Sunteți pe pagina 1din 8

Pe p ământ avem de toate

Timpul vieţii ni-i scurt


Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşi scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Până la cer va urcaţi
Pe spinări de noi... sclavi.
REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stelei
Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
[...] Citeşte tot
cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian
Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.


Spune-ţi părerea!

Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian P ăunescu este


disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar -
19.17- 10.99 lei.

Vezi şi următoarele:

 Adrian Păunescu despre timp


 despre viaţă
 despre sărăcie
 despre stele
 despre îngeri
 despre zbor
 despre vamă
 despre somn
 despre sclavie

Recviem pentru poetul poeziei

Am aşteptat să treacă timp destul


Pentru-a putea în linişte închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.
Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.
Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei veşti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.
Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi işi pierd din rază,
O-nvălmaşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.
[...] Citeşte tot
poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi ce a mai spus Adrian Păunescu despre poezie, despre moarte, despre
tăcere, despre învăţătură, despre ştiri sau despre visare

Niciodată

Un cântec nu-i nimic în lumea asta


Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Niciodată, niciodată
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.
Dezmoşteniţii-şi caută o cale
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 noiembrie


2017.

Au fost scrise 4 comentarii până acum.


Participă la discuţie!

Vezi şi Adrian Păunescu despre muzică, despre foc, despre versuri, despre
tristeţe sau despre religie

Iert ările

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntamplă,


Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Şi văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Şi în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierţi că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierţi că nu pot fără tine
Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toţi.
Şi cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 aprilie


2017.

Vezi şi Adrian Păunescu despre iertare, despre verde, despre suflet, despre
planete, despre ochi, despre noaptesau Ne poţi propune o poezie de dragoste?

Veac de t ăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",


Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".
Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 21 decembrie


2017.

Vezi şi Adrian Păunescu despre toamnă, despre ninsoare, despre munţi sau despre
cuvinte

P ărin ţi în alb-negru

Fotografia lor alb-negru


Ca moştenire mi-a rămas,
Ca şi-n arhivă, o scrisoare,
Şi-n blândă, un fragment de glas.
Şi am aflat o veste bună,
Că-n lumea noastră, orice-ar fi,
Există proceduri moderne
De refăcut fotografii.
Şi pozele-şi găsesc deodată
Culorile ce le-au avut,
Recursul nostru tehnologic
Acţionează în trecut.
Aş vrea să-mi colorez părinţii,
Blocaţi în limitele reci,
Să nu rămână, prin uitare,
În alb şi negru pentru veci.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (25 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 17 septembrie


2017.

Vezi şi Adrian Păunescu despre tinereţe, despre culori, despre tată, despre
scrisori, despre război sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,


De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.
M-aş jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aş spune cum te cheamă,
Pătrate negre şi pătrate albe
Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.
Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.
Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi Adrian Păunescu despre negru, despre iubire, despre nebunie, despre
alb sau despre vinovăţie

Spre plus infinit

1 deschide lupi, 2 aşteaptă,


3 odihneşte, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheaţă, 9 e haos –
Şi vine 10, capăt de şir,
E şi fereastră, e şi adaos,
Lebădă, liră, linişti, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneş, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi Adrian Păunescu despre numere, despre lut, despre lumină, despre
sânge, despre râs sau despre naştere

Primat estetic

Acum daca tu esti departe


cu mine-i parerea de rau
dar ea este arta-ntre arte
in numele numelui tau.
Si iata-ntre noi sunt hotare,
sunt vamesi si sunt graniceri,
se naste, se plange, se moare,
se cauta ziua de ieri.
Dar buzele mele ingheata,
de ras este numele meu
ca viata mea parca nu-i viata
cand suna frumos tot ce-i greu.
Acum, cand te plang de departe,
un vers cara-ntregul meu plans,
si iata-ne iar printre arte
cand viata era de ajuns.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi şi Adrian Păunescu despre trecut, despre graniţă, despre frumuseţe sau despre
artă

Dor de padure

La ora cand mugurii canta


Deasupra padurii de cocs,
Ne tine ca sfant si ca sfanta
Un vechi calendar ortodox.
Iubirea ne poarta departe
In mainile altor nuntasi,
Dar noi suntem viata din moarte,
Uitarii te las si ma lasi.
Sub noi e o negura deasa,
O negura deasa e-n noi,
Padurea ni-i pat si ni-i casa,
Padurea se imparte la doi.
Un freamat de cocs dinspre frunze,
Sub luna vom arde buimaci
Si toate iubirile-ascunse
Troznind vor iesi din copaci.
[...] Citeşte tot

S-ar putea să vă placă și

  • Cumanii
    Cumanii
    Document7 pagini
    Cumanii
    Robert Maximilian
    Încă nu există evaluări
  • Numai Ea
    Numai Ea
    Document8 pagini
    Numai Ea
    Robert Maximilian
    Încă nu există evaluări
  • Pe Cont Propriu
    Pe Cont Propriu
    Document8 pagini
    Pe Cont Propriu
    Robert Maximilian
    Încă nu există evaluări
  • Colind
    Colind
    Document9 pagini
    Colind
    Robert Maximilian
    Încă nu există evaluări
  • Pluton
    Pluton
    Document7 pagini
    Pluton
    Robert Maximilian
    Încă nu există evaluări
  • Sirul Lui Fibonacci PDF
    Sirul Lui Fibonacci PDF
    Document2 pagini
    Sirul Lui Fibonacci PDF
    Robert Maximilian
    Încă nu există evaluări