimentele mai 12

nutritive mâncate de obicei la masă. 8 8.5

9.8

Gustările frecvente cresc riscul cariilor dentare. Numărul de

dinţi 4 3.3
4.8
5.7
afectaţi pe

„După ce este servită masa obişnuită, stomacului 0

copil

Niciuna Una Două Trei Patru +

ar trebui să i se îngăduie să se odihnească cinci ore. Numărul de gustări între mese zilnice
Nici o fărâmă de mâncare nu ar trebui introdusă în Nizel, Nutrition in Preventive Dentistry, p. 44, 45.
stomac până la masa următoare. Stomacul îşi va face
lucrarea în acest interval şi după aceasta va putea primi iarăşi hrană.
Regularitatea meselor are o importanţă vitală. Ar trebui să existe un timp anume pentru
fiecare masă. La acea oră, fiecare să mănânce hrana cerută de organism şi după aceea să nu mai
- 14 -
consume nimic până la masa următoare. Există mulţi care mănâncă atunci când organismul nu
are nevoie de hrană, la intervale neregulate şi între mese, pentru că nu au suficientă voinţă pentru
a se împotrivi înclinaţiei lor. Când călătoresc, unii ronţăie neîncetat câte ceva, dacă găsesc ce,
orice poate fi mâncat. Acest lucru provoacă mult rău. Dacă aceia care călătoresc ar mânca în mod
regulat alimente simple şi hrănitoare, nu ar simţi o oboseală atât de mare şi nici nu ar suferi atât
de mult de greaţă.” (Dietă și hrană, p. 179)
„Regularitatea în alimentaţie ar trebui să fie păzită cu grijă. N-ar trebui să se consume nimic
între mese, nici un fel de produse de cofetărie sau patiserie, nuci, fructe sau vreun alt fel de
alimente. Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul sănătos al organelor digestive, cu efect
asupra sănătăţii şi stării de voioşie. Iar când se aşază la masă, copiii nu simt plăcere pentru
alimentele hrănitoare; poftele lor se îndreaptă către ceea ce este dăunător pentru ei.” (Dietă și
hrană, p. 180)

4. Consum moderat sau absenţa consumuloui de alcool

Acest aspect merită mai multă atenţie. Unii oameni văd aici o justificare pentru consumul
moderat, în special din cauza diferitelor traduceri date cuvântului „egkrateia” din Galateni 5:23
şi în 2 Petru 1:6. Definiţia dată de Strong este: „autocontrol (virtutea celui care îşi stăpâneşte
dorinţele şi pasiunile, în special apetitul senzual)”. Iată câteva exemple de traduceri:
Engleză, Old King James – temperanţă/moderaţie
Engleză, New King James – auto-control
Germană, Luther – Keuschheit (= castitate), Mässigkeit (= moderaţie)
Germană, Elberfelder – Enthaltsamkeit (= abstinenţă)
Franceză, Louis Segond – temperanţă/moderaţie
Portugheză, Almeida – temperanţă/moderaţie
Spaniolă, Reina-Valera – dominio propio (= auto-control)
Ellen G. White afirmă că „adevărata temperanţă ne învață să renunțăm total la ceea ce este
dăunător și să folosim în mod judicios ceea ce este sănătos.” (Îndrumarea copilului, p. 398;
Patriarhi și Profeți, p. 562) Din punct de vedere medical, numai abstinenţa totală este atitudinea
corectă în ceea ce priveşte alcoolul, întrucât acesta este o otravă. Există dovezi mai mult decât
abundente privind efectele sale dăunătoare în multe aspecte medicale şi sociale. Alcoolismul este
considerat problema de sănătate numărul UNU.
În ciuda unor dovezi atât de clare, consumul moderat de alcool, în special de vin roşu a fost
promovat de-a lungul multor ani de mass media, precum şi de doctori, pe baza unui studiu făcut
în Franţa. Acel studiu s-a bucurat atât de publicitate, cât şi de critică. Astăzi
problema aceasta este cunoscută sub numele de „paradoxul francez”. Aceasta se
referă la observaţia că cei din Franţa suferă de o incidenţă relativ scăzută a bolii
coronariene de inimă, deşi au o dietă relativ bogată în grăsimi saturate. S-a sugerat
că principalul factor al acestei tendinţe este consumul crescut de vin roşu. Vinul
roşu conţine câţiva polifenoli ca resveratrol, quercetin şi procianidine, despre care VIN
s-a demonstrat că au un efect pozitiv asupra sistemului cardio-circulator. Aceşti
compuşi, numiţi şi fitochimicale se găsesc din abundenţă în coaja strugurilor roşii,
a fructelor de pădure, dar şi în nuci, ulei de măsline şi alte plante.
Unii cercetători au atribuit beneficiul vinului roşu, alcoolului în sine. Per ansamblu, nu există
un consens medical privind mecanismul asocierii dintre consumul moderat de alcool şi
longevitate. Este evident faptul că stilul de viaţă în general al populaţiei din sudul Franţei are o
influenţă şi asupra sănătăţii lor – clima blândă, comportamentul şi sprijinul social, consum ridicat
de fructe şi legume, mai multă activitate fizică în aer liber în timpul liber etc.
Adevărul este că Breslow & Belloc au găsit o relaţie categorică între consumul moderat sau
absenţa consumului de alcool şi longevitate. Aşa cum am arătat mai sus, pot fi diferite motive
- 15 -
pentru această asociere. Intrebarea importantă care decurge de aici este: Ar trebui să
recomandăm consumul moderat de vin roşu sau alte băuturi alcoolice, pentru a prelungi viaţa?
Răspunsul clar este: NU. Există mai multe motive pentru o asemenea decizie:
1. Efectele dăunătoare ale consumului de alcool sunt mai multe decât beneficiile.
2. Există metode mult mai bune pentru aproteja inima şi a prelungi viaţa prin urmarea unui
stil de viaţă sănătos în ansamblu, aşa cum vom vedea mai târziu.
3. Biblia recomandă clar abstinenţa de la vinul fermentat.
„Nu te uita la vin cînd curge roș și face margaritare în pahar; el alunecă ușor, dar pe urmă ca
un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc.” (Proverbe 23:31, 32)
În cele din urmă, ar trebui să luăm în considerare următoarea concluzie
recentă a OMS:
„Deşi consumul de alcool redus până la moderat protejează împotriva
bolilor coronariene de inimă, alte riscuri cardiovasculare şi de sănătate
asociate cu alcoolul nu favorizează o recomandare generală a folosirii
acestuia.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO,
2003, p. 90)

5. Fără fumat
Nu există niciun dubiu că fumatul este în detrimentul sănătăţii, în mai multe moduri.
„Fumatul este singura cauză majoră de moarte prematură care poate fi prevenită.” - Ministrul
Sănătăţii din SUA. In 2002, 20% dintre decesele din SUA au fost cauzate de fumat – 430.000 de
decese premature.
Un fumător pierde o zi din viaţa sa pentru fiecare 8 Substanţele toxice
din tutun trec de la
zile în care a fumat. mamă la copil.
Fumatul creşte riscul de boli de inimă, cancer,
congestie cerebrală, emfizem, hipertensiune, ulcer şi
răceli.
Fumatul în timpul perioadei sarcinii cauzează
naşterea unor copii cu greutate mică şi cu afecţiuni fizice
şi mintale.

6. Greutate în limite normale

Este surprinzător cât de mulţi bărbaţi sunt mândri de pântecele lor proeminent! Totuşi, există
o limită a greutăţii normale. Se ştie că obezitatea este un factor de risc pentru câteva boli şi în
cele din urmă afectează longevitatea. Iată câteva recomandări scurte şi practice pentru cei care
vor să-şi reducă greutatea la normal:
1. Evită dietele dure. Adoptă un stil de viaţă pe care îl poţi urma. Este recomandată o
pierdere în greutate de nu mai mult de 250 - 500 g pe săptămână.
2. Alege alimente sărace în grăsimi, mai ales în grăsimi animale.
3. Redu consumul de deserturi, snacks-uri şi alimente bogate în
zahăr.
4. Mănâncă mai multe fructe şi legume; se recomandă cel puţin 5
porţii pe zi.
5. Alege cereale şi pâine integrale.
6. Nu sări peste mese; mai târziu vei mânca mai mult.
7. Mănâncă un mic dejun consistent, un prânz moderat şi evită
gustările la ore târzii.
- 16 -
 8. Fă mişcare 30-60 minute pe zi.
9. Odihneşte-te bine şi ţine stresul sub control.
10. Caută ajutorul familiei, prietenilor şi al grupurilor de sprijin.

7. Activitate fizică regulată

Este important de observat faptul că dintre toate obiceiurile de sănătate bune activitatea fizică
a fost cel mai bun predictor al longevităţii în acest studiu. Activitatea fizică promovează
sănătatea în mai multe feluri, în special îmbunătăţind circulaţia sângelui, dar şi prin influenţa
directă asupra metabolismului celular.
Iată în rezumat o listă a beneficiilor mişcării:
• Îmbunătăţeşte aspectul corpului şi creşte puterea
• Întăreşte muşchiul inimii
• Îmbunătăţeşte circulaţia
• Creşte conţinutul de minerale din oase
• Reduce tensiunea arterială
• Creşte colesterolul HDL în sânge
• Îmbunătăţeşte controlul glicemiei în diabet
• Ajută la reducerea greutăţii corporale la persoanele obeze
• Ajută la controlul stresului
• Întăreşte sistemul imunitar
• Conferă o stare de bună dispoziţie
Mişcarea are un astfel de impact în prevenirea bolilor cronice, împreună cu nutriţia, încât
OMS a inclus recomandările pentru activitate fizică în raportul său cu privire la nutriţie.
„Deşi scopul principal al Studiului a fost să examineze şi să dezvolte recomadări pentru
nutriţie în prevenirea bolilor cronice, a fost discutată şi nevoia de activitate fizică suficientă şi de
aceea este subliniată în acest raport.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases,
WHO, 2003, p. 3)
Cercetările arată că, în medie, fiecare oră de mişcare îţi creşte durata vieţii cu încă 2 ore.
Persoanele active fizic au mai puţine boli, mai multă energie, îşi controlează greutatea mai
bine, fac faţă mai bine stresului şi par să aibă o imagine de sine mai bună.
Mişcarea are avantajul că poate fi adaptată practic tuturor oamenilor capabili să-şi mişte
corpurile şi nu necesită un echipament special. Întrebarea obişnuită este: care este cel mai bun tip
de mişcare şi cât de mult este necesar? Iată câteva principii de bază în sensul acesta:
1. Tipul de mişcare ales ar trebui să fie sigur şi să nu fie scump.
Mersul pe jos în aer liber sau lucrul în grădină reprezintă cele
mai bune tipuri de mişcare, nu numai datorită mişcării în sine,
ci şi datorită aerului curat şi activităţii mintale cu care este
corelat. Este bine pentru minte să contemple creaţiunea lui
Dumnezeu, florile colorate şi să audă cântecul păsărilor. Nu
sunt recomndate exerciţiile competitive.
2. Mişcarea ar trebui să fie făcută în mod regulat, dacă se poate
în fiecare zi. Chiar şi activitatea fizică moderată are efecte
semnificative asupra sănătăţii şi longevităţii, când este făcută în mod regulat. Diferitele
activităţi zilnice au un efect cumulativ.
„Fiecare adult ar trebui să acumuleze 30 de minute ori mai mult de activitate fizică de
intensitate moderată, în majoritatea zilelor săptămânii, de preferat, în toate.” (Centrul
pentru controlul şi prevenirea bolilor, Colegiul American de Sport şi Medicină.)
- 17 -
 3. Mişcarea nu ar trebui să fie epuizantă, ci comfortabilă şi progresivă.

Activitatea fizică şi longevitatea Activitatea fizică şi longevitatea

15 12

Rata 12 Rata 9
mortalităţii 12.4 mortalităţii 9.0
în 9 ani(%) 9 9.8 în 9 ani (%)
Bărbaţi Femei 6
6
5.9 5.2
3 3
2.9
0
Activ Moderat activ Inactiv 0
Activ Moderat activ Inactiv
Breslow & Belloc, Good Health Practices Study, 1972 Breslow & Belloc, Good Health Practices Study, 1972

Concluzii:
• Persoanele care adoptă 6-7 obiceiuri sănătoase trăiesc 10-12 ani mai mult decât aceia care
adoptă mai puţin de 3 obiceiuri sănătoase.
• În medie, o persoană poate adăuga 5 ani sau mai mult la speranţa sa de viaţă, dacă adoptă
un stil de viaţă mai sănătos.
• Aceia care au un stil de viaţă sănătos se bucură de un nivel al sănătăţii, ca şi când ar fi cu
20-30 de ani mai tineri decât aceia care nu au un stil de viaţă sănătos.
• Ratele mortalităţii au fost direct corelate cu numărul de obiceiuri rele de sănătate (vezi
tabelul următor).

Numărul obiceiurilor de sănătate Numărul practicilor de sănătate

bune şi rata mortalității bune şi rata mortalităţii
20 15
19.7

Bărbaţi, 16 Femei, 12
12.1
Rata 12
14.2 Rata 9 10.5
12.8
mortalităţii mortalităţii
10.6 7.8
în 9 ani (%) 8 în 9 ani (%) 6 7.2
5.1
4 3
5.2
0
0 7 6 5 4 0-3
7 6 5 4 0-3
Numărul obiceiurilor sănătoase Numărul obiceiurilor sănătoase

Breslow & Belloc, Good Health Practices Study, 1972 Breslow & Belloc, Good Health Practices Study, 1972

-o-O-o-

- 18 -
 CAPITOLUL 3
STILUL DE VIAŢĂ ŞI SISTEMUL IMUNITAR

Corpul uman este compus din milioane de celule. Ficatul, inima,

creierul şi rinichii, toate sunt compuse din celule speciale. Aceste celule
pot avea forme şi funcţii diferite, dar toate au 5 nevoi de bază:
1. Oxigen
2. Apă
3. Nutrienţi
4. Elimiarea reziduurilor
5. Protejarea împotriva substanţelor dăunătoare

Doar atunci când aceste nevoi sunt împlinite, celulele sunt capabile să-şi îndeplinească
funcţiile în mod sănătos şi complet. Sângele este cel care acoperă toate aceste nevoi.

Sângele însuşi este compus din diferite tipuri de celule, cu diferite funcţii. Celulele roşii
(eritrocitele) duc oxigenul de la plămâni la toate celulele corpului şi iau de acolo dioxidul de
carbon, pe care-l eliberează în aer. Plasma transportă apa şi nutrienţii necesari pentru construcţia,
repararea şi producerea energiei celulelor. La întoarcere, aduce toate reziduurile metabolice
pentru a fi eliminate de către organele respective. De aceea este important să avem hrană şi aer
de cea mai înaltă calitate, pentru a avea un sânge bun şi pentru a evita toate substanţele
dăunătoare. Orice substanţă dăunătoare din sânge trebuie să fie eliminată prin rinichi, ficat,
plămâni, piele şi intestine. Celulele albe (leucocitele) intră în alcătuirea sistemului de apărare,
numit sistemul imunitar. Plachetele sunt responsabile de coagulare, în cazul unei răni. În
realitate, sângele este un sistem lichid. Puntem spune că sângele este sistemul central al vieţii.
Aceasta este în concordanţă cu Biblia, întrucât citim că „viaţa oricărei fiinţe este în sângele ei.”
(Levitic 17:14)
„Pentru a avea o sănătate bună, trebuie să avem un sânge bun; căci sângele este izvorul vieţii.
El repară ceea ce s-a distrus şi hrăneşte corpul. Când este alimentat cu elemente hrănitoare
potrivite şi când este curăţat şi vitalizat prin contactul cu aerul curat, el transportă viaţa şi
vigoarea în fiecare parte a organismului. Cu cât este mai bună circulaţia, cu atât mai bine se va
împlini această lucrare.
La fiecare bătaie a inimii, sângele ar trebui să-şi croiască drum repede şi cu uşurinţă în toate
părţile corpului. Circulaţia sa nu ar trebui să fie stânjenită printr-o îmbrăcăminte strâmtă sau
cingători, iar extremităţile ar trebui să fie suficient acoperite. Orice îngreunează circulaţia

- 19 -
împinge sângele înapoi în organele vitale, producând congestii. Ca urmare, adesea apar dureri de
cap, tuse, palpitaţii ale inimii sau indigestie.” (Divina vindecare, p. 271)

Celulele sistemului imunitar

Să examinăm acum câteva celule albe specifice. Neutrofilele sau microfagele sunt un fel de
soldaţi care omoară şi îndepărtează toate felurile de bacterii ţi de substanţe străine pe care le
găsesc. Ele înghit particulele mici şi le digeră. Atunci când multe dintre ele mor în acest proces,
rezultă o substanţă gălbuie, numită puroi. Monocitele, numite şi macrofage, sunt mai mari, dar în
principiu fac acelaşi lucru. Uneori, ele chiar se unesc împreună, formând celule gigant, care sunt
caracteristice pentru anumite boli.

B anticorpi

T celule ucigaşe
neutrofil monocit limfocit
(microfag) (macrofag)
Limfocitele sunt cele mai mici celule albe din sânge şi trăiesc câţiva ani. Ele poartă un fel de
„memorie”, când susbstanţe străine (antigeni) intră în corp. Acestea sunt recunoscute, datorită
proteinelor lor diferite. Există, în principiu, două feluri de limfocite, numite celulele B şi celulele
T. La exterior, ele arată similar, dar au funcţii diferite. Când celulele B părăsesc vasele de sânge
şi intră în ţesut, ele se numesc celule plasmatice şi produc anticorpi specifici substanţelor străine
(imunitate umorală). Celulele T primesc mesaje să atace celulele străine (imunitate celulară).
Acestea sunt numite celule ucigaşe. Ele recunosc chiar şi celulele canceroase şi le distrug.

Celule ucigaşe T
Celulă ajutătoare T

ating
Are firele de
celula comunicare tăiate de
canceroasă către virusul
imunodeficienţei umane
şi fac găuri în ea, (HIV), de culoare
determinând citoplasma
purpurie în poza
să se verse în spaţiul
aceasta.
interstiţial.

National Geographic, iunie 1986 National Geographic, iunie 1986

Când o persoană este infectată cu virusul imunodeficienţei umane (HIV), receptorii

limfocitelor T sunt distruşi şi de aici rezultă pierderea abilităţii de a recunoaşte celulele sau
substanţele străine. Persoana îşi pierde, în felul acesta sistemul imunitar şi poate să moară din
cauza unei boli infecţioase. Situaţia aceasta se numeşte SIDA. Până acum, nu a fost descoperit
nicun tratament pentru SIDA.

- 20 -
Reglarea sistemului psiho-neuro-imunitar
Celulele sistemului imunitar pot fi comparate cu poliţia sau cu armata unei naţiuni. Ele
plutesc liniştite alături de alte componente ale sângelui în toate colţişoarele organismului. Acesta
este unul dintre motivele pentru care este important să menţinem o bună circulaţie a sângelui.
Dar de unde ştiu aceste celule când şi unde să intre în acţiune? Toate mecanismele metabolice
sunt foarte complexe şi interacţionează unele cu altele. Reglarea se face prin mecanisme de
feedback ţi prin coordonarea a cel puţin încă trei sisteme: sistemul nervos, sistemul endocrin şi
emoţiile noastre. Comunicarea se face prin intermediul unor substanţe chimice numite
neurotransmiţători. Acestea, ori stimulează, ori inhibă activitatea celulelor imunitare. Ştiinţa
descoperă treptat interacţiunea dintre minte şi corp. Din acest motiv, sistemul imunitar este numit
astăzi sistemul psiho-neuro-imunitar.

Sistemul psiho - neuro - imunitar

MINTE NERVI

Neurotransmiţători

SÂNGE

Prot H2O Ca
++

CO2 Glucoză
+
Na O2 Na
+

Grăsimi H2O
Glucoză O2
ŢESUTURI Prot
CO2

Putem spune pe drept cuvânt că sistemul imunitar este un miracol. Ştiinţa de-abia începe să
înţeleagă mecanismele minunate pe care Dumenzeu le-a făcut pentru a păstra sănătatea noastră în
cea mai bună stare. Acesta funcţionează zi şi noapte, fără niciun zgomot. Ne putem alătura
psalmistului care exclamă „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată!” (Psalmul 139:14)

Factorii care influenţează sistemul imunitar

Mecanismele pe care tocmai le-am menţionat funcţionează tot timpul. Sângele este implicat
în activităţile de construcţie şi remodelare în timpul creşterii, cu toate mecanismele de adaptare şi
de management al stresului, precum şi în lupta împotriva bolilor de toate felurile. Din moment ce
toate funcţiile de întreţinere în timpul sănătăţii, dar şi al bolii depind de funcţionarea optimă a
sistemului imunitar, întrebarea logică este „ce anume întăreşte şi ce slăbeşte sistemul imunitar?”
Viaţa şi moartea depind de el.

- 21 -
 Acum câţiva ani a fost un congres internaţional la Loma Linda, California, având ca temă
sistemul psiho-neuro-imunitar. S-a ajuns la următoarele concluzii:

Influenţe asupra sistemului imunitar

Este întărit prin Este slăbit prin
• Mişcare moderată • Mişcare insuficientă sau în exces
• Dietă echilibrată • Prea multe grăsimi, colesterol
• Lipsa de Fe, Cu, Co, Zn, Se, Mg, vit. E
• Optimism • Depresie
• Odihnă adecvată • Alcool, tutun, droguri
Factorii menţionaţi în acest tabel ne amintesc de „remediile naturale” din programul
NEWSTART®. Să facem o scurtă trecere în revistă a fiecăruia dintre acestea.

Respiraţia
„Pentru a avea un sânge bun, trebuie să respirăm bine. Inspirarea adâncă, deplină, a aerului
curat, care umple plămânii cu oxigen, purifică sângele. Ei îi dau o culoare vie şi îl trimit,
asemenea unui curent dătător de viaţă, în fiecare parte a corpului. O bună respiraţie linişteşte
nervii, stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte digestia şi produce un somn sănătos,
înviorător.
Plămânilor ar trebui să li se acorde cea mai mare libertate posibilă. Capacitatea lor creşte prin
activitate liberă; ea scade dacă sunt îngrădiţi şi apăsaţi. De aici, efectele dăunătoare ale practicii
atât de răspândite, în special în ocupaţiile sedentare, de aplecare a corpului asupra lucrului. În
această poziţie este imposibilă respiraţia profundă. Respiraţia superficială devine în scurt timp un
obicei, iar plămânii îşi pierd puterea de a-şi mări volumul. Un efect similar este produs prin
folosirea corsetului. Părţii inferioare a pieptului nu i se lasă suficientă libertate; muşchii
abdominali, care au fost făcuţi să ajute la respiraţie, nu se pot desfăşura pe deplin şi plămânii
sunt stingheriţi în activitatea lor.
Astfel, nu este primită o cantitate suficientă de oxigen. Sângele se mişcă greu. Substanţele de
excreţie, toxice, care ar trebui aruncate afară în timpul exalării, sunt reţinute, iar sângele devine
impur. Nu numai plămânii sunt astfel afectaţi, ci şi stomacul, ficatul şi creierul. Pielea devine
lividă, digestia este întârziată, inima este afectată, creierul întunecat, gândurile sunt confuze,
moralul scade, întregul organism devine deprimat şi inactiv şi în mod deosebit susceptibil de a se
îmbolnăvi.
Plămânii expulzează neîncetat impurităţile şi trebuie să fie continuu alimentaţi cu aer
proaspăt. Aerul impur nu oferă cantitatea necesară de oxigen, iar sângele trece pe la creier şi pe
la celelalte organe fără a fi revitalizat. Din acest motiv, este necesară o bună aerisire. Întregul
organism este slăbit când se trăieşte în camere închise, neaerisite, în care aerul este închis şi
viciat. El devine extrem de sensibil la influenţa frigului, iar o uşoară expunere la rece aduce
îmbolnăvirea. Femeile devin palide şi lipsite de vigoare din pricină că stau închise în casă. Ele
respiră acelaşi aer mereu şi mereu, până când acesta este încărcat cu substanţele otrăvitoare
eliminate prin pori şi din plămâni; şi impurităţile sunt aduse în felul acesta înapoi în sânge.”
(Divina vindecare, p. 272-274)

Mişcarea
Care este avantajul unui sânge bun, dacă acesta nu circulă bine, pentru a hrăni toate părţile
organismului? Un adult are aproximativ 5 litri de sânge. Această cantitate nu este egal distribuită
în corp. Arterele mici (arteriole) au pereţi musculari ce reglează circulaţia către organele
- 22 -
respective. Organele active primesc mai mult sânge, conform nevoilor lor, iar organele aflate în
reapus primesc mai puţin. Este un sistem economic. De aceea este important să activăm regulat
toate părţile corpului pentru a le furniza sânge proaspăt şi pentru a îndepărta din ele reziduurile
metabolice. Mişcarea în mod regulatiul regulat şi aerul proaspăt sunt importante pentru a
menţine o sănătate bună.
„Principalul, dacă nu singurul motiv pentru care mulți devin invalizi este acela că sângele nu
circulă liber și în acest lichid vital nu au loc schimbările care sunt necesare vieții și sănătății.
Aceștia nu au dat corpurilor lor exercițiu și nici plămânilor hrana care este aerul proaspăt; de
aceea este imposibil pentru sânge să fie vitalizat și acesta își urmează cursul lui anevoios prin
sistem. Cu cât exersăm mai mult, cu atât va fi mai bună circulația sângelui. Mai mulți oameni
mor din cauza lipsei de exercițiu fizic decât din cauza suprasolicitării; intervine mai mult rugina
decât uzura.
Aceia care s-au obișnuit să facă exercițiu adecvat în aer liber, vor avea, în general, o
circulație bună și viguroasă. Depindem mai mult de aerul pe care îl respirăm decât de hrana pe
care o mâncăm. Bărbați și femei, tineri și bătrâni care doresc să fie sănătoși și să se bucure de o
viață activă ar trebui să-și amintească faptul că nu pot avea acestea fără o circulație bună. Oricare
ar fi ocupațiile și înclinațiile, ei ar trebui să își formeze mințile pentru a exersa în aer liber cât de
mult pot. Ei ar trebui să simtă că este o datorie religioasă învingerea condițiilor care i-au ținut
închiși în interior, privați de exercițiu în aer liber.” (Counsels on Health, p. 173)
În cel mai important jurnal medical din SUA, citim: „Nu există în utilizarea curentă ori de
perspectivă niciun medicament care să fie atât de promiţător pentru susţinerea sănătăţii ca un
program de mişcare pe durata întregii vieţi.” (Bortz: Journal of American Medical Association:
1982:248, 1203)

Avantajele mişcării
Exersarea muşchilor lungi ai braţelor şi picioarelor produce endorfine. Fericirea şi gândurile
şi simţămintele pozitive sunt legate de endorfinele din creier. Endorfinele sunt, de asemenea
produse în plămâni şi bilă. Endorfinele întăresc sistemul imunitar şi produc o stare de bine. Iată o
listă în rezumat cu avantajele mişcării:
• Îmbunătăţeşte aspectul corpului şi creşte puterea
• Întăreşte muşchiul inimii
• Îmbunătăţeşte circulaţia
• Creşte conţinutul de minerale în oase
• Reduce tensiunea arterială
• Ajută la reducerea greutăţii în cazul persoanelor obeze
• Creşte colesterolul HDL în sânge
• Îmbunătăţeşte controlul glicemiei în diabet
• Ajută la controlul stresului
• Întăreşte sistemul imunitar
• Conferă o stare de bună dispoziţie
Observaţi că atât lipsa cât şi excesul mişcării este în detrimentul sistemului imunitar.
Mişcarea moderată este cea mai bună în avantajul sănătăţii. Pulsul ar trebui accelerat, dar
persoana nu ar trebui „să-şi piardă suflarea”. Durata minimă pentru a avea beneficii, trebuie să
fie de cel puţin o jumătate de oră pe zi şi nu trebuie neapărat să fie făcut tot odată. Mişcarea
intermitentă are efecte similare când se face treptat. În special persoanele neantrenate ar trebui
să facă scurte pauze pentru a se relaxa. Intensitatea exerciţiului poate fi adaptată la nevoile
fiecărei persoane. Dacă există vreo problemă cardiacă sau vreun dubiu, consultaţ mai întâi
medicul. Un principiu important este practicarea unei activităţi fizice regulate, întrucât efectele
fiziologice durează numai 12-24 de ore, în funcţie de intensitatea exerciţiului.
- 23 -
 Nu se poate spune în mod absolut care fel de activitate est cea mai bună. Este important să fie
solicitaţi cât mai mulţi muşchi şi articulaţii pentru menţinerea flexibilităţii generale şi pentru a se
promova circulaţia în toate organele. Activitatea aleasă trebuie să fie plăcută, sigură, utilă şi
necostisitoare. Mersul pe jos în aer liber sau lucrul în
grădină sunt excelente şi pot fi recomandate oricui.
„Mersul pe jos, în toate cazurile în care este posibil,
este cel mai bun remediu pentru corpurile atinse de
boală, ... Nu există nici un exerciţiu care poate lua locul
mersului pe jos. Prin aceasta, circulaţia sângelui este mult
îmbunătăţită.” (Mărturii, vol.3, p. 78)
„Exerciţiul fizic în aer liber ar trebui prescris ca o
necesitate dătătoare de viaţă. Iar pentru astfel de exerciţii,
nimic nu este mai bun decât cultivarea pământului.
Pacienţii să aibă răzoare de flori de care să îngrijească sau să lucreze în livadă sau în grădina de
legume. Pe măsură ce vor fi încurajaţi să-şi părăsească odăile şi să petreacă mai mult timp în aer
liber, cultivând flori sau făcând o altă muncă uşoară şi plăcută, atenţia lor se va întoarce de la ei
înşişi şi de la suferinţele lor.” (Divina vindecare, p. 265)

Odihna
Toate funcţiile corpului nostru au nevoie de o alternare
regulată a activităţii şi odihnei. În timpul orelor de somn
corpul nostru îşi reface energiile consumate. Aşa cum am
văzut în studiul despre longevitate, lipsa de somn este un
factor stresor major, afectând şi sănătatea fizică şi pe cea
mintală. Un adult are nevoie, în medie, de 7-8 ore de
somn pe zi. Pentru oamenii mai în vârstă, 5-6 ore, ar putea
fi suficient. Este important să avem orele de somn
regulate. Cei care lucrează în fabrici şi spitale în schimburi de ture frecvente au probleme mari în
a-şi regla ceasul biologic (ciclurile circadiene). De pildă, ştim că hormonul de creştere la copii şi
adolescenţi este eliberat în special în orele de dinaintea miezului nopţii.
Desigur calitatea somnului este şi ea importantă. Iată câteva sfaturi inspirate pentru a
îmbunătăţi calitatea somnului:
„Știu din mărturiile care mi-au fost date din timp în timp că pentru aceia care lucrează cu
creierul, somnul este mult mai valoros înainte decât după miezul nopții. Două ore de somn
înainte de ora doisprezece sunt mai valoroase decât patru ore după miezul nopții.” (7 Manuscript
Releases, p. 224)
„Un alt obicei vătămător este acela de a mânca imediat înainte de culcare. Poate că mesele au
fost servite în mod regulat; însă, din pricina unei senzaţii de ‚sfârşeală’, ei mănâncă iarăşi.
Îngăduind această practică greşită, ea devine obicei şi adesea este atât de bine fixată, încât se
crede că este imposibil să mergi la culcare fără să mănânci. Ca rezultat al faptului că se mănâncă
la ore târzii, procesul digestiv continuă în timpul orelor de somn. Însă, chiar dacă stomacul
lucrează fără răgaz, lucrarea sa nu este bine înfăptuită. Somnul este adesea tulburat de vise
neplăcute, iar dimineaţa, persoana se trezeşte fără a fi reîmprospătată şi fără prea mare poftă
pentru micul dejun. Când ne întindem să ne odihnim, stomacul trebuie să-şi fi terminat toată
lucrarea, pentru ca toate celelalte organe ale corpului să se poată bucura de odihnă. Cina târzie
este dăunătoare în special pentru persoanele cu obiceiuri sedentare. În cazul lor, tulburarea care
se produce este de cele mai multe ori începutul unei boli care sfârşeşte prin moarte.” (Divina
vindecare, p. 303; Îndrumarea copilului, p. 389)

- 24 -
 „În majoritatea cazurilor, două mese pe zi sunt de preferat în locul a trei mese. Când este
luată mai devreme, cina dăunează digestiei mesei anterioare. Când este luată mai târziu, nu este
nici ea digerată înainte de ora de culcare. Astfel, stomacul nu reuşeşte să asigure o odihnă
corespunzătoare. Somnul este deranjat, creierul şi nervii sunt obosiţi, apetitul pentru micul dejun
este scăzut, întregul organism nu este împrospătat şi nu este pregătit pentru îndatoririle zilei.”
(Educație, p. 205)

Nutriţia
Sângele are nevoie de nutrienţi. Aşa cum am menţionat la început, o nutriţie echilibrată este
necesară pentru funcţionarea corectă a sistemului imunitar. Unii oameni cred că o nutriţie
echilibrată înseamnă să mânânci câte ceva din toate alimentele. Lucrurile nu stau nici pe departe
astfel. În capitolul următor vom vedea mai multe detalii despre o dietă bazată pe recomandările
OMS. Iată numai câteva idei de bază.
Dumnezeu i-a descoperit Ellenei White că „Cerealele, împreună cu fructele, nucile şi
legumele au toate proprietăţile nutritive pentru a face un sânge bun. Aceste elemente nu sunt
asigurate atât de bine sau deplin printr-o alimentaţie cu carne.” (Divina vindecare, p. 316)
Afirmaţia de mai sus este susţinută de experţi ai OMS care au confirmat că „...nevoile de
sănătate ale populaţiei sunt cel mai bine împlinite de alimente bogate în carbohidraţi şi sărace în
grăsimi, bogate în amidon (cereale, cartofi, legume), incluzând un aport substanţial de legume şi
fructe.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, p. 158)
„Un mare număr de date epidemiologice şi clinice indică faptul că
un aport crescut de alimente vegetale şi de carbohidraţi complecşi este
asociat cu reducerea riscului în mai multe boli cronice, în special boala
coronariană cardiacă, anumite tipuri de cancer, hipertensiune şi
diabet.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases,
WHO, p. 99)
Partea negativă este, aşa cum am văzut mai înainte, că „prea multe grăsimi, în special
colesterol”, inhibă sistemul imunitar. O asemenea dietă este în mod obişnuit bazată pe produse
de origine animală cum ar fi carnea, peştele, carnea de pasăre, ouăle, untul, laptele şi brânza. Dr.
Colin T. Campbell, profesor emerit în nutriţie biochimică de la Universitatea Cornell, vorbind
despre bolile autoimune afirmă că „în bolile studiate în legătură cu nutriţia, consumul de hrană
bazată pe produse animale – în special laptele de vacă – este asociat cu un risc mai mare de
boală.” (The China Study, 2004, p. 199)
Tot pe latura negativă se află lipsa de minerale ca fierul, cuprul, cobaltul, zincul, seleniul,
magneziul şi vitamina E. Trebuie să fim atenţi, totuşi, să nu considerăm aceste elemente ca
medicamentele minune care întăresc sistemul nostru imunitar, aşa cum se face reclamă în mass-
media, pentru a se promova suplimentele alimentare.

Alcool
Efectul farmacologic al alcoolului este inhibarea sistemului nervos în toate situaţiile. Nu este
folosit ca anestezic general din cauza graniţei foarte nesigure dintre acţiunea farmacologică şi
toxicitate.
OMS a identificat consumul de alcool ca fiind unul dintre
primele 10 riscuri privind boala pe plan global. (OMS Press release,
28 March 2007, www.iarc.fr/en/media-centre/pr/2007/pr175.html).
Nu este o surpriză faptul că Biblia are multe avertizări împotriva
folosirii lui: „Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în
pahar; el alunecă usor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca
- 25 -
un bazilic.” (Proverbe 23:31, 32) „Vinul este batjocoritor şi băuturile tari sunt gălăgioase; oricine
se îmbată cu ele, nu este înţelept.” (Proverbe 20:1)
Cu privire la efectele asupra sistemului imunitar „alcoolul ar trebui considerat ca un drog
imunodepresiv cu efecte extinse.” (MacGregor, RR, „Alcohol and Immuno Defense”, JAMA,
Set 19, 1986, vol. 256, no. 11) Nu poate fi o afirmaţie mai hotărâtă, care să exprime efectele lui
negative asupra sănătăţii, pe lângă multe alte binecunoscute avantaje. Cu privire la discuţia
despre posibilele lui beneficii pentru inimă, OMS a ajuns, în cele din urmă la următoarea
concluzie: „Deşi consumul de alcool regulat scăzut până la moderat protejează împotriva bolilor
coronariene de inimă, alte riscuri cardiovasculare şi asupra sănătăţii, nu favorizează o
recomandare generală a folosirii acestuia.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic
Diseases, WHO, 2003, p. 90)

Lumina soarelui
Deşi toată lumea ştie că viaţa depide de lumina soarelui, s-au spus foarte puţine lucruri despre
aplicare acesteia ca tratament. Mai des auzim despre pericolul arsurilor de piele şi despre
posibila favorizare a cancerului la persoanele albe. Aici, ca şi în orice altceva, este important să
se stabilească o cantitate adecvată, nici prea mare, nici prea mică. Un alt principiu de bază este
că sănătatea (sau boala) depinde în general de mai mulţi factori şi mecanisme complexe, care se
intercondiţionează reciproc. Unul dintre aceste mecanisme are legătură cu producerea de
melatonină de către glandă pineală.
Glandă pineală

Melatonina are câteva funcţii importante în corpul uman:

• Reglează ritmul circadian
• Antioxidant
• Luptă împotriva oboselii
• Îmbunătăţeşte eficienţa somnului
• Ajută la recuperarea din stres
• Stimulează sistemul imunitar
• Scade colesterolul (Proof Positive, p. 193-207)

Un alt rol important al soarelui este producerea de vitamina D în piele şi transformarea ei

ulterioară în 1,25 D activ în rinichi. Lipsa de lumină solară este un factor important în incidenţa
câtorva boli autoimune. În emisfera nordică, acele comunităţi care sunt mai spre nord tind să aibă
mai mult diabet, scleroză multiplă, artrită reumatoidă, osteoporoză, cancer de sân, cancer de
prostată, cancer de colon, vitiligo pe lângă alte boli. (T. C. Campbell, The China Study, 2004, p.
362-368)
O regulă simplă este evitarea prăjirii pielii la orele amiezei, între 10 şi 3 sau 4 după amiaza şi
să începi cu numai 10-15 minute. Sensibilitatea pielii variază în limite mari şi trebuie să se ţină
cont de particularităţile individuale.
Iată câteva instrucţiuni valoroase date de Ellen G. White:

- 26 -
 „Cei bolnăvicioşi prea adesea se lipsesc de lumina soarelui. Acesta este unul dintre agenţii
cei mai sănătoşi ai naturii. De aceea, deşi nu e la modă, el este un remediu foarte simplu de a ne
bucura de razele de lumină ale soarelui lui Dumnezeu şi de a înfrumuseţa căminurile noastre cu
prezenţa lor. Moda are cea mai mare grijă să excludă lumina soarelui din saloane şi dormitoare
prin perdele şi obloanele care se închid, ca şi cum razele lui ar fi nimicitoare de viaţă şi sănătate.
Nu Dumnezeu este Cel care a adus asupra noastră multe dureri, ai căror moştenitori sunt fiinţele
umane. Propria noastră nebunie ne-a făcut să ne lipsim de lucruri care sunt preţioase, de
binecuvântările pe care ni le-a dat Dumnezeu, şi care, dacă sunt folosite cum trebuie, sunt de o
nepreţuită valoare pentru recâştigarea sănătăţii. Dacă vreţi să aveţi căminurile voastre plăcute şi
îmbietoare, faceţi-le luminoase, cu lumină solară şi aer. Îndepărtaţi perdelele grele, deschideţi
ferestrele, daţi la o parte obloanele, şi bucuraţi-vă de bogata lumină solară, chiar dacă aceasta ar
fi cu preţul culorilor covoarelor voastre. Preţioasa lumină solară poate să vă decoloreze
covoarele, dar va da o culoare sănătoasă obrajilor copiilor voştri. Dacă Dumnezeu este prezent şi
aveţi serioase inimi iubitoare, un cămin umil, făcut să fie luminos cu lumină de la soare şi aer, şi
bine dispus pentru ospitalitate altruistă, va fi aici jos un cer pentru familia voastră şi pentru
călătorul obosit.” (Mărturii, vol. 2, p. 527)
„Cei care au grijă de cei în vârstă ar trebui să-şi aducă aminte că în mod special aceştia au
nevoie de camere călduroase, confortabile. Puterea scade pe măsură ce se înaintează în vârstă,
lăsând tot mai puţină vitalitate prin care să se opună rezistenţă influenţelor nesănătoase; de aici,
şi nevoia mai mare a celor vârstnici de a avea soare din belşug şi aer curat, proaspăt.” (Divina
vindecare, p. 275)

Factorii mintali
Emoţiile şi sentimentele pozitive promovează sănătatea şi furnizează putere, rezistenţă, stare
de bine şi productivitate. Pe de altă parte, sentimentele negative, promovează boli ca astmul,
ulcerul gastric, hipertensiune, cancer, migrenă şi atacuri de inimă. Acestea sunt cunoscute ca boli
psiho-somatice. Este bine cunoscut faptul că supărarea şi tristeţea slăbesc sistemul imunitar şi îi
fac pe oameni mai susceptibili la bolile infecţioase şi la cancer. Medicina psihosomatică s-a
dezvoltat în anii 70, însâ Ellen White a scris acum mai bine de o sută de ani ceea ce oamenii de
ştiinţă din zilele ei nici măcar nu bănuiau:
„Starea minţii afectează sănătatea într-o măsură mult mai mare decât îşi dau seama mulţi.
Durerea, neliniştea, nemulţumirea, remuşcarea, vinovăţia, neîncrederea, toate au tendinţa să
zdrobească forţele vitale şi să producă degenerare şi moarte. Boala este uneori produsul
imaginaţiei şi este adesea agravată de aceasta. Curajul, speranţa, credinţa, simpatia, iubirea dau
sănătate şi prelungesc viaţa.” (Divina vindecare, p. 241)
De asemenea, în ultimii circa 20 de ani a crescut numărul articolelor ştiinţifice şi al studiilor
care arată că încrederea în Dumenzeu şi viaţa religioasă activă îmbunătăţesc sănătatea şi
prelungesc viaţa. Sprijinul social specific comunităţilor religioase, cântatul ţi lauda adusă lui
Dumnezeu în închinare, rugăciunile de mijlocire, iertarea şi alţi factori corelaţi cu un stil de viaţă
sănătos, toatre acestea întăresc sistemul imunitar.
Asociaţia Americană a Medicilor de Familie a făcut următoarea afirmaţie în 2001: „În timpul
ultimilor ani s-a sugerat că spiritualitatea este un alt factor important, deşi adesea neglijat, al
sănătăţii pacienţilor.” (www.aafp.org/afp/20010101/81.html) S-a sugerat de asemenea ca
evaluarea spirituală să fie inclusă între practicile medicale.
Cu mult timp în urmă, preotul german şi unul dintre fondatorii medicinii naturiste, Sebastian
Kneipp (1821-1897), mărturisea că „numai atunci când am început să aduc ordine în sufletele
pacienţilor mei, am avut succes.” Deşi în mod obişnuit numele lui este asociat cu „tratamentul cu
apă rece”, Kneipp a fost promotorul unui sistem integral de vindecare, care se baza pe cinci
elemente principale: hidroterapie, plantele medicinale, mişcare, nutriţie şi spiritualitate.

- 27 -
 Ellen G. White, care a trăit în acelaşi timp, a declarat, în 1872 că „Religia Bibliei nu este în
detrimentul sănătăţii corpului sau a minţii. Influenţa Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun
medicament pe care îl poate primi o femeie sau un bărbat bolnav.” (Lucrarea misionară
medicală, p. 12)

NEWSTART
Dacă punem totul laolaltă putem vedea că programul NEWSTART® se potriveşte perfect
sistemului psiho-neuro-imunitar. Acronimul NEWSTART a fost creat de către profesori şi
medici de la Institutul Weimar, California (www.newstart.com), pe baza celor opt factori naturali
menţionaţi de Ellen White: „Aerul curat, lumina solară, cumpătarea, odihna, exerciţiul fizic,
dieta corespunzătoare, folosirea apei, încrederea în puterea divină - acestea sunt adevăratele
remedii. Fiecare om ar trebui să aibă cunoştinţe despre mijloacele de refacere ale organismului şi
despre modul în care să le folosească.” (Divina vindecare, p. 127)
În rezumat, putem sublinia următoarele aspecte:
1. Viaţa este guvernată de legile naturale. Rezultatul neascultării de ele este boala.
2. Legile naturale, ca şi legile morale – toate făcute de Dumenzeu – au scopul de a-l păstra
pe om complet sănătos, fericit şi sfânt.
3. Mecanismele fiziologice care reglează procesele vieţii sunt reprezentate de sistemul
psiho-neuro-imunitar. Aceasta înseamnă că mintea, sufletul şi corpul lucrează împreună şi
se influenţează reciproc.
4. Sângele este vehiculul principal pentru apă, nutrienţi, hormoni şi celule imunitare.
Sănătatea depinde de compoziţia şi circulaţia corectă a sângelui.
5. Dezechilibrele prelungite în compoziţia şi/sau circulaţia sângelui conduc la boli cronice
(ale stilului de viaţă), în contrast cu bolile acute (accidente, infecţii, otrăviri etc.)
6. Organismul are multe căi de a compensa deficienţele şi incorectitudinile. De aceea, bolile
cronice sunt de obicei rezultatul mai multor factori. Cu cât se adună mai mulţi factori de
risc, cu atât este mai mare şansa de îmbolnăvire.
7. Cele mai multe predispoziţii genetice au nevoie de încă un factor de stil de viaţă pentru a
se manifesta, conform aforismului, „genetica încarcă puţca – stilul de viaţă apasă pe
trăgaci.”
8. Programul NEWSTART® cuprinde toţi factorii principali ai stilului de viaţă şi este solid
din punct de vedere ştiinţific.
9. Cei doi factori unde se fac cele mai multe greşeli şi a căror corectare arată cele mai bune
rezultate sunt mişcarea şi nutriţia. Împreună cu alcoolismul şi fumatul, aceţtia sunt
responsabili pentru mare parte din suferinţa din lumea aceasta.
10. Autorul suprem al sănătăţii nu este natura în sine, nici forţele vieţii, ci Dumenzeu,
Creatorul. „Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, dacă vei
face ce este bine înaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, și dacă vei pazi toate
legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; căci Eu sînt
Domnul, care te vindecă.” (Exod 15:26)
11. Viaţa veşnică este posibilă prin Isus Hristos. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu
lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă
viața veșnică.” (Ioan 3:16)
-o-O-o-

- 28 -
 CAPITOLUL 4
RECOMANDĂRI PENTRU NUTRIŢIE

Dintre toţi factorii implicaţi în dezvoltarea bolilor cronice,

activitatea fizică şi nutriţia sunt cei în privinţa cărora se fac
cele mai multe greşeli şi care pot fi corectaţi cel mai uşor.
Nimeni nu va nega faptul că avem nevoie de mai multă
mişcare, dar când se pune problema alimentaţiei, multe tradiţii
culturale, credinţe populare şi interese economice pot intra în
conflict cu ştiinţa.
Remarcile capitolului de faţă se bazează în mare măsură pe
un raport al unui grup de special al OMS, „Diet, Nutrition and
the Prevention of Chronic Diseases”, publicat în 1990 şi pe un
raport ulterior comun al ocnsultării experţilor OMS1 şi FAO2,
după 12 ani. La sesiunea inaugurală, dr HU Chung-Li,
reprezentantul OMS, a spus: „Cantitatea şi felul hranei
consumate sunt factori determinanţi fundamentali ai sănătăţii
umane.”
Am citit cu câteva pagini înainte că „multe boli cronice pot fi prevenite în mare parte prin
schimbări ale stilului de viaţă, între care dieta joacă un rol crucial.” (Diet, Nutrition and the
Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 39)

Dieta şi bolile cronice

Principalele cauze de deces în ţările dezvoltate sunt bolile cardiovasculare şi cancerul.
Acestea împreună reprezintă o treime (75%) dintre toate cauzele de deces. Nu există diferenţe
notabile între Europa de Est şi de Vest, după cum se poate vedea în graficele următoare; şi din
moment ce factorii de risc ai acestor boli sunt în principiu aceiaşi, îi putem studia împreună.

Ratele deceselor pe vârste Ratele deceselor pe vârste

La 100.000 de persoane din populația standard (Europa) La 100.000 de persoane din populația standard (Europa)
Raport statistic al OMS 1994 Raport statistic al OMS 1992

Infectii Infecții
Digestive Digestive
Inimă & circulație
Respiratorii Inimă & circulație Respiratorii

Altele
Altele

Cancer
Cancer

GERMANIA ROMÂNIA

În primul rând s-a observat că existau „percepţii publice greşite în ţările în curs de dezvoltare
cu privire la ceea ce constituie o dietă bună, ... cu un conţinut mare de grăsimi, zahăr şi sare.”
(Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 15) În acelaşi timp,
factorii de risc pentru bolile cardiovasculare şi pentru cancer sunt în mod cert corelaţi cu o
asemenea dietă:

1
OMS = Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
2
FAO = Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură.
- 29 -
 • exces de grăsimi
• exces de zaharuri libere
• deficienţă de alimente cu carbohidraţi complecşi
• fumatul
(Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 11, 56)
Ei şi-au mai dat seama de faptul că „aceste boli cronice (bolile de inimă, hipertensiunea,
cancerul, diabetul) sunt, în parte, manifestări ale excesului sau dezechilibrului alimentar din
dietele »bogate«, aşadar în principiu, pot fi prevenite în mare măsură.” (Id, p. 14)
Prin contrast „o cantitate substanţială de date epidemiologice şi clinice indică faptul că un
aport crescut de alimente vegetale şi de carbohidraţi complecşi este asociat cu reducerea riscului
în câteva boli cronice, în special coronariene, anumite tipuri de cancer, hipertensiune şi diabet.”
(Id, p. 99)
In consecinta, „în mai multe ţări europene occidentale şi în America de Nord au fost susţinute
campanii de educaţie publică, cu scopul de a schimba obiceiurile alimentare ale populaţiei. ...
Din păcate, ideea că părerile medicilor sunt împărţite şi că politicile medicale sunt incerte este
folosită adesea pentru a inhiba schimbarea, în ciuda consecvenţei remarcabile a opiniilor
prezentate de către grupuri de experţi din ultimii zeci de ani.” (Id, p. 129)
Este trist să realizăm că multe soţii şi mame nu ştiu că sănătatea soţilor şi copiilor lor depinde
în mare măsură de hrana pe care ele o pregătesc pentru familiile lor. Iată câteva sfaturi
pertinente:
„Sunt foarte multe fete care s-au măritat şi au familii, dar care nu cunosc, în mod practic, care
sunt datoriile unei soţii şi mame. Ele pot citi şi cânta la un instrument muzical; însă nu pot găti.
Nu pot face pâine bună, care este esenţială pentru sănătatea familiei. [...] Este nevoie de
inteligenţă şi experienţă pentru a găti bine şi a pune pe masă o hrană sănătoasă, într-un mod
îmbietor. Cea care pregăteşte alimentele, care vor intra în stomacul nostru pentru a fi
transformate în sânge care să hrănească organismul, ocupă o poziţie dintre cele mai importante şi
mai înalte. Poziţia copistului, a croitoresei sau a profesorului de muzică nu poate egala în
importanţă pe cea a bucătăresei.” (Testimony Studies on Diet and Foods, p. 94)
„Pentru cele care gătesc, este o datorie sacră aceea de a învăţa cum să pregătească o mâncare
sănătoasă. Se pierd multe suflete din pricina gătitului necorespunzător. Este nevoie de gândire şi
grijă pentru a face o pâine bună; însă există mai multă religie într-o franzelă bună decât cred
mulţi. Sunt puţine bucătărese cu adevărat bune. Tinerele cred că este înjositor să găteşti şi să faci
tot felul de alte lucruri legate de gospodărie; şi pentru acest motiv, multe fete care se mărită şi au
în grijă familiile lor nu au decât o vagă idee despre îndatoririle care-i revin unei soţii şi mame.
Gătitul nu este o ştiinţă neînsemnată, este chiar una esenţială în viaţa obişnuită. Orice femeie
care conduce o familie şi totuşi nu înţelege arta gătitului sănătos ar trebui să se hotărască să
înveţe ceea ce este esenţial pentru bunăstarea celor din căminul ei.” (Divina vindecare, p. 302)
Capitolul de faţă nu pretinde a fi un manual de nutriţie detaliat, ci mai degabă aş dori să
accentuez câteva aspecte majore care în mod obişnuit sunt înţelese greşit.

Cancerul şi dieta
Există vreo legătură între cancer şi dietă? Poate fi redus riscul de cancer prin dietă? Pentru
început, iată câteva afirmaţii ale unor autorităţi ştiinţifice:
„Legumele şi fructele sunt o sursă bogată pentru un mare număr de nutrienţi. Există dovezi
consecvente că legumele şi fructele joacă un rol protector în prevenirea dezvoltării cancerului.”
(Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 98)

- 30 -
 Directorul diviziei Prevenire şi Control al Cancerului de la Institutul Naţional al Cancerului
din SUA, a conchis: „Un mare număr de studii au arătat că o dietă bogată în fructe şi legume are
un efect de protecţie împotriva cancerului. Persoanele cu aport crescut de fructe şi legume au
circa jumătate din riscul pe care îl au persoanele cu aport scăzut.” (Better Nutrition, May 1994, p.
20)
La final, iată o afirmaţie inspirată importantă a lui Ellen White, care este în deplin acord cu
ceea ce s-a spus: „Cancerul, tumorile şi toate bolile inflamatorii sunt în mare parte cauzate de
consumul de carne. După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, larga răspândire a cancerului şi a
tumorilor se datorează în mare parte consumului de carne.” (Spalding and Magan Collection, p.
47)
Este interesant de observat că Ellen White menţionează de asemenea bolile „inflamatorii”.
„Studiul de Sănătate Adventist a raportat o prevalenţă cu 50% mai mare a artritei reumatoide şi a
altor forme de artrite, printre non-vegetarieni, comparativ cu vegetarienii [...] Mecanismele nu au
fost explicate încă.” (Gary E. Fraser, Diet, Life Expectancy and Chronic Disease, 2003, p. 144-
146)

Grăsimile şi colesterolul
Pentru înţelegerea acestei secţiuni este nevoie de un minimum de cunoştinţe despre grăsimi.
Ne vom limita explicaţiile la câteva fapte privind bolile cronice.
Este bine dovedit faptul că nivelul crecut al
colesterolului seric este un factor de risc pentru Riscul dezvoltării bolilor de inimă
bolile coronariene. Valoarea de 200 mg%,
considerată de obicei „normală”, este prea mare.
INCIDENŢA LA 1000 DE PERSOANE

Ideal, nivelul colesterolului seric ar trebui să fie

de 150 mg% sau mai mic. Aceasta poate suna
înfricoşător, întrucât foarte puţini oameni din
societăţile vestice au valori atât de mici.
Când studiile au arătat că un consum sporit de
grăsimi saturate, în special de origine animală, < 200 200-219 220-239 240-259 260 >
NIVELUL COLESTEROLULUI SERIC (mg/%)
tinde să crească nivelul colesterolului seric, a W. Kannel, "Cholesterol in the Prediction of Atherosclerotic Disease", Ann Intern Med 90 (1979):85

început o mişcare pentru folosirea de grăsimi

polinesaturate, aşa cum sunt cele din uleiul de porumb, floarea-soarelui şi alte uleiuri, penru că
acestea tind să scadă nivelul colesterolului din sânge. Trebuie să se aibă însă grijă, întrucât
uleiurile polinesaturate care au acizi graşi omega-3 nu sunt foarte stabile. În curând a apărut pe
piaţă margarina pentru a înlocui untul, însă chtiunea privind grăsimile nu este simplă. Persoanele
cu colesterolul crescut trebuie să evite grăsimile animale (unt, carne, brânză) în primul rând,
întrucât colesterolul se găseşte NUMAI în produsele animale. Pe lângă aceasta, ar trebui redusă
cantitatea totală de grăsimi consumate. Într-o bucătărie occidentală tipică, consumul total de
grăsimi este prea mare.
Încălzirea şi prăjirea grăsimilor, în special a uleiurilor polinesaturate ar trebui redusă la
minimum, întrucât încălzirea poate produce acizi graşi trans şi alte substanţe dăunătoare. Acesta
este unul dintre motivele pentru care uleiurile extravirgin, presate la rece sunt mai bune decât
cele extrase la cald. Uleiul de cocos şi cel de arahide sunt cele mai stabile, urmate de uleiul de
măsline. Prin urmare, uleiurile de floarea soarelui, rapiţă şi porumb nu sunt potrivite pentru a fi
tratate termic. Ceapa şi ardeiul pot fi călite în apă şi nu în ulei.
Acizii graşi trans nu apar în natură, sunt rezultatul procesării artificiale. „Fast food-urile,
chips-urile, produsele de patiserie şi alte alimente preparate comercial sunt bogate în grăsimi,
conţinând mai mult de 50% acizi graşi trans. Per andamblu, consumatorii mănâncă mai multe

- 31 -
grăsimi conţinând acizi graşi trans decât până acum şi aceştia sunt consumaţi sub forma
alimentelor procesate.” (Sizer & Whitney, Nutrition – Concepts and Controversies, p. 166)
Acizii graşi trans tind să crească colesterolul LDL şi să scadă nivelul colesterolului HDL. În
loc să acţioneze ca acizii naturali cis, acizii graşi trans intră în competiţie cu aceştia şi îi
împiedică. Este un consens că acizii graşi trans cresc riscul atât pentru bolile cardio-vasculare,
cât şi pentru cancer. Astăzi, etichetele trebuie să arate cantitatea de acizi trans graşi conţinută de
alimentele industriale.

Acizi graşi nesaturaţi

Cis Cis Trans
O
9 6 3 1

HO 1 9 12 15 18
α

Acidul alfa-linolenic este un
acid gras cis polinesaturat,
omega-3. Se găseşte în multe
uleiuri vegetale obişnuite şi
este important pentru nutriţia
umană.
Acidul oleic este un acid
gras cis conţinut în procente
de 55-80% în uleiul de
măsline. Punctul de topire
este la 13,5 °C.
Acidul elaidin este un acid
gras trans conţinut în lapte și
găsit de asemenea, în uleiurile
vegetale hidrogenate. Punctul
de topire este la 46,5 °C.

(Wikipedia)
La acest punct ar trebui să menţionăm acizii graşi omega-3 şi omega-6. Aceşti acizi graşi
esenţiali nu sunt noi. Sunt prezenţi în seminţele de in, nuci, boabele de soia, seminţe şi alte
alimente vegetale. Se ştie acum mai mult despre mecanismele acţiunilor lor în sănătate şi boală.
Peştele ia acidul α-linolenic (ALA) din alge şi îl transformă în corp în acid eicosapentanoic
(EPA) şi în acid docosahexanoic (DHA) care sunt mai activi din punct de vedere fiziologic.
Cercetătorii cred că aportul ideal de omega-6 ar trebui să nu fie mai mare de 4-5 ori decât aportul
de omega-3. Mass media şi industria profită de ocazia acestei „noi descoperiri” şi acum
încurajează consumul de peşte sau folosirea suplimentelor din ulei de peşte. Totuşi,
„consumatorii de peşte ar trebui să fie avertizaţi cu privire al prezenţa metalelor grele, în special
a mercurului, plumbului, nichelului, arsenicului şi cadmiului şi a substanţelor poluante
liposolubile ca PCB [policlorinat bifenili] şi a dioxinelor care se pot acumula ascendent în lanţul
trofic.” (www.fda.gov/bbs/topics/news/2004/NEW01115.html, US Food and Drug
Administration)
„Suplimentarea alimetaţiei cu omega a fost un trend semnificativ recent pentru fortificarea
hranei, iar companiile alimentare globale au îmbogăţit cu omega-3 pâinea, pizza, iaurtul, sucul
de portocale, pastele pentru copii, laptele, produsele de cofetărie şi formulele pentru nou-
născuţi.” (Wikipedia)
Nu este necesar să recurgem la peşte sau suplimente de ulei de peşte pentru a avea o cantitate
suficientă şi o proporţie corectă de acizi graşi esenţiali. Inul (Linum usitatissimum) şi uleiurile
sale sunt probabil cea mai răspândită sursă vegetală de omega 3. Uleiul de in conţine aprox. 55%

- 32 -
ALA (α-acid linolenic) într-o proporţie de trei ori mai mare de omega 3 decât de omega 6, însă
trebuie să ştim că uleiul de in râncezeşte foarte repede şi de aceea trebuie întotdeauna preparat
proaspăt şi folosit în decurs de trei săptămâni. Cea mai uşoară şi practică metodă este de a
măcina seminţele de in (1lingură) într-o râşniţă de cafea chiar înainte de masă şi să se presare
această pudră peste cerealele de la micul dejun sau peste mâncarea de la prânz. Omega-3 se
găseşte din belşug în nuci, boabele de soia şi legumele cu frunze închise la culoare.
Pentru a încheia această secţiune, merită să dăm atenţie următoarelor sfaturi înţelepte ale lui
Ellen G. White:
„Când sunt pregătite cum trebuie, măslinele, ca şi nucile, ţin locul untului şi preparatelor din
carne. Uleiul, consumat direct din măsline, este mult preferabil grăsimii de provenienţă animală.
Serveşte ca laxativ. Folosirea acestuia va fi benefică pentru cei bolnavi de tuberculoză şi este
vindecător pentru un stomac inflamat, iritat.” (Divina vindecare, p. 298)
„Hrana ar trebui pregătită cu simplitate, dar într-un mod atât de atrăgător, încât să stimuleze
apetitul. Trebuie să îndepărtaţi grăsimea din hrana voastră. Ea întinează orice fel de mâncare pe
care îl puteţi face. Mâncaţi cât mai multe fructe şi legume.” (Dietă și hrană, p. 200)
„Apetitul vostru este bolnăvicios şi, pentru că nu vă place o dietă simplă, naturală, compusă
din făină de grâu nedecorticat, vegetale şi fructe, pregătite fără condimente sau grăsime, voi
călcaţi continuu legile pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru organismul vostru. Cât timp faceţi
acest lucru, trebuie să suferiţi pedeapsa, pentru că, pentru fiecare călcare de lege este aplicată o
pedeapsă. Totuşi, vă miraţi de continua voastră sănătate slabă.” (Dietă și hrană, p. 123)

Calciul şi osteoporoza
Aproape toate persoanele adulte şi vârstnice din Occident sunt astăzi ingrijorate cu privire la
osteoporoză. Din ce cauză? Revistele de sănătate populare au recomandări privind evitarea
osteoporozei; reclamele la suplimentele cu calciu şi la produsele lactate sunt din ce în ce mai
multe, dar osteoporoza tot apare destul de frecvent. Problema aceasta este aprins dezbătută, însă
există câteva lucruri clare care ar trebui luate în considerare.
Mai întâi, care sunt factorii care produc osteoporoză? Grupul de studiu al
OMS menţionează mai mulţi factori principali implicaţi în metabolismul
calciului:
• lipsa de estrogen
• imobilitatea
• fumatul
• alcoolul
• aportul de calciu
Ei explică faptul că „în nici un caz nu este cert că aportul de calciu este
elementul determinant în ceea ce priveşte densitatea oaselor şi pierderea osoasă la maturitate. Se
cunoaşte că dietele bogate în proteine şi sare cresc pierderea osoasă.” (Diet, Nutrition and the
Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 82)
Lipsa de mişcare este ununul dintre factorii de risc importanţi şi este din ce în ce mai
accentuat, dar aţi auzit vreodată că fumatul sau alcoolul favorizează osteoporoza? Faptul acesta
este tabu. Dar cum stau lucrurile cu dietele bogate în proteine?
Linkswiler a făcut un experiment despre echilibrul calciului, comparând 3 grupe de oameni.
Toţi au consumat 1400 de mg de calciu pe zi. Dar aportul de proteină a fost diferit. Grupul care a
primit numai 48 de grame de proteine pe zi au avut un echilibru al calciului pozitiv, în timp ce
grupurile care au primit mai multe proteine, au pierdut calciu proporţional cu aportul de proteine.
(Linkswiler HM, Protein-induced hypercalciuria, Fed Proc 1981 Jul; 40 (9): 2429-2433)
- 33 -
 Un aport crescut de proteine creşte riscul de
pietre la rinichi.
Echilibrul Calciului
DZR (doza zilnică recomandată) de calciu
Efectele aportului de proteine asupra pierderii calciului din corp,
variază de la o ţară la alta. De pildă, SUA şi deși se consumă 1400 mg (1.4 grams) calciu / zi

Germania recomandă 1200 mg pentru adulţi,

inclusiv pentru femeile însărcinate şi care 48 g proteină /zi 95 g proteină /zi 142 g proteină /zi

alăptează. O cantitate atât de mare nu poate fi 40

atinsă de vegetarieni fără a include produse 20

0
Se câştigă
calciu
Se pierde

lactate în dieta lor sau fără a lua suplimente de -20

calciu
Se pierde
cel mai mult
calciu

calciu. OMS recomandă numai 400-500 mg pe zi.

-40
-60
-80

Se ştie, de asemenea că aportul crescut de Linkswiler HM, Protein-induced hypercalciuria, Fed Proc 1981 Jul; 40(9): 2429-2433

fosfor favorizează pierderea de calciu. Sursele

majore de fosfor sunt carnea şi lactatele.
Un alt studiu a fost făcut de Marsch und
Sanchez care au examinat conţinutul de minerale De unde luăm fosfor?
al oaselor la 1600 de femei. La vârsta de 60 de ani,
aceste femei aveau încă un conţinut de minerale Fructe 2% Legume, nuci şi soia 5%
complet în oase. După 20 de ani au fost examinate Produse lactate
34% Vegetale 7%
din nou. Doamnele care aveau o dietă lacto-ovo-
vegetariană încă aveau 82% din conţinutul de Cereale
19%
minerale, în timp ce acelea cu o dietă mixtă,
Altele 3%
incluzând carnea, aveau numai 65% din conţinutul Ouă
Carne, pasăre, pește 4%
de minerale (A. Marsh, T. Sanchez, Vegetarian 26%

lifestyle and bone mineral density, American

Journal of Clin. Nutr. 1988; 48)

Paradoxul calciului
Să vorbim despre câteva concepte importante în medicină. Poate ai observat la începutul
acestui capitol cuvintele „dezechilibre” şi „excese”. În trecut, oamenii de ştiinţă erau îngijoraţi
din cauza „deficienţelor” nutriţionale. Prin urmare, au fost determinate nevoile minime zilnice şi
oamenii erau fericiţi să primescă cât mai mult posibil; cu cât mai mult, cu atât mai bine. Această
idee s-a dovedit a fi greşită. Pentru o sănătate bună, totul trebuie să fie între anumite limite; nici
mai mult, nici mai puţin. Dar ce anume şi cum se poate stabili ce este „normal”? De obicei, se ia
un grup de oameni aparent sănătoşi şi media valorilor acestora se consideră ca normală. Mai
târziu, s-a descoperit că alte grupuri de oameni de asemenea sănătoşi, uneori în alte zone ale
lumii, aveau valori fiarte de diferite. Doar ca exemplu, putem spune că nivelul de 200 mg% al
colesterolului seric este normal pentru americani şi anormal pentru japonezi? Sunt fiinţele umane
atât de diferite? Aceasta arată că noi învăţăm încontinuu şi ceea ce a fost considerat normal în
trecut s-ar putea să nu mai fie considerat normal azi.
Un alt punct important este acela că nutrienţii se pot comporta diferit în organism, dacă sunt
consumaţi separat, decât dacă sunt consumaţi împreună cu alţii. Lucrul acesta a schimbat
întreaga direcţie a cercetărilor nutriţionale. În timp ce investigatorii din trecut studiau efectul
nutrienţilor izolaţi (vitamine, minerale etc.), astăzi tendinţa este de a studia alimentele luate ca
întreg. Aceastaă abordare este mult mai realistă, dar şi mai dificilă. Aceasta poate explica unele
dintre contradicţiile aparente între rezultatele diferitelor studii. Exemple bune în acest sens sunt
„paradoxul francez”, referitor la alcool, menţionat în capitolul despre longevitate, iar cum
„paradoxul calciului”, în legătură cu osteoporoza. Iată ce spune OMS despre aceasta:

- 34 -
 „Paradoxul (care constă în faptul că rata fracturilor este mai mare în ţările dezvoltate, unde
aportul de calciu este mai crescut, decât în ţările în curs de dezvoltare, unde aportul de calciu este
mai mic) necesită în mod clar o explicaţie. Până în prezent, datele acumulate indică faptul că
efectul advers al proteinei, în mod special al celei animale (şi nu al celei vegetale) poate întrece
efectul pozitiv al aportului de calciu în echilibrul calciului.” (Diet, Nutrition and the Prevention
of Chronic Diseases, WHO, 2003, p. 131)

Fierul
Mulţi se tem că o dietă total vegetariană (vegană) nu conţine suficient fier. Totuşi, experţii
OMS afirmă: „Fierul obţinut din dietele vegetariene poate fi în întregime într-o formă anorganică
[...] Însă absorbţia fierului anorganic este crescută de consumul simultan de vitamina C, care se
află din abundenţă în alimentele vegetale.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic
Diseases, WHO, 1990, p. 100)

Vitamin B12
Vitamin B12 sau cianocobalamina este cea mai complexă
din punct de vedere chimic dintre toate vitaminele. Este
importantă pentru funcţionarea normală a creierului şi a
sistemului nervos şi pentru formarea sângelui. Vitamina B12
este produsă de către bacterii; nu este disponibilă în plante,
decât ca o contaminare. „Produsele fermentate din soia, cu ar fi
miso şi tempeh, shiitake (ciuperci uscate) şi alge cum ar fi
spirulina şi nori, practic nu conţin vitamina B12. Deşi aceste
alimente sunt vândute în magazine de alimente sănătoase ca
surse excelente de B12 şi sunt foarte folosite de comunitatea
macrobiotică, ele conţin de fapt foarte puţină dacă nu chiar Cianocobalamin
deloc vitamina B12. În schimb, conţin analogi ai B12 care nu
sunt activi de fapt pot bloca absorbţia adevăratei vitamine B12.”
(W. Craig, Nutrition and Wellness, p. 218)
Pentru absorbţie, vitamina B12 trebui să fie combinată mai întâi cu un factor intern, o proteină
produsă de celulele parietale din stomac. Apoi, este absorbită în intestinul subţire. Intestinul gros
la oameni are şi el bacterii care fabrică vitamina B12, dar s-a trecut deja de locul absorbţiei.
Pacienţii cu atrofie a mucoasei gastrice sau cu rezecţie totală de stomac au nevoie de injecţii
intramusculare.
Nevoia de vitamina B12 este foarte mică, mai puţin de 1 microgram (µg) pe zi. Recomadarea
este de 2 µg pe zi. Din moment ce nu există o sursă convenabilă şi adecvată de B12 în alimentele
vegetale, veganii ar trebui să îşi obţină necesarul dietetic fie din alimente fortificate cu B12, fie
din folosirea regulată a suplimentelor de vitamină B12. Lucrul acesta este important în special
pentru femeile însărcinate sau care alăptează. Interesant este faptul că nu toţi veganii au deficit
de B12. Vegetarienii totali ar trebui să-şi facă analizele privind nivelul de B12 din sânge.

Mitul proteinelor
Mulţi se tem că o dietă total vegetariană (vegană) nu conţine suficiente proteine, însă experţii
OMS afirmă că: „Necesarul de proteine este acoperit fără probleme la copii şi adulţi printr-o
alimentaţie variată formată predominant din cereale şi leguminoase, [...] Nu se cunosc avantaje
din creşterea proporţiei de energie provenind din proteine şi un consum ridicat poate avea efecte
dăunătoare provocând pierderi excesive de calciu organismului şi, probabil, accelerând un declin
corelat cu vârsta al funcţiei renale.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases,
WHO, 1990, p. 90)
- 35 -
 „Deşi majoritatea dietelor vegetariene împlinesc sau depăşesc DZR de proteine, adesea
furnizează mai puţine proteine decât dietele non-vegetariene. Aportul acesta mai scăzut de
proteine este asociat cu o mai bună retenţie a calciului la vegetarieni şi cu îmbunătăţirea funcţiei
rinichiului la indivizii cu afecţiuni renale anterioare. În plus, aportul scăzut de proteine poate
duce la aport scăzut de grăsimi, cu avantajele corespunzătoare, întrucât alimentele bogate în
proteine sunt adesea bogate şi în grăsimi.” (Journal of American Dietetic Association, 1993;
93:1317-1319)
Cu alte cuvinte putem spune că dieta vegetariană nu este deficitară în proteine, ci dieta
omnivoră are exces de proteine. Dar ce se poate spune despre calitatea proteinelor vegetale? Am
învăţat în şcoală că proteina animală superioară calitativ, iar proteinele vegetale nu au toţi
aminoacizii. Diferitele plante au proteine diverse. De aceea un vegetarian ar trebui să aibă
varietate în dietă. „Treptat se recunoaşte faptul că până şi în dietele total vegetariene, conţinând o
diversitate de alimente, sursele vegetalele tind să se completeze unele pe altele în aportul de
aminoacizi.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 19)
„Numai sursele vegetale de proteine pot furniza cantităţile adecvate de acizi esenţiali şi
nonesenţiali, presupunând că sursele de proteine vegetale din dinetă sunt rezonabil de variate şi
că aportul caloric este suficient pentru a împlini nevoile energetice. Cerealele integrale,
leguminoasele, legumele, seminţele şi nucile, toate conţin aminoacizi esenţiali şi nonesenţiali.
Combinarea intenţionată a acestor alimente la o singură masă, aşa cum sugerează dictonul
proteic complementar, este nenecesară.” (Journal of American Dietetic Association, 1993;
93:1317-1319)
Vedem aici iarăşi înţelepciunea sfatului inspirat cu mult înainte ca ştiinţa nutriţionistă să
existe. E.G. White a scris în 1868: „N-ar trebui să fie prea multe feluri de mâncare la o masă, dar
nici nu ar trebui ca toate mesele să fie compuse din aceleaşi feluri de alimente, fără variaţie.”
(Dietă și hrană, p. 200)
Recomandările grupului de experţi ai OMS
pentru o dietă sănătoasă sunt adresate tuturor
grupurilor etnice, bogaţi şi săraci deopotrivă.
Ddupă ce au luat în considerare toate
circumstanţele şi datele ştiinţifice, au ajuns la
următoarea concluzie: „Nevoile de sănătate ale
populaţiei sunt cel mai bine împlinite de alimente
bogate în carbohidraţi şi sărace în grăsimi, bogate
în amidon (cereale, cartofi, leguminoase),
incluzând un aport substanţial de legume şi
fructe.” (Diet, Nutrition and the Prevention of
Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 158)
Suntem conştienţi că o alimentaţie integral vegetală este singura care asigură proteine în
cantitatea şi proporţiile corecte, un procentaj scăzut de grăsimi, dar de cea mai înaltă calitate şi
fără colesterol şi acizi graşi nesaturaţi, o abundenţă de carbohidraţi cu fibre şi compuşi
fitochimici, vitamine şi minerale.
Am putea spune că OMS a descoperit în sfârşit dieta originală pe care Dumezeu a dat-o
omenirii acum câteva mii de ani. „Ţi Dumnezeu a zis: ‚Iată că v-am dat orice iarbă care face
samânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta
să fie hrana voastră.’” (Geneza 1:29)

- 36 -
 „Mi-a fost arătat din nou şi din nou că Dumnezeu
SCOP încearcă să ne conducă înapoi, pas cu pas, către
planul Său de la început - acela ca omul să subziste
cu roadele naturale ale pământului.
Legumele, fructele şi cerealele ar trebui să compună alimentaţia
noastră. Nici un gram de carne nu ar trebui să pătrundă în stomacul nostru.
A consuma carne este ceva împotriva firii. Trebuie să ne întoarcem către
scopul pe care l-a avut iniţial Dumnezeu la crearea omului.” (Dietă și
hrană, p. 380)

-o-O-o-

Piramida alimentaţiei Vegeta ble

Uleiuri şi grăsimi,
OIL dulciuri şi sare
vegetariene MÂNCAŢI PUŢIN
S
on e

Avocado, tofu, Leguminoase, nuci, seminţe

lapte de soia SOY şi înlocuitori din carne
T O FU
MÂNCAŢI MODERAT MÂNCAŢI MODERAT

Legume şi Fructe
zarzavaturi MÂNCAŢI DIN
MÂNCAŢI DIN ABUNDENŢĂ
ABUNDENŢĂ

Pâine cereale integrale,

paste şi orez
MÂNCAŢI DIN
ABUNDENŢĂ

A P Ă

- 37 -
 CAPITOLUL 5
GHID PENTRU MANAGEMENTUL STRESULUI

Abordarea tradiţională în managementul stresului înseamnă de obicei învăţarea tehnicilor de

relaxare, care este văzută ca opusă stresului (= tensiunii). Aici vom avea o abordare diferită.
Principiile de bază referitoare la stres, vor rămâne, desigur, aceleaşi.
Mai întâi de toate, să lămurim faptul că „stresul” nu este ceva nou, cu care au de-a face
numai câţiva privilegiaţi. Stresul este necesar vieţii şi sănătăţii. Singurul loc de pe pământ lipsit
de stres este cimitirul. Înainte de a deveni confuzi, să privim câteva concepte:
Factorul stresor – este circumstanţa efectivă care provoacă stres.
Eustres – este „stresul sănătos”, care stimulează corpul nostru să acţioneze.
Distres – este stresul „rău”. În realitate, aşa cum vom vedea mai târziu, diferenţa dintre
stresul bun şi stresul rău depinde de reacţia fiecărui individ.

Concepte de bază
• În toate subiectele dezvoltate până acum am văzut că organismul nostru funcţionează ca o
unitate fizică, mintală, spirituală şi socială, în armonie cu definiţia sănătăţii dată de OMS –
„Sănătatea este o stare deplină de bine fizic, mintal şi social, şi nu doar absenţa bolii sau
infirmităţii.” Am mai văzut că există relaţii strânse între sistemul imunitar şi nutriţie, mişcare,
odihnă, comportamentul spiritual, managementul stresului etc.
• Conform cu Rene Dubos, un bun management al stresului înseamnă sănătate şi a fi învins
de stres duce la boală. Vom găsi multe similarităţi între managementul stresului şi sistemul
psiho-neuro-imunitar.
• Medicul canadian Hans Selye a inventat noţiunea de „Sindromul de adaptare generală” în
legătură cu stresul. Acesta este un concept important. Trebuie să ne adaptăm constant la un
mediu în schimbare în toate cele patru domenii: fizic, mintal, spiritual şi social. Poate fi vorba de
temperatură, lumină, muncă fizică, relaţia cu Dumnezeu şi cu alţi oameni, răni fizice sau
emoţionale etc. Pot exista variaţii în intensitate, cât şi combinaţii de diferiţi „factori stresori”.
Sindromul de adaptare generală implică faptul că organismul nostru reacţionează întotdeauna
într-un mod similar, când ne confruntăm cu o situaţie stresantă acută, indiferent de natura acelei
situaţii, fie ea fizică, mintală, spirituală sau socială.
• Există stresori minori şi majori. Aceştia se însumează. Cu cât mai intensă devine suma
acestora, pe o scală de la 1 la 100, cu atât mai mult ne afectează sănătatea.
• În esenţă, stresul nu este situaţia în sine – deşi se face uneori confuzie – ci răspunsul
nostru la aceasta. Răspunsul nostru este modificat de percepţia, de atitudinile şi de experienţa
noastră anterioară. Aceasta înseamnă că avem cel puţin un oarecare control asupra reacţiilor
noastre la evenimentele din viaţă.

- 38 -
Efectele fiziologice ale stresului asupra organismului
Efectele fiziologice imediate ale stresului
acut pot fi văzute în imagine. Acestea corespund Efecte fiziologice asupra corpului
fazei de alarmă a sindromului de adaptare
generală1. Putem spune că asemenea reacţii sunt ™ Efecte imediate
normale pentru că acestea sunt mecanismele - secreția de adrenalină
fiziologice necesare pentru a fi gata fie să - crește presiune arterială
- crește pulsul
„luptăm”, fie să „fugim”. În general, aceste
- mai mult sânge în mușchi
efecte dispar după ce trece faza acută, lăsând în - mai puțin sânge în rinichi
urmă consecinţe nefaste. Problema apare când şi intestinele
factorul stresor este prea puternic, prelungit, sau - pupile dilatate
- activitatea mentală se intensifică
nelalocul lui.
Stresul constant fără faza necesară de
recuperare conduce la faza de epuizare, care poate avea ca rezultat mai multe probleme de
sănătate, cum ar fi ulcere gastrice şi duodenale, hipertensiune, scăderea libidoului, anorexia,
slăbirea sistemului imunitar şi în cele din urmă, depresia. Acestea se mai numesc şi boli psiho-
somatice. Astăzi ştim că mintea şi corpul se afectează reciproc într-un mod mult mai profund
decât ne-am aşteptat vreodată.

Cortizol, adrenalină... Efecte fiziologice asupra corpului

™Efecte ale stresului prelungit

• Ulcere gastrice Ulcere - rezistență mai mică la boli
Acid
• Hipertensiune - epuizare mentală
- anxietate, iritabilitate
• Libido scăzut
- stimă de sine scăzută
• Anorexie - hipersensibilitate emoțională
• Scăderea - tendința de a folosi alcool & droguri
imunităţii - pierderea credinței și a sensului
vieții
• Depresie

Aşa cum am spus deja, cauzele stresului pot fi în oricare dintre cele patru domenii, fizic,
mental, spiritual, social, sau pot fi o combinaţie a acestora. Independent de originea stresului,
toate aceste laturi vor fi afectate, pentru că organismul nostru funcţionează ca o unitate. Unele
persoane pot suferi mai mult în planul fizic, în timp ce alţii poate vor simţi consecinţele în
domeniul emoţional sau social, în funcţie de particularităţile lor individuale. Diferenţele sunt
foarte mari.
Infecţiile şi cancerul sunt mai frecvente în timpul primilor trei ani care urmează unei pierderi
majore.
Cum se face că unii oameni sunt mai capabili să facă faţă stresului decât alţii? Indivizii mai
rezistenţi vor răspunde cu o reacţie mai puţin intensă. Aceste diferenţe individuale pot exista fie
într-una, fie în mai multe dintre cele patru domenii menţionate mai înainte. Ne putem antrena pe
noi înşine să fim capabili să susţinem şi să manageriem greutăţi mai mari. Aceasta se poate
realiza prin educare şi printr-un stil de viaţă sănătos care ne întăreşte rezistenţa şi abilitatea de a
face faţă, aşa cum vom vedea mai târziu.

1
Stadiile sindromului de adaptare generală: 1) Alarmă, 2) Rezistență, 3) Epuizare.
- 39 -
Răspunsul la stres
Cele 3 faze ale răspunsului sunt:
A. Stimulul sau factorul stresor. Nu putem
evita toţi factorii stresori, dar putem 3 Faze ale răspunsului
învăţa cum să evităm unii dintre ei.
B. Răspunsul nostru conştient depinde în A B C
mare măsură de modul în care noi Stimulul Percepția Răspuns
percepem sau interpretăm situaţia. (situația) (interpretarea)

Percepţia noastră variază în funcţie de

credinţa, educaţia şi experienţa noastră
anterioară. Când un copil plânge noaptea,
este posibil ca tatăl să creadă că lucrul acesta este supărător în timp ce mama îl poate
percepe foarte diferit.
Ce aţi spune de un om care mângăie o
tarantulă? Chiar dacă aş şti că păinajenul
nu mă va muşca, aş fi foarte agitat şi aş
prefera să stau departe de el.
Diferitele culturi şi religii au credinţe
diferite şi uneori superstiţii care pot
influenţa puternic comportamentul celor
care cred în ele. Corectând credinţele
greşite, putem reduce stresul. Multe
temeri nenecesare, spre exemplu, sunt
cauzate de o imagine greşită a lui
Dumnezeu.
C. Reacţia iniţială de alarmă depinde de sistemul nervos autonom şi de sistemul endocrin şi
este cunoscută ca „sindromul de adaptare generală”. Nu avem prea multă influenţă asupra
acestui mecanism, cu excepţia sănătăţii noastre generale fizice şi emoţionale, care poate
fi îmbunătăţită. Ne putem educa de asemenea comportamentul conştient să facă faţă mai
cu succes la situaţie, şi lucrul acesta poate însemna o mare schimbare.

Soluţii inadecvate
În situaţii stresante, unii oameni îşi pierd Soluții nepotrivite
„capul” şi aceasta îi răneşte şi mai mult. Este
uşor de observat că un asemenea comportament ™ negarea problemei
nu ajută la rezolvarea problemei. De aceea este ™ folosirea tranchilizantelor
surprinzător cât de adesea oamenii adoptă un ™ consumul de alcool
asemenea comportament, fără să se gândească. ™ fumatul
Un management bun al stresului presupune ™ învinovățirea altora
antrenament şi exersarea repetată a confruntării ™ înjurăturile
cu probleme mărunte. Vei fi surprins cât de
repede va creşte capacitatea ta de a face faţă
situaţiilor stresante, sau măcar de a le putea
suporta.

- 40 -
Aplicaţii practice
Există nenumărate situaţii stresante în viaţă şi lucrul acesta face
imposibilă pezentarea uniei reţete infailibile pentru fiecare dintre ele.
Veţi găsi nenumărate cărţi pe piaţă despre felul în care să ai succes
la şcoală, la serviciu, în căsnicie, în relaţiile umane etc. Cele mai
stresante situaţii pot fi grupate în câteva categorii şi urmând anumite
principii generale, multă durere poate fi evitată, făcând ca viaţa să
fie cu adevărat plăcută şi de succes.

Timpul
În viaţa modernă unde lucrurile devin din ce în ce mai accelerate,
managementul timpului a devenit una dintre cele mai importante probleme.
Mulţi oameni încep ziua obosiţi, târziu şi nepregătiţi. Rezervorul lor
emoţional este aproape gol. În timp ce se îmbracă ascultă la radio câteva ştiri
înfricoşătoare şi apoi sorb o ceaşcă de cafea. Nu au timp pentru un mic dejun
hrănitor şi nici pentru a-şi umple rezervorul emoţional de la sursa tuturor
atot-puternică din cer! Apoi urmează multe îndatoriri mari şi mici ale zilei şi
tiparul acesta se repetă zi de zi.
Acest aranjament trebuie să se schimbe drastic dacă vrei să supravieţuieşti pe termen lung.
Mai întâi, mergi la culcare devreme - fără TV seara. Somnul de dinainte de miezul nopţii este de
cea mai mare valoare. Unii oameni spun că ei sunt bufniţe şi nu se pot schimba. Ba da, te poţi
schimba, dar este nevoie de câteva zile şi de perseverenţă. În al doilea rând, trezeşte-te devreme.
Dacă te trezeşti la 5 vei avea suficient timp pentru mişcare, un bun mic dejun şi închinare. Te vei
simţi plin de energie şi gata de a te confrunta cu provocările care vin.
De obicei, avem de făcut mai multe lucruri decât ar încăpea în timpul disponibil. De aceea,
oamenii de succes au învăţat să îşi fixeze priorităţile. Există lucruri care sunt importante şi unele
sunt urgente. Unele sunt şi importante şi urgente şi unele nu sunt nici importante nici urgente.
Indiferent cum îţi organizezi timpul, nu va fi loc pentru toate, aşa că începe cu cele importante,
lăsând la o parte lucrurile nenecesare, chiar dacă acestea pot fi plăcute sau bune. Fă-ţi un plan, o
listă scrisă. Cel mai bun timp pentru a face lucrul acesta este cu o seară înainte şi apoi
revizuieşte-l dimineaţa devreme. Învaţă să delegi responsabilităţi - nu este uşor! Începe încet şi
perseverează, este un proces de învăţare de-o viaţă.
Fii silitor!
„Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni
3:23; vezi, de asemenea, Eclesiastul 9:10)
„Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seama la căile ei, și
înțelepțește-te!” (Proverbe 6:6)
Vezi şi Proverbe 13:4; 20:4; 31:10-31.
„Timpul nostru aparţine lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Sa şi suntem
sub solemna obligaţie de a o folosi spre slava Sa. Despre nici un talent pe
care El ni l-a dat nu ne va cere o mai strictă socoteală ca despre timpul
nostru.
Valoarea timpului este mai presus de orice evaluare. Domnul Hristos a considerat orice
moment foarte preţios şi aşa ar trebui să-l socotim şi noi. Viaţa este prea scurtă spre a fi risipită
fără rost. Nu avem decât câteva zile de har în care să ne pregătim pentru veşnicie. Nu avem nici
un timp pe care să-l folosim în plăceri egoiste, nici un timp pentru a ne lăsa târâţi în păcat. ...

- 41 -
 Suntem sfătuiţi să răscumpărăm vremea. Dar timpul, care a fost risipit, nu mai poate fi
răscumpărat niciodată. Nu putem chema înapoi nici chiar un singur moment. Singura cale prin
care putem să răscumpărăm timpul nostru, este aceea de a folosi cât mai bine timpul ce ne-a
rămas, ...
Viaţa este prea solemnă ca să fie cu totul absorbită în lucrurile vremelnice şi pământeşti,
prinsă într-o morişcă de griji şi temeri pentru lucruri ce nu sunt decât asemenea unui atom, în
comparaţie cu lucrurile de interes veşnic. ...
De folosirea dreaptă a timpului nostru, depinde succesul în dobândirea cunoştinţei şi de
cultivare a minţii. ... Câteva clipe aici, câteva clipe acolo, care pot fi risipite în vorbiri
nefolositoare; orele de dimineaţă pierdute adesea prin şederea în pat; timpul petrecut în călătorii
cu tramvaiul, sau cu trenul, sau aşteptând în staţii, sau clipe de aşteptare până ni se serveşte masa,
sau timpul petrecut în aşteptarea acelora care întârzie la întâlnirile date -dacă o carte ar fi păstrată
la îndemână şi aceste fragmente de timp ar fi folosite pentru studiu, pentru lectură sau pentru o
profundă meditaţie, câte nu s-ar putea realiza. Un scop hotărât, o silinţă stăruitoare şi o
economisire foarte grijulie a timpului, vor face în starea pe oameni să dobândească cunoştinţe şi
o cultură intelectuală, care îi va califica spre a ocupa orice poziţie influentă şi folositoare. ...
Este datoria fiecărui creştin de a se deprinde cu ordinea, conştiinciozitatea şi promptitudinea.
Nu există nici o scuză pentru munca înceată şi de cârpaci a cuiva. Când cineva este totdeauna la
lucru, dar lucrarea respectivă nu este niciodată terminată, aceasta se datorează faptului că mintea
şi inima nu sunt puse în lucrarea aceea. Cel care este încet la lucru şi care lucrează fără spor, ar
trebui să-şi dea seama că acestea sunt defecte ce trebuie să fie îndreptate. Unul ca acesta are
nevoie să-şi pună mintea la contribuţie, plănuind cum să folosească timpul în aşa fel, încât să
poată obţine cele mai bune rezultate. Cu tact şi cu metodă, unii vor realiza tot atât de mult în
cinci ore, cât fac alţii în zece ore.” (Parabolele Domnului Hristos, capitolul 25 – Talanții: Timpul,
p. 342-344)

Banii
Este multă sărăcie în lumea aceasta, însă banii nu pot cumpăra fericirea.
Mult stres şi suferinţă sunt provocate de distribuirea greşită a fondurilor
disponibile şi de faptul că vrem mai mult decât avem.
Probabil că cel mai evident şi de bază principiu în administrarea banilor
este: Nu cheltui mai mult decât ai. Desigur, există posibilitatea de finanţarea
a unei maşini sau a unei case în câţiva ani şi lucrul acesta face să fie posibil
să cumperi lucruri necesare, pe care altfel nu le-ai putea obţine. Dar sunt
foarte multe lucruri care nu sunt necesare şi care ar putea să mai aştepte. Să menţionăm numai
câteva lucruri obişnuite pe care oamenii săraci îşi cheltuie banii, lipsindu-se chiar de lucruri
importante: ţigări, alcool, prajiturele, băuturi răcoritoare, radio, TV, ziare, îmbrăcăminte
extravagantă, jucării prosteşti pentru copii lor, cinema, video, muzică la modă etc.
O cauză frecventă a conflictelor familiale şi a încurcăturilor politice este
opinia diferită asupra folosirii banilor. Elaborarea unui buget lunar ar ajuta
t ist
pe multe familii să-şi distribuie mai bine resursele limitate şi să împiedice geL
do
TBouD
scurgerea fondurilor prin găuri mici. Pe cât posibil, ar trebui să evităm să
facem datorii.
Un principiu de bază care ne va ajuta să luăm decizii corecte în privinţa
banilor este să recunoaştem că totul Îi aparţine lui Dumenzeu, iar noi
suntem numai ispravnicii Săi. „Argintul și aurul sunt ale Mele, zice Domnul
Cel Atotputernic.” (Hagai 2:8)
Dumnezeu cere credincioşie în administrarea bunurilor Sale şi promite binecuvântări bogate.
„Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la
încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, și

- 42 -
dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” (Maleahi 3:10) Aceia care sunt credincioşi
în zecimi şi daruri pot spune multe experienţe minunate despre matematica paradoxala, că „mai
puţin înseamnă mai mult” cu binecuvântarea lui Dumenzeu. Solomon a mărturisit despre
credincioşia lui Dumnezeu privind în urmă la viaţa sa lungă: „Am fost tânăr, și am îmbătrânit,
dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pânea.” (Psalmul 37:25)
Iată câteva sfaturi din parabolele lui Hristos:
„Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru slava şi preamărirea noastră. Ca administratori
credincioşi, noi trebuie să-i folosim pentru onoarea şi slava lui Dumnezeu. Unii gândesc că
numai o parte din mijloacele lor este a lui Dumnezeu. Când pun de o parte o sumă de bani pentru
scopuri religioase şi de binefacere, ei consideră restul ca fiind al lor, spre a fi folosiţi aşa cum
gândesc ei că este bine. Dar făcând astfel, ei greşesc. Tot ceea ce avem este al Domnului şi noi
suntem răspunzători faţă de El de felul în care îi folosim. În folosirea fiecărui bănuţ, se va vedea
dacă iubim mai presus de orice pe Dumnezeu, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. ...
Banii au o mare valoare pentru că, cu ei, putem să facem mult bine. În mâinile copiilor lui
Dumnezeu, ei sunt hrană pentru cei flămânzi, apă pentru cei însetaţi şi haine pentru cei goi. Ei
sunt un mijloc de apărare pentru cei apăsaţi şi un ajutor pentru cei bolnavi. Dar banii nu au o
valoare mai mare decât nisipul, în afară de faptul că sunt folosiţi pentru a procura cele necesare
vieţii, pentru binecuvântarea altora şi pentru înaintarea cauzei lui Hristos. ...
Cu cât cheltuim mai mulţi bani pentru a face paradă, a ne făli cu îmbrăcămintea noastră şi
pentru satisfacerea plăcerilor egoiste, cu atât mai puţin vom avea cu ce să hrănim pe cei flămânzi
şi să îmbrăcăm pe cei goi. Fiecare bănuţ folosit în mod nenecesar, lipseşte pe cheltuitor de ocazia
preţioasă de a face bine.” (Parabolele Domnului Hristos, capitolul 25 – Talanții: Banii, p. 351-
352)

Oamenii
Nimeni nu trăieşte pentru sine. Am fost creaţi ca fiinţe sociale şi mare
parte din fericirea şi succesul nostru depind de relaţiile cu alţi oameni. Dale
Carnegie a spus odată că „prietenii valorează mai mult decât banii”, însă de
când a intrat păcatul în lumea aceasta, relaţiile noastre au fost distruse. Nu e
de mirare că Decalogul are de-a face cu relaţia noastră cu Dumezeu şi cu
apropele! „De fapt: ‚Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nici o marturisire mincinoasă, să nu
poftești’ și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ‚Să iubești pe
aproapele tău ca pe tine însuți.’” (Romani 13:9)
S-a scris mult cu privire la îmbunătăţirea relaţiilor interumane şi merită să citim unele dintre
aceste cărţi sau să participăm la un seminar pertinent. Aici vom menţiona numai trei lucruri mici,
dar care au consecinţe mari: zâmbetul, recunoştinţa şi să asculţi
înainte să vorbeşti.
Zâmbetul este cel mai contagios lucru din lume. „O inimă veselă
este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbe 17:22)
Spune mai des „mulţumesc”, chiar şi atunci când nu este necesar!
Acest cuvânt produce minuni şi poate schimba o întreagă situaţie
critică. Toată lumea iubeşte o persoană recunoscătoare. Din nou,
Solomon, în înţelepciunea sa afirmă că „Un răspuns blând potoleşte
mânia, dar o vorbă aspră aţîţă mânia.” (Proverbe 15:1)
Al treilea lucru nu este atât de uşor de făcut; e nevoie de mult exerciţiu şi multă răbdare. Să
asculţi înseamnă mai mult decât să taci până când partea cealaltă termină de vorbit. Ascultarea
presupune atenţie activă şi empatie. Încercând să te pui în locul celuilalt poţi înţelege mai bine şi
să fii îngădiutor, chiar dacă nu poţi fi de acord. Oricând nu eşti de acord ori trebuie să mustri pe
cineva, calmează-te, înainte de a începe şi încearcă să respecţi regulile curtoaziei, exprimate în

- 43 -
imaginea alăturată. Nu te aştepta ca toată lumea
să fie de acord cu tine, chiar dacă ai cele mai Abordarea problemei
bune argumente, ci aşa cum a spus apostolul
Petru: „Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară - alege timpul şi locul potrivit
pentru discuţie.
pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântați, căci la - gândeşte înainte să vorbeşti
aceasta ați fost chemați: să moșteniți - începe cu aspectele
pozitive.
binecuvântarea.” (1 Petru 3:9) - nu subestima ideile celorlalţi
- nu folosi cuvinte urâte, fii
Şi apostolul Pavel adaugă: „Dacă este cu obiectiv.
- respectă punctele de
putință, întrucât atârnă de voi, traiți în pace cu vedere ale altora, chiar Ascultă, înainte
toți oamenii.” (Romani 12:18) dacă sunt diferite de ale
tale.
să vorbeşti!

Boala
Orice boală, fie a noastră, fie a cuiva iubit, este întotdeauna cauzată de
stres, în special bolile cronice sau cancerul. Când apare o situaţie de felul
acesta, este de domeniul medicului care o tratează să indice cea mai bună
metodă de a proceda. În contextul mnagementului stresului însă, trebuie să
spunem că nu ajută pe nimeni să învinovăţim pe persoana bolnavă sau pe
altcineva pentru starea ei. Indiferent de situaţie, păstrează-ţi credinţa în
Dumenzeu şi în făgăduinţele Sale. Isus a spus: „Veniți la mine toți cei trudiți și îngrijorați și Eu
vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)

Îngrijorările
Oricine are îngijorări. Adesea, oamenii sunt întristaţi de lucruri
care nu-i privesc pe ei şi chiar mai rău, pe care nici măcar nu le pot
schimba. Mass media este plină de ştiri rele: o tornadă într-o ţară
îndepărtată; mai multe accidente rutiere, turişti răpiţi de terorişti etc.
Desigur, aceste veşti sunt triste şi ar trebui să ne determine să căutăm
căi prin care să vestim evanghelia pentru a grăbi revenirea lui Isus şi întemeierea unei lumi mai
bune unde „Nu va mai fi nici moarte, nici tânguire, nici suspin.” (Apoc 21:4) Ştirile proaste
consumă energia emoţională care este necesară pentru managementul provocărilor zilnice.
Următoarea afirmaţie a lui Isus este uneori interpretată greşit. „Nu vă
îngrijoraţi dar, zicând: ‚Ce vom mânca?’ Sau: ‚Ce vom bea?’ Sau: ‚Cu ce ne
vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru
cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împarația lui
Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe
deasupra.” (Matei 6:31-33) El nu spune că nu trebuie să avem grijă de
sănătatea noastră şi că nu ar trebui să ne facem deloc provizii pentru
supravieţuire ci mai degrabă vorbeşte despre stabilirea priorităţilor corecte în
viaţă. „Căutați mai întâi”, spune El, apoi „toate aceste lucruri vi se vor da pe
deasupra.” Ce promisiune minunată! De ce să nu o încercăm?

Cum să ne creştem rezistenţa?

Deşi cele mai multe circumstane nu pot fi schimbate mai deloc, am învăţat câteva lucruri
specifice pe care le putem face pentru a minimaliza şi a face faţă mai bine la cele mai obişnuite
situaţii stresante. În lumea acesta nu vom fi total lipsiţi de stres. Totuşi, vestea bună este aceasta:
putem face mult pentru a ne îmbunătăţi capacitatea de a face faţă greutăţilor vieţii. Un stil de
viaţă sănătos va da putere fizică, mintală şi spirituală pentru a ne adapta şi a face faţă

- 44 -
provocărilor zilnice, inclusiv celor din domeniul
social. În experienţa mea, acesta este aspectul cel Cum să îți crești rezistența
mai important pentru managementul de succes al
stresului. Un stil de viaţă sănătos
™ somn suficient
Fiecare dintre obiceiurile sănătoase listate în ™ activitate fizică zilnică
imagine este important în sine însuşi şi ar trebui ™ mănâncă regulat o hrană
sănătoasă
să fie pus în aplicareîn cea mai bună manier㠙 evită tutunul, alcoolul,
posibilă. Aşa cum vezi, stilul de viaţă afectează drogurile
Prieteniile sunt cultivă prieteniile bune
fiecare detaliu al vieţii: modul în care dormim, puternice!
™
™ să ai o conștiință curată
activitatea, nutriţia, prieteniile şi chiar emoţiile şi și încredere în
Dumnezeu
credinţele. Nu există soluţii instant pentru
managementul stresului.
Urmând aceste instrucţiuni, calitatea vieţii se va îmbunătăţi în mare măsură; sistemul
imunitar va fi întărit; stima de sine va creşte; tensiunile din familie şi de la serviciu vor fi
abordate mai calm; factorul stresor va părea mai mic; somnul va fi mai adânc; şi cu o conştiinţă
curată şi cu încredere în Dumnezeu vei înfrunta viaţa cu o atitudine pozitivă şi victorioasă!

Prima „bancă universală de securitate împotriva stresului”

În cele din urmă, managementul stresului poate fi comparat cu un cont
bancar. Energia intră şi iese. Orice abordare a unei situaţii stresante consumă
energia fizică şi psihică, unele mai mult, altele mai puţin. Un stil de viaţă
greşit secătuieşte şi el rezervele fizice, mintale şi spirituale. Când contul
bancar este gol, eşti în stadiul de epuizare, depresie, cădere. Este ca şi cum ai
arde o lumânare la ambele capete în acelaşi timp.
Este important să-ţi menţii contul de energie întotdeauna într-un echilibru pozitiv. Somnul
bun şi regulat îţi va reface energiile. Aerul proaspăt şi o nutriţie sănătoasă vor furniza corpului şi
minţii tale energia pentru activităţile zilnice. Relaţiile bune de prietenie te vor ridica atunci când
eşti la pământ şi îţi vor furniza sprijin moral (şi uneori material) de care s-ar putea să ai nevoie.
O conştiinţă curată este cel mai bun tranchilizant din lume. Şi în final, confruntarea cu
provocările vieţii presupune putere şi înţelepciune supranaturale. Dumenzeu este sursa tuturor
puterilor şi El a promis „Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor.” (Matei 28:20)

„Şi aruncaţi asupra Lui toate

îngrijorările voastre, căci El însuş
îngrijeşte de voi.”
1 Petru 5:7

- 45 -
 CAPITOLUL 6
MISTERUL LOBULUI FRONTAL

Am văzut că prevenirea bolilor cronice depinde în mare măsură de un stil

de viaţă sănătos de-a lungul a multor ani. Aceasta ar putea presupune câteva
schimbări în obiceiurile noastre. Înţelegerea a ceea ce ar fi cel mai bine să
facem, ce să evităm, luarea deciziilor şi necesitatea puterii voinţei de a pune
în practică asemenea decizii, toate aceste procese au loc în lobul frontal al
creierului. De acceea este important să cunoaştem măcar puţin cum
funcţionează creierul nostru.

Anatomofiziologie
Sitemul nervos este făcut din milioane de celule
Dendrites
nervoase care formează o reţea compelxă. Fiecare
Nerve Cell Body

celulă nervoasă are un corp care conţine nucleul, care

menţine celula vie şi mai multe braţe, numite dendrite.
Synapsis
Dendritele primesc informaţii de la multe alte celule
nervoase. Din corpul neuronului porneşte şi o extensie
numită axon care trimite mesaje la alte celule
nervoase, musculare sau la alte organe. Un mănunchi
de axoni formează ceea ce noi numim un nerv. Locul
Bundle of
Nerve Fibers

de legătură unde celulele nervoase comunică unele cu

altele este numit sinapsă. Sinapsele sunt structuri
Axons

destul de complicate în care impulsurile electrice

eliberează substanţe chimice numite neurotransmiţători. Neurotransmiţătorii sunt produşi în
vezicule mici de la capătul terminal al neuronului care trimite; apoi aceştia sunt eliberaţi în
fantele sinaptice, care sunt spaţiile dintre neuroni şi în final se conectează la receptori specifici ai
neuronului post-sinaptic pentru a îndeplini
funcţii specifice. În principiu, astfel de acţiuni Dendrite
pot fi clasificate în excitaţie, inhibiţie şi Sinapse
modulaţie.
Neuron
Unii neurotransmiţători sunt, de fapt Neuron
aminoacizi ca glutamatul şi aspartamul, alţii Axon

sunt hormoni ca melatonina, insulina şi

oxitocina. Chiar şi unele gaze, cum ar fi Dendrite

oxidul nitric şi monoxidul de carbon, au Neurotransmiţători

efecte fiziologice de neurotransmiţători.
(Wikipedia)
Cei mai obişnuiţi neurotransmiţători produşi de corp sunt acetilcolina,
serotonina, adenozina şi dopamina. Multe medicamente prescrise de medici îşi
produc efectele farmacologice (şi secundare) la nivelul sinapselor. Printre acestea
L putem menţiona tranchilizantele, somniferele şi medicamentele împotriva alergiei,
astmului, răcelilor, hipertensiunii etc.
Drogurile (legale şi ilegale) şi alimentele conţin substanţe care sunt fie neurotransmiţători, fie
în legătură cu aceştia. Sunt multe substanţe cunoscute şi probabil şi mai multe necunoscute în
- 46 -
natură care afectează sinapsele şi stimulează, deprimă sau modifică funcţiile fiziologice. Aceasta
poate produce diferite tipuri de efecte cum ar fi bună dispoziţie, somnolenţă, sensibilitate
dureroasă redusă, aritmie cardiacă, halucinaţii, psihoze, schimbări de personalitate, convulsii şi
moarte. Adaptartea rapidă a sistemului nervos la asememena substanţe anormale produce
dependenţă.
Ştiinţa de-abia dacă înţelege relaţia intimă dintre dietă şi comportament. Cu siguranţă se
merită să ne gândim la următoarea afirmaţie inspirată: „Dacă stomacul nu este îngrijit în mod
adecvat, formarea unui caracter corect, moral va fi împiedicată. Creierul și nervii sunt legătură cu
stomacul. Alimentația greșită dă naștere la erori în gândire și acțiune.” (Mărturii, vol. 9, p. 159)

Obiceiuri şi instincte
Nenumăratele conexiuni din reţeaua nervilor constituie baza anatomică pentru posibilităţile
infinite de combinări ale gândurilor şi ale altor funcţii ale creierului care coordonează şi
controlează toate procesele vieţii, conştiente ca şi inconştiente. Procesele repetate frecvent
determină formarea unor „cărări” care sunt apoi utilizate inconştient şi neintenţionat. Acestea se
numesc obiceiuri.
Obiceiurile bune sunt folositoare, economisesc timpul şi chiar salvează viaţa. Obiceiurile rele
sunt distructive şi constituie o piedică în calea sănătăţii şi fericirii.
Instinctele sunt obiceiuri congenitale progamate în codul genetic. Acestea determină modul
în care se poartă fiecare fiinţă.
Obiceiurile complexe constau într-un lanţ lung de neuroni cu
multe sinapse. Odată formate, obiceiurile sunt foarte greu de
schimbat, pentru că sunt deja stabilite cărările nervoase. Biblia
pune o întrebare: „Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un
pardos să-și schimbe petele?” şi dă şi răspunsul: „Tot așa, ați putea
voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?”
(Ieremia 13:23)
Cel mai bun lucru pe care îl putem face este
Gânduri Acţ
Acţiune veche
(obicei)
obicei) să ne formăm obiceiuri noi în mod activ şi
conştient. Cele vechi rămân latente şi se pot trezi
atunci când circumstanţele le declanşează.
Aceasta explică de ce un „alcoolic uscat” poate
să cadă înapoi în vechiul său obicei după un timp
îndelungat, gustând numai o cantitate mică de
alcool.
Acţiune nouă
(obicei)
Recunoscând puterea obiceiurilor sale şi
neputinţa sa de ale schimba, apostolul Pavel a
excalmat disperat: „Caci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.” (Romani 7:15) Pe de
altă parte, el știa că există o putere superioară capabilă să transforme chiar și cele mai profunde
trăsături de caracter. De aceea a putut de asemenea să declare cu convingere: „Pot totul în
Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13)
„Indiferent care sunt tendințele voastre moștenite sau cultivate, putem învinge prin puterea pe
care ne-o dă Dumenzeu. Duhul Sfânt este Ajutorul nostru.” (Manuscript Releases, vol. 18, p.
139)

- 47 -
 „Schimbarea tendințelor naturale, moștenite și cultivate ale inimii umane este lucrul de care a
vorbit Isus când i-a spus lui Nicodim: ‚Dacă un om nu se naște din nou, cu niciun chip nu poate
vedea Împărăția lui Dumenzeu.’ ... Schimbarea inimii reprezentată de nașterea din nou poate fi
făcută numai prin lucrarea efectivă a Duhului Sfânt.” (The Paulson Collection of Ellen G. White
Letters, p. 412)
„De aceea, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus; iată că toate
lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)

Puncte cheie în schimbarea obiceiurilor

Am văzut că tendinţele moştenite şi obiceiurile dobândite pot fi schimbate numai cu ajutorul
lui Dumnezeu, însă sunt lucruri pe care o persoană trebuie să le facă din partea sa în acest proces.
Să le analizăm pe scurt:
1. Analizează-ţi obiceiurile – „Vechea” acţiune trebuie să devină conştientă pentru ca
schimbările să devină posibile. Stabileşte ce factori sunt implicaţi şi cum pot fi evitaţi.
2. Concentrează-te numai asupra unuia ori două obiceiuri pe rând. – Vei avea nevoie de
eforturi clare şi concentrate, altfel, energiile tale se vor dilua.
3. Foloseşte puterea voinţei în mod corespunzător: Fă alegeri, nu promisiuni! – Promisiunile
încălcate sunt descurajante şi îţi vor distruge încrederea în sine, totuşi, dacă un efort
eşuează, ai pierdut numai o bătălie, nu războiul. Continuă să lupţi!
4. Înlocuieşte obiceiurile vechi cu unele noi. – Fiziologic vorbind, obiceiurile nu pot fi „des-
făcute” (şterse), ci trebuie create „cărări” noi.
5. Fă un efort iniţial puternic. – Obiceiurile sunt puternice şi trebuie abordate într-o manieră
hotărâtă.
6. Cere ajutorul lui Dumenzeu. – Obiceiurile greşite sunt consecinţa păcatului. Numai
Dumnezeu poate învinge puterea forţelor rele. „Căci noi n-avem de luptat împotriva
cărnii și sângelui, ci împotriva capeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stapînitorilor
întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutății cari sunt în locurile cerești.”
(Efeseni 6:12)
7. Adoptă un stil de viaţă echilibrat, sănătos. – Indiferent dacă este vorba de boli cronice,
managementul stresului sau schimbarea obiceiurilor, un stil de viaţă sănătos îţi va da
puterea fizică, mentală şi spirituală de care ai nevoie.
8. Evită tentaţiile. – Nu-ţi băga degetul în gura leului!

- 48 -
Funcţiile lobului frontal
Creierul controlează toate funcţiile vitale.
Există diferite arii şi centre unde sunt localizate Lobul parietal
Funcțiile motorii
funcţiile specifice, după cum se poate vedea în Sistemul limbic Funcţiile senzoriale

figura anexată. Emoții,

Memorie
Lobul occipital
Funcţiile morale – raţiunea, judecata, decizia şi Vedere

Lobul frontal
puterea voinţei – sunt localizate în lobul frontal. Voința
Alegerile morale
Indivizii carea au lobul frontal compromis
prezintă: Hipothalamus
Apetitul
Trunchiul cerebral Cerebelul
• Principiile morale afectate
Somnul
Impulsul sexual Bătăile inimii Coordonarea
Respirația mușchilor

• Probleme sociale (pierderea iubirii pentru Tensiunea arterială

familie)
• Incapacitatea de a fi precauţi
• Afectarea gândirii abstracte
• Înţelegerea logică diminuată
• Pierderea empatiei
• Lipsa stăpânirii de sine
Pentru a avea cele mai bune performanţe în activităţile intelectuale, muncă fizică, relaţii
sociale, managementul stresului, şi altele, lobul frontal trebuie să funcţioneze adecvat. Creierul
este un organ ca toate celelalte organe ale corpului şi are nevoie de oxigen, hrană adecvată,
exerciţiu mintal, protecţie împotriva susbstanţelor vătămătoare şi a rănilor fizice. Este cel mai
delicat dintre toate organele şi este afectat cu uşurinţă de schimbări ale compoziţiei chimice a
sângelui.

Functiile lobului frontal:

Datorăm Doctorului Dr. Mervyn Hardinge,
fondator şi director emerit al Şcolii de Sănătate
Discernământ
Judecată Publică Loma Linda, California, următorul rezumat al
Autocontrol factorilor care compromit funcţiile lobului frontal
Puterea voinţei
(vezi imaginea).
Sunt afectate negativ de:
Aportul scăzut de oxigen Recunoaştem din nou factorii cunoscutului
Supraalimentare sau subnutriţie program NEWSTART®. Un stil de viaţă sănătos este
Oboseală
Dr. Mervyn Hardinge,
necesar pentru funcţionarea optimă a creierului şi
Alcool
O filosofie a sănătății, Droguri care afectează mintea pentru creştere spirituală.
p. 138-148
Anumite lecturi, TV şi muzică
Vreau să accentuez încă o dată sensibilitatea mare
a creierului, comparativ cu a altor organe. Să luăm
spre exemplu pilea sau oasele. Acestea pot supravieţui fără oxigen mai multe ore, aparent fără
daune. După cinci minute fără oxigen, creierul va înceta să trăiască sau va suferi o leziune
permanentă severă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu oboseala. Unui individ obosit fizic sau mintal
îi vine foarte greu să gândească clar şi nu are nici voinţa pentru a acţiona. Cât de mulţi tineir buni,
băieţi şi fete, şi-au pierdut integritatea morală după o noapte în discotecă! În astfel de locuri se
cumulează mai multe circumstanţe dăunătoare: oboseala, lipsa de oxigen, alcool şi uneori
droguri şi zgomot. (A se vedea mai jos, cu privire la muzică.)

Substanţe dăunătoare în alimente

Toate componentele sângelui nostru - şi prin urmare toate substanţele care constituie celulele
noastre - vin din aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem şi hrana pe care o
consumîmmâncăm. Toţi nutrienţii necesari (proteine, carbohidraţi, vitamine, minerale, substanţe
fitochimice etc.) sunt disponibili în alimentele pe care le mâncăm, dar există şi multe substanţe
dăunătoare, care fie apar natural (multe otrăvuri şi droguri), fie ca rezultat al fermentaţiei (alcool,
- 49 -
oţet) sau al procesării industriale (benzopirinul, acrilamida, acizii graşi trans etc.). În plus, adesea
sunt dezechilibre în ceea ce priveşte substanţele bune în dietă, fie că este vorba de insuficienţă,
fie de exces. De aceea este vital să învăţăm cum să selectăm, să combinăm şi să preparăm o
hrană sănătoasă, nutritivă pentru cea mai bună funcţionare a organismului nostru şi să evităm
ceea ce este dăunător.

Alcoolul
Ac’iunea farmacologică a alcoolului este anestezia generală. Sistemul nervos este
cel mai vulnerabil deoarece alcoolul se dizolvă repede în fluidul cerebrospinal şi
pentru că celulele nervoase sunt foarte delicate. Lobul frontal este primul anesteziat şi
VIN apoi se continuă în jos, conform legii paraliziei descendente a lui Jackson: Cortexul
cerebral → centrii subcorticali → măduva spinării → bulbul rahidian (centrul
respirator). Efectul alcoolului este astfel divizat în patru etape:
1. Abilităţi manuale şi auto-critică diminuate, euforie, mai multe greşeli. Euforia NU este o
stimulare a funcţiilor mintale ci lipsa controlului lobului frontal! Individul este foarte
sociabil şi aparent încă funcţionează, însă aceasta este etapa accidentelor!
2. Pierderea controlului emoţional, necoordonare, eliberarea instinctelor animale. Aceasta
este etapa crimelor de tot felul! Cel puţin jumătate dintre crime sunt comise de indivizi
care niciodată nu ar acţiona astfel în lipsa alcoolului.
3. Somn, inconştienţă, comă.
4. Piele umedă, rece, defecaţie, urinat involuntar, paralizie respiratorie şi moarte.
„Rezultatele unor autopsii arată că pacienţii cu antecedente în consumul cronic de alcool au
creiere mai mici, mai uşoare şi chiar mai micşorate decât persoanele nealcoolice de aceeaşi
vârstă şi sex. Această descoperire a fost confirmată în mod repetat şi în cazul alcoolicilor în viaţă,
folosindu-se tehnici de imagistică structurală cum ar fi tomografia (CT) şi rezonanţa magnetică
(MRI). ... Imaginile arată faptul că micşorarea este mai extinsă în stratul pliat exterior (ex.:
cortexul) al lobului frontal, despre care se crede că este sediul funcţiilor intelectuale superioare...
Micşorarea şi în regiunile mai adânci ale creierului, inclusiv în structurile cerebrale asociate cu
memoria, precum şi în cerebel, care ajută la reglarea coordonării şi a echilibrului.”
(National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism, No. 47, April 2000,
http://pubs.niaaa.nih.gov/publications/aa47.htm)
Dar berea fără alcool? Legea permite eticheta de „fără alcool” până la 0,5%
conţinut de alcool. Urmăriţi următorul sfat: „În ciuda conţinutul scăzut de alcool, în
mod cert nu este recomandabil să se dea bere fără alcool copiilor. Aceasta ar putea 0.5%
produce o condiţionare înspre gustul berii făcând mai uşoară trecerea de pragul
către berea care conţine alcool.“ (Dr. Helmut Oberritter, Director de cercetare,
Societatea Germana de Nutriţie, Medical Tribune, nr. 37, September 1991)
Singura atitudine sigură cu privire la alcool este abstinenţa totală! „Nu te uita la vin când
curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă
ca un basilic.” (Proverbe 23: 31-32) Vă îndemn, cei care sunteţi împreuna-credincioşi cu mine,
să nu beţi bere fără alcool sau vin, pentru a da un bun exemplu tinerilor noştri!

Cafeaua
Cafeaua este una dintre cele mai folosite băuturi. Din cauză că
aceasta creează dependenţă, cei mai mulţi consumatori de cafea spun
că „au nevoie de ea” ca să funcţioneze. Cafeina se găseşte în multe
băuturi, cum ar fi cafeaua, ceaiul, cacao, mate, guarana, cola,
răcoritoare şi băuturi energizante.

- 50 -
 „Efectul imediat al cafeinei este stimularea sistemului nervos central, a inimii, a tractului
digestiv şi a rinichilor. Prin stimularea creierului, dă iluzia de energie şi de stare de bine, fără să
dea în niciun caz relaxare sau odihnă sau să crească puterea musculară. Creierul este stimulat să
aibă un flux mai rapid al gândurilor, până când dispare excitaţia, apoi urmează depresia şi
oboseala.” (M. Hardinge, A Philosophy of Health, p. 132)
„În timp ce se crede în general că aportul de cafeină creşte vigilenţa mentală şi accelerează
performanţa motorie, aceasta poate afecta advers abilităţile motorii, atunci când este nevoie de
coordonare musculară deliată şi de încadrare precisă în timp.” (Goodman & Gilman, The
Pharmacological Basis of Therapeutics, 1970, p. 358-368)
„Lucrul acesta este foarte bine ilustrat de efectul cafeinei asupra
abilităţii păienjenilor de a construi pânze geometric simetrice. În loc
de a face o reţea frumoasă, pânza ţesută după consumul de cafeină
nu este decât o distorsiune colţuroasă a ceea ce ar trebui să fie.”
(Witt, Reed, Peakall, A Spider’s Web, p. 60-61)
Problema principală a cafelei nu este de stimulare a creierului în
sine, ci multe alte efecte nedorite asupra bolii coronariene, tensiunii
arteriale, secreţiei gastrice, glicemiei şi nivelului de colesterol. De
asemenea a fost asociată, cel puţin ca un potentiator, cu cancerul de
vezică urinară şi de pancreas. În doze mari, de asemenea, aceasta
poate duce la tulburări psihiatrice cum ar fi anxietate şi tulburări de
somn.
”În cantităţi mari, şi mai ales în perioade lungi de timp, cofeina
poate duce la o afecţiune cunoscută sub numele ‚cafeinism’
Cafeinismul de obicei combină dependenţa de cafeină’ cu o gamă largă de stări fizice şi mintale
neplăcute, incluzând nervozitate, iritabilitate, anxietate, tremurături, spasme musculare
(hiperreflexivitate), insomnie, dureri de cap, alcaloză respiratorie şi palpitaţii cardiace. Mai mult,
deoarece cofeina creste producţia de acid gastric, utilizarea în cantităţi mari de-a lungul timpului
poate duce la ulcer gastric şi duodenal, esofagită erozivă, şi boala de reflux gastroesofagian. Cu
toate acestea, întrucât atât cafeaua obişnuită cât şi cafeaua decafeinizată s-au dovedit a stimula
mucoasa gastrică şi a creşte nivelul secreţiei de acid în stomac, cafeina nu este, probabil, singurul
element responsabil din cafea.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Caffeine)
Iată câteva sfaturi inspirate scrise de Ellen G. White în 1890:
”Cafeaua este o îngăduinţă vătămătoare. Ea excită mintea temporar pentru o activitate
neobişnuită, însă efectul care este simţit după aceasta este epuizarea, deprimarea, paralizia
puterilor mintale, morale şi fizice. Mintea este vlăguită şi, dacă obiceiul nu este biruit printr-un
efort hotărât, activitatea cerebrală este diminuată permanent. Toate aceste substanţe care irită
nervii epuizează forţele vitale, iar starea de nelinişte provocată de nervii zdruncinaţi, nerăbdarea
şi slăbiciunea intelectului devin un element perturbator, opunându-se progresului spiritual. ...
Cei care recurg la ceai şi cafea pentru a se stimula în
lucru vor simţi efectele rele ale acestei căi prin tremurături
ale nervilor şi lipsa de autocontrol. Nervii obosiţi au
nevoie de odihnă şi linişte. Organismul are nevoie de timp
pentru a-şi reface energia epuizată. Dacă însă forţele sale
sunt rechemate prin folosirea stimulentelor, ori de câte ori
este repetat acest proces, se produce o scădere a forţei
reale. Un timp, se poate realiza mult sub influenţa
stimulentelor nefireşti, însă devine treptat mai greu să
aducem energia în punctul dorit, iar în cele din urmă
organismul secătuit nu mai poate răspunde.

- 51 -
 Obiceiul de a bea ceai şi cafea reprezintă un rău mai mare decât se crede adesea. Mulţi care s-
au deprins cu folosirea băuturilor stimulative suferă de dureri de cap şi epuizare nervoasă şi pierd
mult timp din cauza stării de boală. Îşi închipuie că nu pot trăi fără un stimulent şi nu cunosc
efectul acestuia asupra sănătăţii. Ceea ce-l face şi mai primejdios este faptul că efectele rele ale
acestuia sunt adesea atribuite altor cauze.” (Dietă și hrană, p. 421-422)
„Când consumatorii de ceai și cafea se întâlnesc pentru divertisment social, se dau pe față
efectele obiceiului lor rău. Toți consumă liberi din băuturile lor favorite și când efectul stimulant
este simțit își dau drumul la gură și încep să vorbească de rău pe alții. Cuvintele lor nu sunt nici
puține, nici bine alese.” ( Temperanță, p. 79)
Scrierile lui Ellen G. White indică faptul că oamenii ar trebui să bea cafea şi ceai numai
pentru rare scopuri medicale.

Carnea
„Un alt produs alimentar chimic care provoacă probleme de alimentare
creierului este acidul arahidonic. Acest compus interferează cu producerea şi
stocarea de acetilcolină, neurotransmitatorul important menţionat mai devreme,
care este implicat extensiv în funcţionarea lobului frontal. O scădere a acetilcolinei în creier este
asociată cu o funcţionare mintală insuficientă. Astfel, efectul acidului arahidonic este reducerea
capacităţii lobului frontal de a funcţiona eficient. Una dintre cele mai comune surse alimentare
de acid arahidonic, este carnea. De fapt, acid arahidonic se găseste aproape exclusiv în produse
de origine animală.” (N. Nedley, Proof Positive, p.275)
„Consumul de multă carne va diminua activitatea intelectuală. Studenţii ar avea realizări mult
mai mari în studiile lor dacă nu ar gusta niciodată carne. Când partea animalică a agentului
omenesc este întărită prin consumul de carne, puterile intelectuale scad direct proporţional. O
viaţă religioasă poate fi câştigată şi menţinută cu mai mult succes dacă se renunţă la carne, căci
această dietă stimulează activitatea intensă a înclinaţiilor senzuale şi slăbeşte natura morală şi
spirituală. ‚Căci carnea luptă împotriva Duhului, şi Duhul împotriva cărnii.’ Gal. 5:17” (Dietă și
hrană, p. 389)

Brânza
„Tiramina se găseşte din abundenţă în brânzeturi, vinuri şi alte alimente grase.
Fără îndoială că unele dintre efectele distructive ale tiraminei asupra lobului
frontal provin din faptul că aceasta stimulează sistemul hormonal de stres al
corpului. Atunci când acest agent este ingerat, terminaţiile nervului simpatic sunt
stimulate să elibereze o substanţă chimică numită norepinefrina, care este prima substanţă
chimică ce declanşează răspunsul organismului la stres.
O altă susbstanţă care afectează transmiterea impulsurilor în creier este triptamina. Ca şi
tiramina, acesta este o ‚amină biogenă’. Triptamina este cunoscută pentru efectele ei de afectare
a minţii. Ea a fost asociată cu coşmaruri şi este chiar clasificată în aceeaşi categorie cu
medicamente cum ar fi LSD si psilocibina deoarece aceasta poate provoca efecte halucinogene.
Interesant, surse alimentare de triptamină adesea conţin şi tiramină. Exemple de alimente care
conţin astfel de alimente cu efecte destabilizatoare asupra minţii includ brânza, peştele şi
mezelurile.” (N. Nedley, Proof Positive, p. 275)

- 52 -
Zahărul
„Alte părţi ale corpului pot folosi grăsimi, proteine sau carbohidrati pentru
energie, dar creierul nu. Creierul foloseste aproape exclusiv glucoza ca sursă de
energie. Aparent ca urmare a faptului că metabolismul creierului este foarte rapid,
acesta este dependent minut de minut de aportul acestor glucide simple. Acest lucru
devine mai uşor de înţeles, atunci când înţelegi că creierul are o rata metabolică de
7,5 ori mai mare decât media celorlalte ţesuturi ale corpului. Deşi reprezintă doar 2
la sută din masa corpului nostru, creierul necesită 15 la sută din metabolismul nostru total.
Cu toate acestea, creierul nu are mult loc pentru a stoca elemente nutritive - spaţiul este
extrem de limitat de învelişul dur al craniului. Astfel, pentru performanţe de vârf, lobul frontal
necesită sânge cu un nivel de glucoză constant şi adecvat. O dietă ce conţine o mulţime de
alimente rafinate poate provoca creşterea glicemiei şi apoi aceasta să scadă sub normal. Aceste
opţiuni alimentare abundă la dozatoarele cu gustări şi standurile cu deserturi şi cel mai bine ar fi
să le excludem din dietele noastre. Ar fi mai bine să se mănânce din belşug o varietate sănătoasă
de carbohidraţi complecşi, cum ar fi cei ce se găsesc în cartofi, orez, pâine integrală şi cereale.
Cu ani în urmă, când oamenii de ştiinţă au descoperit prima dată că creierul funcţionează cel
mai bine cu carbohidraţi, unii oameni au început să se refere la bomboane ca fiind „hrana
creierului”. În cele din urmă am aflat că, pentru performanţă susţinută, zahărul rafinat nu este
deloc hrană pentru creier, ci exact opusul.
Un studiu pe 46 de băieţi de cinci ani a fost deosebit de revelator. Băieţi care au avut puţin
zahăr în dieta lor au avut rezultate superioare în ce priveşte atenţia şi răspunsuri mai precise
decât colegii lor care au avut un consum mai ridicat de zahăr. Diferenţa nu a putut fi explicată
prin IQ sau prin statutul social sau de instruire al părinţilor. Atunci când au fost testaţi, băieţii cu
o dietă săracă în zahăr rafinat au avut rezultate echivalente cu ale elevilor cu un an mai mari
decât ei.” (N. Nedley, Proof Positive, p. 273)
Ellen G. White dă următoarea explicaţie scurtă despre zahăr:
„Mă așez des la mese de fraţi şi surori, şi văd că ei folosesc o mare cantitatea de lapte şi zahăr.
Acestea blochează sistemul, irita organele digestive şi afectează creierul. Orice lucru care
împiedică mişcarea activă a maşinăriei vii, afectează creierul foarte direct. Şi din lumina care mi-
a fost dată, atunci când folosit în cantitate mare, zahărul este mult mai dăunător decât carnea.”
(Testimony Studies on Diet and Foods, p. 121)
„Zahărul nu este bun pentru stomac. Cauzează fermentare, iar acest lucru umbrește creierul şi
aduce tulburarea dispoziției.” (Dietă și hrană, p. 327)

Drogurile
Există multe droguri psihoactive ilegale pe stradă. Toate acestea acţionează la
sinapsele producătoare de sentimente plăcute şi / sau alte senzaţii ciudate pentru a
umple goliciunea emoţională a individului. El/ea poate simti că este într-o altă
lume, în afara realităţii. Există mai multe probleme cu utilizarea acestor substanţe:
1. Senzaţiile sunt departe de a fi normale. Uneori individul pierde contactul cu realitatea şi
se comportă anormal.
2. Supradozele produc adesea comă şi deces. Utilizarea pe termen lung afectează ficatul,
este frecvent asociată cu sănătatea precară şi afectează în mod cert lobul frontal. Cu
timpul, individul îşi schimbă comportamentul său social şi caută alţi prieteni. Priorităţile
vieţii se schimbă şi se centrează pe droguri.

- 53 -
 3. După ce senzaţia de „plutire” a trecut, individul suferă o „cădere”, care este însoţită de
foarte neplăcute simptome fizice si psihice de sevraj, provocând astfel dependenţa.
Căderea este adesea atât de îngrozitoare că individul caută cu disperare o altă doză doar
pentru a reveni la „normal”. Întreruperea bruscă poate fi şi ea foarte dureroasă şi indivizii
trebuie să fie protejaţi să nu-şi facă rău, să nu sară pe fereastră etc.
4. Cea mai bună protecţie împotriva drogurilor este de a nu le experimenta niciodată, atinge,
şi de a reacţiona cu un NU hotărât când eşti ispitit de prieteni.

Alte alimente care influenţează creierul

Televiziunea
Ochii sunt cel mai puternic receptor pentru creier. Retina ochilor este
histologic o extensie a cortexului cerebral. Igienă mintală începe cu o atentă
selecţie a ceea ce vedem şi privim.
Vorbind despre televiziune, trebuie să luăm în considerare două aspecte. În
primul rând, conţinutul programului, şi toată lumea ştie că cele mai multe
programe TV sunt pline de imoralitate şi violenţă. Scenele lor iluzorii oferă o imagine
distorsionată a realităţii (comparabilă cu medicamentele psihoactive) şi ar trebui să fie evitate ca
fiind „hrană rea” pentru minte. În al doilea rând, modul în care mesajele sunt prezentate. Asupra
acestui aspect vrem să ne concentrăm, deoarece este de multe ori trecut cu vederea.
Gândurile următoarele sunt extrase din cartea Dr. Nedley, Proof Positive, p. 278-286:
Să începem cu hipnoza. „Legătura între hipnotism şi lobul frontal nu este o surpriză pentru
cei care înţeleg această tehnică. Hipnoza ocoleşte deliberat lobul frontal deoarece ajută subiectul
să intre într-o stare asemănătoare transei. Dr. Freda Morris, fost profesor de psihologie medicala
la UCLA, a scris mai multe cărţi pe hipnoza. Aşa cum spune ea, hipnoza este o stare
caracterizată de o concentrare a minţii asupra unui singur lucru, „ca o pasăre care priveşte un
şarpe”. În timp ce este hipnotizat, subiectul nu este la niciunul dintre toate celelalte elemente din
jur. Un hipnotizator poate induce adesea o astfel de stare mai întâi ajutând subiecţii să rămână
liniştiţi şi tăcuţi, liberi de orice diversiuni din afară. Apoi, îi ajută să se concentreze ‚pe un
anumit punct’. Odată ce aceştia intră într-o stare hipnotică, sunt încurajaţi să urmeze mintea
hipnotizatorului.
Dacă undele cerebrale ar fi măsurate cu o EEG (electroencefalogramă) în timpul acestui
proces, am vedea că persoana hipnotizată pierde unde beta de la creier. Această activitate beta
indică gândirea sănătoasă care implică activitatea dinamică a lobului frontal, însă înstarea de
hipnoză, este totuşi operaţional un tipar cerebral alfa, în timpul căruia nu analizăm critic
informaţiile primite. Undele alfa sunt undele cerebrale cu o frecvenţă mai mică decât undele beta.
În această stare, individul va înregistra informaţii şi sugestii fără interpretare şi fără filtrarea
lobului frontal.
S-a observat că o lumină pâlpâitoare care antrenează ochii să se concentreze într-un singur
loc induce cu uşurinţă o starte de hipnoză. În timpul stării hipnotice, indivizii pot primi
informaţii de diferite tipuri, şi pot înregistra mintal sarcini pe care hipnotizatorul le cere să le
îndeplinească. Într-adevăr, memoria funcţionează bine, emoţiile lor la fel şi pot râde şi plânge,
dar dacă ei continuă să se concentreze la lumina pâlpâitoare, nu analizează critic informaţiile pe
care le primesc. Nicio informaţie nu este filtrată în funcţie de sentimentul valorilor ori al moralei;
puterea lor de a raţiona este ocolită. Lobul frontal a fost scurt-circuitat.
Decorul clasic pentru vizionarea TV este similar cu un mediu tipic pentru hipnotism: o
cameră întunecoasă, o lumină pâlpâitoare (TV), ca punct unic de focalizare a minţii şi lipsa
oricăror altor diversiuni din exterior. Oare ceea ce priveşti are vreo importanţă pentru mintea şi
caracterul tău? Răspunsul este da şi nu. Deşi conţinutul pe care îl vezi exercită un puternic efect
- 54 -
asupra minţii tale şi mediul însuşi pare să aibă efecte mintale profunde. Dovezile sugerează că
însuşi vehiculul televiziunii – în sine – este de obicei dăunător. Acest efect dăunător asupra
lobului frontal pare a fi rezultatul schimbării rapide a camerelor în majoritatea programelor video.
Problemă tehnică a tehnicii de filmare este aceea a ‚schimbării rapide a scenei de referinţă’. În
mod specific, un program de televiziune mediu îşi schimbă scenele de referinţă la fiecare trei
până la cinci secunde. Perspectiva din care priveşti un eveniment se schimbă brusc de mai multe
ori în fiecare minut, fie că vrei, fie că nu. Acest lucru este în contrast izbitor cu modul în care
privim în mod normal lumea din jurul nostru: noi privim scenele din viaţa reală dintr-o singură
perspectivă (locul în care suntem când se petrec evenimentele). Ne putem schimba perspectiva
numai prin mişcare voluntară.
Dr. Morris plasează schimbările rapide ale scenelor de la televizor ca având un efect de tip
hipnotic. Dr. Thomas Mulholland a efectuat cercetări pe EEG-ul copiilor în timp ce se uitau la
emisiunile lor preferate. Cercetătorii au presupus că din moment ce aceste programe erau
emisiunile lor favorite copiii urma să fie implicaţi mintal în ceea ce vedeau şi vor experimenta o
oscilaţie între activitatea undelor cerebrale alfa şi cea a undelor beta. În schimb, după numai
două sau trei minute de program, acestea s-au retras într-un tipar aproape în întregime alfa.
Aceasta a însemnat că în timp ce ei priveau‚ nu reacţionau, nu se orientau, nu se concentau, erau
detaşaţi.’” (N. Nedley, Proof Positive, p. 278-286)
Efectele telviziunii sunt multiple, după cum se poate vedea în lista următoare:
• Antrenează lipsa de reacţie
• Creşte agresivitatea
• Reduce sensibilitatea la violenţă
• Favorizează visarea cu ochii deschişi
• Scade creativitatea
• Reduce discernământul
• Creează dependenţă
• Interes scăzut pentru citit şi învăţat
• Obiceiuri de sănătate precare
• Atitudini precare
• Activitate sexuală timpurie şi intensă

Muzica
„Cântați Domnului cu mulțumiri, lăudați pe Dumnezeul nostru cu arfa!”
(Psalmul 147:7)
Muzica este foarte puternică, este limbajul universal înţeles de toţi. Poate
transmite gânduri pozitive, înnobilatoare, dar poate avea de asemenea şi efecte
dăunătoare asupra minţii şi sistemului imunitar. Ea poate fi suavă şi liniştitoare sau puternică şi
iritantă.
În principiu, muzica are trei componente:
• Armonia – care influenţează în principal gândurile.
• Melodia – care afectează profund simţămintele.
• Ritmul – care incită la mişcare.
Desigur, orice muzică este o combinaţie a acestor trei componente în diferite proporţii,
determinând un întreg spectru de efecte. Este uşor de apreciat asemenea efecte, pornind radioul
şi căutând diferite posturi. Poate fi o muzică clasică vioaie pe un post, apoi un cor tradiţional de
biserică, apoi o voce feminină de soprană cântând o arie, sau ritmul frenetic al unei formaţii rock.
Vei simţi imediat diferenţa şi efectele asupra organismului tău. Nu e nevoie de raţionalizare.

- 55 -
 S-a scris mult cu privire la influenţa muzicii asupra indivizilor care au fost cândva staruri
rock active şi care mai apoi s-au convertit. Fac trimitere la literatura de acest fel pentru o
înţelegere mai bună.1
În acest moment aş dori să subliniez un punct important şi adesea trecut
cu vederea. Una este să cânţi activ şi alt este să asculţi pasiv.
„În viaţa Sa de pe pământ, Isus a întâmpinat ispita cu o cântare. Adesea,
când se rosteau cuvinte aspre, înţepătoare, când atmosfera din jurul Lui era
încărcată de tristeţe, nemulţumire, neîncredere sau teamă paralizantă, se
făcea auzită cântarea Sa plină de credinţă şi voie bună sfântă.” (Educație, p.
166)
„Istoria cântecelor din Biblie sugerează din belşug cum trebuie folosite
muzica şi cântecul şi care sunt avantajele acestora. Muzica este adesea
pervertită pentru a sluji scopurilor răului şi devine astfel unul dintre cei mai
ademenitori agenţi ai ispitei. Folosită însă în mod corect, este un dar preţios
de la Dumnezeu, menit să ridice gândurile către teme înalte şi nobile, să
inspire şi să înalţe sufletul.
După cum copiii lui Israel, călătorind prin pustie, îşi înveseleau paşii cu acordurile cântărilor
sfinte, tot aşa îi îndeamnă Dumnezeu pe copiii Săi de astăzi să aducă bucurie în peregrinarea lor
prin această viaţă. Nu există decât puţine mijloace mai eficiente pentru fixarea cuvintelor Sale în
memorie în afară de repetarea lor prin cântare. Şi o asemenea cântare are o putere minunată.
Puterea de a supune firile aspre şi necultivate; puterea de a înviora gândirea şi de a trezi
compasiunea, de a promova armonia în acţiune şi de a izgoni tristeţea şi presentimentele sumbre
care nimicesc curajul şi slăbesc puterile.
Este unul din mijloacele cele mai eficiente de a impresiona inima cu adevărul spiritual. Cât
de ades i se întâmplă sufletului sufocat şi gata să se lase pradă deznădejdii ca memoria să
regăsească vreun cuvânt de-al lui Dumnezeu – demult uitata povară a vreunui cântec din
copilărie –, iar ispitele îşi pierd puterea, viaţa capătă un nou înţeles şi un nou scop, şi curajul şi
bucuria sunt împărtăşite şi altor suflete!
Nu ar trebui să se piardă din vedere niciodată valoarea cântecului ca mijloc de educaţie. Să se
audă cântece în familie, din cele gingaşe şi curate, şi atunci vor fi mai puţine cuvinte de critică şi
mai multe de voioşie, speranţă şi bucurie. Să se audă cântece la şcoală, şi elevii vor fi aduşi mai
aproape de Dumnezeu, de profesorii lor, mai aproape unul de altul.
Ca parte a serviciului divin, cântarea este tot atât de mult un act de închinare precum este
rugăciunea. Şi într-adevăr, multe cântări sunt rugăciuni.” (Educație, p. 167-168)
Atunci când cânţi, trebuie să te gândeşti la cuvinte. Mintea ta – gândurile şi sentimentele –
trebuie să se concentreze asupra cântecului. Constelaţia ta endocrină se va adapta dispoziţiei tale.
Nu poţi şi să plângi şi să cânţi în acelaşi timp. Poţi cânta în timp ce mergi pe jos sau poţi fredona
când lucrezi. Îţi doreşti să învingi stresul vieţii şi să fii biruitor! Urmează exemplul lui Isus:
„Continuă să Îl lauzi pe Dumnezeu și când Satana te va ispiti, cântă. Când Hristos a fost copil, a
fost ispitit în toate felurile și ce a făcut El? A cântat psalmi și L-a lăudat pe Dumnezeu și vocea
Sa era melodioasă. și lucrul acesta lăsa o impresie adâncă în inimile și mințile acelora care Îl
auzeau.” (Sermons and Talks, vol. 1, p. 311)
Psalmistul spune: „Voi cânta Domnului toată viaţa; Îl voi lăuda pe Dumnezeu cât voi trăi.”
(Psalmul 104:33)

1
Căutaţi cărţi sau casete ale lui Bryan Neumann, Louis Torres, şi altii ca ei, sau visitati seminare
despre muzică.
- 56 -
 Urechile sunt la doilea receptor mare al creierului. Ele nu pot fi închise şi primesc informaţii
24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Numai blocajul mintal din timpul orelor de somn face
ca individul să nu mai fie atent la infiltrarea încă prezentă a mesajelor subliminale.
Din cauza tehnologiei moderne – radio, discuri, casete, CD-uri, MP3,
iPod – mulţi oameni se limitează la ascultarea pasivă a muzicii. Nu ascultă
activ şi nu se bucură de o lucrare de artă bună, ci ascultă în majoritatea
timpului ca un sunet de fond în timp ce muncesc, studiază, conduc sau fac
jogging etc. În special muzica de la radio merge fără nicio selecţie. Unii
oameni nu o opresc nici măcar în timpul unei conversaţii. O asemenea
receptare pasivă constantă a informaţiei fără discriminare din partea lobului
frontal umple creierul cu lucruri nenecesare, atunci când nu sunt gunoaie de-a dreptul. După
Alvin Toffler, „excitarea constantă a simţurilor opreşte procesele analitice şi în cele din urmă
opreşte abilitatea de a face faţă vieţii în mod raţional. Aceasta conduce la tehnici de evadare, care
implică retragere, apatie şi respingerea gândirii disciplinate când ne confruntăm cu sarcini şi
decizii dificile.” (Toffler A. Future Shock. New York, NY: Random House Inc., 1970)
Ca orice alt organ şi creierul are nevoie de odihnă pentru a-şi recupera energia şi vigoarea
pentru sarcini noi. În viaţa modernă, în special în oraşe, aproape că nu mai este timp pentru
meditaţie şi introspecţie. Nu mai e timp pentru gândire. Nu e de mirare că oamenii devin agitaţi,
neliniştiţi, iritabili, nerăbdători şi nesiguri. Un creier suprasolicitat în felul acesta este pe
marginea căderii şi a depresiei – o caracteristică în creştere rapidă a civilizaţiei moderne!

Cea mai bună hrană pentru creier

Alimentele bazate pe plante integrale

„Cerealele, fructele, nucile şi legumele constituie dieta aleasă
pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregătite într-un
mod cât se poate de simplu, sunt cele mai sănătoase şi mai
hrănitoare. Ele dau o tărie, o rezistenţă şi o vigoare a intelectului
pe care o dietă mai complexă şi mai stimulatoare nu le poate da.”
(Divina vindecare, p. 296)

Studiul Bibliei
„Nimic nu este mai bine
calculat să fortifice mintea şi
să învioreze intelectul decât
studierea Cuvântului lui
Dumnezeu. Nici o altă carte „Dragi tineri, care este
nu are atâta putere de a eleva ţelul şi scopul vieţii
gândurile, de a înviora voastre? ... Ţintiţi sus şi
facultăţile, precum vastele şi înălţătoarele nu cruţaţi niciun efort
adevăruri ale Bibliei. Dacă Cuvântul lui pentru a atinge
Dumnezeu ar fi studiat aşa cum trebuie, standardul.”
oamenii ar avea o lărgime a minţii, o
nobleţe a caracterului şi o stabilitate a Solii către tineret, p. 36
scopului, cum rar sunt înt âlnite în aceste
vremuri.” (Sfaturi pentru părinţi, educatori
şi elevi, p. 460)
-o-O-o-

- 57 -
 CAPITOLUL 7
CE AR TREBUI SĂ ŞTIM DESPRE DIABET

Denumirea „diabetes mellitus” vine din greacă şi înseamnă „excreţia excesivă de apă dulce”.
Aceasta se întâmplă atunci când diabetul nu este tratat. Când oamenii voiau să spună că sunt
diabetici, adesea spuneau „am zahăr”. Ca rezultat al acestei gândiri, se credea că diabeticii nu ar
trebui să mănânce nimic care conţine zahăr, adică nici un fel de carbohidraţi, inclusiv dulciuri,
fructe şi alte alimente cu amidon. Bazându-se pe această concepţie, doctorii recomandau
predominant carnea şi produsele lactate. Acesta a fost un sfat total greşit! Astăzi înţelegem mai
bine patofiziologia reală a aceastei boli şi putem da sfaturi mai bune.

Ce este diabetul?
Mai întâi trebuie să clarificăm că sunt două tipuri de diabet. Tipul I (unu) este un defect
congenital în producerea insulinei de către pancreas şi presupune nevoia substituirii insulinei. Nu
vom vorbi despre aceasta aici. Tipul II (doi) depinde de stilul de viaţă şi apare la o vârstă mai
înaintată. Din cauza înrăutăţirii progresive a stilului de viaţă, tipul acesta de
diabet se intstalează mai timpuriu în viaţă.
Există câteva idei false în popor cu privire la această boală:
1. Diabet înseamnă doar un nivel prea mare al zahărului în sânge.
Scăzând acest nivel cu insulină sau cu alt medicament, totul va fi
bine.
2. Oamenii fac diabet fiindcă este în genele lor.
3. O dată ce o persoană a făcut diabet, va avea boala pentru tot
restul vieţii şi va avea mereu nevoie de medicamente.
Iată care este adevărul:
1. Diabetul este o boală metabolică complexă, care are consecinţe serioase.
Deoarece la început este în cea mai mare parte asimptomatică, oamenii
devin conştienţi de prezenţa ei numai în urma unei analize de sânge
făcute din alt motiv.
2. Unii oameni au tendinţe ereditare către diabet, dar pentru ca diabetul să
apară este nevoie şi de factorul stil de viaţă. Diabetul de tip II este una
dintre bolile cronice ale stilului de viaţă care poate fi prevenită. Aşa cum
afirmă OMS:
„Aceste boli cronice (boal coronariană cardiacă, anumite tipuri de cancer,
hipertensiune şi diabet) sunt, în parte, manifestări ale exceselor de nutrienţi sau ale
dezechilibrelor din dietele »îmbelşugate«, deci, în principiu, sunt în mare parte,
prevenibile.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p.
14)
3. Diabetul de tip II este reversibil şi aceasta este o veste bună! Dacă boala este prea
avansată, remiterea poate să nu fie completă, dar un program bun de stil de viaţă,
incluzând alimentaţie adecvată, mişcare şi controlul greutăţii de obicei ajută la
minimalizarea nevoii de medicamente.

- 58 -
 4. Diabetul deteriorează arterele mici ale corpului cu serioase consecinţe:
• Speranţa de viaţă este scurtată cu 5-10 ani
• Risc de 2-12 ori mai mare de boli de inimă
• Risc de 2-4 ori mai mare pentru atac
• Cauza numărul 1 a orbirii la adulţi
• Susceptibilitate mai mare pentru infecţii
5. Unele dintre complicaţiile finale ale diabetului necontrolat sunt următoarele:

Atac de cord Orbire Insuficienţă renală Gangrena

(Dializă) (Amputarea)

Carbohidraţii
Carbohidratii sunt cei mai abundenţi compuşi organici care se găsesc în natură. Ei sunt
produşi de către plantele verzi prin fotosinteză. Numele se referă la formula lor chimică ce
conţine carbon şi apă.
Grupul carbohidratilor este divizat în principiu, în carbohidraţi simpli sau oligozaharide
(zaharuri) şi complecşi sau polizaharide (amidon, dextrină, celuloză).
Cele mai importante zaharuri simple sunt H COH
2

glucoză (= dextroză), fructoză (= levuloză), şi O O

H H HOCH OH
zaharoză (trestie de zahăr ori sfeclă de zahăr). 2

Glucoza şi fructoza sunt monozaharide, fiecare OH H H HO

H CH OH
dintre ele conţinând 6 atomi de carbon, aşa cum HO O 2

arată formula lor simplă C6H12O6, însă structura H OH OH H

lor geometrică este destul de diferită şi aşa este şi

Glucoză Fructoză
comportamentul şi funcţia lor. Glucoza şi fructoza
se găsesc în toate fructele şi în miere. Acestea furnizează energie repede, deoarece nu au nevoie
de digestie.
Când două molecule de monozaharidă se alătură, elimină o moleculă de apă, dau naştere la o
dizaharidă, cea mai importantă dintre acestea fiind zaharoza (trestie de zahăr ori sfeclă de zahăr).
Lactoza şi maltoza sunt, de asemenea, dizaharide. Mierea este un amestec de glucoză, levuloză,
unele zaharoze şi cantităţi minore de minerale si vitamine.
Polizaharidele sunt carbohidrati complecşi, care au molecule enorme, formate din sute de
unităţi de monozaharide. Există mai multe tipuri de polizaharide sau carbohidraţi complecşi.
Amidonul se găseşte în principal în cereale (grâu, ovăz, secară, orez, porumb etc) şi tuberculi
(cartofi, cartofi dulci, manioc etc.) Amidonul este important, deoarece procesul digestiv
eliberează molecule individuale de glucoză progresiv în câteva ore, evitându-se astfel o creştere
bruscă a nivelul de zahăr din sânge. Acest lucru contribuie la menţinerea glicemiei la un nivel
mai stabil, contribuind, prin urmare, la menţinerea diabetului sub control.
Glicogenul este similar din punct de vedere chimic cu amidonul şi reprezintă forma de
stocare a glucozei în ficatul animalelor. Aceasta constituie o rezervă de energie pe care

- 59 -
organismul o poate utiliza prin transformarea acesteia din nou în glucoză. Cantitatea mică de
glicogen care se află în produsele alimentare de origine animală are o valoare nutritivă slabă.
Dextrinele sunt fragmente de amidon obţinut prin acţiunea focului, acizilor sau enzimelor.
Celuloza şi lignina – numite şi fibre - sunt principalele elemente structurale ale pereţilor
celulei vegetale. Acestea se găsesc în rădăcini, tulpini, frunze, fructe şi părţi exterioare ale
boabelor de cereale. Făina albă şi orezul decorticat îşi pierd în cea mai mare parte tărâţele
valoroase. Fibrele nu pot fi digerate de om, dar cu toate acestea ele joacă roluri importante
importante pentru sănătatea noastră.
Avantajele unei diete bogate in fibre:
• îmbunătăţeşte funcţia gastro-intestinală
• reduce nivelul seric al colesterolului şi
trigliceridelor
• scade tensiunea arterială
• ajuta la reglarea glicemiei
• se reduce necesarul de insulină
• reduce greutatea corporală la obezi
• reduce riscul de boli de inimă

O dietă sănătoasă ar trebui să conţină carbohidraţi complecşi din abundenţă (amidon şi fibre)
– până la 70% din aportul total de energie – şi numai o cantitate minimă de zaharuri libere (zahăr,
miere, glucoza şi fructoză în formă izolată), însă glucoza şi fructoza aşa cum sunt prezente în
fructele întregi sunt binevenite, deoarece acestea sunt asociate cu o abundenţă de fibre şi alţi
nutrienţi.
Potrivit unui raport al unui grup de experţi al OMS, „Obiectivele nutriţionale indică faptul că
nevoile populaţiei sunt cel mai bine îndeplinite printr-o dietă bogată in carbohidrati, săracă în
grăsimi, bogată în alimente care conţin amidon (ex.: cereale, cartofi şi leguminoase) şi care să
includă un aport substanţial de legume şi fructe.” (Diet, Nutrition, and the Prevention of Chronic
Diseases, WHO, 1990, p. 158)

Indexul glicemic
Efectul glicemic al unui aliment este efectul
pe care produsele alimentare îl au asupra
glicemiei unei persoane şi asupra răspunsului
insulinei – cât de repede şi cât de mult creşte
glucoza din sânge, şi cât de repede răspunde
corpul aducând glicemia înapoi la normal.
Deşi este adevărat că zaharurile simple produc
o creştere majoră a glucozei în sânge, în timp ce
glucidele complexe produc curbe de răspuns mai
aplatizate, efectul glicemic total al unei mese
depinde de combinaţia de alimente consumate la acea masă.

- 60 -
Energie din alimente
În principiu, există şase clase de substanţe nutritive:
• Carbohidraţi • Proteine • Minerale
• Grăsimi • Vitamine • Apă
În timpul metabolismului, primele trei clase de substanţe nutritive furnizează energie pe care
organismul o poate folosi. O parte din această energie este eliberată sub formă de caldură, o parte
este transferată în alţi compuşi ai organismului (inclusiv grăsimi), şi o parte este folosită drept
combustibil pentru activităţile tale.
Cantitatea de energie poate fi măsurată în calorii (sau mai corect, kilocalorii). Din punct de
vedere tehnic, o calorie este cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram
de apă cu 1° C. Energia alimentelor se măsoară în kilocalorii (mii de calorii), abreviat kcalorii
sau kcal. Cei mai mulţi oameni, chiar şi nutriţioniştii, numesc aceste unităţi calorii, dar pe hârtie,
caloria are un „k” înainte. Oamenii cred că aceste „kcalorii” sunt componente ale alimentelor,
dar strict vorbind acestea sunt doar o măsură a energiei din alimente. Fiecare gram de
carbohidraţi produce aproximativ 4 kcalories; un gram de grăsimi, 9 kcalorii; un gram de
proteine, 4,7 kcalorii şi 1 gram de alcool, 7 kcalorii.
Energia alimentelor poate fi măsurată şi în Jouli (J). Un kilojoul este cantitatea de energie
cheltuită atunci când este mişcat 1 kg pe o distanţă de 1 metru cu o forţă de 1 newton. Este
aşadar o unitate de măsură a lucrului mecanic, în timp ce kcaloria este o unitate de măsură a
energiei termice. Ambele sunt măsuri metrice. O kcalorie este egală cu 4.2 kJ. Kjoulul este
unitatea internaţională de energie, dar nu este încă foarte folosită în mod obişnuit. Pentru cei care
folosesc kJ: 1 g glucide = 17 kJ; 1 g proteine = 17 kJ, 1 g de grăsime = 37 kJ; şi 1 g alcool = 29
kJ.

Carbohidraţii şi diabetul
Metabolismul zahărului este foarte complex şi depinde de mulţi factori şi mecanisme.
Următoarea explicaţie este mult simplificată. Toate celulele vii din corpul nostru au nevoie de
energie pentru a lucra. Acest tip de combustibil este furnizat în cea mai mare parte de glucoză.
Atunci când glucoza şi rezervele sale (sub formă de glicogen) sunt folosite, corpul va apela la
grăsimi şi proteine. Creierul poate utiliza numai glucoză.
Nivelul glicemiei trebuie să fie menţinut într-un interval sănătos. Când
Receptori
este prea scăzut, creierul şi muşchii nu pot funcţiona în mod corespunzător;
persoana se va simţi slăbită, cu lipotimie şi poate intra în stare de şoc. Un
nivel prea ridicat, de asemenea, deranjează mai multe funcţii, ca în cazul
diabetului.
Dupa ingestia de zaharuri simple, nivelul glucozei din sânge creşte
rapid. Pancreasul produce insulina, pentru a „deschide” receptorii la pereţii
celulei astfel încât glucoza să poată intra şi să poată fi utilizată. Prin
aceasta, nivelul glucozei din sânge va fi redus la normal şi uneori, în cazul
în care există prea multă secreţie de insulină, nivelul de zahăr din sânge va
scădea chiar şi sub normal. Persoana simte slăbiciune şi foame.
Desigur, celulele nu pot utiliza atât de multă glucoză atât de repede. O parte din excesul de
glucoză din sânge va fi depozitată sub forma de grăsime, iar o parte poate fi excretată prin rinichi.
Carbohidratii complecşi – de exemplu amidonul – trebuie să fie digeraţi şi vor elibera
molecule de glucoză încet în sânge pe o perioadă de câteva ore (a se vedea, de asemenea „index
glicemic” de mai sus). Acest lucru scuteşte pancreasul de munca grea şi evită fluctuaţiile prea
mari ale glicemiei cu consecinţele sale nocive. La o persoană cu diabet zaharat, un astfel de
regim alimentar ajută la reducerea nevoii de insulina, facilitând astfel controlul glicemiei.
- 61 -
 „O cantitate substnaţială de date epidemiologice şi clinice indică faptul că un aport ridicat de
alimentele vegetale şi carbohidraţi complecşi este asociată cu un risc redus de mai multe boli
cronice, în special boala coronariană cardiacă, anumite tipuri de cancer, hipertensiune arterială şi
diabet zaharat.” (Diet, Nutrition, and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 99)
„Mai mult, un aport sporit de cereale integrale, legume şi fructe (toate bogate în fibre) a fost
o caracteristică a dietelor asociate cu un risc redus de avansare de la toleranţa alterată la glucoză
(prediabet) la diabetul de tip 2.” (Diet, Nutrition, and the Prevention of Chronic Diseases, WHO,
2003, p. 75)
„Dietele bogate în alimente vegetale sunt asociate cu o incidenţă
mai scăzută a diabetului zaharat. Într-un studiu de continuare vast
asupra adventiştilor de ziua a şaptea din California, rata deceselor din
cauza diabetului zaharat a fost aproximativ jumătate din cea a ratei
populaţiei albe din SUA. Mai mult, în acelaşi grup, vegetarienii au un
risc mai scăzut decât nonvegetarienii de a avea diabetul drept cauză de
deces ascunsă ori care să contribuie la acesta.” (Diet, Nutrition and the
Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 75)

Grăsimile şi diabetul
„În studii epidemiologice observaţionale, un aport de grăsimi înalt saturate a fost asociat cu
un risc crescut al intoleranţei alterate la glucoză. …Luate în considerare per total, se consideră că
aceste constatări indică o legătură cauzală probabilă între acizii graşli saturaţi şi diabetul de tip II
şi o posibilă asociere cauzală între aportul total de grăsim şi diabetul de tip II.” (Diet, Nutrition,
and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 2003, p. 74-75)
Ca să traducem în cuvinte simple aceste constatări, am spune că o cantitate ridicată de
grăsimi în dietă, în special de grăsimi saturate din surse animale va bloca receptorii de insulină
din pereţii celulei (vezi imaginea de mai sus).

Mişcarea şi diabetul
„Studiile longitudinale au arătat în mod clar faptul că activitatea fizică susţinută reduce riscul
de diabet de tip II, indiferent de gradul de adipozitate.” (Diet, Nutrition, and the Prevention of
Chronic Diseases, WHO, 2003, p. 74)
Din nou, putem spune în termeni plastici că activitatea fizică creşte numărul de receptori de
insulină din peretele celulei. Tabelele următoare arată clar că activitatea fizică reduce riscul de
diabet de tip II şi acelaşi lucru face şi mersul pe jos în pas lejer.

Activitatea fizică şi Mersul pe jos şi riscul

riscul de diabet de diabet

1 1
Riscul relativ de diabet

1.00
Riscul relativ de diabet

1.00
0.75 0.75
0.77 0.75
0.72
0.62
0.5 0.54 0.5

0.41
0.25 0.25

0 0
1 2 3 4 5 Lent, <3 km/h Normal, 3-4 km/h Rapid, >5 km/h
sedentar activitate intensă
Nivelul activității fizice Mersul pe jos
Nurses’ Health Study, JAMA, Oct. 20, 1999 Nurses’ Health Study, JAMA, Okt. 20, 1999

- 62 -
Controlul greutăţii corporale şi diabetul
„În toate societăţile, supraponderabilitatea şi obezitatea sunt asociate cu un
risc crescut de diabet de tip II.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic
Diseases, WHO, 2003, p. 73)
Foarte des diabetul de tip II în formă uşoară la persoanele supraponderale
poate fi normalizat prin simpla revenire la o greutate obişnuită. Un program
comprehensiv de stil de viaţă de îmbunătăţire incluzând o dietă vegetariană
sănătoasă şi mişcare zilnică, aşa cum este programul NEWSTART® (vezi mai
jos), va ajuta la reducerea greutăţii, fără a trebui să suferi.

Rezumatul recomandărilor pentru prevenirea şi tratarea diabetului

Următoarele recomandări sunt aplicabile pentru ambele tipuri de diabet, I şi II:
1. Menţine greutatea corporală în limite normale.
2. Activitate fizică moderată sau intensă (cum ar fi plimbarea în ritm vioi) timp de o oră
sau mai mult pe zi în majoritatea zilelor săptămânii.
3. Carbohidraţi complecşi din abundenţă (50-60% din energia totală).
4. Minimizează consumul de zaharuri simple (< de 3% din energia totală).
5. Redu aportul de grăsimi saturate (< 10% din energia totală). Chiar mai puţin în cazul
indivizilor cu risc sporit.
6. Fibre din abundenţă asigurate prin consumul regulat de cereale integrale, legume,
fructe şi zarzavaturi. (minimum 20 g fibre/zi).
7. Limitează aportul de proteine (12-20% din energia totală).
(Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO,1990, p. 171 și 172; Diet,
Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 2003, p. 77)

Supraveghere medicală
Diabetul este o boală serioasă şi trebuie tratată pentru evitarea complicaţiilor. Totuşi,
medicaţia nu ar trebui să fie schimbată fără supraveghere medicală. Există metode simple pentru
a măsura excreţia glucozei prin urină, care se poate face acasă. Mulţi pacienţi chiar îşi
controlează glicemia folosind un echipament simplu cu baterii, care poate fi luat în bagajul de
mână în timpul unei călătorii.

Programele de îmbunătăţire a stilului de viaţă

Dintre toate bolile cronice, diabetul este cel care răspunde cel mai bine la schimbarea stilului
de viaţă. Asta este ceea ce trebuie făcut în toate cazurile de diabet. Chiar şi în cazurile severe
care necesită insulină modificările stilului de viaţă vor ajuta la tratarea mai eficientă a bolii. Iată
ce spune OMS:
„S-a demonstrat că îmbunătăţirea stilului de viaţă poate reduce riscul avansării diabetului cu
un izbitor procent de 58% în 4 ani. Alte studii pe populaţie au demonstrat că 80% dintre bolile
coronariene de inimă şi 90% dintre cazurile de diabet de tip II ar putea fi evitate prin schimbarea
stilului de viaţă şi circa o treime din cancere ar putea fi evitate mâncând sănătos, menţinând o
greutate normală şi făcând mişcare toată viaţa.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic
Diseases, WHO, 2003, p. 43-44)

- 63 -
 Cel mai eficient mod de a face schimbări corecte ale stilului de viaţă pentru prevenirea şi
tratarea bolillor cronice este participarea ca pacient într-un program NEWSTART®1. Programul
este în principiu acelaşi pentru toate bolile cronice - dieta total vegetariană, mersul pe jos ca
mişcare, abstinenţa de la alcool şi tutun, ore de odihnă regulate, prelegeri cu privire la un trai
sănătos, clase de gătit, fizioterapie etc. Programul este adaptat individual fiecărui pacient şi este
supravegheat de medici şi de alt personal medical calificat. În funcţie de instituţie şi de nevoile
pacientului, durata programului poate varia de la una la patru săptămâni.

Astfel de programe sunt desfăşurate cel mai bine în aşa-numitele centre de sănătate
disponibile în multe ţări din lume. Informaţii despre vindecarea diabetului pot fi găsite la
www.reversingdiabetes.org şi la www.wellspringsource.org

Copyright-ul programului NEWSTART®

Copyright-ul programului NEWSTART® este deţinut de către Weimar Institute, P.O. Box
486, Weimar, CA 95736, U.S.A, telefon +1 (530) 637-4111, www.weimar.org.
In Europa, copyright-ul este în grija Clinicii La Lignière, La Lignière 5, 1196 Gland, Elveția,
telefon +41 (22) 999-6464, www.la-ligniere.ch şi Diviziunii Euro-Africa, Schosshaldenstrasse 17,
3006 Bern, Elveția, telefon +41(31)359-1515, www.euroafrica.org.

1
Acronimul NEWSTART provine de la Nutrition (nutriţie), Exercise (mişcare), Water (apă)
Sunshine (soare), Temperance (temperanţă), Air (aer), Rest (odihnă), Trust in God (încredere
în Dumnezeu).
- 64 -
Iată o listă parţială a centrelor de sănătate disponibile
Vezi şi www.outpostcenters.org

Argentina - Sanatorio Adventista del Plata, www.sanatorioadventista.com.ar

Brazilia - Centro de Vida Saudável, www.cevisa.org.br
- Retiro da Saúde, www.retirodasaude.com.br
Germania - Die Arche, www.diearche.de
Malaezia - AENON, www.aenon.org.my
Norwegia - Fredheim, www.fredheim.org
România - Herghelia, www.herghelia.org
- Podis, www.podis.ro
Spania - Son Natura, www.sonnatura.com
Ucraina - Our Home, www.ourhome.vin.ua
SUA - Weimar Lifestyle Center, www.newstart.com
- Weimar Institute, www.weimar.org
- Wildwood Lifestyle Center, www.wildwoodlsc.org
- Uchee Pines, www.ucheepines.org

- 65 -
Îndulcitori artificiali1
O metodă prin care oamenii pot încerca să limiteze aportul de zahăr este folosirea
îndulcitorilor artificiali sau a substitutelor de zahăr. Acestea furnizează într-adevăr gustul dulce
fără zaharoză, dar oamenii sunt preocupaţi de siguranţa lor. O set de îndulcitori alternativi sunt
alcoolii dulcii (manitol, sorbitol, xilitol şi maltitol), într-o cantitate asemănătoare cu zaharoza.
Aceştia sunt folosiţi în special în produsele de dietă pentru puterea lor de a îndulci.
Îndulcitorii artificiali (ciclamat, zaharină şi aspartam) sunt foarte dulci şi au avantajul de a
fi fără calorii. Dar sunt aceştia siguri? Toate aceste substanţe sunt toxice dacă sunt consumate în
doze suficient de mari.
Cyclamatul a fost odată aprobat, dar apoi a fost interzis în Statele Unite când a fost suspectat,
deşi nu s-a dovedit niciodată, că provoacă la şobolani cancerul. În Canada, ciclamatul poate fi
folosit numai la indicaţia medicului sau ca aditiv îndulcitor în unele medicamente.
Zaharina este foarte populară, dar experimentele sugerează că aceasta cauzează cancere ale
vezicii urinare şi de aceea, produsele conţinând zaharină, trebuie să aibă pe etichetă următorul
avertisment: „Folosirea acestui produs poate fi periculoasă pentru sănătatea dv. Acest produs
conţine zaharină, care s-a dovedit că provoacă cancer la animale de laborator.”
Aspartamul, folosit şi sub numele de Nutrasweet, se găseşte într-o mulţime de produse,
incluzând băuturi dietetice, bomboane, gumă de mestecat, cereale pre-îndulcite, gelatină, produse
de patiserie şi budincă. Aspartamul furnizează 4 calorii pe gram puţine proteine, dar pentru că se
floseşte în cantităţi aşa de mici este practic fără calorii. Din cauza conţinutului său de
fenilalanină nu ar trebui consumat de către oameni cu fenilcetonurie, o boală metabolică
moştenită.
Dovezile actuale indică faptul că un aport moderat de îndulcitori nu reprezintă riscuri de
sănătate. De celalată parte, experienţa a arătat că de obicei îndulcitorii artificiali nu sunt pastile
magice pentru reducerea greutăţii, pentu că oamenii de obicei coninuă să consume o mulţime de
calorii la alte mese.
Un alt produs de pe piaţă care a reţinut rapid atenţia este derivat din planta Stevia Rebaudiana,
numită şi frunza de zahăr sau frunza dulce, al cărui extract este de 300 de ori mai dulce decât
zahărul. Totuşi, controverse politice şi din domeniul sănătăţii au limitat disponibilitatea acestei
plante în multe ţări. În unele ţări încă sunt restricţii sau chiar a fost interzisă, în timp ce în alte
ţări este folosită pe scară largă, în special în ţările din Asia de Est.
Pentru cei care vor să reducă aportul de calorii, sugerăm următoarele opţiuni:
1. Redu consumul de băuturi dulci, în special răcoritoare, evită alimentele dulci ca gemul,
îngheţată, biscuiţii, prăjiturile etc. O băutură răcoritoare conţine în medie 8-12 linguriţe
de zahăr! Apa curată continuă să fie cea mai sănătoasă băutură, iar fructele proaspete
constituie o cantitate valoroasă de nutrienţi. Gustul pentru zahăr poate fi schimbat!
2. Redu consumul total de grăsimi. Fii atent la „grăsimile invizibile” ascunse în alimentele
prăjite şi în produsele animale, în general.
3. Evită gustările între mese.

1
F. Sizer, E. Whitney, Nutrition, Concepts and Controversies, International Thomson Publishing
Company, 1997, p. 141-144.
- 66 -
Mierea
Există părerea conform căreia „zahărul alb (zaharoză) este rău dar mierea este sănătoasă”.
Trebuie să nu uităm că zahărul şi mierea sunt foarte asemănătoare din punct de vedere chimic.
Zaharoza combină glucoza şi fructoza într-o moleculă care trebuie să fie digerată pentru a separa
cele două componente, în timp ce mierea le conţine ca molecule deja separate. Ambele sunt în
esenţă alimente rafinate şi ar trebui consumate în cantităţi mici, mai mult de plăcere. Ceilalţi
nutrienţi din miere sunt într-o cantitate atât de mică, încât nici nu contează pentru nutriţie.

Analiză comparativă a zahărului alb cu mierea

ESHA Research, 1998

100 g Zahăr Miere 100 g Zahăr Miere

Calorii 387 304 Vitamina C 0 1 mg
Proteine 0 .301 g Vitamina D 0 0 mcg
Carbohidraţi 99.5 82.3 g Vitamina E-" Eq. 0 - mg
Grăsimi 0 0 g Calciu 1 5.99 mg
Colesterol 0 0 mg Cupru .043 .036 mg
Fibre 0 0 g Fier .06 .419 mg
Total Vit. A 0 0 RE Magneziu .5 2 mg
Tiamina - B1 0 0 mg Mangan .007 .08 mg
Riboflavina - B2 .019 .038 mg Fosfor 2 4.01 mg
Niacina - B3 0 .121 mg Potasiu 2 51.9 mg
Vitamina - B6 0 .024 mg Seleniu .3 .799 mcg
Vitamina - B12 0 0 mcg Sodiu 1 4.01 mg
Folat 0 2 mcg Zinc .03 .22 mg
Pantotenic 0 .068 mg Apă .04 17.1 g

„Mănâncă miere, fiule, căci este bună;”

(Proverbe 24:13)

„Nu e bine să mănânci prea multă miere...”

(Proverbe 25:27)

-o-O-o-

- 67 -
 CAPITOLUL 8
BOLILE CARDIOVASCULARE

Scopul acestui capitol nu este acela de a

stabili diagostice şi tratament ci acela de a
Boli cardio-vasculare arăta că bolile cardiovasculare au legătură cu
stilul de viaţă şi pot fi prevenite şi adesea
Ratele deceselor pe vârste tratate, făcând modificări corecte în stilul de
La 100.000 de persoane din populația standard (Europa)
Raport statistic al OMS 1992 viaţă. Imaginile vor ajuta persoanele fără
Inimă & circulație Infecții
Digestive
pregătire medicală să înţeleagă mecanismul
Respiratorii
obstrucţiei arteriale şi al infarctului.
Altele

Aproape jumătate dintre decesele din ţările

Cancer
dezvoltate sunt provocate de bolile
ROMÂNIA cardiovasculare (vezi partea galbenă a
diagramei). Ele sunt rezultatul obstrucţiei
arterelor, fie prin acumularea de colesterol, şi
calciu, fie prin tromboză.
„Studii epidemiologice întreprinse pe
bărbaţi de vârstă mijlocie au arătat că riscul de
boli de inimă coronariene este crescut de trei
factori majori: colesterolul seric total mare,
Factorii de risc hipertensiune arterială şi fumat.” (Diet,
Nutrition and the Prevention of Chronic
Diseases, WHO, 1990, p. 56)
Fumatul
Lipsa „Efectele pe termen lung ale factorilor de
exerciţiului fizic
risc ai bolilor cardiovasculare (BCV) înseamnă
Prea multe grăsimi faptul că ratele mortalităţii din prezent sunt
şi colesterol
consecinţele expunerii anterioare la factori de
risc cum ar fi alimentaţie necorespunzătoare,
Tensiune arterială insuficientă activitate fizică şi consum crescut
Obezitatea crescută
de tutun. Supraponderalitatea, obezitatea în
zona centrală a corpului, dislipidemia,
hipertensiunea, diabetul şi activitatea cardio-
respiratorie scăzută unt printre factorii
biologici care contribuie în principal la
creşterea riscului. Practicile alimentare
nesănătoase includ consumul ridicat de grăsimi
Riscul dezvoltării bolilor de inimă saturate, sare şi carbohidraţi rafinaţi, precum şi
consum scăzut de fructe şi legume şi acestea
INCIDENŢA LA 1000 DE PERSOANE

tind să se acumuleze.” (Diet, Nutrition and the

Prevention of Chronic Diseases, WHO, 2003,
p. 81)
„Studiile din zonele rurale ale Chinei indică
o medie a nivelului colesterolului total de 3,24
mmol/l (125 mg/dl) şi această populaţie are o
< 200 200-219 220-239 240-259 260 >
incidenţă a BCV de numai 4% faţă de aceea
NIVELUL COLESTEROLULUI SERIC (mg/%) observată în Marea Britanie.” (Diet, Nutrition
and the Prevention of Chronic Diseases, WHO,
W. Kannel, "Cholesterol in the Prediction of Atherosclerotic Disease", Ann Intern Med 90 (1979):85

1990, p. 55)
- 68 -
 Când colesterolul şi calciul se acumulează
Depozite de colesterol şi calciu în artere, lumenul se micşorează şi mai puţin
sânge cu oxigen poate ajunge la ţesuturi. La
început individul nu observă nici o dificultate.
Simptomele apar numai când boala este atât de
avansată, încât a mai rămas numai 30% din
diametrul lumenului.
În multe ţesuturi şi organe, vasele de sânge
30%
Vas de sânge sănătos
formează o reţea, aşa încât sângele poate ocoli
obstrucţia. Totuşi, în muşchiul inimii lucrul
acesta nu se întâmplă.
Ţesutul care primeşte prea
puţin oxigen suferă.
Această durere
„obstructivă” este numită
„angină”. Când aportul de
oxigen este foarte scăzut,
Sănătos Obstrucţie Infarct
ţesutul respectiv moare.
Aceasta se numeşte
„infarct”. Adesea, primul
simptom este moartea
Bypass Balon subită!
Dacă obstrucţia nu este prea severă, o
angioplastie cu balon poate fi suficientă pentru
a deschide lumenul fără o operaţie majoră.
Totuşi, schimbările dietetice şi alte schimbări
ale stilului de viaţă sunt imperative pentru a
asigura rezultate de durată.
În cazurile mai severe, o operaţie pe cord
deschis poate fi necesară pentru a crea un
bypass de la aortă la ţesutul distrus. Acestea
sunt intervenţii chirurgicale majore!
Obstrucţia poate afecta şi arterele mari, în
special cele de la gât şi cele inghinale.
Endarteriectomie Materialul dur, calcifiat, poate fi îndepărtat
prin deschiderea arterei, aşa cum se poate
vedea în imagine. Această operaţie se numeşte
endarteriectomie. Aşa cum am spus,
schimbarea stilului de viaţă este necesară
pentru a asigura rezultate de durată. Cea mai
bună cale este de a participa ca pacient la un
program de recondiţionare cardiacă bazat pe
metoda NEWSTART® (vezi şi sfârşitul
capitolului despre diabet). O dietă vegetariană
şi exerciţiul fizic regulat sunt componente
esenţiale într-un astfel de program.
Schimbarile de dietă pot produce schimbări semnificative în nivelurile de glucoză, colesterol
şi trigliceride din sânge după două sau trei săptămâni, dar în cazul leziunilor organice pe artere
poate dura mai multe luni pentru a se observa îmbunătăţiri măsurabile. Acest lucru poate fi uşor

- 69 -
de înţeles dacă se are în vedere faptul că acestea s-au dezvoltat pe parcursul a unuia sau a două
decenii.
„O cantitate substanţială de date epidemiologice şi clinice indică faptul că un aport crescut de
alimente vegetale şi de carbohidraţi complecşi este asociat cu reducerea riscului în mai multe
boli cronice, în special coronariene, anumite tipuri de cancer, hipertensiune şi diabet.” (Diet,
Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 99)
„Subgrupele de populaţie consumând diete bogate în alimente vegetale au o rată mai mică a
bolilor cardiovasculare (BCV) decât populaţia generală. De exemplu, adventiştii de ziua a şaptea
din Olanda şi Norvegia au rata de mortalitate a BCV cu 30 de procente mai mică decât a
populaţiei generale. Adventiştii de ziua a şaptea din California care consumă carne au rate mai
mari decat cei care sunt vegetarieni, iar vegetarienii britanici au rata de mortalitate a BCV cu
30% mai mică decât nonvegetarienii, aceasta datorându-se şi faptului că nu fumează. Nivelurile
de colesterol seric printre vegetarieni sunt semnificativ mai scăzute decât în rândul lacto-ovo-
vegetarienilor şi non-vegetarienilor.” (Diet, Nutrition and the Prevention of Chronic Diseases,
WHO, 1990, p. 57)

Bolile cardiovasculare (BCV), aportul de apă şi nucile

Statisticile adunate din Studiul de Sănătate Adventist, un proiect de cercetare masiv al
Universităţii Loma Linda (www.llu.edu/llu/health), au arătat că persoanele sănătoase care beau
cinci sau mai multe pahare de apă pe zi, au avut numai jumătate din riscul de boală
cardiovasculară, comparativ cu cele care au baut doar două pahare de apă pe zi. Oamenii care
înlocuiesc o parte din apă cu alte lichide, cum ar fi suc de fructe, lapte, suc, nu au avut aceeaşi
protecţie. De fapt, riscul lor a fost chiar mai mare. (American Journal of Epidemiology, Vol. 155,
Nr 9, 2002)
De asemenea, „în Studiul de Sănătate Adventist, persoanele care au mâncat nuci (mai ales
migdale şi nuci şi cantităţi mai mici de arahide) o dată până la patru ori pe săptămână au avut un
risc de BCV redus cu 25%, în timp ce aceia care au mâncat nuci de cinci sau mai multe ori pe
săptămână au înregistrat o reducere cu 50% a riscului de BVC comparativ cu persoanele care au
mâncat nuci mai puţin de o dată pe săptămână.” (J. Sabaté, Vegetarian Nutrition, 2001, p. 350)

„Păzește-ți inima
mai mult decât
orice, căci din ea
ies izvoarele
vieții.”
Solomon

-o-O-o-

- 70 -
 CAPITOLUL 9
CANCERUL

Misterul vieţii
Înainte de a începe cu cancerul – adică reproducerea anormală a celulei – să aruncăm o scurtă
privire asupra câtorva dintre misterele vieţii. În esenţă, organismul nostru este o combinaţie
foarte complicată de substanţe chimice care lucrează împreună într-un mod semnificativ şi
fructuos pe care îl numim „viaţă”. Un astfel de lucru nu poate apărea din întâmplare şi a fost
creat de Dumnezeul şi Tatăl nostru iubitor. Înţelepciunea Lui este infinită. Să observăm, de
exemplu, asemănările strânse între colesterol si vitamina D3 sau între testosteron si estrogen,
hormonii de sex masculin şi feminin. Schimbări minime în conexiunile dintre unii atomi au ca
rezultat diferenţe mari în funcţiile lor. Bărbaţii şi femeile sunt atât de asemănători şi atât de
diferiţi...

H3C H3C
CH3 CH3 OH OH
CH3 CH3 CH3 CH3
CH3 CH3
CH3 CH2 CH3 CH3

HO HO O HO

Colesterol Vitamina D3 Testosteron Estrogen

Prin urmare, este uşor de înţeles cât de complicate trebuie să fie mecanismele pentru a
menţine ordine în acest sistem complex şi cât de uşor ar putea fi deranjat. Gândiţi-vă cum
căldura poate schimba grăsimile sănătoase cis în grăsimi dăunătoare trans. Trăim numai datorită
puterii permanente şi harului permanent ale lui Dumnezeu. Am văzut cum sistemul psiho-neuro-
imunitar si sistemul endocrin lucrează împreună în toate funcţiile de reglare. Este uşor să ne dăm
seama cât de importantă este nutriţia pentru a oferi cantitatea şi proporţiile corecte de substanţe
chimice pentru a menţine o stare bună de sănătate.
Ei bine, aceasta a fost stare de lucruri perfectă atunci când a fost creat omul. „Dumnezeu a
văzut tot ce făcuse şi iată că toate erau foarte bune.” (Geneza 1:31) Păcatul a adus schimbări care
au cauzat o degradare progresivă. Ellen G. White face o descriere bună a degenerării omului
după cădere:
„Omul a venit din mâna lui Dumnezeu perfect în organizare
şi frumos în formă. Toate facultăţile minţii şi ale corpului au fost
dezvoltate complet armonios şi echilibrat. Natura lui a fost în
armonie cu voia lui Dumnezeu. Simţămintele sale au fost pure;
poftele şi pasiunile erau sub controlul raţiunii. Mintea era
capabilă de a înţelege lucrurile divine. El a stat înaintea
Făcătorului în puterea bărbăţiei, încoronarea lucrării de creație.
În înţelepciune infinită, lumea pe care Dumnezeu a creat-o a
fost pusă sub legi fixe. Au fost stailite legi nu numai pentru guvernarea ființelor vii, ci și pentru
funcționarea naturii. Omul a fost creat supus legii. El trebuia să glorifice pe Dumnezeu printr-o
viață de ascultare de legile divine, inclusiv de cele care se referă la organizarea sa fizică.” (Ellen
G. White, Pacific Health Journal, 1 Februarie, 1902)

- 71 -
Degenerarea rasei umane
„De la cădere, de-a lungul generaţiilor, a existat neîncetat o tendinţă regresivă. Boala s-a
transmis de la părinţi la copii, generaţie după generaţie. Chiar şi copiii din leagăn suferă de pe
urma bolilor provocate de părinţii lor. Moise, primul istoric, ne oferă o descriere destul de
precisă a vieţii sociale şi individuale a zilelor de început ale istoriei lumii, dar nu descoperim nici
un raport că vreun copil s-a născut orb, surd, beteag sau imbecil. Nu este amintit nici un caz de
moarte naturală în pruncie, copilărie sau de timpuriu, în tinereţe. Anunţurile mortuare din Cartea
Genezei arată astfel: ‚Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani;
apoi a murit.’ ‚Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.’ În ce-i
priveşte pe alţii, raportul spune: ‚Şi a murit după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de
zile.’ Era atât de rar ca un fiu să moară înaintea tatălui său, încât un asemenea eveniment era
considerat vrednic de a fi consemnat: ‚Haran a murit în faţa tatălui său, Terah’ (Gen. 12,28).
După potop, media de viaţă a scăzut. Dacă
ÎNAINTE DE POTOP DUPĂ POTOP Adam nu ar fi avut o forţă fizică mai mare decât au
NUME VÂRSTĂ NUME VÂRSTĂ astăzi oameni, rasa umană ar fi dispărut.
Adam
Set
930
912
Sem
Arfaxad
600
438
În timpul primei veniri a Domnului Hristos, rasa
Enos
Canaan
905
910
Salah
Eber
433
464
umană degenerase deja într-atât, încât nu numai cei
Mahalaleel
Iared
895
962
Peleg
Reu
239
239
bătrâni, dar şi cei de vârstă mijlocie şi cei tineri erau
Enoh (luat la cer)
Metusalah 969
Serug
Nahor
230
148
aduşi din toate cetăţile la Mântuitorul pentru a fi
Lameh
Noe
777
950
Terah
Avraam
205
175
vindecaţi de bolile lor.
Mulţi se trudeau sub povara unei mizerii de
Medie 912 Ani Vârstă a scăzut rapid
nespus. Mai deplorabilă este condiția familiei
omenești de astăzi. Boli de tot felul afectează
neamul omenesc. Mii dintre bieţii muritori, cu trupuri deformate, bolnave, cu nervii zdruncinaţi
şi minţile înceţoşate, îşi prelungesc o existenţă mizerabilă. Infirmitățile corpului afectează mintea
și conduc la tristețe, îndoială și disperare. Până când chiar şi copiii din leagăn au ajuns să sufere
datorită afecţiunilor cauzate de păcatele părinţilor lor.
Între Legea morală şi legile pe care Dumnezeu le-a stabilit în lumea naturală există o relaţie
strânsă. Dacă oamenii ar fi ascultat de Legea lui Dumnezeu, împlinind în vieţile lor principiile
Celor Zece Porunci şi principiile neprihănirii pe care o prezintă aceste porunci, ar fi fost protejaţi
de pericolul obiceiurilor dăunătoare. Dar, prin îngăduirea unui apetit pervertit, ei şi-au pierdut
valorile morale şi astfel au ajuns degradaţi, tocmai prin intermediul propriilor lor practici imorale
şi prin încălcarea legilor naturale. Suferinţa şi teama pe care le vedem pretutindeni, diformitatea,
decadenţa, boala şi retardarea mintală care inundă în prezent lumea au făcut ca pământul să fie o
leprozerie în comparaţie cu ceea ce ar fi putut fi până acum, dacă ar fi fost respectate legile
morale şi legile pe care Dumnezeu le-a implantat în fiinţele noastre. Prin încălcarea continuă a
acestor legi, omul a agravat urmările rele ale păcatului din Eden.
Natura protestează împotriva fiecărei încălcări a legilor vieţii. Ea suportă abuzurile până la
limita resurselor ei, iar puterile minţii şi ale trupului suferă. Pedeapsa pentru păcat nu va cădea
doar asupra celui ce încalcă legea; rezultatele nelegiuirii lui se vor vedea în urmaşi şi astfel răul
se transmite din generaţie în generaţie.
Întrucât omenirea s-a depărtat de scopul pe care Dumnezeu l-a avut la crearea ei, prin
încălcarea acestor legi și a adus asupra ei un asemenea vai, reforma în obiceiurile care privesc
sănătatea a devenit o ramură importantă a marii lucrări a lui Dumnezeu pe pământ. Templul
sufletului a fost întinat și oamenii sunt chemați să se trezească și să își recâștige umanitatea dată
de Dumnezeu.” (Ellen G. White, Pacific Health Journal, 1 Februarie, 1902)
Cu aceste cunoştinţe în minte este uşor de înţeles felul în care funcţii delicate cum ar fi
reproducerea celulei o pot lua pe un drum greşit, având ca rezultat creşterea ţesuturilor anormale
numită „cancer”.
- 72 -
Reproducerea normală a celulei
Corpurile noastre sunt făcute din mai mult de un miliard de celule. Celulele mor încontinuu
şi încontinuu se formează celule noi. O copie identică a materialului nostru ereditar se găseşte în
nulcleul fiecărei celule somatice în parte. Privind un nucleu la microscop, se pot vedea de fapt
ceomozomii noştri.
Există 46 de cromozomi în nuleul fiecărei celule umane, care
se divid ulterior în 23 de perechi în formă de X. Braţele unui
cromozom sunt formate din fire lungi de ADN, înfăşurate în spire
strânse pentru a forma cromozomul. ADN-ul este prescurtarea de
la acid dezoxiribonucleic, o substanţă chimică specială care poartă
informaţii ereditare în aproape toate lucrurile vii. ADN-ul îi spune
celulei cum să lucreze şi ce caracteristici speciale ar trebui să aibă.
O secţiune din ADN care îi spune celulei să manifeste o
anumită caracteristică ori să producă o anumită substanţă chimică,
este numită genă. Fiecare celulă din corpul tău conţine 40.000 de
gene diferite.
Într-o pereche, fiecare „braţ“ de cromozom conţine informaţii
identice pe toată lungimea sa, de exemplu, ambele braţe conţin
gena pentru culoarea ochilor, a părului etc. Genele sunt aranjate în
aceeaşi ordine în ambele braţe. De fiecare dată când o celulă se
divide, fiecare cromozom trebuie sa fie atent reprodus (copiat).
Sunt 4 tipuri diferite de baze azotate care pot fi găsite în nucleotidele unei molecule de ADN.
Fiecare bază este cunoscută, în mod uzual, după prima literă a numelui ei.

Acid fosforic
• Adenină - A
• Citozină - C Baze azotate
• Guanină - G
• Timină - T
Pentoză
(Carbohidrat)

Spirala dublă ADN

Un singur fir de ADN e ste un lanţ lung
de nucleotide, fiecare cu una dintre aceste
patru baze diferite. Acest fir este reprezentat
de o secvenţă a acestor litere individuale, de
exemplu, AGTCTTCAGGT. De obicei, două Pereche
de baze
fire de nucleotide se înfăşoară una în jurul
alteia, oferind ADN-ului aspectul unei scări
răsucite, numită spirală dublă. Într-o spirală Pereche
de baze
completă, înotdeauna adenina (A) se aliniază
cu timina (T), iar guanina (G) cu citozina (C). Pereche de baze în ADN
Spirală dublă

- 73 -
Replicarea cromozomilor
Replicarea ADN-ului se produc e atunci când cromozomii
se divid. Primul pas este acela de a desfăşura spirala lor dublă Catena parentală

în fire separate. Pe măsură ce spirala dublă se desfăşoarăîn

două fire mamă, se pot vedea capetele diferitelor baze. Catena parentală

Datorită împerecherii obligatorii A-T şi G-C, fiecare fir-

mamă devine un şablon model pentru copierea unei întregi
spirale noi de ADN. Înt structura ADN poate fi reconstruită pe
Catene noi
ambele fire mamă, sunt produse două spirale ADN identice, complementare
fiecare conţinând un fir original mamă şi unul nou-sintetizat,
numit fir complementar.

Dezvoltarea normală a celulei

Ima ginea următoare arată formarea Măduva osoasă

celulei normale sanguine din celulele

embrionare hematopoetice stem. Celula stem hematopoetică

Observaţi că atunci când se maturizează Măduva ososasă

o celulă embrioară imatură,
nediferenţiată, aceasta devine Progenitorul progenitorul

diferenţiată, adică specializată. Celulele comun limfoid mieloid megacariocit eritroblast

mature au funcţii înalt specializate dar Sânge

îşi pierd capacitatea de a se reproduce.
Celulele noi pot fi create numai din
celulele embrionare stem. celule-B celule-T basofil neutrofil ? monocit trombocite eritrocite

Să mai observăm că celulele Celule efectoare Ţesuturi

nediferenţiate stem au abilitatea de a se

dezvolta în diferite direcţii. Dar o dată plasmocite
celule-T
activata mastocite macrofage

ce o celulă se maturizează într-o

anumită direcţie, nu se poate schimba către o altă direcţie.

Ce este cancerul?
O celulă trebuie să se dividă pentru a păstra organismul pe care îl susţine. La celulele
normale, rata creşterii noilor celule este menţinută în echilibru cu rata la care mor celulele
bătrâne. În cazul celulelor canceroase, acest echilibru este perturbat fie prin pierderea controlului
creşterii normale, fie prin pierderea abilităţii celulei de a suferi moartea programată a celulelor,
cunoscută sub numle de apoptoză.
Celulele canceroase iau naştere când o Diviziunea celulară în celulele normale şi
celulă nu se reproduce perfect, aceasta canceroase
crescându-i şansa de mutaţie genetică. • Se reproduc exact • Au defecte numite mutaţii
Aceste celule canceroase şi progeniturile lor • Multiplicarea se opreşte la • Se multiplică în continuu
se multiplică apoi în mod necontrolat şi pot timpul potrivit
• Se lipesc împreună în • Nu stau lipite împreună
invada şi deteriora ţesutul din apropiere. acelaşi loc
Celulele canceroase sunt complet • Se autodistrug dacă se • Nu ascultă semnalele de la alte
deteriorează celule învecinate.
„egoiste” în comportamentul lor. Ele nu
• Devin • Nu se
Diviziunea normală a celulei Diviziunea celulei canceroase

ascultă de legi şi nu respectă celulele specializate Celulă specializează, ci

învecinate. Ele vor numai să mănânce şi să
deteriorată
sau mature rămân imature
crească fără să fie utile. Ele nu produc nicio Apoptoza

secreţie normală şi nici nu fac muncă

musculară.
- 74 -
Protejarea terminaţiilor cromozomiale
Pentru a împiedica pierderea sau mutaţia
genelor esenţiale, terminaţia fiecărui Telomerul
Cromozom
cromozom este legată cu un fir special de Nucleu
Telomere
ADN numit telomer. Cromozom

Aceştia învelesc cromozomii noştri,

împiedicând o mulţime de incidente Celulă
Telomere

catastrofale şi făcând posibilă replicarea Regiune monocatenară

moleculei de ADN. Telomerii joacă, aşadar, Regiune dublu

ADN-ul
catenara
un rol important în menţinerea integrităţii telomeric
se repetă
ADN
ADN-ului în celulele noastre. În celulele
normale, odată cu fiecare diviziune celulară Pereche de baze

succesivă, telomerii descresc progresiv în

lungime. Cu cât o celulă se divide de mai
multe ori, cu atât se scurtează telomerul şi în cele din urmă, după un număr limitat de diviziuni
celulare, telomerul se scurtează atât de mult, încât, încât celula încetează să se mai dividă.
Telomerii anumitor celule nu se scurtează o dată cu diviziunea progresivă; acestea sun
celulele stem, celulele gameţi şi celulele canceroase.
Aproape toate celulele tumorale au
telomeri mult mai scurţi în comparaţie cu cei
ai celulelor normale. Acesta indică faptul că
stadiile iniţiale de formare a cancerului
implică eroziunea telomerilor.
O altă caracteristică importantă este aceea
că telomerii din celulele tumorale au o
lungime constantă.

Ce este cancerul?
• Cancerul este o proliferare necontrolată a celulelor.
• Celulele canceroase sunt clone. Indiferent câte trilioane de celule sunt afectate de cancer,
toate provin dintr-o celulă mamă.
• Celulele canceroase sunt de obicei mai puţin diferenţiate decât celulele normale ale
ţesuturilor în care apar.
• Se acumulează dovezi că boala aceasta apare în celulele precursoare - celulele stem - ale
ţesutului: celule care se divid prin mitoză, dând naştere la celule fiice, care încă nu sunt
pe deplin diferenţiate.
• Celulele canceroase conţin mai multe (6-8) gene cu mutaţii.
Atunci când câteva gene dintr-o celulă se deteriorează, aceasta poate duce la cancer.
Aceste gene defecte pot comanda celulei să să multiplice într-un moment greşit ori într-un
loc greşit. Aşa începe cancerul. Uneori punctele de control ale ciclului celulei sunt defecte,
sau celulele deteriorate sunt capabile să treacă de ele.

- 75 -
Cum se răspândeşte cancerul
Metastaza este răspândirea cancerului dintr-o Vase de sânge 1.
parte a corpului în alta. Tumorile care s-au format Celulele canceroase
din celule care s-au răspândit se numesc tumori invadează
împrejurimile
secundare şi conţin celule care sunt similare cu ţesuturilor şi vaselor
acelea din tumoarea originală (primară). de sânge
Tumorileese numesc maligne pentru că au
abilitatea de a invada ţesuturile normale (înlocuind
celulele sănătoase cu celule canceroase) şi pentru că 2.
Celulele
fac metastaze (se răspândesc) în alte părţi ale canceroase
corpului. Când un anumit tip de cancer se sunt transportate
răspândeşte într-o altă parte a corpului, nu îşi de către sistemul
circulator în locuri
schimbă tipul. diferite 3.
Metastazele se produc în multe feluri: prin Celulele canceroase
reinvadează şi cresc
sistemul limfatic, prin fluxul sangvin, prin într-o locaţie nouă
răspândirea prin spaţiile corpului cum ar fi bronhiile
ori cavitatea abdiminală, ori implantare. Cea mai obişnuită cale de răspândire a cancerului este
prin sistemul limfatic. Procesul acesta se numeşte embolizare.
Cancerul se poate răspândi prin invazie locală – adică prin invadarea ţesutului sănătos care
înconjoară tumora. Un exemplu de astfel de cancer este carcinomul celulei bazale a pielii. Când
acest tip de cancer este îndepărtat prin operaţie, o porţiune întinsă de ţesut sănătos care
înconjoară ţesutul este de ademenea îndepărtată şi de obicei „se vindecă” imediat. În cazul în
care nu au rămas celule canceroase, este foarte puţin probabil că va reapărea. (Totuşi, este posibil
ca un al doilea cancer de acelaşi fel să poată creşte mai târziu într-un loc complet diferit – noul
cancer neavând nimic de-a face cu primul.)

Alcoolul şi cancerul
„Se cunoaşte de multă vreme faptul că alcoolul produce cancer la cavitatea bucală, faringe,
laringe, esofag şi ficat. Adăugarea la această listă a cancerului de sân şi a cancerului colorectal,
două dintre cele mai des întâlnite forme de cancer în lumea întreagă, indică faptul că povara
cancerului cauzat de alcool este mai mare decât se credea înainte. Dovezile ştiinţifice care
corelează consumul de alcool cu riscul crescut de cancer continuă să crească aşa cum creşte şi
contribuţia consumului de alcool la povara cancerului global. Asocierea clară cu un risc crecut de
cancer de sân a unui consum chiar şi moderat de alcool este o îngrijorare majoră, îndeosebi dacă
ţinem seama de schimbarea tiparelor consumului de alcool al femeilor din multe ţări.”
(www.iarc.fr/en/media-centre/pr/2007/pr175.html, International Agency for Research on Cancer
[IARC] of the WHO, 28 March 2007)
Vezi de asemenea www.genomics.unc.edu/articles/rusyn_who_assessment.htm

Cancerul şi consumul de carne

„Carnea nu a fost niciodată cel mai bun aliment; dar folosirea ei
este acum de două ori mai nerecomandată, de vreme ce rata bolilor
la animale creşte atât de rapid. Aceia care consumă carne știu prea
puțin ce anume mănâncă. Adesea, dacă ar fi putut vedea animalele
pe când acestea trăiau și dacă ar ști calitatea cărnii pe care o
consumă, s-ar întoarce de la ea cu dezgust. Oamenii mănâncă
adesea carne care este plină de germeni tuberculoşi şi canceroşi. În
acest fel sunt transmise tuberculoza, cancerul și alte boli fatale.”
(Divina vindecare, p. 313)

- 76 -
 „Cancerul, tumorile și bolile inflamatorii sunt în mare parte produse de
consumul de carne. Conform cu lumina pe care Dumenzeu mi-a dat-o,
apariția cancerului și a tumorilor are de-a face cu consumul de carne moartă.
Sper sincer și mă rog ca tu, în calitate de medic să nu fii orb cu privire la
acest subiect ... Mâncând carne, fluidele din ceea ce noi ingerăm trec în
sânge și suntem alcătuiți din ceea ce mâncăm, devenim animalici. Astfel, se
creează o stare febrilă din cauză că animalele sunt bolnave și, consumând carnea lor, plantăm
semințele bolii în țesuturile și sângele nostru.” (Scrisoarea lui E.G. White către Dr. Maxson, 5
Noiembrie 1896. Spalding and Magan Collection, p. 47)
„Efectele unei diete pe bază de carne pot întârzia să se arate; acest lucru nu
este însă o dovadă că nu este dăunătoare. Puţini pot fi convinşi să creadă că
tocmai carnea pe care au mâncat-o este cea care le-a otrăvit sângele şi le-a produs
suferinţă. Mulţi mor de boli datorate în întregime dietei carnivore, în timp ce
cauza reală nu este bănuită nici de ei, nici de alţii.” (Divina vindecare, 315)
„Folosirea obişnuită a cărnii animalelor moarte a avut o influenţă rea asupra
moralităţii şi de asemenea asupra constituţiei fizice. Dacă s-ar putea corela cauza şi efectul,
sănătatea proastă în fel şi fel de forme s-ar descoperi că este rezultatul sigur al consumului de
carne.” (Dieta și hrana, p. 383)

Proteinele şi cancerul
Dr. Colin Campbell, Professor Emerit la Universitatea Cornell a observat în
cadrul experimentelor pe animale că proteinele pot favoriza dezvoltarea
cancerelor, în special cazeina, proteina principală din laptele de vacă.
El a declanşat o creştere canceroasă dând mai mult de 10% proteină în
mâncare. Aceasta s-a putut opri prin nivele scăzute de numai 5%. Proteinele din
plante nu favorizează cancerul, chiar dacă sunt consumate în cantităţi mari.
(The China Study, 2003, p. 43-67)

Legumele şi fructele protejează împotriva cancerului

„Vegetalele şi fructele sunt o sursă bogată de mulţi nutrienţi ... Există
consecvenţă în dovezile ce arată că legumele şi fructele joacă un rol protector în
prevenirea dezvoltării cancerului.
Un mare număr de date epidemiologice şi clinice indică faptul
că un aport crescut de alimente vegetale şi de carbohidraţi
complecşi este asociat cu reducerea riscului în mai multe boli
cronice, în special boala coronariană cardiacă, anumite tipuri
de cancer, hipertensiune şi diabet.” (Diet, Nutrition and the
Prevention of Chronic Diseases, WHO, 1990, p. 98-99)
Directorul departamentului de Prevenire şi control al Cancerului din cadrul
Institutului Naţional al Cancerului din SUA a conchis: „Un număr mai mare de
studii au arătat faptul că o dietă bogată în fructe şi legume are un efect protector
împotriva cancerului. Persoanele cu aport mare de fructe şi legume au aproape
jumătate din riscul pe care îl au persoanele cu aport scăzut.” (Better Nutrition,
May 1994, p. 20)
Substanţele fitochimice se găsesc în special în culorile închise ale plantelelor, cum ar fi
afinele, coacăzele, roşiile, gogoşarii etc.

- 77 -
O chemare la reformă
„Ar trebui să se vadă reforme mai mari în poporul celor care pretind că
aşteaptă apropiata apariţie a lui Hristos. Reforma sănătăţii trebuie să facă
printre cei din poporul nostru o lucrare pe care nu a înfăptuit-o încă. Aceia
care ar trebui să fie treji în ce priveşte pericolul consumului de carne
mănâncă încă din carnea animalelor, primejduindu-şi astfel sănătatea fizică,
spirituală şi mintală. Mulţi care nu sunt acum decât pe jumătate convertiţi în
chestiunea consumului de carne vor părăsi poporul lui Dumnezeu – pentru a
nu mai umbla vreodată cu el.” (Dietă și hrană, p. 382)

-o-O-o-

- 78 -
 CAPITOLUL 10
VINDECAREA CARACTERULUI

Adevărata vindecare este mai mult decât simpla tratare a bolilor. Este restabilirea completă a
sănătăţii şi implică mintea, corpul şi spiritul. Folosim adesea textul din 1 Tesaloniceni 5:23
pentru a demonstra poziţia biblică, aceea că mintea, corpul şi spiritul sunt o unitate. „Dumnezeul
păcii să vă sfințească El însuș pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie
păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” Cu toate acestea, chiar
creştinii uită adesea că dezvoltarea unui caracter sfânt şi sfinţirea sunt strâns legate de dietă şi de
alte obiceiuri ale stilului de viaţă.

Legile vieţii
Să revedem, pe scurt, cum a fost creat omul.
În Geneza 2:7 citim că Dumenzeu a folosit
elementele pământului (carbon, oxigen,
hidrogen, fier, calciu etc.) pentru facerea omului. I Cor.
Evident, aceste elemente sunt supuse legilor 6:19,20
fizice. Atomii se combină pentru a forma Duhul Sfânt legea morală
glucide, grăsimi, proteine, enzime şi multe altele, Creier legea psihologică
toate acestea fiind reglate de legile chimice. Organe, sisteme legea fiziologică
Aceste substanţe formează celule şi ţesuturi, Celule, ţesuturi legea biologică
cum ar fi ţesutul muscular, osos, epitelial etc., Molecule legea chimică
care la rândul lor ascultă de legile biologice. Atomi legea fizică
Apoi vin organele şi sistemele, rinichii, sistemul
respirator şi altele, toate funcţionând conform cu
legile fiziologice. În cele din urmă, fiinţa umană devine „templul al Duhului Sfânt” (1 Corinteni
6:19-20) care şi el ascultă de legile morale ale lui Dumnezeu. Omul a fost creat perfect fericit,
sănătos şi sfânt. Această stare ar trebui să continue în toată veşnicia.
Toate aceste legi sunt necesare pentru a asigura funcţionarea perfectă a maşinăriei umane.
„Legile naturii, fiind legile lui Dumnezeu, sunt proiectate pentru binele nostru; ascultarea de ele
aduce fericirea în viața aceasta și ajută pregătirea pentru viața viitoare.” (Divina vindecare, p.
146)

Creaţi după chipul lui Dumenzeu

Cel mai minunat şi mai uimitor lucru este că „Dumenzeu a creat
pe om după chipul Său” (Geneza 1:27) Aceasta este cu mult peste
puterea nostră de înţelegere şi ar trebui să ne umple de admiraţie ţi
uimire.
„A fost un lucru minunat ca Dumnezeu să creeze omul, să facă
mintea. El l-a creat în așa fel încât fiecare facultate să poată fi
facultatea minții divine. Slava lui Dumnezeu trebuie revelată prin
Imaginea lui crearea omului după chipul lui Dumezeu și în răscumpărarea sa.”
Dumnezeu (Healthful Living, p. 12)
Cele mai înalte facultăţi ale minţii, înţelegerea morală,
discriminarea, judecata, auto-controlul, puterea voinţei şi luarea
deciziilor îşi au sediul în lobul frontal al creierului. Din nefericire,

- 79 -
păcatul a stricat imaginea lui Dumnezeu, caracterul sfânt al lui Dumnezeu în mintea noastră.
Planul de mântuire al lui Dumenzeu are scopul de a restatornici chipul Său în noi.

Restatornicirea imaginii lui Dumnezeu

Apostolul Pavel ne sfătuieşte să gândim şi să simţim ca modelul nostru,
Isus. „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.” (Filipeni
2:5)
Isus Însuşi a subliniat nevoia de a rămâne în legătură stânsă cu El,
spunând: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și în
care rămân Eu, aduce multă roadă.” (Ioan 15:5)
Ellen White explică ce înseamnă să aducem roadă.
„Scopul unei vieți creștine este aducerea de roade – reproducerea Caracterul
lui Hristos
caracterului lui Hristos în cel credincios.” (Parabolele Domnului Hristos,
p. 67)
Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt în mintea noastră. „Dar roada
Duhului dimpotrivă este dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,
facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22) şi „când
caracterul lui Hristos va fi perfect reprodus în poporul Său, atunci va veni ca să și-I revendice ca
fii ai Săi.” (Parabolele Domnului Hristos, p. 69)
Apostolul Ioan a avut o viziune în care i-a văzut pe cei mântuiţi pe Noul Pământ. El îi descrie
pe aceia cu un caracter restaurat, folosind următoarea imagine sugestivă: „Apoi m-am uitat, și
iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de
mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său.” (Apoc. 14:1)

Ce este caracterul?
Un dicţionar definește caracterul ca fiind „Totalitatea
caracteristicilor fundamentale fizice şi morale ale unei
prsoane, care se manifestă în modul în care se poartă, în
ideile şi acţiunile sale.” (Dictionar român, 1975) intelectual emoţional

Observâm că acest caracter se exprimă prin gânduri,

( gânduri )
forţă călăuzitoare + ( sentimente )
forţă de acţiune

acţiuni şi comportament. Isus a spus: „După roadele lor îi

veţi cunoaşte.” (Matei 7:16)
Enciclopedia Britanica dă mai multe detalii,
explicând că există două componente principale ale Encyclopædia Britannica, vol. 5

caracterului. Partea intelectuală reprezentată de gânduri,

este forţa călăuzitoare şi componenta emoţională reprezentată de sentimente, este forţa
conducătoare. Ambele împreună determină comportamentul. Este interesant că Ellen G. White
spune acelaşi lucru: „Gândurile şi sentimentele combinate fac caracterul moral.” (Mărturii, vol. 5,
p. 310)
Acum putem înţelege legătura dintre iubirea de Dumenzeu şi păzirea poruncilor Sale. Isus a
spus „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15) Poruncile nu mântuiesc pe nimeni.
Ele arată drumul de urmat şi trebuie înțelese cu intelectul. Apoi este nevoie de dragoste, ca forţă
conducătoare, “Fiindcă dragostea lui Hristos ne strânge.” (2 Corinteni 5:14)

- 80 -
Cum se formează caracterul?
Un copil nu se naşte cu un caracter finisat, ci se naşte cu
tendinţe moştenite şi cu înclinaţii care trebuie să fie
dezvoltate sau corectate de-a lungul întregii vieţi. Destin

„Caracterul nu se formează din întâmplare. Nu este Caracter

determinat de o izbucnire de temperament sau de un singur Obiceiuri

pas greşit. Este repetarea unei fapte ce tinde să devină Acţiuni
obişnuinţă şi care modelează caracterul spre bine sau spre Gânduri
rău. Caractere corecte pot fi formate doar prin efort Sentimente
perseverent şi neobosit, prin îmbunătăţirea fiecărui talent şi
a fiecărei abilităţi încredinţate spre gloria lui Dumnezeu.”
(Solii către tineret, p. 163)
Să observăm paşii progresivi: La început sunt gândurile şi sentimentele. Acestea sunt apoi
analizate şi sintetizate în idei. Se ia o decizie şi cu ajutorul voinţei se ajunge la acţiune. Acţiunile
repetate dau naştere la obiceiuri, iar suma obiceiurilor constituie caracterul.
Planul lui Dumenzeu de mântuire include restatornicirea unui caracter sfânt – chipul lui
Dumnezeu în om. „Iertarea păcatelor nu este singurul rezultat al morţii Domnului Hristos. El a
făcut acest sacrificiu infinit nu numai ca păcatul să poată fi îndepărtat, ci ca natura umană să
poată fi refăcută, reînfrumuseţată, reconstruită din ruinele ei şi făcută să stea în prezenţa lui
Dumnezeu.” (Mărturii vol. 5, p. 537)
„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o faptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată
că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)
„Un caracter format după chipul divin este singura comoară pe care o putem lua cu noi din
lumea aceasta, în lumea viitoare.” (Parabolele Domnului Hristos, p. 332)

Anatomia caracterului
Dumnezeu ne-a creat cu (cel puţin) cinci simţuri pentru a
avea contact cu mediul. Uneori acestea sunt numite „cărările
sufletului” pentru că impresiile primite prin simţuri
generează gândurile şi sentimentele care formează baza
ideilor, acţiunilor şi comportamentului nostru..
„Cei care nu doresc să devină prada capcanelor lui
Satana trebuie să-şi păzească porţile sufletului; ei trebuie să
evite citirea, privirea sau ascultarea unor lucruri care pot
inspira gânduri imorale. Mintea nu trebuie lăsată să
rătăcească la întâmplare, oprindu-se asupra oricărui subiect care i-ar putea fi sugerat de
vrăjmaşul sufletelor. ... Dacă doreşti să fii stăpânul minţii tale şi să previi degradarea sufletului
tău prin gânduri imorale şi fără valoare, trebuie să fii o santinelă credincioasă a ochilor, urechilor
şi a tuturor simţurilor tale.” (Minte, caracter, personalitate, vol. 1, p. 228)
Impresiile bune vor produce idei bune şi impresiile rele vor conduce la idei rele.
Aici este locul unde ar trebui să înceapă medicina preventivă. Fii atent la impresiile primite
prin ochii tăi, la cărţile pe care le citeşti şi la scenele pe care le contempolezi, la tipul de muzică
pe care o primesc urechile tale, la prietenii pe care îi alegi etc. Iată o recomandare oportună pe
care o dă apostolul Pavel: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot
ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice
faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8)

- 81 -
 Organele senzoriale sunt făcute din structuri
histologice speciale, capabile să transforme Lobul parietal
diferiţii stimuli în curenţi electrici slabi. Aceşti Sistemul limbic
Funcțiile motorii
Funcţiile senzoriale

curenţi sunt conduşi de nervi senzoitivi la zona Emoții,

Memorie
care le corespounde din creier, unde sunt Lobul occipital
Vedere
interpretaţi şi prelucraţi. Spre exemplu, lumina Lobul frontal
care ajunge la ochii noştri prin cornee şi Voința
Alegerile morale

cristalin, este proiectată pe retină, unde nervii

senzitivi produc curenţi electrici. Aceştia sunt Hipothalamus
Apetitul
Cerebelul
conduşi prin câteva „staţii” la destinaţia lor Somnul
Impulsul sexual
Trunchiul cerebral
Bătăile inimii Coordonarea

finală, aria vizuală a lobului posterior al Respirația

Tensiunea arterială
mușchilor

creierului, unde se produce o „imagine”

colorată tridimensională virtuală. Prin
intermediul diferitelor conexiuni nervoase aceste imagini sunt interpretate în lobul frontal.
Ajustările necesare ale respiraţiei, ritmului cardiac sau ale acţiunilor musculare sunt realizate în
alte centre.

Sănătatea creierului
Principalele funcţii ale lobului frontal sunt:
• Discriminarea
• Judecata
• Auto-controlul
• Puterea voinţei
Comportamentul şi construirea caracterului nostru depind de aceste patru funcţii sau facultăţi.
Cu alte cuvinte, comportamentul nostru la Şcoală, la locul de muncă, sau în oricare altă situaţie,
abilitatea noastră de a face faţă stresului etc., toate acestea depind de sănătatea creierului nostru,
în special de lobul frontal. Pentru a fi complet, ar trebui să includem aici sistemul imunitar şi
toate celelalte funcţii vitale pentru că toate depind de funcţionarea sănătoasă a creierului şi a
centrilor corelaţi cu acesta.
Dr. Mervyn Hardinge, fondator şi director emerit al Şcolii de Sănătate Publică al Universităţii
Loma Linda descrie factorii care sunt în detrimentul funcţionării creierului:
• Scăderea aportului de oxigen
• Oboseala
• Supraalimentaţia sau malnutriţia
• Alcool
• Droguri care alterează mintea
• Anumite lecturi, TV şi anumite tipuri de muzică
(Dr. Mervyn Hardinge, A Philosophy of Health, p. 138-148)
Se poate observa cu uşurinţă că întregul stil de viaţă, aerul proaspăt, odihna regulată, nutriia,
abstinenţa de la substanţe toxice şi tot ceea ce intră prin simţurile noastre, toate acestea afectează
funcţionarea sănătoasă a creierului nostru şi trebuie luate în considerare cu grijă. Creşterea
noastră spirituală are loc prin intermediul aceloraşi structuri anatomice şi prin aceleaşi
mecanisme fiziologice sub îndrumarea Duhului Sfânt.
„Comunicând cu întregul organism, nervii din creier sunt singurul
mijloc prin care Cerul poate transmite mesaje omului şi-i poate influenţa
viaţa interioară. Tot ceea ce afectează circulaţia curenţilor electrici în
sistemul nervos slăbeşte vigoarea capacităţilor vitale, iar rezultatul este
pierderea receptivităţii mintale.” (Temperanță, p. 13)
- 82 -
 „Trupul este singurul mijloc prin care mintea şi sufletul se dezvoltă în
direcţia zidirii caracterului. Din acest motiv îşi dirijează vrăjmaşul sufletelor
ispitele pentru slăbirea şi degradarea puterilor fizice. Succesul său în acest
punct înseamnă capitularea întregii fiinţe înaintea răului. Tendinţele naturii
noastre fizice – dacă nu se vor afla sub controlul unei puteri mai înalte – vor
aduce cu siguranţă ruina şi moartea.” (Divina vindecare, p. 130)
„Creierul este organul şi instrumentul minţii şi el controlează tot corpul.
Pentru ca celelalte părţi ale organismului să fie sănătoase, creierul trebuie să fie sănătos. Şi,
pentru ca şi creierul să fie sănătos, sângele trebuie să fie curat. Dacă sângele este păstrat curat
prin obiceiuri corecte de mâncare şi băutură, atunci creierul va fi hrănit corespunzător.”
(Lucrarea misionară medicală, p. 291)
„Sănătatea trupului trebuie să fie socotită ca esenţială pentru creşterea în har şi obţinerea unui
temperament echilibrat. Dacă stomacul nu e îngrijit cum trebuie, formarea unui caracter drept,
moral va fi stânjenită. Creierul şi nervii sunt în legătură cu stomacul. Mâncarea şi băutura
necorespunzătoare rezultă într-o gândire şi făptuire greşită.” (Mărturii, vol. 9, p. 159)
„Există o relație intimă între minte și corp; acestea reacționează una în funcție de cealaltă.
Așadar, pentru a atinge un standard moral și intelectual înalt și pentru a a sigura un caracter
puternic, bine echilibrat, legile care controlează ființa noastră fizică trebuie să fie respectate;
trebuie dezvoltate atât puterile mentale, cât și cele fizice. Un asemenea antrenament va produce
bărbați cu un caracter puternic, solid, cu o percepție ascuțită și cu judecată sănătoasă- oameni
care vor fi o onoare pentru Dumenzeu și o binecuvântare pentru lume.” (Ellen G. White, Pacific
Health Journal, 1 Februarie, 1902)
„Într-o mare măsură, fiecare om are posibilitatea de a se face pe sine însuşi ceea ce alege să
fie. Binecuvântările acestei vieţi şi, de asemenea, cele ale stării de nemurire sunt la îndemâna sa.
Îşi poate zidi un caracter de o valoare certă, căpătând noi puteri la fiecare pas. Poate înainta
zilnic în cunoaştere şi înţelepciune, conştient de noi fericiri pe măsură ce avansează, adăugând
virtute după virtute, har după har. Calităţile sale se vor îmbunătăţi prin exerciţiu; cu cât câştigă
mai multă înţelepciune, cu atât va fi mai mare capacitatea sa de a acumula. Inteligenţa,
cunoştinţele şi virtutea lui se vor dezvolta astfel în noi grade de putere şi simetrie.
Pe de altă parte, poate lăsa ca puterile lui să ruginească din lipsă de folosire sau să fie
pervertite prin obiceiuri rele, lipsă de stăpânire de sine sau de rezistenţă morală şi religioasă.
Calea lui se îndreaptă atunci în jos; este neascultător de Legea lui Dumnezeu şi de legile
sănătăţii. ... Urmează o viaţă de plăceri, boala şi moartea. Aceasta este povestea multor vieţi care
ar fi putut fi utile în cauza lui Dumnezeu şi a omenirii.” (Dietă și hrană, p. 15)

„Deci, fie că mâncaţi,

fie că beţi, fie că faceţi
altceva: să faceţi totul
pentru slava lui Dumnezeu.”
1 Cor 10:31

-o-O-o-

- 83 -
 APENDIX:
MEDICINA MISTICĂ

„În ziua de azi, intră în instituţiile de învăţământ şi în bisericile de pretutindeni învăţături

spiritiste care subminează credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Teoria că Dumnezeu este o
esenţă răspândită peste tot în natură este primită de mulţi dintre cei care mărturisesc că au
credinţă în Scripturi; însă, oricât ar fi de frumos înveşmântată, această teorie este o amăgire
dintre cele mai periculoase ...
Dacă Dumnezeu este o ‚esenţă’ răspândită peste tot în natură, atunci El Se găseşte în toţi
oamenii; iar pentru a obţine sfinţenia, omul nu are altceva de făcut decât să dezvolte puterea care
este în el.
Aceste teorii, analizate până la concluzia logică ce se desprinde din ele, suprimă tot sistemul
religios creştin. Ele se dispensează de necesitatea ispăşirii şi fac din om propriul său mântuitor.”
(Divina vindecare, p. 428, 429)

Adevăr şi rătăcire
Am văzut în lecţiile dinainte că boala şi moartea sunt rezultatul final al păcatului şi că planul
de mântuire este de a restatornici sănătatea şi viaţa prin Isus Hristos. Nu există altă evanghelie.
De aceea, vindecarea, predicarea şi instruirea altora trebuie să meargă împreună.
Există un singur adevăr, dar nenumărate rătăciri. Orice deviere de la adevăr devine rătăcire şi
noi rătăciri apar mereu. Trebuie să studiem adevăratele metode de vindecare aşa cum sunt
prezentate în Biblie şi în Spiritul profetic (Divina vindecare, Counsels on Health, Dietă şi hrană,
Temperanţă, Lucrarea misionară medicală). Orice nu se armonizează cu adevărul este falsificare.
„În adevărata știință nu poate fi nimic contrar învățăturii din cuvântul lui Dumnezeu, pentru că
ambele au același Autor. O înțelegere corectă a ambelor va dovedi întotdeauna că acestea sunt în
armonie. Adevărul, fie că acesta este în natură sau în revelație este în armonie cu sine însuși în
toate formele sale de manifestare.” (Mărturii, vol. 8, p. 258)
Odată ce înţelegem adevăratele metode de vindecare bazate pe legile fiziologice, este mai
uşor să recunoaştem teoriile înşelătoare. Nu este necesar să studiem toate metodele false de
vindecare. Aceasta ar produce confuzie în minţile noastre şi ar fi o pierdere de timp. Iată un sfat
pertinent al lui Ellen G. White:
„Sunt sfătuită să vă spun că nu este cel mai bine să insistaţi asupra ideilor spiritiste şi asupra
teoriilor ciudate şi rătăcitoare care au ajuns printre noi de-a lungul anilor.
Nu este cel mai bine să predicaţi despre subiectul panteismului sau să prezentaţi citate din
autori care scriu despre subiectul acesta şi despre ideile greşite, false şi amăgitoare care conduc
la el. Declaraţiile făcute în Mărturii, volumul 8, sunt suficiente pentru a avertiza poporul nostru
să evite ideile acestea false. Aceste declaraţii vor face mai mult pentru iluminarea minţilor, decât
toate explicaţiile sau teoriile pe care pastorii şi profesorii noştri ar putea să le prezinte cu privire
la subiectele acestea.
Dacă încercaţi să trataţi subiectele acestea veţi fi determinaţi să repetaţi ideile fanteziste ale
lui Satana şi, în felul acesta, îl veţi ajuta pe Satana să-şi prezinte teoriile false înaintea oamenilor.
Hotărâţi-vă să nu repetaţi niciodată ideile false, ci să prezentaţi întotdeauna adevărul. Umpleţi
mintea şi inima oamenilor cu adevărul sfânt şi solemn pentru timpul acesta.” (Evanghelizare,
Înfruntaţi ideile fanteziste, prezentând adevărul, p. 623)

- 84 -
Dumnezeu şi natura
În principiu, se poate spune că adevărata vindecare vine de la Dumenzeu şi că metodele
corecte sunt bazate pe legile naturii (legile ştiinţifice). Desigur, Dumenzeu face uneori minuni.
Metodele de vindecare false îl neagă pe Dumenzeu ca suprem Creator şi pun puterile naturii
în locul Său. Dumenzeu devine o energie impersonală omniprezentă şi naturii i se atribuie adesea
„cunoştinţe superioare”. Aceasta este esenţa panteismului. Ambele sunt destul de similare şi
presupun discernământ clar pentru a distinge adevărul de rătăcire. Ellen G. White ne avertizează
asupra confundării lui Dumnezeu cu natura:
„Preocupându-se de legile materiei şi ale naturii, mulţi, chiar dacă nu tăgăduiesc, ajung să
piardă din vedere puterea lui Dumnezeu. Ei exprimă ideea că natura acţionează independent de
Dumnezeu, având prin sine şi de la sine propriile sale posibilităţi şi puteri prin care să acţioneze.
În mintea lor, există o categorică deosebire între natural şi supranatural. Naturalul este atribuit
cauzelor obişnuite, neavând nici o legătură cu puterea lui Dumnezeu. Puterea vitală îi este
atribuită materiei, şi din natură se face o zeitate. Se presupune că materia este aşezată în anumite
corelaţii şi lăsată să lucreze după legi fixe, în care nici Dumnezeu nu Se poate amesteca; că
natura este dotată cu anumite proprietăţi şi pusă în ascultare faţă de legi, şi apoi lăsată ca de la
sine să asculte de aceste legi şi să săvârşească lucrarea pe care dintru început a determinat-o.
Aceasta este ştiinţă falsă. În Cuvântul lui Dumnezeu, nu există nimic care s-o sprijine.
Dumnezeu nu-Şi desfiinţează legile, ci lucrează continuu prin ele, folosindu-le drept unelte ale
Sale. Ele nu lucrează prin ele însele. Dumnezeu este neîncetat la lucru în natură. Ea este servul
Său, îndrumat după cum Îi place. În lucrarea sa, natura mărturiseşte despre prezenţa inteligentă şi
puterea activă a unei Fiinţe care Se găseşte în toate lucrările Sale, aşa cum Îi place. Nu datorită
unei originare puteri inerente naturii, an după an îşi dă Pământul roadele şi-şi continuă drumul în
jurul soarelui. Mâna puterii infinite este neîncetat la lucru, călăuzind această planetă. Puterea lui
Dumnezeu, exercitată clipă de clipă, este aceea care îi menţine poziţia în cursul rotaţiei ei.
Dumnezeul cerurilor este neîncetat la lucru. Prin puterea Sa apare vegetaţia, apare orice
frunză şi înfloreşte orice floare. Fiecare picătură de ploaie sau fulg de zăpadă, fiecare fir de iarbă,
fiecare frunză, floare şi pomişor mărturiseşte despre Dumnezeu. Aceste lucruri micuţe, atât de
obişnuite în jurul nostru, ne învaţă că nimic nu rămâne neobservat de infinitul Dumnezeu, nimic
nu este prea mic pentru atenţia Sa.
Mecanismul corpului omenesc nu poate fi înţeles pe deplin; el prezintă taine care îl pun în
încurcătură şi pe cel mai priceput. Nu datorită unui mecanism, care o dată pus în mişcare îşi
continuă lucrul, pulsul bate şi respiraţie urmează după respiraţie. În Dumnezeu trăim, ne mişcăm
şi avem fiinţă. Fiecare respiraţie, fiecare bătaie a inimii este o continuă dovadă a puterii unui
Dumnezeu prezent în orice clipă.
Dumnezeu face ca soarele să se înalţe pe cer. El deschide ferestrele cerului şi dă ploaia. El
face să crească iarba pe munţi. ‚El dă zăpada ca lâna, El presară bruma ca cenuşa.’ (Ps. 147,16)
‚La glasul tunetului Său, apele freamătă în cer! El sloboade fulgere pentru ploaie şi scoate
vânturile din vistieriile Sale.’ (Ier. 10,13).
Domnul este continuu la lucru, susţinând şi folosinddrept servi ai Săi lucrurile pe care le-a
făcut. Hristos spunea: ‚Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez.’ (Ioan 5,17).
Bărbaţii cei mai învăţaţi nu pot înţelege tainele lui Iehova aşa cum sunt dezvăluite în natură.
Inspiraţia divină pune o mulţime de întrebări la care nu poate răspunde nici cel mai iscusit
învăţat. Aceste întrebări nu au fost puse ca să putem răspunde la ele, ci pentru ca să ne atragă
atenţia la profunzimea tainelor lui Dumnezeu şi să ne înveţe că înţelepciunea noastră este
mărginită; că în legătură cu viaţa noastră zilnică sunt multe lucruri care întrec puterea de
cuprindere a minţilor mărginite; că judecata şi gândurile lui Dumnezeu sunt cu neputinţă de
priceput. Înţelepciunea Lui este de nepătruns.

- 85 -
 Scepticii refuză să creadă în Dumnezeu, deoarece, cu minţile lor mărginite, nu pot pricepe
puterea infinită prin care El li se descoperă oamenilor. Însă Dumnezeu urmează a fi recunoscut
mai mult din ce ne descoperă El despre Sine decât din ce este dezvăluit mărginitei noastre
priceperi. Atât în descoperirea divină, cât şi în natură, Dumnezeu le-a dat oamenilor taine care să
le insufle credinţă. Aşa trebuie să fie. Chiar dacă cercetăm continuu, studiem şi învăţăm mereu,
totuşi mai rămâne încă un infinit dincolo de aceasta. […]
Neîntrecuta putere ce lucrează în toată natura şi susţine totul nu este, după cum o prezintă
unii oameni de ştiinţă, doar un principiu atotpătrunzător, o forţă la lucru. Dumnezeu este spirit; şi
totuşi El este o persoană, deoarece omul a fost făcut după chipul Lui.” (Mărturii, vol. 8, p. 259-
263)

Câţiva termeni
Mai întâi trebuie să clarificăm unele concepte. Cu două secole în urmă, medicina era în
principal empirică şi nu era încă bazată pe ştiinţă, aşa cum este astăzi. Simptomele neplăcute ale
bolilor erau tratate cu medicamente care produceau efecte contrare. Diareea era tratată cu anti-
diareice, febra cu antitermice, neliniştea cu sedative etc. Aceasta se numeşte alopatie. Multe
dintre asemenea medicamente aveau efecte secundare toxice. Samuel Hahnemann, un medic
german a dezvoltat o teorie a tratării simptomelor cu mici doze de substanţe care produc
simptome similare când sunt administrate persoanelor sănătoase. Acesta a fost numit principiul
similarităţii (similia similibus curentur) şi este baza filosofică a homeopatiei. Aceste două
direcţii de gândire nu erau compatibile una cu cealaltă, se excludeau reciproc şi au devenit o
alternativă la practica medicală obişnuită. Timp de mulţi ani, aceste două direcţii s-au combătut
între ele.
Specializarea şi consrângerea timpului, a avut ca rezultat faptul că medicii adesea îşi limitau
preocuparea numai la organul sau partea bolnavă a corpului, uitând de pacient ca întreg.
Pacienşii au reacţionat împotriva acestui deziderat căutând vindecători alternativi care i-ar putea
trata într-un mod mai holistic. În plus, vindecătorii alternativi pretind că posedă anumite resurse
suplimentare, în special de natură spirituală, pe care medicina obişnuită nu le aavea, prin urmare
oferind oarecsare speranţă în plus pentru cazurile presupuse incurabile.
Astăzi metodele medicale de tratament sunt cu mult mai cuprinzătoare, incluzând
hidrotherapie, dietă, psihiatrie şi alte ramuri. Ştiinţa ajunge să realizeze importanţa factorilor
mintali şi spirituali în procesele implicate în sănătate şi boală. Pe de altă parte, medicina
alternativă a încorporat multe alte metode – naturale şi mistice – având la origine în special
filosofiile panteiste orientale. Drept rezultat, ambele părţi
se reunesc şi în loc să fie excluzive, sunt inclusive.
Metodele alternative sunt acum numite complemetare
pentru că pretind că tind să ajute ori să le completeze pe
celelalte, să le spunem tratamentele standard. În prezent,
mulţi medici practică ambele feluri de medicină,
tradiţională şi complementară. Făcând aşa, ei le fac pe plac
multor pacienţi care cred în metode esoterice, evitând
riscul de a-i pierde. Uneori aceasta ţine de convenienţe şi
de interesul financiar.

- 86 -
Metode naturale de vindecare
Ce sunt metodele „naturale” de fapt? Răspunsul ar trebui să fie simplu dar problema constă în
diferitele sensuri date cuvântului „natural” şi în modul cum este folosit – corect sau greşit.
Unii cred că „natural” este sinonim cu bun, corect, inofensiv, fără medicamente „chimice”,
sau droguri. Prin contrast, ei cred că medicina convenţională, din cauza faptului că foloseşte
medicamente „chimice”, este nocivă, incorectă, nenaturală şi rea. Ambele idei sunt prea
generalizate şi pot fi adevărate, sau parţial adevărate în unele cazuri, dar şi false în altele. O altă
problemă mult mai mare este amestecul de adevăr şi rătăcire din unele metode de vindecare.
Noi, ca adventişti, avem tendinţa de a crede orbeşte în orice tratament care se numeşte
„natural”, pentru că Ellen White subliniază folosirea remediilor naturale. „Aerul curat, lumina
solară, cumpătarea, odihna, exerciţiul fizic, dieta corespunzătoare, folosirea apei, încrederea în
puterea divină – acestea sunt adevăratele remedii. Fiecare om ar trebui să aibă cunoştinţe despre
mijloacele de refacere ale organismului şi despre modul în care să le folosească. Este foarte
important, chiar esenţial, să înţelegi principiile implicate în tratarea celor bolnavi, cât şi să ai o
pregătire practică în acest scop, lucru care îl va ajuta pe cel cunoscător să folosească în mod
corect aceste informaţii.” (Divina vindecare, p. 127)
Să observăm două lucruri pe care Ellen White le mentionează în acest paragraf. În primul
rând ea aminteşte pe nume „adevăratele” remedii. Nu tot ceea ce este oferit ca fiind „natural” pe
piaţa vindecării este recomandat aici. În al doilea rând, ea subliniază faptul că „Este esenţial să
fie înţelese principiile implicate în tratament.” Adevăratele remedii lucrează în concordanţă cu
mecanismele fiziologice inteligibile aşa cumsunt ele explicate în capitolul 3, despre sistemul
imunitar. Acesta este motivul pentru care ar trebui să studiem amănunţit sfaturile ei despre
sănătate şi de asemenea să fim informaţi cu privire la funcţiile de bază ale corpului nostru.
„Este datoria noastră să studiem legile care guvernează ființa noastră și să ne conformăm lor.
Ignoranța în această privință este păcat. ... Ca să cunoască minunatul organism uman, – oasele,
muşchii, stomacul, ficatul, intestinul, inima şi porii pielii, – şi ca să înţeleagă dependenţa unui
organ de altul pentru activitatea sănătoasă a tuturor celorlalte este nevoie de studiu, faţă de care
cele mai multe mame nu manifestă nici un interes.” (Healthful Living, p. 13)
Acum vei fi surprins să citeşti următoarea listă de metode de vindecare promovate ca
„naturale” de către Uniunea Elveţiană de Vindecare Naturală (Zieglerstrasse 30, Postfach 386,
3004 Bern 14, Elveția):
Acupunctura Drenaj limfatic Meditaţia Tehnici de Privind lista aceasta ai putea
Aromaterapie Feldenkrais Metamorfoza respiraţie găsi unele metode acceptabile
Astrologie Florile Bach Metoda Gerda Tehnica
Atingeri pentru Fomentaţii Boyesen Alexander cum ar fi tehnici de respiraţie,
sănătate Fotografie Moxa Terapia Kneipp post, folosirea plantelor
Autogenic Kirliană Music therapy Terapia Mora
training Hidroterapie Numerologie Terapia prin medicinale, hidroterapie, terapia
Autosugestia Hipnoză Polaritate muzică lui Kneipp, masaj clasic şi
Baunscheidt Homeopatie Postul Terapia
Bioritm Ierburi Pulse diagnosis reincarnării consiliere nutriţională, dar
Chirologie Interpretarea feţei Radiestezia Vindecarea prin majoritatea celorlalte sunt fără
Clarviziune Iridologie Rebirthing credinţă
Colonics Kineziologie Reflexologia tălpii Vitalogie îndoială mistice şi în dezacord cu
Consiliere de Leech Reiki Yoga ideologia biblică.
viaţă Magnetopatie Rolfing
Consiliere Magnetoterapie Sângerare Unele metode s-ar putea să nu
nutriţională Masaj (clasic) Shiatsu
Cristalo-terapie Masaj (intuitiv) Şi multe altele
Tai Chi fie în mod clar mistice sau
Cromatoterapie Masaj psychozon Tarot panteiste, şi să nu aibă nici o
explicaţie fiziologică valabilă. S-
ar putea nici să nu dăuneze, nici să nu vindece. Ce ar trebui făcut? Trebuie să folosim judecata
sănătoasă în selectarea metodelor de vindecare.

- 87 -
Criterii pentru identificare
Sunt sute de metode alternative pe piaţă şi apar mereu apar altele noi sau modificări ale celor
existente. Fiecare regiune şi cultură a lumii are propriile preferinţe. De aceea este imposibil să se
facă o listă completă şi infailibilă a metodelor non-acceptabile. Un mijloc ar fi acela de a analiza
originea metodei, însă unii practicanţi creştini spun că ei folosesc metoda separată de filosofia ei.
Acest lucru nu este complet posibil pentru că de obicei filosofia explică presupusul mecanism de
acţiune. Spre exemplu, dacă crezi că anumite boli sunt cauzate de bacterii, poţi încerca să
combaţi aceste bacterii folosind antiseptice sau antibiotice. Dacă tu crezi că boala este cauzată de
voinţa rea a spiritelor, s-ar putea să vrei să calmezi mânia spiritelor cu anumite metode pertinente.
Dacă tu crezi că o anumită boală este produsă de energiile cosmice care nu curg corect prin corp,
s-ar putea să vrei să corectezi situaţia folosind metode despre care se presupune că pot restabili
căile fluxului de energie. Dar, dacă tu crezi că boala este cauzată de un stil de viaţă greşit, vei
încerca să corectezi obiceiurile greşite şi să implementezi un stil de viaţă sănătos.
Iată câteva întrebări care îţi pot fi de ajutor:
1. Se bazează efectul pe legile cunoscute ale fiziologiei?
2. Filosofia din spatele acestuia este în acord cu perspectiva biblică?
3. Această metodă conduce la Isus sau la armonie cu universul?
Existaă multe metode diferite dar cele mai multe dintre ele pretind că manevrează un anumit
tip de energie necunoscută. Dacă ai o anumită experienţă, vei recunoaşte fondul panteist. Poate fi
un presupus flux de energie între yin şi yang, sau de energii care curg prin meridianele imaginare,
sau de cristale care conferă energie organelor bolnave, injecţii în cicatrici vechi pentru a debloca
fluxul energiei sau orice alte mijloace pentru a canaliza energia care curge prin univers (macro
cosmos) către corp (micro cosmos). Fantezia nu are limite!
„Aproape toţi apostolii diferitelor forme de spiritism pretind ca au puterea de a vindeca bolile.
Ei îşi atribuie puterea electricităţii, magnetismului, a aşa-ziselor ‚remedii simpatetice’, sau
puterilor latente din mintea omului. Chiar şi în acest veac creştin nu sunt puţini cei ce merg la
aceşti vindecători, în loc de a se încrede în puterea Dumnezeului celui viu şi în aptitudinile unor
mediei creştini calificaţi.” (Evanghelizare, p. 606)
„Acești agenți ai lui Satana pretind că vindecă boala. Ei atribuie puterea lor electricității,
magnetismului, sau așa-ziselor ‚remedii simpatetice’, care de fapt sunt canale pentru curenții
electrici ai Satanei.” (Evanghelizare, p. 609)
Trebuie menţionat că şi tehnologia a intrat în lumea vindecării
mistice. Există tot felul de aparate computerizate care pretind că
detectează, interpretează şi repară curentele greşite sau oscilaţiile
celulare. Unele metode pretind chiar că sunt în stare să prezică
riscul de dezvoltare a bolilor sau a cancerului în viitor. Cine nu este
în pericol cu acest stil de viaţă modern?
Unele metode sunt în mod vizibil mistice. Altele par a fi
ştiinţifice şi unele folosesc un vocabular pseudo-ştiinţific. Se
folosesc cuvinte ca „vital”, „energetic”, „dinamic”, „bio”, „reglare” şi altele asemenea. Din
moment ce importanţa sistemului imunitar a devenit parte a cunoştinţelor generale, citeşti
frecvent că o metodă sau un medicament ajută ori întăreşte sistemul imunitar. Cine poate să arate
că nu este aşa? Trebuie să fim atenţi şi la următoarele situaţii:
1. Terapii care pretind că manipulează „energie necunoscută”.
2. Terapeuţi de medicină alternativă care par să folosească puteri şi/sau cunoştinţe mistice.
3. Practicanţi care au o terapie cu care nu mai nimeni familiar.
4. Tratamentele omnipotente.
5. Explicaţiile fără sens.
- 88 -
 6. Toate mărturiile cazuisticii sunt de succes.
7. Terapiile care se bazează puternic pe stări modificate de conştiinţă.
8. Terapeuţii care pretind că sunt pe un teren pur creştin, dar care folosesc „ceremonii”
stranii.
Medicul creştin consideră că boala este rezultatul final al păcatului (Romani 5:12 şi 6:23), nu
un dezechilibru în energia cosmică şi îşi îndrumă pacienţii la Hristos, ca unicul mântuitor şi
vindecător adevărat. Apoi el cere ascultare de legile lui Dumnezeu: legile fizice (stil de viaţă
sănătos) şi legile morale (cele zece porunci). Medicul creştin crede şi în existenţa puterilor
supranaturale – Hristos versus Satana – şi se roagă pentru ajutor divin în această bătălie
invizibilă între bine şi rău. Este o filosofie hristocentrică.
Pentru medicul secular, „medicina holistică” înseamnă să accepte metode ştiinţifice şi
neştiinţifice de diagnostic şi vindecare, care includ tot felul de filosofii panteiste orientale.
Pentru medicul creştin, „medicina integralistă1” înseamnă că mintea, corpul şi spiritul trebuie
considerate întotdeauna ca o unitate. Păcatul şi boala, mântuirea şi vindecarea, predicarea
evangheliei şi îngrijirera bolnavilor, merg împreună. Aceasta este abordarea biblică a problemei
omenirii.
Trebuie admis faptul că, pentru o persoană fără instruire medicală nu este întotdeauna uşor să
distingă adevărul de rătăcire, în special când metodele greşite sunt practicate de medici cu
diplome valabile - şi numărul unor asemenea persoane este în creştere! Şi mai derutant este
faptul că unele companii de asigurări de sănătate recunosc tratamentele mistice ca fiind parte a
repertoriului lor. Deşi nu toate informaţiile de pe Internet sunt demne de încredere, există câteva
site-uri recomandabile, care ar putea fi utile: Physicians Committee for Responsible Medicine
www.pcrm.org ; www.quackwatch.com şi www.wikipedia.org.

Cum pot fi explicate vindecările mistice?

Mulţi oameni cred că succesul, real sau aparent, este o dovadă a valabilităţii tratamentului sau
a metodei de vindecare şi consideră că persoana care le practică este „corectă” sau are „adevărul”.
Acesta este un raţionament periculos. Dincolo de asta, unii conchid că prin excludere toate
celelalte metode de vindecare trebuie să fie greşite. Şi acest raţionament acesta este periculos.
Iată câteva explicaţii cu privire la succesul oricărui tratament, fie el ştiinţific sau nu:
1. Este în general acceptat că 80% sau mai mult dintre toate consultaţiile se leagă de
probleme care-şi au originea în obiceiuri greşite de viaţă şi de gândire. La această etapă
iniţială problemele lor se numesc „funcţionale”. Examenul clinic şi testele de laborator nu
pot găsi nimic în neregulă. Aceasta nu înseamnă că pacientul inventează simptomele sau
boala. Nu, problemele sale sunt reale.
Asemenea tipuri de probleme se rezolvă de obicei cu orice tratament, fie odihnă, post,
usturoi, capsule, hidroterapie, ceaiuri medicinale, vitamine, masaj etc, sau chiar fără
tratament, doar lăsând să treacă timpul.
2. Tratamentele alternative sunt adesea combinate cu postul, odihna, dieta sănătoasă,
hidroterapia şi gândirea pozitivă, care prin ele însele întăresc sistemul imunitar şi prin
urmare promovează vindecarea oricărei boli, chiar şi a tumorilor maligne.
3. „Efectul placebo” este un factor puternic care acţionează prin intermediul gândirii şi care
ar putea fi el însuşi responsabil sau puţin asociat cu multe cazuri de vindecare.

1
Termenul folosit în mod oboşnuit este „holistic”, dar în mediul creştin folosim „integralist”, ceea ce redă
sensul integralităţii
- 89 -
 4. Diagnostice false sau greşite. În special şarlatanii (din cauza ignoranţei), sau persoane
calificate fără scrupule (pentru a justifica un tratament îndelungat sau taxe mari sau pentru
a se scoate pe sine în evidenţă), au tendinţa să exagereze severitatea unei boli sau să pună
un diagnostic fals o boală ca fiind „cancer”. După tratamentul lor, pacientul este evident
„vindecat”.
5. Falsul succes. Mass media adesea raportează vindecări produse prin credinţa
vindecătorilor care nu pot rezista în faţa criteriilor pentru vindecare obiectivă. Pacientul
experimentează frecvent un simţământ de ameliorare subiectiv care nu durează mult.
6. Pe lângă minunile divine există şi vindecări supranaturale ce nu se pot nega făcute de
practicanţi ai metodelor mistice. Aceste vindecări nu justifică metoda pentru că
Dumnezeu a dat instrucţiuni clare să nu fie folosite. (Deuteronom 18:9-12; 1 Samuel
28:6, 7).

Este medicina alternativă dăunătoare?

Multe tratamente alternative nu sunt dăunătoare în sine şi dacă boala nu este periculoasă
atunci nu ar trebui aşteptat un rezultat dăunător. Această situaţie este diferită atunci când o boală
serioasă nu este diagnosticată corect din timp, sau când tratamentul care ar putea salva viaţa este
neglijat din cauza unui unui tratament altenativ lung. Unii vindecători alternativi îl împiedică pe
pacient să caute sfatul medicului.
Există, însă, multe metode bazate în mod evident pe filosofii panteiste şi spiritste, care au fost
clar interzise de Dumnezeu. Folosind asemenea metode deliberat, pacientul se aşează pe un teren
periculos. Ellen G. White descrie în mod viu această situaţie în următoarele cuvinte:
„Mama care veghează la căpătâiul copilului ei bolnav, exclamă: Nu pot face mai mult. Există
vreun medic care are puterea de a-mi însănătoşi copilul?” Ei i se povesteşte despre vindecări
minunate, înfăptuite de vreun clarvazator sau videcător prin magnetism, şi ea încredinţează pe
cel drag în mâinile sale, aşezându-l de fapt în mâinile lui Satana, ca şi când el ar sta alături de ea.
În multe cazuri, viitorul vieţii copilului este controlat de puterea lui Satana, ce pare că este
imposibil de sfărâmat.
Cei care se pun la dispoziţia puterilor supranaturale ale lui Satana ar putea să se laude cu un
mare beneficiu pe care pretind că l-au primit în schimb, dar dovedeşte aceasta că fapta lor este
înţeleaptă sau sigură? Ce dacă viaţa lor ar fi prelungită? Ce dacă le-ar fi asigurate câştiguri
trecătoare? Vor merita, în cele din urmă, toate acestea încălcarea voinţei lui Dumnezeu? În cele
din urmă, toate aceste avantaje aparente se vor dovedi o pierdere irecuperabilă.” (Evanghelizare,
p. 606-607)

Ce ar trebui făcut?
Metodele mistice de vindecare pornesc de la premiza unei origini mistice a bolilor. Sunt
destule teorii care dau vina pe poziţia nenorocoasă a stelelor, vrăji rele, perturbări ale fluxului de
energie care curge prin meridiane sau chakre, sau pe mânia zeilor, ca fiind cauze ale bolii.
Mecanismul pentru origine şi pentru tratament trebuie să se potrivească în acelaşi sistem filosofic.
Tratamentele mistice corespund unor cauze mistice.
Înţelegera biblică cu privire la originea bolii este diferită. „Boala este un efort al naturii de a
elibera organismul de stările ce rezultă din violarea legilor sănătăţii.” Şi textul continuă, arătând
abordarea logică a tratamentului: „În caz de boală, trebuie stabilită cauza. Stările nesănătoase ar
trebui să fie schimbate şi obiceiurile greşite corectate. Natura trebuie ajutată în efortul ei de a
elimina impurităţile şi de a restabili condiţiile corecte în organism.” (Divina vindecare, p. 127).
O asemenea abordare este în armonie perfectă cu întregul plan de mântuire pe care l-am studiat.
- 90 -
 Dumenzeu a dat instrucţiuni bogate şi clare cu privire la prevenirea şi tratarea bolilor în
Biblie şi prin Ellen G. White. El a dat sfaturi cu privire la înfiinţarea de sanatorii şi şcoli de
medicină. Principiile pe care sunt bazate astfel de instituţii sunt următoarele:
• Hristos este adevăratul medic. (Divina Vindecare, p. 111)
• Rugăciunea pntru bolnavi. (Id., p. 225-233)
• Folosirea de metode raţionale de diagnostic şi tratament. (Id., p. 232)
• Abandonarea păcatului şi a obiceiurilor greşite de viaţă. (Id., p. 128-131, 227-229)
• Instruire într-un stil de viaţă sănătos. (Id., p. 125, 126)
• Medici bine pregătiţi din punct de vedere ţtiinţific. (Lucrarea misionară medicală, p. 57,
69, 75)
• Medicamente – cât mai puţine posibil. (Temperanţă, p. 85-89. Selected Messages, vol. 2,
p. 281-284, 286-291)
• Razele X sunt acceptabile. (Id., p. 303)
• Transfuzia de sânge este acceptabilă. (Id., p. 303)
• Chirurgii sunt conduşi de către Dumnezeu. (Divina vindecare, p. 34, 35; Selected
Messages, vol. 2, p. 284, 285)

Încheiere
În planul de mântuire al lui Dumenzeu, religia şi medicina sunt strâns legate împreună, nu
există separare. De fapt, majoritatea, dacă nu chiar toate religiile includ componente de
vindecare. Majoritatea oamenilor sunt indiferenţi cu privire la aceste probleme; alţii sunt
exteremişti şi fanatici. Dumnezeu cheamă la reformă:
„Domnul mi-a dat o lumină specială în ceea ce privește înființarea unei instituții de reformă
în sănătate în care tratarea bolnavilor să poată fi făcută prin metode diferite de acelea existente în
instituțiile lumii noastre. Trebuie să fie bazată și condusă de principiile Bibliei și pe metodele
Domnului, nu pe vindecarea cu medicamente, ci folosind remedii naturale. Aceia care într-un fel
oarecare au legătură cu aceste instituții trebuie educați cu privire la principiile restaurării
sănătății.” (Scrisoarea 205, 1899, p. 1. adresată Dr. J. H. Kellogg, 19 decembrie, 1899.)
Metodele noastre de vindecare nu ar trebui să folosească niciuna dintre modelele lumii. Nu
ne numim alopaţi, homeopaţi sau naturopaţi. Expresia „remedii naturale” se referă la adevăraţii
agenţi naturali – nutriţie, mişcare, apă, soare, temperanţă, aer, odihnă şi încredere în Dumnezeu –
excuzând toţi agenţii mistici, chiar dacă folosesc în mod fals eticheta de „naturali”. Satana este
un înşelător şi foloseşte medicina pentru a aduce sofisticăriile lui în religie. Să ne ajute
Dumnezeu să urmăm calea Sa!
„Și am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinică, pentruca
s-o vestească locuitorilor pamîntului, oricarui neam, oricarei seminții, oricarei limbi și ori cărui
norod. El zicea cu glas tare: ‚Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-i slavă, căci a venit ceasul judecății
Lui; și închinați-vă Celui ce a facut cerul și pamântul, marea și izvoarele apelor!’” (Apocalipsa
14:6-7)

-o-O-o-

- 91 -
POZIȚIA DEPARTAMENTULUI DE SĂNĂTATE AL CONFERINȚEI GENERALE CU
PRIVIRE LA PRACTICILE ALTERNATIVE DE SĂNĂTATE ÎNDOIELNICE
(Votat la Silver Spring, 4 aprilie, 1996)

Progresul ştiinţific oferă perspective bune în domeniul sănătăţii. În acelaşi timp, există un număr
crescând de abordări care folosesc filosofii evoluţioniste şi spiritiste.
Din acest motiv din dorinţa de a ajuta şi de a orienta biserica, Departamentul de Sănătate şi
Temperanţă pentru Consiliere Mondială de la Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua
a Şaptea, agreează următoarele convingeri:
1. Fiinţele umane au fost create după chipul lui Dumnezeu. Omul este o unitate întreagă,
indivizibilă, aşa încât suferinţa oricărei părţi a corpului le va afecta pe toate celelalte.
2. Baza diagnosticului şi a sistemelor terapeutice folosite în prevenirea şi tratarea bolilor
este întemeiată în fiziologia umană, Biblie şi inspiraţie.
Adventiştii promovează învăţăturile cu privire la o viaţă în sfinţenie, incluzând folosirea
resurselor naturale, pe care Ellen White le numeşte „adevăratele remedii”, pentru
menţinerea şi recuperarea sănătăţii.
3. Noi credem că Domnul a dat omului resursele şi puterea mintală de a dezvolta
cunoştinţele în domeniul biologiei, fiziologiei şi mecanismelor cauzale ale bolilor. Din
acest motiv, credem că dezvoltarea medicinei ştiinţifice trebuie să fie încorporată în
lucrarea de misiune medicală, câtă vreme nu contrazice principiile revelaţiei.
4. În ceea ce priveşte procedurile de vindecare ale ideologiilor incerte şi originilor multiple,
cunoscute ca practici alternative de sănătate, ar trebui să fim foarte precauţi.
Având în vedere marele număr şi varietatea practicilor alternative de sănătate existente şi luând
în considerare apariţia constantă a noi metode pe acea piaţă, noi

RECOMANDĂM, ca adventiştii să nu practice şi nici să nu folosească ori să promoveze orice

fel de proceduri
• ale căror baze filosofice şi ideologice sunt în opoziţie cu principiile revelaţiei creştine şi
• care nu sunt consecvente cu legile ştiinţifice cunoscute.
De asemenea

RECOMANDĂM, să se continue studierea acestor probleme şi biserica să fie informată despre

noi criterii şi recomandări. ■

- 92 -
 DESPRE AUTOR

Dr. Jochen Hawlitschek s-a născut în 1941, în Germania. Când avea

zece ani, părinţii lui au emigrat în Brazilia, unde a urmat şcoala ce se
numeşte azi Instituto Adventista de Ensino de lângă São Paulo. Dorind să
devină misionar, a studiat medicina la Universidad Mayor, Real y Pontificia
de San Francisco Xavier, în Sucre, Bolivia. Ca student la medicină în anul
patru, a obţinut postul de şef al Laboratorului de Histologie, poziţie pe care
a păstrat-o până la terminarea studiilor sale. A absolvit în 1968, cu titlul de
„Doctor în medicină şi chirurgie”, primind o medalie de aur pentru cea mai
înaltă relaizare academică din şcoala medicală.
După ce a lucrat mai mulţi ani ca doctor misionar la Spitalul Adventist din Chulumani, Dr.
Hawlitschek a primit o bursă de la guvernul Germaniei pentru a se specializa în chirurgie la
Justus Liebig Universitate din Giessen, Germania. După şapte ani de specializare, a fost chemat
să se ocupe de dezvoltarea Şcolii Medicale a Universităţii Montemorelos, din Mexic. Acolo a
predat histologie, anatomie, chirurgie, traumatologie şi urologie. Pe lângă chirurgie, marea lui
pasiune este să predea şi să înveţe împreună cu studenţii. Una dintre caracteristicile care au
evidenţiat creativitatea sa a fost faptul că a scris un manual de laborator histologie în două
versiuni, una pentru studenţii dreptaci, şi una pentru stângaci. A avansat în ranguri academice,
devenind Profesor şi Decan al Facultăţii de Medicină. Citirea sistematică a aproape tuturor
scrierilor lui Ellen G. White, încă de pe când era în liceu, a influenţat profund modul în care el a
abordat practica medicală şi predarea.
În timpul celor 13 ani la Montemorelos, a făcut un Master în Sănătate Publică, la
Universitatea Loma Linda, California, absolvind cu Premiul Preşedintelui, pentru cele mai bune
rezultate academice. A devenit, de asemenea membru pe viaţă al Kappa Delta Omega Honor
Society of Public Health în USA, pentru rezultate deosebite în studiu şi practică.
În 1990, Diviziunea Euro-Africa a Bisericii Adventiste de ziua a Şaptea, l-a chemat să
slujească în calitate de director al Serviciului de Sănătate al Diviziunii, situat în Berna, Elveţia,
poziţie pe care a deţinut-o până la pensionare, timp de 16 ani. Pe lângă toate responsabilităţile de
director al Departamentului de Sănătate, a fost şi director regional pentru Europa al ICPA
(Comisiei Internaţională de Prevenire a Alcoolismului şi a Dependenţei de Droguri) şi
reprezentantul acestei organizaţii la O.N.U. În timpul ultimilor cinci ani, a fost şi coordonatorul
programului de Misiune globală al Diviziunii. În aceasta funcţie, a experimentat încă o dată că
cea mai bună abodare a nevoilor umane este de a urma metoda lui Hristos de a combina
vindecarea fizică cu cea spirituală. Acum, după pensionare, Dr. Hawlitschek continuă să predea
în programele de extensie la Universitatea Montemorelos, şi ajută şi la instruirea tinerilor în arta
integrării promovării sănătăţii cu evanghelia.
Dr. Hawlitschek este căsătorit şi are trei copii adulţi. Poate fi contactat prin e-mail la adresa
jhawlitschek@bluewin.ch , sau la numărul de telefon +41 797 055 873.

-o-O-o-

- 93 -