Întreaga perioadă de dezvoltare a civilizaţiei umane a fost strâns legată de procesul de

cercetare. Din momentul când, conform teoriei lui Darwin (care în ultimul timp este tot mai des
pusă la îndoială!), specia umană s-a detaşat de la primate, dând naştere la început lui homo faber,
apoi lui homo sapiens, cercetarea a ocupat un loc important în dezvoltarea civilizaţiei umane.
Tгесегеа de la un stadiu de dezvoltare la altul (de ex. de la epoca de piatră 1а сeа а bronzului şi
mai apoi la epoca fierului) a fost posibilă datorită noilor niveluri de cercetare. Una dintre
primele abilităţi de cercetare dezvoltate la om a fost spiritul de observaţie, importantă până în
zilele noastre. Este cunoscut faptul că majoritatea invenţiilor omului au fost create de natură şi
doar observate şi realizate de unii cercetători cu spirit de observaţie dezvoltat (nu se înţelege
sensul). Una dintre primele invenţii ale omului, obţinută în urma unor observaţii îndelungate, a
fost metoda de dobândire a focului, care a rezolvat mai multe probleme vitale, precum pregătirea
hranei, încălzirea pe timp de iarnă şi chiar paza de animalele răpitoare.
Primele realizări tehnice ale omului au fost armele de vânătoare, la început destul de
rudimentare, apoi mai avansate şi, de asemenea, diversele metode inteligente de vânătoare a
animalelor mari, precum crearea unor capcane, utilizarea unor greutăţi împinse de la înălţime,
folosind planul înclinat şi pârghia ş.a. Aceştia au fost primii ingineri. La început vânatul era
unica sursă de existenţă a omului însă, din cauza caracterului nestatornic al lui, a fost impus să
caute alternative.
Graţie spiritului de observaţie, omul a remarcat faptul că unele seminţe de plante ţineau
de saţ, dar trebuiau culese de pe suprafeţe mari. Optimizând acest proces, omul a ajuns la ideea
că mult mai uşor e să cultivi aceste seminţe prin apropiere, decît să le cauţi pe spaţii întinse.
Astfel au apărut primii germeni ai agriculturii. Dar pentru aceasta Omul a trebuit să defrişeze
păduri, să scormonească pământul, inventând astefel toporul, săpăliga, mai apoi plugul, să
semene, să crească, să culeagă roăda, inventând pentru aceasta secera, să bată spicele, inventând
îmblăciul, să treiere, să macine seminţele, inventând râşniţa, să coacă pâine, inventând cuptorul.
Toate produsele create de om au trecut printr-un proces îndelungat de observaţii, cercetări,
îmbunătăţiri.
Aceste stră-străvechi îndeletniciri au fost omniprezente şi la stră-strămoşii noştri din
spaţiul dintre Prut şi Nistru. Să enumerăm câteva mostre ale vechimii Neamului în aceste locuri:
1. Frumoasa amuletă de la Brânzeni, Basarabia, cu o vechime de peste 36000 de ani,
descoperită de cercetătorul Nicolae Chetraru, cu o serie de simboluri şi puncte încrustate
pe ea, care încă urmează a fi descifrate.
2. Amuleta şi portacul de la Cosăuţi (Basarabia), cu o vârstă de peste 18000 de ani,
descoperite de cercetătorul Elie Borziac, pe care este încrustată o impresionantă tablă
matematică.
3. Impresionanta figurină. neolitică de Cucuteni de la Cărbuna, Basarabiat, 3000 de ani,
înfrumuseţată cu desene geometrice şi numerologice.
Toate acestea denotă faptul că, spre deosebire de cei din Europa de Vest, care s-au manifestat
pictând naturalist, omul din Europa de Răsărit a pictat şi încrustat, mai ales, simboluri
geometrice şi matematice, o adevărată zestre codificată, transmisă nouă de stră-strămoşii noştri,
care încă urmează să fie descifrată de către cercetători.
Un alt domeniu care ne caracterizează este istoria venificaţiei. Sunt suficient de multe
indicii pentru a plasa originea vinului şi pe meleagurile noastre, ale vechii Dacii. Bazându-se pe
argumente de ordin botanic şi climatic, botanistul A. Griesbach considera că patria viţei-de-vie
trebuie căutată în ţinuturile Traciei, iar B.P. Harden releva ideea că, pe aceste meleaguri, cultura
viţei-de-vie e mai veche decât plugăria. În acelaşi timp, R.BilIiard susţine că, dintre toate părţile
Europei, Tracia ar fi cea mai veche patrie a vinului. Istoricul A.D. Xenopol întăreşte această
părere, scriind: Patria cea mai veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune viticolă, cauza
pentru care era considerată ca locul de naştere a zeului vinului, Dionysof. Iar Nicolae Iorga
afirma, cu întreaga sa autoritate ştinţifică: Cultura viţei de vie este, de asemenea, tradiţională la
tracii iubitori de vin.
 În acelaşi timp, necesitatea pregătirii hranei la foc, primirii hranei pregătite, păstrării ei a
dus la apariţia unui nou domeniu important - cel al olăritului, ceramicii, domeniu în care au fost
îmbinate armonios abilităţi inginereşti şi artistice. Stră-strămoşii noştri cucutenieni, inclusiv cei
dintre Prut şi Nistru, care se află chiar în mijlocul acestui spaţiu cucutenian, întins pe o suprafaţă