Legendele sau basmele romanilor Petre Ispirescudetera afara ca pe un martafoi si becisnic. Apoi porunci sa schimbe hainele ciobanului, gi il lua de-1 duse la biserica, unde il cununa cu fata. Sa lasim ca veseliile tinura multa vreme; dara bagand de seama imparatul ca ginere-sdu nu e prost, ci cd din ce in ce iscusinta lui se ascute, il puse sa judece cAteva pricini din cele mai grele. Ginerele imparatului era din firea lui om drept, bland gi cu frica lui Dumnezeu. Sfatul imparatiei ramase cu gura cascata cand auzi hotararile cele drepte ce dase el. Atunci imparatul, mandru ca i-a trimis Dumnezeu un aga ginere ager la minte, se cobori de pe scaunul imparatiei, fiindca era gsi batran si puse pe ginere-sdu imparat in locul lui, care, de va fi traind, imparateste gi azi. Jara eu: 'Nedlecai p-un maracine, Sa m-asculte origicine. 9. Copiii vaduvului si iepurele, vulpea, lupul si ursul A fost odata ca niciodata etc. A fost odata un om. El avea o fata si un baiat. Si ramaind vaduv de muma copiilor, il indemna ariciul sa se insoare a doua oara. Neveste-sei fi sta acesti copilasi ca sarea in ochi Nu era dimineata, nu era seara, nu era clipa lasata de la Dumnezeu sa nu-i amarasca. Cand ii ciomagea, cand ii cicalea si cand ii da tutulor railor gonindu-i. Copiii, biet, ca copiii, nu stiau ce sa faca, ce sd dreaga, ca sa umble dupa placul ei, dara in desert. Nu mai aveau zi alba, cdci ea se tinea mereu de cara lor. {ntr-o zi, ea zise barbatului ei- Ma barbate, de nu ti-ei lua copiii sa-i duci undeva in pustietate, ca sa-i prapadesti, eu pdine cu sare de pe un taler cu tine nu mai man4nc. - Da bine, fa nevasta, cum sa prapadesc eu aga bunatate de copilagi? Si unde sa-i duc? - Nu stiu eu d-alde astea. Sa faci ce zic eu, ori mai multe nu. Ce era sa faca bietul om? Sa nu 0 asculte, fi era cd i se risipeste casa si igi pierde rostul. Sa o asculte, fi era mila de copii. Dupa ce-l mai ciocmani muierea o toana, puse in gand sa-i faca voia, caci limbutia nevestei il scoase afara din tatani. Se scula, deci, de dimineata, isi lua copiii si plecara impreuna cu vorba ca merge la lemne. Fata, ca una ce era gi mai mare decat baiatul, lua in sort vro doi pumni de malai si presdra pe drum, pana in padure, Aci daca ajunser4, tatal lor le facu focul, apoi le zise: - Iata, copii, v-am facut focul; stati aici si va incalziti, ca eu ma duc ia, cat colea, sa tai nitele lemne, si cand ma voi intoarce am sa va aduc mere. - Bine, tatuta, raspunsera copiii, numai sa nu zabovesti mult, caci ne este frica singuri. - Fiti pe pace din partea asta. Zise gi pleca. El se opri la o departare cat arunci cu o zburatura de tandara, si se sui intr-un copaci si lega un capatai de scAndura de varful copaciului. De cate ori batea vantul scandura se lovea, iar copiii ziceau: - Auzi, tata taie lemne. El insa se intoarse la nevasta, gi fi spuse ceea ce facuse Tara daca se facu seara, pusera masa gi mancara. Mai ramAindu-le niste faramituri, ii zise nevasta: