Dtudoranulise PDF

Dorin Tudoran – Tînărul Ulise Editura LiterNet 2003
Redactor: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro
Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban aserban@liternet.ro
Ilustraţii: © Oudi Arroni, www.oudiart.com
Text: © 2003 Dorin Tudoran

Toate drepturile rezervate autorului.
© 2003 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Este permisă difuzarea liberă a acestei cărţi în acest format, în condiţiile în care nu i se aduce nici o modificare şi nu se
realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau comercializare a acestei versiuni fără acordul prealabil, în
scris, al Editurii LiterNet este interzisă.
ISBN: 973-8475-36-8
Editura LiterNet
http://editura.liternet.ro
office@liternet.ro
Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

CUPRINS:
PREFAŢĂ ...................................................................................................................................................................11
MIC TRATAT DE GLORIE ............................................................................................................................................24

MARTOR ...................................................................................................................................................................................................... 25
M-ADAUG NOPŢII...................................................................................................................................................................................... 25
MĂ NUMESC IOAN..................................................................................................................................................................................... 25
AŞTEPTÎND TRECEREA UNEI MARI ŞTIINŢE......................................................................................................................................... 26
ULTIMUL TURNIR...................................................................................................................................................................................... 26
DEPARTE..................................................................................................................................................................................................... 27
CANTERBURY ............................................................................................................................................................................................. 27
SINGUR EU ................................................................................................................................................................................................. 27
FIECARE...................................................................................................................................................................................................... 27
PRISOS......................................................................................................................................................................................................... 28
ŞI A FOST DIMINEAŢA............................................................................................................................................................................... 28
CINE?........................................................................................................................................................................................................... 28
CUMPĂNĂ ................................................................................................................................................................................................... 29
PIERDEREA DE LUMINĂ .......................................................................................................................................................................... 29
PRINTR-O PEDEAPSĂ................................................................................................................................................................................ 30
IERTAREA MAI TÎRZIU .............................................................................................................................................................................. 30
CERERE DE GRAŢIERE ............................................................................................................................................................................. 30
O MARE ....................................................................................................................................................................................................... 30
CEILALŢI ..................................................................................................................................................................................................... 31
CU GHEAŢA LUMII PURURI..................................................................................................................................................................... 31
CÎNTEC DE TRECUT AKHERONUL ...............................................................................................................................32

TRUPUL PIERDUTULUI FLUVIU............................................................................................................................................................. 33
ATÎT DE PERFECTĂ................................................................................................................................................................................... 34
UNDE SE MAI POATE CĂLĂTORI ............................................................................................................................................................ 35

AŞTEPTARE................................................................................................................................................................................................. 36
ÎNCĂ O DATĂ VREMEA PLECĂRII ........................................................................................................................................................... 37
ABIA MURMURATA ZĂPADĂ .................................................................................................................................................................... 38
ELEGIE ........................................................................................................................................................................................................ 39
DE PARCĂ NIMENI .................................................................................................................................................................................... 39
N-AVEM ATÎTA ZĂPADĂ PE FRUNTE...................................................................................................................................................... 40
CE AŞTEPTAŢI DE LA CÎNTECUL MEU? ................................................................................................................................................ 41
UNEORI, PLUTIREA.....................................................................................................................................................42
CHESTIONAR .............................................................................................................................................................................................. 43
TÎNĂRUL ULISE.......................................................................................................................................................................................... 44
UNEORI, PLUTIREA................................................................................................................................................................................... 44
PASĂREA EMANUELLE ............................................................................................................................................................................. 45
PROTEZE..................................................................................................................................................................................................... 46
LEBĂDĂ ŞI CRIN......................................................................................................................................................................................... 46
VISATELE EPIFANII ................................................................................................................................................................................... 47
ALB............................................................................................................................................................................................................... 49
ILUMINARE................................................................................................................................................................................................. 49
CĂLĂTORIND.............................................................................................................................................................................................. 50
ŞI TU, CU O RAZĂ SUBŢIRE...................................................................................................................................................................... 50
MÎNUŞILE DE STICLĂ................................................................................................................................................................................ 51
DINŢII DE CRISTAL AI NOPŢII................................................................................................................................................................. 52
ŞI IATĂ-MĂ, DIMINEAŢA ........................................................................................................................................................................... 53
PÎNDĂ II....................................................................................................................................................................................................... 54
CÎNTEC ........................................................................................................................................................................................................ 55
ORI NUMAI VISE ........................................................................................................................................................................................ 56
DIN IARBĂ, ATUNCI................................................................................................................................................................................... 57
ATÎTA LINIŞTE ............................................................................................................................................................................................ 57
DIDACTICA AMORIS.................................................................................................................................................................................. 58
ÎNCHIPUIRI................................................................................................................................................................................................. 59
VAR............................................................................................................................................................................................................... 59
STEAUA SINGURĂTĂŢII ............................................................................................................................................................................ 60
CÎNTEC ........................................................................................................................................................................................................ 60
PRIVEŞTE-MĂ, DE POŢI............................................................................................................................................................................ 61
O ZI ÎN NATURĂ ........................................................................................................................................................62
SCRISOARE ................................................................................................................................................................................................. 63
TÎMPLA ........................................................................................................................................................................................................ 63
SEMNE ......................................................................................................................................................................................................... 64
BANCHETUL LEPROŞILOR....................................................................................................................................................................... 65
SĂ NE ÎNCHIPUIM...................................................................................................................................................................................... 66
O ZI ÎN NATURĂ ......................................................................................................................................................................................... 67
O ZĂPADĂ CA TOATE CELELALTE.......................................................................................................................................................... 68
NUD.............................................................................................................................................................................................................. 68
CONVERSIUNE ........................................................................................................................................................................................... 69
OCHIUL ....................................................................................................................................................................................................... 69
CÎNTEC LA SFÎRŞITUL RĂZBOIULUI ...................................................................................................................................................... 70
ÎNCÎT DE DEPARTE ................................................................................................................................................................................... 71
AŞ VORBI DESPRE TINE............................................................................................................................................................................ 71
RUGĂ ........................................................................................................................................................................................................... 72
TÎNGUITOARE, PARCĂ.............................................................................................................................................................................. 72
CONVALESCENŢA IMAGINARULUI......................................................................................................................................................... 73
ACVARIUL SOMNULUI.............................................................................................................................................................................. 73
ASEDIUL...................................................................................................................................................................................................... 74
ELICE........................................................................................................................................................................................................... 75
FRAGMENTE DINTR-UN JURNAL APROAPE APOCRIF........................................................................................................................ 76
SCRISOARE ................................................................................................................................................................................................. 80
LEVITAŢIE ÎNTRERUPTĂ .......................................................................................................................................................................... 80
CÎNTEC DE FLACĂRĂ................................................................................................................................................................................ 81
PRIMA LITERĂ............................................................................................................................................................................................ 82
APE............................................................................................................................................................................................................... 83
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS........................................................................................................................................... 84
DIALOG ....................................................................................................................................................................................................... 85
LUMINA ....................................................................................................................................................................................................... 85
FABULĂ ....................................................................................................................................................................................................... 86
TRUP IROSIT............................................................................................................................................................................................... 86
TRANSPARENŢE ......................................................................................................................................................................................... 87
ECHINOX..................................................................................................................................................................................................... 87

CRISALIDA .................................................................................................................................................................................................. 88
O LINIE CU ADEVĂRAT IMAGINARĂ ...................................................................................................................................................... 89
REPAOS ....................................................................................................................................................................................................... 90
CEREMONIILE UMBREI............................................................................................................................................................................ 91
PEDEAPSA TRANSPARENTĂ..................................................................................................................................................................... 91
SĂGEATA DE APĂ ...................................................................................................................................................................................... 92
CHIAR DACĂ TOTUL SE EXPLICĂ........................................................................................................................................................... 93
CÎNTEC ........................................................................................................................................................................................................ 93
ŞI DACĂ... .................................................................................................................................................................................................... 94
RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ ............................................................................................................................................95

BIET FENOMEN INDIVIDUAL!................................................................................................................................................................. 96
NOTE DE LA O ÎNTÎLNIRE CU GIORDANO BRUNO.............................................................................................................................. 97
PRIMEJDIA CLIPEI .................................................................................................................................................................................... 98
NĂPRAZNICA REVELAŢIE......................................................................................................................................................................... 99
REFREN ....................................................................................................................................................................................................... 99
DISPREŢUIT DE VÎRSTA FEROCE!.......................................................................................................................................................... 99
PUZZLE...................................................................................................................................................................................................... 100
SINGURĂ, CLIPA ...................................................................................................................................................................................... 101
ÎNSEMNĂRI DESPRE O STARE NECUNOSCUTĂ DAR ZILNICĂ ......................................................................................................... 102
STRĂINUL.................................................................................................................................................................................................. 103
STOP-CADRU............................................................................................................................................................................................ 105
ÎN MEMORIA DESĂVÎRŞITELOR PASTELURI DE ALTĂDATĂ ............................................................................................................ 105
ACESTEA ŞI TOATE CELELALTE ........................................................................................................................................................... 106
CALCULAREA ADEVĂRULUI.................................................................................................................................................................. 106
BINE. ŞI-APOI? ......................................................................................................................................................................................... 106
ABATORUL IMAGINAŢIEI ....................................................................................................................................................................... 107
FRUCTELE AMINTIRII............................................................................................................................................................................. 111
PORTRETUL ARTISTULUI ÎN TINEREŢE............................................................................................................................................... 111
BLITZ.......................................................................................................................................................................................................... 111
RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ ...................................................................................................................................................................... 112
SATIRĂ DUHULUI NOSTRU .................................................................................................................................................................... 115
DREPTUL LA FRICĂ ................................................................................................................................................................................ 116
JOC DE COPII........................................................................................................................................................................................... 120
COŞMAR OLFACTIV................................................................................................................................................................................. 120

BLOC-NOTES ............................................................................................................................................................................................ 121
ELEGIE LA PASĂREA EMANUELLE....................................................................................................................................................... 121
ÎN REST...................................................................................................................................................................................................... 122
PRIMUL TESTAMENT .............................................................................................................................................................................. 123
TENEBRELE SPERANŢEI......................................................................................................................................................................... 125
PASAJ DE PIETON.....................................................................................................................................................128
POETUL..................................................................................................................................................................................................... 129
MARGINEA DE TABLĂ............................................................................................................................................................................. 130
VÎNA DE BOU............................................................................................................................................................................................ 131
GRAVURĂ CU ŞOIM................................................................................................................................................................................. 131
LA VIE EN ROSE ....................................................................................................................................................................................... 132
POEŢILOR DE AZBEST ............................................................................................................................................................................ 134
DAR EI CINE SÎNT? .................................................................................................................................................................................. 134
DESPRE VIPERĂ....................................................................................................................................................................................... 135
EL ISKANDARÎYA sau FRAGMENTE DESPRE GUSTUL SINGURĂTĂŢII LA UNII POEŢI ................................................................ 136
CONFESIUNEA UNUI MELOMAN .......................................................................................................................................................... 142
COMENTARII ASUPRA GLORIEI FULGERULUI .................................................................................................................................. 143
MÎINI DE PIANIST .................................................................................................................................................................................... 144
TRECUT PIERZÎNDU-ŞI SEMNIFICAŢIILE............................................................................................................................................ 145
SĂ! .............................................................................................................................................................................................................. 148
NATURALISTUL ........................................................................................................................................................................................ 149
BIRTHDAY ................................................................................................................................................................................................. 151
VÎRSTĂ RATATĂ........................................................................................................................................................................................ 152
OROLOGERIE ........................................................................................................................................................................................... 153
ORA DE DIRIGENŢIE............................................................................................................................................................................... 153
S-A REDESCHIS ALTARUL ...................................................................................................................................................................... 154
EU UNUL ................................................................................................................................................................................................... 155
INAUGURAREA......................................................................................................................................................................................... 157
BUCURIA DE-A SCRIE............................................................................................................................................................................. 159
DEZECHILIBRUL ECOLOGIC................................................................................................................................................................. 160
PIETA`........................................................................................................................................................................................................ 160
CÎTEVA EPISOADE NEROMANŢATE DIN VIAŢA BUNICULUI MEU.................................................................................................. 161
TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE............................................................................................................................................................................ 166

INSOMNIE ................................................................................................................................................................................................. 167
SFÎRŞIT DE AUGUST................................................................................................................................................................................ 167
DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA ......................................................................................................................168

UCENICIE.................................................................................................................................................................................................. 169
ATÎT NUMAI .............................................................................................................................................................................................. 169
FASCHING................................................................................................................................................................................................. 170
IREPROŞABIL............................................................................................................................................................................................ 171
GHETTO .................................................................................................................................................................................................... 172
ECHILIBRU PRECAR ............................................................................................................................................................................... 172
SLAVĂ ŢIE, CARACALLA! ........................................................................................................................................................................ 172
DOUĂ CANINE.......................................................................................................................................................................................... 173
REMEMBER............................................................................................................................................................................................... 175
RAZA .......................................................................................................................................................................................................... 175
PRO DOMO ............................................................................................................................................................................................... 175
UN SĂRUT ÎN AMURG ............................................................................................................................................................................. 175
INTRODUCERE POSIBILĂ ÎN VIAŢA IMPOSIBILĂ A SUBLOCOTENENTULUI BRUNO TONINI .................................................... 176
SCRISOARE NETERMINATĂ DINTR-O CĂLĂTORIE MAI MULT ÎNCHIPUITĂ................................................................................. 177
ULTIMA ZĂPADĂ...................................................................................................................................................................................... 177
CINEVA ...................................................................................................................................................................................................... 178
TOT PE ATÎTA ........................................................................................................................................................................................... 178
DESPRE MAXILARUL INFERIOR DE TOT............................................................................................................................................. 179
ÎNTOARCERE ............................................................................................................................................................................................ 181
MĂRTURISIREA SCRIBULUI PAMFLETAR............................................................................................................................................ 181
SAU UITĂ-MĂ! .......................................................................................................................................................................................... 182
ULISE II ..................................................................................................................................................................................................... 183
PE NEAŞTEPTATE .................................................................................................................................................................................... 183
EXERCIŢII DE NOAPTE........................................................................................................................................................................... 184
NIMIC......................................................................................................................................................................................................... 184
DOAR GLORIA .......................................................................................................................................................................................... 185
NOUTĂŢI ................................................................................................................................................................................................... 185
ZIDUL MORŢII.......................................................................................................................................................................................... 186
PROLOG .................................................................................................................................................................................................... 186
PUŢINĂ GRAVURĂ ................................................................................................................................................................................... 187

TRANSPARENŢE ....................................................................................................................................................................................... 187
SCADENŢA ................................................................................................................................................................................................ 188
TOP UKW................................................................................................................................................................................................... 188
ZARURI ...................................................................................................................................................................................................... 188
UMBRA TURNULUI.................................................................................................................................................................................. 189
ARTĂ POETICĂ ......................................................................................................................................................................................... 189
CEL DINTÎI................................................................................................................................................................................................ 189
PASTEL DE IARNĂ.................................................................................................................................................................................... 189
DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA............................................................................................................................................... 190
VIZITA ........................................................................................................................................................................................................ 191
VIITORUL FACULTATIV.......................................................................................................................................................................... 192
DESPRE SATURNALII .............................................................................................................................................................................. 198
CALIGULA................................................................................................................................................................................................. 199
DILEMA ABORIGENILOR FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU CĂLĂREŢUL ALBASTRU ............................................................................................ 200
MI S-A SPUS .............................................................................................................................................................................................. 201
ORBUL ....................................................................................................................................................................................................... 202
CHINGA ..................................................................................................................................................................................................... 203
CE NI SE CUVINE ..................................................................................................................................................................................... 203
NUIELUŞA ................................................................................................................................................................................................. 204
ŞEDINŢA DE HIGIENĂ PSIHICĂ............................................................................................................................................................. 204
MORALA FĂRĂ FABULĂ.......................................................................................................................................................................... 205
ŞI TU CARE................................................................................................................................................................................................ 206
NUMAI ....................................................................................................................................................................................................... 207
STRADA, AIUREA...................................................................................................................................................................................... 207
O ANUME RĂCOARE................................................................................................................................................................................ 208
ARSURA ..................................................................................................................................................................................................... 209
PARADOX CU „NUMAI EU LIBER ŞI UŞOR”........................................................................................................................................ 209
ARŞI............................................................................................................................................................................................................ 210
CUM ALŢII................................................................................................................................................................................................. 210
PLANURI DE EVADARE........................................................................................................................................................................... 210
INFERN – CU HANNIBAL ANTE PORTAS .............................................................................................................................................. 211
ANTICHITATE ........................................................................................................................................................................................... 211

MICA, FOARTE MICA PUBLICITATE..................................................................................................................................................... 212

DESPRE CUVÎNT ...................................................................................................................................................................................... 212
DEOCAMDATĂ, NUMAI ŢIE.................................................................................................................................................................... 213
TOPITORIA DE PLUMB ........................................................................................................................................................................... 213
TALPA ........................................................................................................................................................................................................ 214
NESFÎRŞITA PRIBEGIE............................................................................................................................................................................ 215
DE NEUITATUL CALIGULA .................................................................................................................................................................... 216
JURNAL DIN SUBTERANĂ....................................................................................................................................................................... 217
CRISTOFOR CĂTRE COLUMB ................................................................................................................................................................ 217
CUVÎNTUL AUTORULUI ............................................................................................................................................218
DESPRE AUTOR:.......................................................................................................................................................219

PREFAŢĂ
Discursul dandy
Persoana publică, polemistul de forţă, activistul politic şi civic, editorialistul vijelios l-au pus în ultimii ani în umbră pe
delicatul, reflexivul, rafinatul poet Dorin Tudoran. Amestecat în cele mai răsunătoare bătălii din presa românească de
pretutindeni, dînd şi primind pumni, încasînd fără să crîcnească lovituri sub centură, dar încercînd să-şi păstreze pe buze o
urmă de zîmbet, Dorin Tudoran a ajuns să fie contestat nu numai de adversari, dar şi de prieteni. Ce e drept, există la acest
eticist cu glas blînd o lipsă de îngăduinţă şi o iritabilitate vizibile mai ales în legătură cu prietenii – cu foştii prieteni, mai
precis. Fără îndoială, e vorba de un reflex pe deplin motivabil: nici unul dintre apropiaţii săi nu are dreptul să coboare de pe
înaltul soclu pe care, în generozitatea lui, îi aşezase!
Aş vedea aici şi o bună doză de naivitate. Ea nu e străină de un fel de febrilitate a împrietenirii, de rapiditatea
nonşalantă cu care crîncenul polemist îşi dăruieşte prietenia. Îl suspectez chiar de o stranie curiozitate, de fascinaţia
descoperirii în celălalt a ceea ce nu găseşte în sine. Am fost uimit, de cîteva ori, să constat cît de vastă e reţeaua prieteniilor
(şi a fidelităţilor!) lui Dorin Tudoran. Foşti rugbişti seduşi de estetism, colegi din şcoala generală intraţi în grupuri politice
dubioase, afacerişti şi boxeri, folkişti şi ghizi turistici, gazetari famelici şi play-boys cinici, doamne stilate şi patroni de
concerne de presă, şoferi flegmatici şi jucători de tenis, proprietari de galerii de artă şi „valutişti” suspecţi, N.G.O.-işti
fanatici şi fotbalişti apatici, miniştri farsori şi pictori autişti, actriţe nimfomane şi diplomaţi abulici, bătrîne distinse şi escroci
de calibru internaţional, politruci tembeli şi poeţi în pană de inspiraţie, în fine, o întreagă faună adunată ca de la sine în
insectarul acestui entomolog devorat de curiozitatea întîlnirii cu exemplarele exotice.
Evident, Dorin Tudoran se simte la fel de bine în cele mai sofisticate medii, dialogînd cu nonşalanţă şi ironizînd
excelenţe de toate soiurile, de la cele politice, la cele culturale. Cred că i s-ar potrivi de minune cîteva cuvinte scrise de
Gabriel Liiceanu despre prietenul său Andrei Pleşu: „Personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o aroganţă de catifea şi
surclasînd cu amabilitate pe oricine, obţinînd cu uşurinţă performanţa şi strălucirea în tot ce i se întîmplă să facă, modulînd
în orice registru uman (devastator în deriziune şi adorabil la ceasul şuetei), apt să ia forma oricărui context (de la petreceri

cu lăutari la întîlniri cu domni în vîrstă şi regine), incapabil visceral să tolereze afrontul, pătimaş şi nedispus să-şi
recunoască greşeala, dotat cu o bună-credinţă care uneori se învecinează cu prostia, devenind relativist şi îngăduitor cînd e
confruntat cu judecăţile tranşante, dar grav şi slujind adevărul cînd sînt lezate principii…”
Nu mă miră că, reflectat într-o astfel de oglindă, Dorin Tudoran a scris în mai multe rînduri pagini usturătoare despre
acest alter-ego al său, ce emană o egală capacitate de a-şi fascina interlocutorii. Cred, însă, că trebuie citită în ele şi o
subtilă formă a autocriticii. Aş relativiza apropierile spunînd că, totuşi, scrisul din ultimii ani al lui Dorin Tudoran tinde spre
radicalizare şi căutarea obstinată a cauzelor răului, acolo unde Andrei Pleşu zăboveşte încă în zona relaxată a înţelegerii
superior-filozofice a lumii. E drept, biografia poetului a fost marcată de o dramă – exilul american început în 1985 —, care a
reorganizat un întreg parcurs existenţial şi a instituit un tip de urgenţă greu digerabilă la porţile Orientului.
Antologia de faţă – ca şi altele trei: Semne particulare, Editura Eminescu, 1979, Ultimul turnir, Editura de Vest, 1992, şi
Viitorul facultativ / Optional Future, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1999, aceasta din urmă o selecţie, bilingvă, a cărţii
publicate în 1986 la editura Nord-Victor Frunză, De bună voie, autobiografia mea – recuperează, însă, mai puţin personajul
public: ea readuce în atenţia cititorului un mare poet, tratat cu ingratitudine mai ales de dublul său civil. Într-adevăr,
printr-o surdă, şi întru totul psihanalizabilă operaţie de rupere a punţilor cu sine însuşi, Dorin Tudoran a făcut eforturi
uriaşe de a estompa ceea ce el consideră partea vulnerabilă a existenţei sale. Cu excepţia unui poem… în serial, „Pisicuţ”,
publicat în fiecare an, de 30 iunie, ziua de naştere, într-o autocelebrare ironică, Dorin Tudoran pare să fi abandonat
exerciţiile lirice.
Însă tocmai acest poem, straniu în hermetismul său, un dialog sui-generis stabilit de autor cu cîţiva din prietenii săi
relevă obsesia nedomolită a poeziei. Fără îndoială, între versurile cvasi-academizante din primele volume, marcate de un
impresionism puternic, reverberînd o lume pierdută în ceaţa istoriei literare, şi experimentul radical de acum se întind două
decenii şi jumătate de reflecţie pe marginea poeticului. La Dorin Tudoran, evoluţia înseamnă părăsirea spaţiului liric
propriu-zis şi coborîrea în interstiţiile umanului, reducerea progresivă, diminuarea treptată a funcţiilor vitale ale poemului.
Aproape didactic, „Pisicuţ” ilustrează lupta lui Dorin Tudoran cu limbajul. Versurile pline, perfecte formal, compuse după
toate regulile artei, sînt acum abandonate în favoarea unui discurs lipsit de contrîngeri, a unui „monolog interior” aproape á
la Joyce din faimosul capitol final al lui Ulysses. Subtitlul, „Somnografii”, invită la o astfel de paralelă, „fluxul conştiinţei”
vizînd anihilarea argumentelor instituite de o retorică impecabilă. Din calofilia de odinioară, din pedanteria stilistică, din
ritmarea desăvîrşită a versului n-a mai rămas decît ţipătul strident al unei voci disperate, învinsă de nevrozele unei lumi
prăbuşite sub greutatea propriei nebunii.
Nu am invocat întîmplător acest poem. Eliminarea strategiilor „calofiliei” corespunde tratamentului aplicat de poet
cuvîntului propriu-zis. Încercam să argumentez, în prefaţa din 1992 la Ultimul turnir, traseul surprinzător al degradării
cuvîntului. Formule armonioase, de-o rigoare carteziană, se metamorfozează, ca un praf stelar, în simple sunete
dizarmonice, în ecuaţii sonore a căror enigmă e sortită să rămînă nedescifrată. Un poem precum „La vie en rose” reprezintă,
din acest punct de vedere, un capăt de drum al experimentului poetic. El radiografiază cu o detaşare aproape chirurgicală
felul în care discursul articulat îşi pierde consistenţa, sfîrşind în entităţi sonore vidate de sens, într-o bolboroseală ritmată,
frizînd incomunicabilitatea şi dispreţul faţă de estetic.
Aşadar, o enormă distanţă faţă de ferocitatea jucată a unui personaj liric ce-şi aroga dublul har al Genezei şi
Apocalipsei, interpretate, fireşte, în cheie teatrală, adică artificializată la maximum, peste care a trecut o subţire boare
suprarealistă: „mă numesc Ioan şi sînt chiar aşa/ n-am nimic să vă spun/ eu am văzut bicicliştii spălîndu-se noaptea/ în
culori scoase din fîntînă/ mă numesc după cum v-am spus Ioan/ şi-am văzut delfinul vecinului meu/ îmblînzind o lacrimă
rostogolită peste casele noastre/ şi vă repet/ mă numesc Ioan”.
Sub această invocare a numelui stă, de altminteri, o bună parte din poezia lui Dorin Tudoran. Faptul că unul din
volume se numeşte De bună voie, autobiografia mea nu lasă nici o urmă de îndoială asupra zodiei sub care se plasează
creaţia poetului. Numele şi denumirile, mitologice sau nu, sapă brazde adînci în texte, coagulînd simboluri şi instituind
parabole ale conştiinţei neliniştite: Ulise, Caracalla, Hannibal, Giordano, Columb, Caliban, pasărea Emanuelle, Akheronul etc.
Dar intrarea acestora în scenă durează doar o clipă, pentru ca imediat după ce şi-au rostit replicile să se replieze în culise,
trăgînd după ele însemnele tragediei. „Cristofor către Columb”, un veritabil „divan” al poetului cu un străveziu alter-ego,
cartografiază întreaga intensitate mută a dramei derizorii care a devenit moartea însăşi: „Să-i dăm acestei morţi un nume cît
mai viu/ să-i tragem peste moacă un colorat chipiu// să-i ţină umbră deasă şi moale cozorocul/ să tremure-ntre buze
Măria-sa chiştocul// să-i zicem dară Liru ori poate Tra-la-la/ acestei morţi cu ifos de-a fi ea viaţa ta// şi să-nălţăm acolo în
plin buricul mării/ catarg cu pînză dalbă din chiar izmana sării// noi, dînd cu talpa «Adio!» acestui mal de bube,/ s-o luăm
iarăşi spre ştii tu şi eşuînd în cube// loviţi să fim de ciumă cum alţii de noroc/ în trist oraşul-cela ce-şi dă el singur foc”.
Toate aceste personaje se reîntrupează într-un generic Cineva, pierzîndu-şi identitatea culturală sau doar pe aceea
biografică, pentru a se dilua în blestemul de a purta la nesfîrşit măşti. Un „adevăr al măştilor”, aşa cum îl teoretiza dandy-ul
Oscar Wilde, preexistă oricărui text al lui Dorin Tudoran. În consecinţă, actul creaţiei este şi unul de formalizare, de
întrupare brutală a ceea ce a fost doar presimţire, neputinţă sau disperare: „Cineva n-a putut muri/«ca un domn»/ deşi totul
fusese pregătit/ foarte atent: / în locul halatului alb, prietenia —/ un frac de tinichea,/ în lipsa pulovărului bleumarin/ o
mîngîiere de sîrmă;/ cineva a dat din mîini/ spărgînd mănuşile de porţelan în care-l/ visaţi/ a dat şi din picioare/ deşirînd
ginşii de fontă/ în care-l turnaserăţi/ (după acest ultim cuvînt/ simt nevoia să trag în piept/ puţin aer curat!)/ cineva
scuipînd mîlul/ pe care i-l injectaserăţi în plămîni,/ v-a murdărit/ prea cinstitele obrazuri./ Cineva s-a înecat, pînă la urmă –
/ poartă la gît/ salba dispreţului vostru/ în semn/ că nu vă poate uita!”
Radicalizarea limbajului, supravieţuirea, pur întîmplătoare, a cîte unei figuri retorice fac parte din acelaşi program de
readucere a cuvîntului la o formulă strict comunicaţională. Urgenţa mesajului devansează grija pentru formă, astfel încît
obiectele de gheaţă stilizate, care erau primele poeme ale lui Dorin Tudoran, dobîndesc, printr-o alchimie secretă, o căldură
şi o consistenţă surprinzătoare. Cu cît se apropie de esenţa actului comunicării, cu atît mai mult poezia devine limbaj pur,
întrupare a unei Mecca atemporale, însă fascinantă tocmai prin simbolistica ei iradiantă. Armurile grele ale primelor volume
sînt date deoparte, lăsînd vederii zalele uşoare ale discursului direct, nefardat, sedus de stridenţă şi de violenţa semnificaţiei
nude.
De-retoricizarea, lepădarea progresivă a artificiilor de comunicare marchează inaugurarea unei etape dacă nu mai
radicală, în orice caz mai atentă la forţa de penetrare a cuvîntului. Încă la sfîrşitul anilor ’70, în volumul Respiraţie artificială,
Dorin Tudoran intuieşte direcţia pe care o va urma discursul său, radicalizat deocamdată doar în conţinut. Forma, ostentativ
tradiţionalistă, folosind rima şi ritmul clasice ca pe un amplificator al senzaţiilor, pune în evidenţă neconcordanţa tot mai
frapantă între gîndire şi realitate. Catarg fragil ce semnalizează primejdia, poemul reverberează ecouri din Edgar Poe,
exhibînd într-o doară un rafinament carnasier, pe care-l au doar distopiile, viziunile distructive, de sfîrşit de ev şi de lume.
Metafora transparentă a străinului are un rol aproape simbolic în impunerea acestei noi viziuni, care a redus existenţa
la o simplă exersare a funcţiilor de supravieţuire. Politicul apare, în finalul poemului, ca un disperat recurs la metoda salvării
prin înfruntarea abruptă arealităţii: „Trecea pe sub geamul meu /cărînd un sac în spinare,/ amdeschis fereastra să-l văd/ şi
mi s-a părut, sacul, plin cu ninsoare.// N-amapucat să-l strig,/ s-a întors spre mine fără mirare/ şi mi-a spus: «Domnule,
vă-nşelaţi;/ eu mă ocup cu spuma de mare».// Răspunsul meu a întîrziat/ şi omul şi-a aprins, liniştit, o ţigare,/ a tras
primul fum, a tuşit uşor,/ apoi: «Da, cu spuma de mare».// Nu ştiam ce să zic, era ca şi cum/ aşteptîndu-mă la nişte
sărbători/ cineva întorsese calendarul pe dos/ şi-n casa mea pătrunseseră alte culori.// Vrînd, nevrînd, întîlnirea se
prelungea,/ omul fuma lîngă sacul său peticit,/ întrebările mele se-nnodau în gît/ (iar el îmi spunea: «sînteţi, oarecum,
răcit?») […] «Dar, bine, dumneata intri/ în curtea omului, nechemat,/ apoi mai şi zici ‘lasă-mă’,/ ‘mă duc,’ ‘am plecat’?»//
„«Fiule, Fiu al Norocului,/ dar asta ai înţeles abia/ cînd te-ai trezit în curte./ De la geam credeai, nu-i aşa?,// că treceam pe
sub geamul tău/ ducînd în spate un sac cu ninsoare;/ du-te în casă, închide fereastra –/ eu mă ocup cu spuma demare.»//
«Am să plec, nu-i nici o îndoială,/ dar nu pricep nimic, şi-ncepe/ să-mi fie, parcă, rău, să ameţesc,/ să mi se pară că visez.
Pricepe// însă că doresc să-mi spui/ numai atît: Cine eşti./ Apoi, ne-om vedea fiecare de-ale noastre;/ Dumnezeule, cum
mă priveşti»// «Fiu al norocului, domnul meu, cetăţene!/ intră odată în casă, curmă-ţi chinul; / nu ai nimic de aflat,
linişteşte-te/ Eu sînt Străinul!»”
Volumul Respiraţie artificială (titlul conţine un simbol cît se poate de transparent, vorbind despre noul pact biografic
al poetului) reprezintă un punct de răscruce în activitatea lui Dorin Tudoran. Inspiraţia, trăirea, starea de graţie,
autocontemplarea – într-un cuvînt: miza estetică – decad, ca la un semn, din înaltul prestigiu de pînă atunci. Limbajul devine
mai aspru, efectele incantatorii bat ferm în retragere, gratuitatea începe să fie percepută drept un păcat. Toate acestea sînt
vijelios eliminate, trecute în desuetudine de un vizionarism bazat pe vehemenţă. Cele unsprezece secvenţe ale unui poem
precum „Tenebrele speranţei” sînt treptele unui program mai degrabă politic decît poetic. Interogaţiile abrazive instituie o
stare de urgenţă, căreia poemul încearcă să-i răspundă salvînd cît mai mult din identitatea sa literar-culturală. În fapt,
asistăm, aşa cum vom vedea, la o răzbunare a retoricii contra propriilor prejudecăţi şi neputinţe, la o răfuială cu demonii
abia izgoniţi ai lirismului. Don-quijotismul ironic, sub semnul căruia se încheie acest poem programatic, nu este decît o
invitaţie de a regîndi abordarea prin cuvînt a realităţii şi reinvestirea lui cu necesara doză de speranţă.
Fractura intervenită la nivelul anilor 1977-1978 (ne aflăm imediat după „mişcarea Goma!”) nu modifică, totuşi, decît
exteriorul poeziei lui Dorin Tudoran. În adîncime, ea va fi irigată de aceleaşi obsesii, între care auto-excluderea prinde un
contur de-o înspăimîntătoare coerenţă. Agresivitatea temelor aflate într-o neliniştită expectativă se va face resimţită în
momentul în care dilemele morale încep să acapareze tot mai mult biografia reală a autorului. Procesul lent de schimbare a
temelor şi a limbajului – pus în evidenţă mai sus – se dovedeşte a fi doar aducerea în prim-plan a unor obsesii care au
preexistat creaţiei propriu-zise. Ca într-o complicată maşinărie existenţială, urgenţele biografiei împing spre cititor un vers
mai aspru, radicalizat, menit să comunice patosul disperării şi nu strategiile acesteia.
Fără să renunţe la vreuna din teme şi obsesii, Dorin Tudoran învaţă să le dea o mai eficientă întrebuinţare biografică.
Măştile poetului cad, cu o gestică teatrală bine strunită, spre a demistifica oroarea unei lumi ce-şi caută falsa mîntuire
într-un „bordel/ cu firmă de oracol”. Continuitatea tematică – singurătatea, tăcerea ursuză, exilul, clowneria tragică, fronda
ce amestecă dispreţul şi sictirul, ceremoniosul şi impostura lejeră – nu trebuie să obtureze modificările de care vorbeam.
Măştile sînt date de-o parte doar pentru a înfăţişa alte şiruri de măşti, oferind cititorului libertatea să ghicească adevărata
identitate a poetului.

Şi totuşi, între primul Dorin Tudoran – poetul discret şi retractil, abandonat pînă la viciu plăcerii de a degusta întregul
ceremonial al spunerii, al literaturizării – şi ultimul se întinde, la nivel retoric, o prăpastie. Elegiile delicate, cu vagi ecouri
suprarealiste, din volumele de început, înnobilează o gestică simbolică, în care sîntem invitaţi să citim, simultan, o artă
poetică şi o artă existenţială: „din vreme în vreme/ o mare se ridică noaptea spre cer/ pescarii dimprejur orbesc şi dorm
stivuiţi/ de nevestele bucuroase că-i au mai aproape/ o tinereţe o duminică o zi întreagă/ cînd se trezesc au obiceiuri
străine/ îşi bat copiii pentru topoarele/ pierdute la vreo vînătoare/ seara mulg caprele/ încărunţiţi sub căciuli fierbinţi/ din
vreme în vreme/ moare un cîine lovit de o vîslă aprinsă/ nevestele povestesc dimineaţa bărbaţilor/ despre ciudate stele
căzătoare şi plîng”.
Prin contrast, poemele ultimei perioade – care se confundă, în linii mari, cu etapa pre-exilului şi a exilului propriu-zis
– păstrează ceva din starea de urgenţă şi disperare a fiinţei revoltate. Neinseriabil, percepîndu-şi acut diferenţa, dar
percepînd-o ca pe o negativitate, ca pe o datorie neachitată, poetul imaginează o soluţie doar în zona metafizicului. O
nuanţă de fanatism abia perceput îşi face loc în finalul poemului, ca pentru a pune capăt unei ambiguităţi care a durat prea
mult: „Aşteptaţi prea mult de la mine/ eu nu vă pot aduce decît îndoială/ şi voi care aveţi nevoie de minciuna/ care să
deschidă orice yallă// regret profund regret aproape sincer/ voi vreţi să trăiţi, eu – numai să fiu,/ mîinile noastre nu se pot
atinge/ voi iubiţi cumplit viaţa – eu chiar sînt viu // nu mă rugaţi să vă urăsc/ pentru-a mă putea mai uşor pedepsi –, eu am
numai destin şi pe el/ nu-l puteţi include pe ordinea de zi”.
Confuzia ontologică, sub semnul căreia se plasează întregul demers al lui Dorin Tudoran, explică sincopele
spectaculoase, căderile şi revenirile bruşte pe axa poeziei. Tentaţia textului deliberat prozaic se insinuează aproape cu
perversitate, convertind discursul într-un dialog şfichiuitor cu un adversar nevăzut, opresiv şi limitativ. În astfel de ocazii
(precum în poemul citat) autorul pune un baraj între sine şi lume, risipind cu voluptatea autodistrucţiei tot ce capitalizase pe
seama purei exploatări retorice a sensibilităţii ultragiate.
Citite cronologic, poemele lui Dorin Tudoran descriu o stranie ieşire a liricii din propriile canoane. Mic tratat de glorie
(1973), Cîntec de trecut Akheronul (1975), Uneori, plutirea (1977), O zi în natură (1977) şi, într-o anumită măsură,
Respiraţie artificială (1978) transcriu trăirile unui creator fascinat de cultură. Ecourile livreşti – directe sau mediate–
însămînţează un teren a cărui fertilitate e dată de capacitatea sa de a răspunde provocărilor unui spaţiu mental geamăn. Un
poem care ilustrează perfect dualitatea natural-artificial este „O zi în natură”, o prezentare cvasi-pedagogică a drumului
reflecţie-descriere-metaforă: „Printre ramuri, se-aud strecurîndu-se degetele de sticlă ale dimineţii. Alunecînd pe
xilofoanele frunzelor, duhurile pămîntului se retrag, liniştite, spre bunkerele ierbii. Aerul începe să aprindă rugurile de pluş
ale macilor. Transparentă, apa trădează ceremonialul peştilor.// Deasupra pădurii – solzul de foc al soarelui. Vibrează,
destrămînd pereţii de umbră. Arcuri prelungi de răcoare îşi lansează săgeţile, asemeni fiarelor trimiţîndu-şi puii să deprindă
mersul, vînatul şi dragostea.// Încă un pătrar şi lumina striveşte vîrfurile copacilor. Păsările se trag spre apă; scormonesc
printre pietrele rîului, ca după comori îngropate acolo de cu noapte. Anunţînd domnia deplină a zilei – o pulbere în extaz.//
Încă un cerc de foc şi, ca o blană de vulpe, umbra muntelui coboară pe mal, înroşindu-l. Şi tot acest foc domol pare că
pluteşte deasupra apei, ca o lege de care nimeni nu poate scăpa.// Precum ghearele unei feline obosite de pîndă, pumnalele
de cristal ale luminii se aud furişîndu-se-n teci. Rănile rămase în urmă se întunecă, asemeni gurilor de fîntîni.// Dintr-o
dată, amurgul – însîngerat, ca un creier de poet”.
Această tehnică e, însă, mult mai complexă decît ceea ce I.Negoiţescu definea drept „suava inteligenţă lirică” a lui
Dorin Tudoran. E vorba de un instinct profund, de o anticipare a propriilor mişcări poetice, de presimţirea, încă de la debut,
a traiectoriei pe care o va urma lirica lui. „Naturalul” există doar în forma unei suprarealităţi morale, girant al continuităţii
structurale, dar şi al modificării şi abstractizării permanente a discursului. Premersă de un acut spirit critic, poezia lui Dorin
Tudoran e comentariul liric-ironic al unor întîmplări descoperite cu uimire între fabulele anodine ale existenţei. Aşezate sub
lupa unei inteligenţe condiţionate de ludic şi fantast, ele se metamorfozează în stampe delicate ce vorbesc despre crudul
spectacol al unei existenţe secrete.
De altfel, sub semnul secretului stau multe dintre poeziile ulterioare ale lui Dorin Tudoran. Doar căderea măştilor,
odată cu De bună voie, autobiografia mea (1986), reduce proporţiile acestor texte care ascund cu voluptate un întreg
ceremonial al descoperirii durerii. Mic tratat de glorie explorează, în transcrieri prodigioase ale unor enigme ascunse în
pliurile memoriei, un filon ce se dovedeşte autosuficient, în măsura în care relevă pasiuni şi melancolii în spatele cărora
bănuim o zbatere dureroasă. Aproape întotdeauna, tehnica ocultării… ocultează şi obiectul ocultat. Mesajul va fi, prin
urmare, difuz, polimorfic, ascuns în graţioase experimente eufonice: „la turnirul din urmă cîteva tinere armuri/ şi-au pierdut
cunoştinţa şi armele/ s-au înroşit cînd nobilii cavaleri au rămas/ prea uşori în cămăşile tainice de borangic/ lunecînd printre
caii de pîslă ochii doamnelor/ porţelanuri albastre erau mai cu seamă de sèvres/ mai cu seamă de saxa mai cu seamă/
nimeni nu murise aşa de frumos precum/ cavalerul acela cu braţ răbojit şi năframă/ destrămată pe frunte ca o moarte ţesută
din alpaca”.
Fireşte, astfel de balansări între tragic şi ludic sînt controlate mai degrabă de inteligenţa poetului, decît de
sensibilitatea lui. Între aceşti doi poli ai creaţiei s-a instituit, de altfel, de la bun început, un conflict ireconciliabil, o
confruntare care va măcina mărunt forţa de organizare a textului. Adunat, ca o pilitură de fier, în jurul elementului care, la
un moment dat, pare a conduce inspiraţia poetică, textul va fi amprentat mereu de dubla, incerta sa origine. Chiar un volum
aparent unitematic, precum Cîntec de trecut Akheronul, străbătut de tensiunea monocordă, frizînd maladivul, a unui proces
de extincţie urmărit pe verticala istorică (între mitologia fastuoasă a morţii şi simbolistica derizoriu-ambiguă a imediatului)
va păstra, latent, semnele originii duble. Estetismul somptuos, amintind picturalitatea opresivă a unei pelicule a lui Visconti,
dar şi fascinaţia secretă a perversităţii din opera decadenţilor (de la Baudelaire şi Huysmans, la Oscar Wilde şi d’Aurevilly)
accentuează noul dandyism sub semnul căruia stă o bună parte a poeziei lui Dorin Tudoran.
Procesul creaţiei figurează, ca o consecinţă a acestei duble origini, imaginea abstractă a unui îmblînzitor de vipere
ce-şi fascinează prada– la rîndul lui fascinat de ea. Simţi, în fiecare poem, o răbdare benedictină, o acumulare lentă şi
temeinică, un joc obsesiv cu aceleaşi şi aceleaşi cuvinte. Vocabula rară străluceşte cu atît mai intens, cu cît ea constituie
excepţia, şi nu regula asortării lexicului la temă. Contemplarea în cioburi şlefuite de sticlă se soldează, tocmai din acest
motiv, cu poeme impecabile tehnic, dar care ştiu să dea pînă şi frigidităţii – o perversitate à rebours! – o subtilă aură de
senzualitate: „Ce-a fost iubire, împrejurul nostru,/ a ridicat perdele lungi de gheaţă/ şi sufletele ni se-aud scăzînd/ în cea
mai rece fortăreaţă.// Pe crusta noastră, semănînd a piele,/ zăpada se aşază ca o vamă/ iar ochii ni se-aud lovindu-se de
frunte/ ca de o neînduplecată ramă.// Şi dacă tu mă cauţi, nu te-aud,/ timpanul meu e un oblon cernit,/ chiar dacă strigi,
chiar dacă te apropii– / aerul dintre noi de mult a putrezit.// Şi dacă ţi se pare că te caut/ ori vezi lumina că se-apleacă,/
nu-s paşii mei – poate sînt cerbii/ urcînd către un ochi de apă.// Şi dacă ţi se pare că te strig/ şi golul dintre noi că-ncepe
să vibreze,/ nu-i glasul meu – e plînsul unui cerb/ cu frînte coarne şi purtînd proteze”.
Relaţia lui Dorin Tudoran cu estetismul este, aşadar, una de întemeiere, de Ur-Grund spiritual. Melancolia – ingredient
de bază al acestei combinaţii – se metamorfozează, radical, în revoltă şi protest, printr-o implozie îndelung pregătită, care-l
ia însă prin surprindere pe cititor. Graţia exsanguă a multor poeme, lirismul elegant, tragic cu măsură, al unei Penelope
aşteptînd revelaţia iubirii devine scrîşnetul necruţător al unei Cassandre exasperate de propria-i, funestă, precizie oraculară.
Într-adevăr, multe dintre poemele lui Dorin Tudoran sînt nişte profeţii construite geometric, supravieţuind extatic în
aşteptarea împlinirii.
Tăietura precisă a versului, claritatea desăvîrşită a imaginii sînt, însă, elemente menite să deruteze cititorul comod. În
fapt, asemeni tablourilor lui Vermeer, simţi în ele o enigmă de nedescifrat, un întuneric terifiant căruia lumina de la
suprafaţă nu face decît să-i dea un contur mai tulburător. Livrescul poeziei – supralicitat de criticii care s-au aplecat asupra
creaţiei lui Dorin Tudoran – este în egală măsură o precondiţie şi un obstacol. Pentru a ajunge în spaţiul comunicării directe,
ai de depăşit numeroase piedici, de străbătut un labirint şi de parcurs o întreagă istorie paralelă a cuvîntului. Fără a fi
ermetic, discursul lui Dorin Tudoran pretinde o solidă familiarizare cu spaţiul poeziei oraculare. Fascinaţia imnicului, abia
reprimată de o voce ironică, trasează totuşi conturul accentuat al unor versuri din care naturalul a fost expulzat aproape în
totalitate.
Aş insista asupra „noului dandyism” propus de poezia lui Dorin Tudoran, pentru că sensibilitatea ultragiată a
dramatismului existenţial construieşte, parcă de la sine, o metafizică a autocontemplării, un şantier al senzaţiilor seduse de
propria forţă de iradiere. Purtat dintr-o zonă culturală în alta, autorul face, în destule situaţii, pură operă de selecţie, optînd
pentru destinul multiplu al unui menestrel exilat în propria lui singurătate. Plutind în derivă spre un Sud magic, el poartă cu
sine întreaga disperare a dandy-ului, a fiinţei perfecte a cărei voinţă e confiscată de actul narcisiac al contemplării maladive
în oglindă: „Nu ştiu încă nimic despre aburul/ ce uneori îţi ţine locul/ precum cenuşa aşezîndu-se, incertă,/ pe ochiul ce
caută focul.// Urmele tale mă trimit, uneori,/ spre pustiuri de sare,/ de parcă sufletul tău alunecă/ pe un timpan sărat, de
mare.// Şi noaptea văd ridicîndu-se/ spre ceruri oglinzi de alcool,/ dar mîna-mi de cată spre ochi/ găseşte găvanul umed şi
gol.// Oricum s-ar roti rana soarelui/ deasupra frunţii mele fierbinţi/ eu n-am să pot uita, niciodată, iubito,/ curentul
electric ce îţi trecea prin dinţi.// Atît de puţin mi-a rămas,/ după ce ţi-am spus cît de mult te-am iubit,/ încît, uneori,
plutirea îmi pare/ decapitarea unui zeu obosit”.
Imaginea extraordinară a „ochiului ce caută focul” şi formula acut violentă a ultimelor două versuri („uneori, plutirea
îmi pare / decapitarea unui zeu obosit”) circumscriu destul de limpede „poetica dandy” ce irigă o bună parte din creaţia lui
Dorin Tudoran. Citadinismul atemporal şi violenţa nemotivată („curentul electric ce-ţi trecea prin dinţi”), transpunerea
mitologiei în gamă minoră (ce altceva decît un „zeu obosit” e dandy-ul hrănit de combustia propriei inactivităţi?),
preocuparea eclatantă pentru o formă perfectă sînt fragmente dintr-o posibilă „artă poetică” decadentistă. „The future
belongs to the dandy. It is the exquisites who are going to rule”, scria Oscar Wilde. Asocierea poeziei lui Dorin Tudoran
acestei tendinţe nu conţine nimic exagerat. „Sofisticarea temperamentului artistic” – marcă a dandysmului – irigă cel puţin
două treimi din poemele sale de pînă acum. Pătrunderea pe culoarul confesiunii directe, renunţarea la orice fel de strategii
ale mărturisirii nu elimină cu totul eleganţa cvasi-gratuită a „discursului dandy”.
O modificare esenţială există, totuşi: lustrul estetizant, graţia (nelipsită de brutalitate, e drept!) şi impersonalitatea
trufaşă trec în zona negativităţii pure, devorate de demonii unei realităţi ce şi-a pierdut controlul. Chiar şi acum, însă, o
componentă estetică virulentă deturnează „idealurile îngheţate” ale primelor versuri în manifeste ale unei noi existenţe
infernale, trăită însă cu luciditatea sinucigaşă a dandy-ului: „E foarte bine n-avem a ne plînge/ nu stăm la coadă după
cancer şi nevroze/ sîntem cu moarte injectaţi direct în sînge/ ne mirosim coptura ca pe un snop de roze// Eu unul n-am
nevoie nici de cer – / aici în fundul trainic al turbincii/ am zugrăvit tot cosmosul c-un fier/ ce-a fost cîndva compasul lui da
Vinci.// E foarte bine, n-avem a ne plînge/ cît sîntem injectaţi cu moarte chiar în sînge”.
Stratagema fundamentală a poeziei fin-de-sičcle – opunerea frumuseţii artei frumuseţii naturii şi a artificialului
naturalului – capătă, în mod paradoxal, o valoare ideologică. Neliniştea aseptică a primelor volume se transformă într-o
introspecţie frenetică, într-o febrilă, agresivă negare de sine. Căderea podoabelor poetice, sacrificarea inefabilului în
favoarea exasperării, a depresiei şi a disperării conferă poemului o accentuată notă coşmarescă, împingîndu-l pe toboganul
grotescului şi al infernalului.
Poezia lui Dorin Tudoran conţine o întreagă istorie a devenirii (mai bine zis: a degradării) limbajului poetic în vremuri
de ciumă. „Jocuri cu mărgele de sticlă”, în prima lor variantă, poemele recente sînt veritabile bombe de asalt ale unei realităţi
intrate în descompunere: „Copiii mor de scîrbă, părinţii lor – de silă/ peniţa mea trosneşte precum troscotul frînt/ pe mări
pluteşte raţa umplută ochi cu milă/ şi-n porturi capre negre ling sarea de pe-un sfînt.// E toamnă, dinţii lumii cad galbeni şi
murdari/ de mare, bere acră şi vorbe înghiţite/ ei – gratiile gurii – păzit-au pe cei mari/ de adevărul verii fierbînd pe roşii
plite.// Cine priveşte-n zare şi cată orizontul/ îşi trage-n gînd frînghia pe un săpun Măr verde/ alunecă din viaţă şi îşi
îngraşă contul/ într-un seif de brad «ce frunza nu şi-o pierde»...”.
O notă comună subzistă, totuşi, în aceste discursuri aparent fracturate. E, însă, o similitudine prin contrast: dacă
poezia începuturilor anunţa, prin cîte o stridenţă atent insertată, evoluţia ulterioară, textele ultime mizează, contrapunctic,
pe expresivitatea acquis-ul liric. Vizionarismul în cheie livrescă – specialitatea primului Dorin Tudoran– nu e abandonat cu
totul. Scuturîndu-se, parcă, de viziunile coşmareşti care i-au acaparat vocea lirică, poetul întrevede cîte o speranţă firavă
prin perdelele de fum ale unei apocalipse trăite la cea mai înaltă tensiune. Brusc re-umanizat, androidul implacabil ce
denunţa ororile unui univers cuprins de nebunie scoate cîteva sunete delicate de liră care, miraculos, au harul de-a acoperi
harababura sonoră pogorîtă peste lume ca un blestem.
Astfel de disonanţe, mici fracturi în prea-coerentul scenariu al extincţiei universale, au însă consistenţa unor ţipete şi
efectul unor bubuituri. Voinţa de a străbate bolgiile şi mica speranţă în salvarea prin frumuseţe conferă acestor miniaturi
dramatismul unor elegii pe buza prăpastiei: „Să ne ridicăm —/ n-am sărutat bocancul/ talpa lui cu ţinte/ iat-o
îndepărtîndu-se./ Pînă acum n-am făcut altceva/ decît s-o simţim/ răvăşindu-ne chipul;/ acum avem răgazul s-o vedem:/
pierzîndu-se-n sus/ pare chiar bolta cerească./ De vrem/ putem distinge carul mare – / răstignită pe roţile lui/ viaţa noastră
încă/ pîlpîie.// Îţi mîngîi obrazul/ şoptindu-ţi să ne ridicăm.”

Împiedicîndu-se pentru o clipă în astfel de obstacole, marea prăbuşire – încetinită cît într-o străfulgerare de speranţă
—îşi relevă fulguraţiile de frumuseţe. Prins el însuşi în menghina acestor exerciţii de dezintegrare, Dorin Tudoran se
încăpăţînează să rămînă decriptorul privilegiat al unui infern cotidian. Există o voluptate a căderii, sugerează poetul, după
cum există o imensă bucurie a descrierii crizei morale ce însoţeşte căderea. Tinzînd spre coşmaresc, textele sînt îmbibate
într-o combustie infernală, uzînd de ceea ce Al. Cistelecan numea „limbajul brutal al dezagregării”.
Tentaţii ale sarcasmului au existat la Dorin Tudoran încă din primele volume, însă ele se radicalizează treptat,
îmbrăcînd haina urgenţei şi a disperării, odată cu descoperirea, în Pasaj de pietoni (1979), a unei formule autarhice, în care
poezia, suficientă sieşi la nivel de limbaj, încearcă să-şi impună şi un spaţiu vital propriu. Agresiunea multiplă vizează,
aşadar, instituirea unui infern de uz personal, a unei camere de tortură extinsă la dimensiunile universului. Tot mai multe
cuvinte din registrul macabrulului şi al coşmarescului trec în avanscenă, copleşind prin virulenţă şi inventivitate infernală
fina retorică a limbajului hieratic, dacă nu de-a dreptul bucolic ce domina copios primele texte.
Cu o astfel de evoluţie, previzibilă şi surprinzătoare în acelaşi timp, poezia lui Dorin Tudorean trasează un dublu
contur: ca o lance a lui Ahile, ea vindecă rănile vechi, doar pentru a face altele noi, într-o autotortură ridicată la rang de
expresie ultimă a fiinţei. Cataclismele sociale şi politice se metamorfozează instantaneu în tragedii ale eului, iar nefirescul
într-un mod de existenţă. Tragedia personală e deformată monstruos şi transpusă în termenii unei drame eonice. Neantul
etic, universul pulverizat, suspendarea logicii descriu, în fond, o dramă a identităţii. Nu întîmplător, una din metaforele cele
mai puternice alepoeziei lui Dorin Tudoran îl are în centru pe Sfîntul Gheorghe, ipostaziat în eterna înfruntare a balaurului.
Sugestia e limpede: doar eroismul disproporţionat – inclusiv un eroism al limbajului – poate opri degradarea lumii intrată
într-un proces aparent ireversibil de putrefacţie morală. „Călcîiul vulnerabil” al lumii e pîndit în eternitate de colţii sălbatici ai
unui Caliban care a învăţat să citească.
Parodie atroce, blestem şuierat printre dinţi, poemul cartografiază transformarea existenţei în coşmar, iar scrisul
într-o înfruntare apocaliptică, în care sarcasmul a luat locul ororii şi al disperării: „Cum aş putea să-i iert ceva acestei lumi/
cînd am trăit atît de mă cuprinse greaţa/ în palmă port belciugul dresorului de mîini –/ piticul sulfamidă– geniu cît e şi
ceaţa.// Uitate instituţii cu ziduri de urzici/ bătrîne secretare cu bazedov şi nervii/ brodaţi pe o batistă – vă rog, priviţi aici:/
piticul sulfamidă istoric bate cerbii.// Tăpşanul ce se vede e doar un crematoriu/ în care tropăim frenetic – exaltaţi/ ca
frunza spulberată de-un mare oratoriu;/ piticul e al nostru, istoric – nu uitaţi!// Asemeni unui far umplut cu raci/ piticul
genial ne-arată scurtătura/ să devenim mai iute drapele şi araci/ în via lui de glorii săpată doar cu gura.// Piticul glorios
precum cenuşa/ iluminat mai abitir decît mătreaţa/ cunoaşte dimineaţa după Bună dimineaţa!/ iar seara strînge tandru
istoria cu uşa.// Noi aşteptăm piticul să ne spună/ ce-nseamnă ziuă şi ce-i aia noapte/ furăm din zbor culoarea de pe-o
prună/ visînd la napi precum la rodii coapte.// Cînd cade-o lacrimă e lac de-acumulare/ cînd ţi-a pleznit o vînă te-ai
încadrat în plan/ de-atîta cazacioc uitat în Hora mare/ piciorul tău visează o noapte de Can Can…”
Nu mai sînt sigur că-n poemele lui Dorin Tudoran „palpită un spirit solar” – după cum scriam în prefaţa la antologia
Ultimul turnir. Încep să cred că tragedia a fost luată în serios şi că astfel de versuri – din ce în ce mai numeroase, acoperind
totul, ca o vegetaţie carnivoră – sînt versete dintr-un decalog al absurdului. Paratrăznet al nefericirii lumii, poetul
îngurgitează porţiuni mari din realitate doar spre a-i putea analiza mai bine compoziţia demonică. Trimise spre cititor,
versurile sînt primejdioase ca nişte schije şi sufocante ca un diluviu, întreţinînd paroxistic o tensiune supraumană: „Cum
m-ai făcut tu să văd/ aducător al morţii noastre/ lacteea Cale a minciunii/ ce se sfîrşeşte-n două porţi albastre// la fel
de-adînci ca infinitul/ asemeni lui de cuprinzătoare/ stînd fiecare-n faţa noastră ca o icoană/ în care fierb puzderii de
popoare// Înalţă-te încă o dată, aducătorule/ de cutremure şi puhoaie!/ Vreau să-ţi rostesc pentru ultima oară numele/ şi
să-ţi cioplesc o cruce din apă de ploaie.”
Nu mistica renunţării trebuie subliniată în astfel de izbucniri ale iraţionalului, ci fragilitatea tragediei însăşi. Dacă
există o speranţă în poemele mai noi ale autorului, ea provine doar din zona iluminării religioase. E vorba, însă, de o
experienţă personală, şi nu de una poetică, pentru că Dorin Tudoran rămîne departe de cercul de foc al livrescului religios.
Iluminarea e, aşadar, o tehnică şi nu un crez, o „navigare” disperată pe internetul coşmaresc al unei lumi ce-şi distruge
sistematic miturile, credinţa şi onoarea.
Fabule atroce despre extincţia unei rase blestemate, multe din textele „de exil” ale lui Dorin Tudoran par imagini din
picturile blestemate ale lui Bosch. Transmutaţiile diavoleşti („Îngerul –/ bombă cu efect întîrziat.// Cineva – devenit cîinele/
pe care îngerul i-l oferea/ doar sprecumpărare.// A avut sînge/ acum – numai coadă,/ Fie-i lătrătura uşoară!”) sînt metafore
dureroase ale unei morţi care se înstăpîneşte cu viclenie peste tărîmul atît de graţios în care poezia îşi îngăduia să transcrie
partea senină a existenţei.
Halucinatorii, patinînd dramatic prin realitatea brutală a unui univers absurd, poeziile lui Dorin Tudoran nu istovesc a
crea paradoxuri. Cînd tensiunea indusă de fragmentele coşmareşti ale unei crize perpetui ating apogeul, peisajul se
limpezeşte miraculos, oglindind o realitate post-istorică, un tărîm utopic în care turbioanele conştiinţei au încremenit în
stranii peisaje de dincolo de timp. Din fericire, inteligenţa artistică – niciodată adormită la Dorin Tudoran – se dovedeşte
capabilă să confere acestor vîrtejuri semantice plutind în vidul existenţial o semnificaţie aurorală. Dincolo de magma

incandescentă, care împroaşcă şi distruge totul în juru-i, energia vulcanică a inspiraţiei răscumpără şi înnobilează
spectacolul atroce al unei lumii în iremediabilă stare de avarie.
Batjocoritoare şi agresivă, folosind ideile pentru a institui realităţi morbide (un text se numeşte, antologic, „Abatorul
imaginaţiei”!), poezia îşi clamează, însă, dreptul de a rămîne o creaţie a spiritului, neacceptînd să se transforme în peroraţie
ideologică, în anexă lexicală a disperării sau în tenebroase atacuri împotriva idealului poetic. Intact, lirismul găseşte
întotdeauna o fantă prin care să ţîşnească încă mai impetuos, chiar dacă ştie că jocul e trucat iar martorii mincinoşi. Don
Quijote fascinat de propria naivitate, poetul îşi citeşte singur cartea, convins că, mai devreme sau mai tîrziu, iluziile sale vor
prinde contur şi sens: „Era o vreme/ cînd ziua se-nvîrtea în jurul/ propriei cozi/ ca să n-o prindă noaptea/ din urmă;/ şi
lucrul acesta nu se-ntîmpla,/ se-ntîmpla că amurgul/ ţinea în acea vreme/ cît viaţa unei mărunte fiinţe/ trecută prin toate
cotloanele timpului./ – Data viitoare, vă rog, veniţi cu această lecţie/ bine învăţată şi cu cea de azi – ca pe apă!”//
Se-mplineau o mie de ani/ de cînd şoimul nu mai părăsise/ braţul vînătorului. Atît.// …// La poarta zilei/ orbii bat cu
bastoane de fum/ surzii scuipă cuvinte de pîslă/ etc., etc., etc., etc., etc., etc.,/ noi comemorăm întîmplările vieţii/ şi toată
această scenă dramatică (uşor bucolică?)/ se sfîrşeşte cu începutul ei./ Recitiţi-l!// Un mare artist al antichităţii, probabil
poet,/ n-a făcut nimic toată viaţa decît să invoce divinitatea/ să-l arunce în mijlocul veşniciei. Asta a fost opera lui./ Pe
negîndite, într-o zi a fost azvîrlit chiar acolo./ N-a mulţumit, n-a blestemat. S-a apucat să se şteargă la/ ochi. Asta face şi
azi: un mare artist al antichităţii – / probabil poet.// Noapte senină – harta cerului pîlpîie ritmic, sănătos./ Nimeni
n-aşteaptă zorile. Dintr-o singură direcţie străbat strigăte/ de luptă, încurajări, rumoare./ Un blazon înfloreşte, se vede
crescînd, ameninţă/ bolta senină ca o menghină cu fălcile-oţelite./ Veşti noi de la Mancha! Mari speranţe!”.
Mircea Mihăieş

MIC TRATAT DE GLORIE
(1973)

MARTOR MĂ NUMESC IOAN
în noaptea aceea începuse copilăria mă numesc ioan şi sînt chiar aşa

despre care nu voiam a povesti niciodată n-am nimic să vă spun
vocea groasă a fluviului dărîmase podul eu am văzut bicicliştii spălîndu-se noaptea
mirosind a bătrîneţe şi oameni în culori scoase din fîntînă
lucrurile mă priveau cu blîndeţe mă numesc după cum v-am spus ioan
o eram singura dovadă a existenţei mele şi-am văzut delfinul vecinului meu
singura pe care nu o puteam înlătura îmblînzind o lacrimă rostogolită peste casele noastre
şi în vremea aceasta lîngă mine şi vă repet
crescuse multă multă nostalgie mă numesc ioan
M-ADAUG NOPŢII
amurg greu de fapte

m-adaug nopţii-n pulberi şi oglinzi
umbrei mă dărui şi îi dau contur
de-acum orice privire înseamnă
un nou adevăr

AŞTEPTÎND TRECEREA UNEI MARI ŞTIINŢE ULTIMUL TURNIR
tatăl meu strîngea în braţe o greşeală la turnirul din urmă cîteva tinere armuri
care-i limpezea ochii eu călăream un grifon şi-au pierdut cunoştinţa şi armele
din şuruburi blonde spre pipa unde s-au înroşit cînd nobilii cavaleri au rămas
trebuia să regăsesc poziţia în genunchi prea uşori în cămăşile tainice de borangic
sub păsări ce poartă în gheare munţi lunecînd peste caii de pîslă ochii doamnelor
lustruind cu ei pămîntul fără memorie porţelanuri albastre erau mai cu seamă de sèvres
gesturile noastre bîlbîite învineţeau aerul mai cu seamă de saxa mai cu seamă
păsări ruginite cădeau peste acoperişuri nimeni nu murise aşa de frumos precum
de sticlă şi casele se ţineau de mîini speriate cavalerul acela cu braţ răbojit şi năframă
aşteptînd trecerea unei mari ştiinţe destrămată pe frunte ca o moarte ţesută din alpaca

DEPARTE SINGUR EU
şerpi groşi de-ntuneric ţîşniseră din flori soarele devasta pieptul unui tînăr celebru
eu încercam să ridic deasupra capului un cuvînt singur eu n-aveam cui da dreptate
care-mi îndoia trupul (acest cel mai trist gînd al meu) cînd fiecare eram o armă în mîna celuilalt
cei din jur trăiau numai pentru a-mi ascunde
că eram mort de multă vreme departe
auzeam ochii privighetorilor plesnind
CANTERBURY FIECARE
singur în cameră admiram catedrala canterbury eram atît de fericiţi

în mine natura visa la ţări neconfirmate încît nimeni nu observase
unde ecoul înfloreşte în fiecare dimineaţă că n-am vorbit nimic despre dumnezeu
precum un fiu de împărat fiecare săruta neobosit şi în taină
trecînd peste nopţile cînd întunericul mîna rece a unui principiu
pe patru voci cîntă cald

PRISOS CINE?
sînt cavalerul unei rase destrămate cine v-a spus: aceştia sînt oamenii
o pentru mine calul este prea abrupt acestea faptele ? cine v-a arătat: iată
voi mă iubiţi pentru frumoasa vizieră acesta-i cuţitul dincoace se află oglinda?
sub care chipul meu e de prisos cînd aţi aflat că apa nu e palidă
şi cine este vînător şi cine cuvînt
şi cum de ştiţi ce e credinţa şi
ŞI A FOST DIMINEAŢA unde începe singurătatea?
oare cu cine staţi de vorbă
şi a fost dimineaţa cînd sufletul lepădîndu-vă de taina voastră
avut-a nevoie de mult foarte mult trup ca de trupul cu care n-aţi făptuit
dar pentru asta trebuia făcută linişte şi cine dintre voi este mutul
şi cine nisipul
vă eram de ajuns? căruia îi sînt pregătite discursuri bîlbîite
precum trupurile vieţuitoarelor
ce trag să moară şi cine
dintre voi are răbdare să-mi arate:
aceştia sînt oamenii acestea faptele?

CUMPĂNĂ PIERDEREA DE LUMINĂ
cineva furase cumpăna fîntînii trupule trupule trupule

în locul ei stătea fratele meu sceptica mea vizuină
povestindu-ne ce vede sub apă se-adună doamne se-adună
odată a ţipat luminînd peste noi pierderea mea de lumină
şi am văzut că eram acoperiţi cu zăpadă uită-mă iarăşi mă uită
(pe unii îi lingeau caii peste piepturile ţepene gîndule înger de ceară
iar fratele meu avea fruntea despicată trupule trupule trupule
într-o gură prelungă şi purpurie fiară năpraznică fiară
din fiecare deget îi curgeau sunete trupule trupule trupule
ca dintr-un fluier de fag şi treflă de veştedă rigă
noi ascultam muzica picurînd în fîntînă) cine din cine mă strigă
trupule noapte virgină
trupule trupule trupule
pierderea mea de lumină

PRINTR-O PEDEAPSĂ CERERE DE GRAŢIERE
atîrnat printr-o pedeapsă între un ceas eu vin către voi tulbure şi bolnav
mai treaz şi altul mai de somn clătinîndu-mă de porunca pe care o port
şpagat de o durere verde apropiaţi-vă cu ochii în palme
aştept să mă despic fără sfîrşit precum cerşetorii cu degetele arse
eu, pod peste o apă de monedele calpe şi întrebaţi-mă
din care numai malurile curg prin coarnele berbecilor
sacrificaţi după ce-au rodit lîna de aur
IERTAREA MAI TÎRZIU O MARE
rămîn taţii noştri legaţi unul de celălalt din vreme în vreme

plute păroase şi ochii lor o mare se ridică noaptea spre cer
încăpăţînaţi în moarte ne vor da pescarii dimprejur orbesc şi dorm stivuiţi
călăuze ultimile priviri cuţite ruginite de nevestele bucuroase că-i au mai aproape
iertarea mai tîrziu va veni printre noi o tinereţe o duminică o zi întreagă
la popasurile unde vom îngropa cîte-o casă cînd se trezesc au obiceiuri străine
de-a noastră proaspăt văruită îşi bat copiii pentru topoarele
să ne luăm bărcile îngropate sub peşti pierdute la vreo vînătoare
cineva ne-a vopsit capetele în geamanduri seara mulg caprele
rămîn mamele noastre să ardă în farul asfinţit încărunţiţi sub căciuli fierbinţi
pînă se va usca golul încă umed de noi din vreme în vreme
moare un cîine lovit de o vîslă aprinsă
nevestele povestesc dimineaţa bărbaţilor
despre ciudate stele căzătoare şi plîng

CEILALŢI CU GHEAŢA LUMII PURURI
îţi faci păcat cu mine doamne cum înfloresc poeţii la mesele de lut
de mă vrei orb tocmai cînd ninge cu gheaţa lumii pururi înfiptă în meninge
mai lasă-mi ochii o iarnă cînd trupul apei plînge sub limba unui mut
apoi vino de-i stinge al cărui ochi cuvinte pe fruntea noastră ninge
voi purta un picior de cerb ca toiag cum înfloresc poeţii alunecînd pe săbii
un pustiu dispărut drept sete cîini fermecaţi cu pieptul adulmecînd comori
vei găsi atîrnaţi de ultimul gard şi cum se umple cerul cu palide corăbii
brazii mei cu veştede plete cînd apa mării stinge argintul din erori
şi vino doamne vara pe seară cum înfloresc poeţii de spaţiu-asediaţi
ascuns într-o ploaie albastră şi moale se vede foarte bine în cartea de liceu
pune-mi pedeapsa într-un strop oarecare în zborul unei păsări iar voi îngenuncheaţi
ceilalţi vor şterge urmele tale cînd înfloresc poeţii visaţi de dumnezeu

CÎNTEC DE TRECUT AKHERONUL
(1975)

TRUPUL PIERDUTULUI FLUVIU
dacă n-ar fi fost decît trupul pierdutului fluviu dacă n-ar fi fost decît trupul pierdutului fluviu
ori numai ecoul trecerii sale hrănite de seminţe ori numai visul cetăţii de-a afla leagănul treptei de aur
călătoria cîntăreţului fără de frică şi fără prihană călătoria cîntăreţului fără de frică şi fără prihană
tot ar fi început cînd tronul de nisip tot ar fi început tulburînd otrava trestiilor de sticlă:
peste care tăcerea părea un anotimp încă tînăr „aşteaptă-ne, clipă, aşteaptă-ne,
glasul îndurerat ca pe o blană de leu avem ochii legaţi cu proaspete fire de iarbă
l-ar fi ridicat deasupra lumii eterne: şi paşii noştri prea tineri
„akheronule! akheronule! tremură încă în urma glasului de taur
vietate fără de trup şi trup fără de viaţă, ce vesteşte naşterea noului an;
această zi fecioară mîngîi-o cu tainicele seminţe ce le aşteaptă-ne, clipă,
porţi, fără sîngele nostru nu poţi trece dincolo de nopţile lumii,
aşeaz-o dincolo de orizontul cast şi tînguitor chiar dacă n-ai avea de întîlnit
unde numai arderea trupurilor virgine naşte lumină decît trupul pierdutului fluviu,
şi învaţ-o, akheronule, că moartea e nemişcatul obraz de aşteaptă-ne, clipă, aşteaptă-ne!
zînă, numai aşa vei putea trece: păzită
tulburatul măr a cărui viaţă rotunjindu-se s-a stins de cîntecul fiului nostru
înainte de-a fi rîvnită, akheronule, cel fără de frică şi fără prihană”
akheronule, lespede lustruind rădăcinile ierbii rătăcitoare,
această zi fecioară ascunde-o în undele lethei
ori du-o pe cîmpul
unde cavalerii adorm pîlpîind precum se topesc
preatimpuriile plăsmuiri cereşti tremurînd sub presimţirea
nopţii”

ATÎT DE PERFECTĂ
atît de perfectă pleoapa ta mă desparte de lume rotund armăsar

numai trestiile stîrnind sînii de apă ochiul zilei se arată trufaşului cîntăreţ
mai tulbură acest ultim exil clătinîndu-mă a cărui mînă nu se mai poate înălţa pe harfă
întind mîna în care vocea fiului meu a săpat decît spre a vesti că el
scînteietoare prăpăstii întind mîna orbul cîntăreţ nu-şi mai aminteşte nimic
cumpănă subţiată de coapsele nopţii poate murmurul unei vîsle de-argint:
dar malul tău akheronule nu se adevereşte „o, dac-ai şti măcar o rugăciune de copil,
ochiul se închide alungîndu-mă o, dacă n-ai fi amăgit cetăţile cu cîntecele tale neprihănite,
doamne cum ai uitat în mine o, dacă undele lethei logodnă ţi-ar purta şi
ca o ramură de măslin dacă apa pe care o cauţi ar avea cu adevărat malurile
atîta tăcere? spre care întinzi mîna, o, dacă leagănul în care
se leagănă pămîntul şi nu ştiu dacă tînăr sînt ai înnoptat ar fi mai mult decît o aripă însîngerată,
sau bătrîn întrebîndu-mă pentru ce m-am oprit abia aş îndrăzni să-ţi spun: sub fruntea ta de va lăcrima
dacă ţărmuri plăpînde atins-am vreodată patria, întoarce-te, trufaşule, încearcă să te
ori dacă norocosul meu cîntec s-a destrămat apropii din
descoperind cel de-al doilea trup al apei nou,
o, dacă toate acestea, şi mai ales pleoapa
akheronului,
n-ar fi atît de desăvîrşite, o! trestiile! trestiile!...”

UNDE SE MAI POATE CĂLĂTORI
unde se mai poate călători ochii mei de porţelan nu-ţi pot

spune
decît: „rămîi! rămîi! rămîi! akheronul e mereu lîngă noi,
auzi luntrile cum se întorc grele de nopţile în care au asfinţit
sufletele cavalerilor fără de frică şi fără prihană mîngîind pămîntul”
unde se mai poate călători cînd sîngele-ţi urlă
de ecoul atîtor insule fabuloase şi-ţi înfloreşte braţul
cerşind către eleussis iar copilul tău are gura plină cu fluturi
armura rănită de graiuri necunoscute şi chipul lui
fără de margini înnoptează împovărat şi cuviincios
unde se mai poate călători cînd blîndul mînuitor al armelor
mă aşteaptă în larg şi vulturul cu aripi de borangic
doarme acoperit de iedera nopţii cînd velinul trup al apei
luminează ţărmul subţiat de aşteptare şi unde se mai poate călători
cînd iarba îmi otrăveşte orbitele
pustiite de calde şi voluptoase fărădelegi
şi akheronul s-a împotmolit în trupul meu iar voi
de partea cealaltă aşteptaţi să se nască pămîntul

AŞTEPTARE
aştept la malul apei urmărind-o cu ochi de pămînt mîhnit

vînătoarea mi-a îndulcit pielea mi-a otrăvit fruntea
sîngele meu e pregătit pentru spălarea armelor duşmane
dar cine dintre voi cine-mi va cumpăra o rană?
aştept la malul apei să fiu aruncat din trup
dar urmele tale nu vor să se şteargă de pe mine
m-ai lăsat îngenuncheat într-o poiană bolnavă
dar cine va veni să-mi cumpere o rană frumos mirositoare?
aştept ocrotit de nunta ierbii aştept
pieptul îmi sfîrîie de-atîta lumină
şi mirosul armurii topite bate ca un crivăţ subţiindu-mă
aştept vino să-mi speli ochiul de pămînt neprihănit
aştept piciorul de prunc să-mi arate cărarea
aştept piciorul tău marie să-mi lumineze locul
aştept pierderea aripilor şi mărturia lacrimii negre
aştept războiul dintre inimă şi sînge aştept
parcă se-aude cineva cu palmele înflorite de rana ce mi-o aduce

ÎNCĂ O DATĂ VREMEA PLECĂRII
dar văd că a sosit încă o dată vremea plecării

şi eu nesocotind faptele zac de boala poeţilor melancolici
deasupră-mi luna încăierare de aur luminează locul
în care aştept să mă lepăd de tainele sufletului
murmurînd noaptea se limpezeşte purtată pe braţe de copil
foşnesc spovedaniile cuvintelor hăituite şi cîntăreţii
dorm tăgăduiţi de tălpile marilor eroi metalici
aud apa şi plînsul ideilor golite de suflet
nu mai e nimeni să vadă dansul copacilor înroşiţi
de voluptoasele fărădelegi ale pădurii primordiale
şi drum nu înseamnă decît ceea ce moare sub tălpile
mele de gheaţă şi întoarcere nu afli decît lunecînd
spre malurile akheronului despre care nu ai aflat încă nimic
se apropie anotimpul absolut se arată caii cei zvelţi
cu chip de fecioară şi apa se înroşeşte de naşterea lor
iar orizontul coboară cu încă o lume: „akheronule, akheronule,
se aud malurile tale de mercur îngînînd trupul pierdutului fluviu,
sufletul meu vine spre tine alunecînd pe săbii fără sfîrşit”

ABIA MURMURATA ZĂPADĂ
gloria şi orgoliul nopţilor mele zăbrelite cu trestii

akheronule tu nu vrei să-mi tai încă preatimpuria cale
din cînd în cînd vocea ta mă împresoară ca pe un vînat:
„rămîi! rămîi! rămîi! akheronul e mereu lîngă tine,
întîmpinarea florilor de gheaţă trebuie s-o faci fără durere,
chiar dacă sîngele nu va mai avea putere să-ţi înmiresmeze
trupul, chiar dacă fratele te va vinde ca pe un inel,
chiar dacă iubita nu va înceta să te urască pentru rănile tale
frumos mirositoare iar pasărea lyră te va prăda
de toate cîntecele neprihănite cu care-ai amăgit cetăţile!”
gloria şi orgoliul nopţilor mele zăbrelite cu trestii
copacii hohotind în juru-mi cu fructe purpurii şi pîntecul
care m-a născut umplîndu-se cu abia murmurata zăpadă
în vreme ce glasul tău mă ajunge din urmă:
„încotro te îndrepţi împovărat
de-atîta trup peste care mîinile oamenilor n-au zăbovit vreodată?
încotro, cînd pieptul tău nu a cunoscut
sărutul cucutei iar fiul tău mai poartă încă în sînge
amintirea pămîntului din pămîntul mîhnitului său tată?
întoarce-te, cîtă vreme cel de-al doilea trup al apei nu l-ai zărit,
iar corzile lyrei îţi mai pot răni degetele pînă la cîntec”

ELEGIE DE PARCĂ NIMENI
marie vara ce-a trecut dac-aş şti unde mă aflu v-aş spune: „prieteni, cred
m-a tot rănit m-a tot vîndut că a venit iarna şi mi-e dor de voi; locul în care am poposit
şi toamna toamna care trece nu e decît un ciob de porţelan peste care burţile lupilor
spre akheron mă va petrece alunecă
nu ştiu pămîntul de sub pleoape putrede”
cît m-o aşterne de aproape dac-aş şti unde vă aflaţi v-aş spune: „prieteni, mai
nici steaua-njunghiată-n prund port încă iarbă de-acasă în cornul meu de vînătoare şi
de m-o răni tot mai rotund ea îmi şopteşte că sînteţi iarăşi îndrăgostiţi, că lucrurile
el ochiul alb de var pătrunde voastre scumpe umblă desculţe prin cameră, imitîndu-vă”
sub iarba împletită-n funde dac-aş şti cît drum am umblat v-aş spune: „prieteni,
m-acoperă pe piept o apă aici luna se clatină ca un far năpădit de viori; cîteodată,
sub ea aud cum steaua crapă calul meu se ruşinează de-atîta zăpadă şi-adoarme
marie lanţul de pămînt plîngînd
a înflorit pe fruntea-mi toată iar pîntecul său tresare ca un imperiu de fluturi dureroşi”
şi trupul jefuit în şoaptă dac-aş şti încotro mă îndrept v-aş spune: „prieteni,
se tot răreşte dus de vînt uneori vînez animale prietenoase pentru a-mi ţine de urît;
n-aveţi de ce vă teme, Steaua Singurătăţii e atît de curată,
de parcă nimeni n-a mai privit-o pînă acum, de parcă
nimeni”
dac-aş şti că la întoarcere voi fi acelaşi v-aş spune: „prieteni,
mai treceţi, din cînd în cînd, prin grădina mea de
trandafiri,
plimbaţi-vă seara, nestînjeniţi de veşmintele voastre
temătoare;
plecînd, acoperiţi-mi casa cu pietre şi solzi de pămînt;
dac-aş şti unde mă aflu, v-aş spune, prieteni, cred că a venit iarna”

N-AVEM ATÎTA ZĂPADĂ PE FRUNTE
departe şi pereţii de aer ce ne despart se înroşesc departe şi nu-i nici un păcat de care să mă bucur
n-avem atîta zăpadă pe frunte pentru a scăpa teferi nici frunză după care să înţeleg cît mai e pînă la poarta
urmele apei nu se mai văd şi calul îmi spune: cetăţii
„stăpîn de mi-ai fost vreodată, iartă-mă că te-am slujit cu credinţă; nedespărţit sînt de această vîrstă şi tocmai acum
silă de-ai simţit pentru mine, trupul tău uşor mi s-a părut; se-aude din nou glasul atît de curat care-mi sfîrtecă
dragostea de ţi-ai îndreptat-o spre mine vreodată, tu eşti trupul:
cel care „stăpîn de mi-ai fost, află că nu e mai mare cinste
mi-ai dat picior de nisip şi grumaz de miere înşelătoare, pentru un piept de bărbat, decît aceea de-a duce într-însul
dar nu te teme, nimic nu-nţelegi din toate acestea care un adevăr, care să nu-l lase iubit de altă vîrstă;
poate nici silă de-ai simţit pentru mine, află că sila-i o floare
nu-s; mirosind frumos, precum rănile de care eşti atît de mîndru;
drumul tău nu se va schimba niciodată, chiar dacă dragoste de-ai avut pentru mine, tu eşti cel care nu va şti niciodată
ţi se pare că eu ţi-am vorbit, iar cîndva îţi voi spune-o că departe de noi este sfîrşitul – patria noastră natală,
poveste căci, adu-ţi aminte, stăpîne: «rămîi! rămîi! rămîi!
cu apă, cu pămînt, cu sabie şi toate cele ce nu le-ai aflat” akheronul e mereu lîngă tine» şi încă povestea cu apa,
pămîntul, sabia şi toate cele pe care nu le-ai aflat, nu ţi-o pot
spune”

CE AŞTEPTAŢI DE LA CÎNTECUL MEU?
„ce aşteptaţi de la cîntecul meu, acum cînd nu mai mă tem, „ce aşteptaţi de la rănile mele frumos mirositoare?
iar glasul cetăţii îmi pare guler de marmoră limpezindu-mi trupul?” nu mă cercetaţi; despre tandreţea morţii nu vă pot spune
„de unde mă întorc, auzindu-vă cum plîngeţi cu nimic,
lacrimi decît că am văzut doi ochi de gheaţă întîlnindu-se-ntr-un
de pămînt, pustiu,
îmblînzind animalele acestea de apă şi de ce-mi par ochii pe unde trecuse, ori trebuia să treacă el, akheronul, trup de vietate
voştri prefăcută”
înzăpezite vizuini de fiare eu nu ştiu şi mă întorc fără de „şi noi ce împlinim? îmi daţi mîinile voastre în grijă,
drum, iar eu, căzînd, trebuie să deosebesc copilul de dumnezeire,
eu nu ştiu, iar voi îmi sărutaţi pumnii cu nerăbdătoare rana de soare, trupul de suflet, pămîntul de pămînt;
săbii, o, şi voi ce faceţi? cum veţi însufleţi locul acesta fără de
dacă i-aş desface, un adevăr negru v-ar fulgera, margini
amintindu-vă dintre caii pe care i-aţi lăsat să înnebunească pînă s-au
noaptea cînd m-aţi petrecut cu braţe foşnitoare la poarta născut?
cetăţii” cine-i va îmbătrîni? cine vă va fi prinţ şi cine giulgiu?”

UNEORI, PLUTIREA
(1977)

CHESTIONAR
Mai sparge părul tău geamurile nopţii?

Mai urcă el în vară armatele de tei?
Mai lunecă spre seară şi în dreptul porţii
Mai murmură mesaje, tulburi, ca-n „Maitreyi”?
Mai devastează păru-ţi ordinea-n amiezi?

Mai lustruieşti cu el argintării?
Mai crezi? Mai te-ndoieşti? Mai vii?
Mai te-nfăşori în el, cînd te îndepărtezi?
Mai bate părul tău în visteria lunii?

Mai tîlhăreşte mirezmele de prin grădini?
Mai se roteşte secerînd păunii?
Mai taie vîrful pădurilor de pini?
Mai strică păru-ţi legile plutirii?

Mai dovedeşti cu el că ai dreptate?
Mai vezi cuţitul ce mă sprijină în spate?
Mai vrem să fim de-a pururi mirii?
Mai sună părul tău ca un choral?

Mai biciuieşti cu el popoarele de cai?
Mai vezi împrejuru-ţi vreo luntre, vreun mal?
Mai sîntem noi viaţă? Mai sîntem? Mai?

TÎNĂRUL ULISE UNEORI, PLUTIREA
Cînd vei putea să ţii, fără durere, Nu ştiu încă nimic despre aburul
cumpăna nopţii pe fruntea-ţi întristată, ce uneori îţi ţine locul
o pasăre va arunca spre cer precum cenuşa aşezîndu-se, incertă,
inima-i subţire ca pe o săgeată. pe ochiul ce caută focul.
Să nu te clatini, trupul tău să fie Urmele tale mă trimit, uneori,

trestie de sticlă adăpostind lumină, spre pustiuri de sare,
tîrziu, să dai un semn – ca o speranţă, de parcă sufletul tău alunecă
celui uitat şi el are să vină. pe un timpan sărat, de mare.
Şi va sosi pe mare – tînărul Ulise, Şi noaptea văd ridicîndu-se

cu pieptul devorat de alge, spre ceruri oglinzi de alcool,
pe ţărm, el va aprinde foc dar mîna-mi de cată spre ochi
din credincioasele-i catarge. găseşte găvanul umed şi gol.
Tu vei zări cum fumul se ridică Oricum s-ar roti rana soarelui
spre cer ca un copac de sare, deasupra frunţii mele fierbinţi,
ai să te-apropii şi-o să vezi bărbatul eu n-am să pot uita niciodată, iubito,
spălîndu-şi inima în mare. curentul electric ce îţi trecea prin dinţi.
Atît de puţin mi-a rămas,

după ce ţi-am spus cît de mult te-am iubit,
încît, uneori, plutirea îmi pare
decapitarea unui zeu obosit.

PASĂREA EMANUELLE
În fiecare din nopţile solstiţiului de iarnă, /* alunecă peste mine cîntecul Păsării Emanuelle. / Şi, dimineaţa, braţele mele
albe strălucesc orbitor, ca două pîrtii de schi. Dar niciodată n-am putut afla, după dantela / urmelor, direcţia spre care se
îndreaptă, de fiecare dată, / invizibila Pasăre Emanuelle.
Şi în fiecare din nopţile solstiţiului de vară, / peste mine urcă ţipetele Păsării Emanuelle; dimineaţa, / pielea braţelor
mele e sfîşiată ca de subţiri pluguri / de cristal. Dar niciodată n-am putut afla din ce parte / anume s-a întors Pasărea
Emanuelle, al cărei zbor nu / poate fi nici auzit, nici văzut.
Numai primăvara, în nopţile echinoxului – cînd orele / nopţii atîrnă la fel cît cele ale zilei – braţele mele / se ridică,
simetric, într-o stranie levitaţie, şi deasupra / lor, aerul devine, pentru o clipă, cumplit de rece, de parcă / peste
cumpăna mîinilor mele se rostogolesc ouăle de gheaţă / ale Păsării Emanuelle, despre ai cărei pui, nimeni n-a fost /
auzit, niciodată, spunînd vreun cuvînt.

PROTEZE LEBĂDĂ ŞI CRIN
Ce-a fost iubire, împrejurul nostru, Nu sînt acesta eu, te-ndepărtează deci,
a ridicat perdele lungi de gheaţă cuvintele-mi par fluturi, căci vor să te-amăgească
şi sufletele ni se-aud scăzînd şi-aceste flăcări, Doamnă, au pîntecele reci;
în cea mai rece fortăreaţă. te du fără de grijă, sînt doar un ochi de iască.
Pe crusta noastră, semănînd a piele, Nici tu nu eşti aceea pe care o implor

zăpada se aşează ca o vamă să plece neatinsă de-otrava uscăciunii,
iar ochii ni se-aud lovindu-se de frunte căci m-ai rănit în somn, ca pe un zeu-fecior,
ca de o neînduplecată ramă. şi-n rana mea asculţi cum sfîrîie păunii.
Şi dacă tu mă cauţi, nu te-aud, Nu sînt acesta eu, cum aş putea să fiu,

timpanul meu e un oblon cernit, cînd dragostea îmi bate cu alte legi în geam,
chiar dacă strigi, chiar dacă te apropii – nu le-nţeleg şi trupul de-abia de mi-l mai ştiu
aerul dintre noi de mult a putrezit. şi-ncep să uit, o, Doamnă, de sînt al vreunui neam.
Şi dacă ţi se pare că te caut Nici tu nu eşti, sau eşti, ori ai putea să fii
ori vezi lumina că se-apleacă, steaua căzută-n recea trecătoare,
nu-s paşii mei – poate sînt cerbii în care se mai văd doar oase de copii
urcînd către un ochi de apă. visîndu-se aripe şi încercînd să zboare.
Şi dacă ţi se pare că te strig Nu sînt acesta eu, cuvintele-mi sînt viermi

şi golul dintre noi că-ncepe să vibreze, din care va-nflori mătasea cea mai pură;
nu-i glasul meu – e plînsul unui cerb nici tu nu eşti aceea, chiar dacă te aşterni
cu frînte coarne şi purtînd proteze. peste verdeaţa lumii; azi, crinul pe lebădă nu jură.

VISATELE EPIFANII
1. Arată-te:
fiară cu ochii de sare –
Arată-te: marea urcă flămîndă.
o pendulă de aur bate Alte amănunte nu se pot distinge.
în pieptul meu
ca o potcoavă plutitoare. Arată-te:
Mai mult nu-ţi pot spune – iubito, miracolul singurătăţii
nici n-ar fi adevărat. mă apasă peste piept
cu labe de cristal.
Arată-te:
pe oglindă se scurge 2.
– înspumată şi uşoară –
măduva unui fruct. Iată:
Mai mult nu se vede – ce se mai vede
e o dimineaţă orbitoare. nu sînt decît
nişte urme de neînţeles –
Arată-te: parcă un popor de fiare
dinspre pădure vin s-a retras din lume
cîntece subţiri cu labele învelite
ca firul de iarbă. în frunze de măslin.
Mai mult nu ajunge pînă aici,
deşi, de mult, Iată:
geamurile au fost izgonite. ce se mai aude
nu sînt decît
dinţii Păsării Emanuelle
încercînd să taie
gratiile.

Iată: Iată:
pe cer apare din nou sînt încă aici
silueta înotătorului aşteptînd ivirea vulturilor
cu braţe de aer cu aripi de diamant –
încercînd să ajungă la mal. în urma lor, zorii
ca nişte leşuri strălucitoare.

ALB ILUMINARE
Se-aud zăpezi deasupră-ne cîntînd, Cu lucruri vii îmi bate ziua-n geam,
iarba din noi se-apleacă, se închină, e-o dimineaţă strălucind de lacuri,
doar vorbele sînt calde, dar ne vînd, sub pleoape, calul nopţii îl desham
noi sîntem vinovaţi de-o albă vină. şi inima-mi-acopăr cu proaspete postavuri.
De-un soare alb răniţi, noi am sfîrşit în vară, O, tulbure mi-e carnea şi ascultă
cu trupuri înflorite, ademeniţi de-o mare cum blîndul os adoarme iluminînd
pe care pescăruşii ori herghelii de sare trecuta noapte, viaţa mea ocultă,
spre ţărmuri fără iarnă de-o veşnicie-o cară. din care ies acuma tremurînd.
O sabie de os ne-a despărţit de lume,

cămăşi de borangic ne-au îndulcit plutirea;
te strig cu-o voce sfîntă, deşi tu nu ai nume,
pierzînd sîntem alături, căzînd întrecem Firea.
Sub noi se-nalţă pluta pe care-om poposi,

e împletită trainic, din trunchiuri tari, de gheaţă;
loviţi am fost de-un soare pe care-l vom privi
cu ochi albiţi de viaţa ce ne mai stă pe faţă.

CĂLĂTORIND ŞI TU, CU O RAZĂ SUBŢIRE
Te clatini de parcă duci Iubito, adu-ţi aminte

pe braţe nu o blană de vulpe, tîmplele de sare ale mării
ci sîngele meu obosit zvîcnind ca nişte stînci fulgerate
şi picurîndu-ţi pe pulpe. şi strigătele pescarilor
trăgînd de năvodul
Te clatini de parcă ai fi ce intra din ce în ce mai adînc
călătorind de o mie de veacuri în pîntecul apei însîngerate.
şi-n locul tălpilor roase, iubito,
aluneci pe două tinere lacuri. Cineva strigase: „Monstrul!”
în vreme ce nisipul
Părul tău e o potecă triumfală devenea cleios şi foarte cald.
peste pămîntul ce rămîne în urmă,
pe ea se aud năvălind „Monstrul!” şi pasta
animale divine – fragedă turmă. roşie şi din ce în ce mai fierbinte
se ridica pe picioarele noastre
Din plămîni arunci aerul înroşit
precum sufletul unui diamant, şi mirosul acela sărat
el trece peste lume şuierînd făcînd să ne sîngere nările
ca moartea ultimului hierofant. şi gustul acela sărat
năvălindu-ne în gît
Te clatini şi umbra ta ca o ploaie venită din salinele cerului;
pare o încăierare de semne;
să nu întorci capul, iubito, dimineaţa împresurîndu-ne
căci peste lume gheaţă ai aşterne. ca un cor al Danaidelor:
„Numai voi aţi scăpat, pentru a povesti; grăbiţi-vă!”
şi tu, cu o rază subţire
căutîndu-mi gîtul.
Aminteşte-ţi!

MÎNUŞILE DE STICLĂ
Pune-ţi, iubito, mînuşile de sticlă, Ţi-ai pus, iubito, mînuşile de sticlă,

razele lunii se vor lovi de ele; mîinile tale-n ele-au adormit;
aud cum mîna ta ridică din tîmpla mea, ca printr-o sită
spre tîmpla mea cinci lacome andrele. oarbă, curge un sînge prihănit.
Ţi-ai pus, iubito, mînuşile de sticlă, Pune-ţi, iubito, mînuşile de sticlă

razele lunii în ele să lovească; pe mîinile rămase fără piele,
aud cum mîna ta, de-acum, ridică, ascultă-ţi sîngele: abdică;
spre tîmpla mea săgeţi de iască. pe degete ţi-au putrezit inele.
Pune-ţi, iubito, mînuşile de sticlă, Ţi-ai pus, iubito, mînuşile de sticlă

mîinile să îţi adoarmă-n ele, şi-n braţe trupul meu îl cari –
cum faraonii se-ascundeau, de frică, însîngerată stalactită –
în pielea primei santinele. mirele tău ucis, în erii terţiari.

DINŢII DE CRISTAL AI NOPŢII
Aud cum bate sîngele tău Aud părul tău lustruind

asemeni inimii de aer dinţii de cristal ai nopţii
a unui poem ce aşteaptă şi pînă la tine se-ntinde
să fie scris. un sunet neted
ca o apă neîncepută.
Chiar dacă pînă la tine
ar fi numai noapte şi Voi aluneca spre palatul tău
drumul presărat patinînd pe doi şerpi
cu aurite capcane, tineri şi transparenţi
nimic nu mă poate împiedica iar tu, privindu-mă,
să te aflu – vei spune:
întristare cu trup de fecioară. „Într-adevăr, iată o frumoasă privelişte hibernală”.

ŞI IATĂ-MĂ, DIMINEAŢA
Numele tău ajunge la mine

ca o piatră zvîrlită
din paragina Paradisului.
Degeaba mă aplec:
piatra nu poate fi ridicată,
decît cu mîna învelită perfect
într-o scumpă şi transparentă
mînuşă de sticlă
dar pentru asta eu nu pot striga:

„Iubito, tu nu exişti!
Tot ceea ce s-a povestit despre tine
este incoerent; n-avea cum să se întîmple”,
căci, iată: tu aştepţi acea putere
care să mă facă înţelept şi cutezător.
Mă aplec, mîna-mi tremură,

pămîntul îmi pare
din ce în ce mai departe,
de parcă mîna mea coboară
într-o mare fără de fund
şi, iată-mă, dimineaţa:
cineva mă găseşte
aplecat deasupra unei imense prăpăstii
şi mîna mea se roteşte deasupra abisului
ca o enormă aripă de sticlă.

PÎNDĂ II
Melancolia flutura pe umerii tăi şi dacă tu eşti, cu adevărat,

ca o blană de fiară necunoscută, fiara cu oase de ceară?
în urmă-ţi rămîneau, strălucind,
urme de şoim, miros de ciută. Apa nu se aşează în urmele
lăsate de piciorul tău, niciodată,
Doar o regină a ierbii şi a văzduhului şi nimeni nu poate afla forma
ar fi putut lăsa astfel de semne, trupului plutitor ce te poartă.
pe care vînătorii speriaţi, iată, le-acoperă
cu scuturi şi lemne. Se aprind focurile, se ung săgeţile,
aerul însuşi pare un timpan la pîndă;
Şi cine ar putea ghici, nevăzuto, oare pe unde te vei apropia, şuierătoareo,
cît de subţire este aripa ta, cît de uşoară, miros de fiară flămîndă?

CÎNTEC
Peste coastele mele de aer Şi braţul tău şi-ar pierde

Carnea creşte – animal furios, Foarte mult din putere,
Iubito, pregăteşte-ţi arcul Zalele armurii tale n-ar mai fi
Cel cu săgeţile de os. Decît ferestrele unui fagur de miere.
Să nu ţi se pară cumva Dacă vei fi făptuit, totuşi,

Blînd animalul ce-l vei întîlni; Această imensă greşeală,
Vînează-l, iubito, Îngenunchează lîngă vînatul
Ucide-l, dar nu-l jupui. Din care se va ridica, precum o boală,
Căci, s-ar putea, s-ar putea Un abur şuierător şi sărat

Pielea odată desprinsă, Ca sufletul iernii primordiale;
Plămînii lui să se arate Peste chipul tău adormit
Ca o poiană proaspăt ninsă. Pedeapsa se va aşterne moale.

ORI NUMAI VISE
Dac-am vorbi acum despre noi cît de uşor ţi-este sîngele;

pielea ne-ar deveni atît de subţire, celelalte cîntare înşeală.
încît s-ar vedea prin ea, limpede,
nemuritoarea noastră alcătuire. Eu par doar un prinţ de fum
călătorind sub treimea nopţii,
Căci tu, iubito, eşti cu adevărat dar calul meu cucereşte drumul
plăsmuirea foarte ciudată, pe care nu-l aflară morţii.
pe care nimeni n-a putut s-o viseze
vreodată. Dar numai tu poţi să-mi spui
dacă toate acestea sînt adevărate,
Ci numai cumpăna nopţii ori numai vise care umblă
poate cîntări fără greşeală, prin sufletele noastre destrămate.

DIN IARBĂ, ATUNCI ATÎTA LINIŞTE
Eu cred fără încetare În valuri, trupul meu se izbăveşte

că umbra ta trebuie să se arate de gustul tău neiertător – ţărînă;
chiar dacă nu va fi deloc şi parcă totul, totul se amînă
întocmai descrierilor cînd apa iertător m-adăposteşte.
ce mi-au făcut-o atît de dragă
şi chiar de nu va fi atît de uşoară Podoabele mi se topesc la gît,
precum m-am obişnuit s-o aştept la mîini şi trupul mi se pare
vîrfurile brazilor nu o vor destrăma nu sfîşiat, ci mîngîiat de gheare
ca nişte săgeţi de sticlă, pe care-n el tu mi le-ai zăvorît.
ci se vor arcui sub ea
asemenea coastelor invizibile ale fluturilor Pe trupul meu parcă se urcă miere
peste care apasă lumina ultimei dimineţi. spre buzele crăpate şi amare
şi-acest neobosit cearşaf de sare
Eu cred – în linişte şi statornicie – pe ochii mei aşterne virgine emisfere.
că umbra ta n-o să apară
purtînd o formă înşelătoare, Atît de sfînt mi se arată totul,
că nu va fi întunecată atîta linişte mi se aşează-n sînge,
aşa cum mi se şopteşte de la o vreme încît îmi pari o fiară care plînge
şi chiar de nu va fi perfect transparentă şi tandru căutîndu-mă cu botul.
asemeni cupolei de apă
sub care se-ntinde paragina Paradisului,
ea va lăsa
neatinse şi la fel de fierbinţi
cuvintele mele de dragoste
ce se vor ridica din iarbă, atunci,
ca un stol de săgeţi, întîmpinîndu-te.

DIDACTICA AMORIS
Sînt întîmplări pe care E-un singur ochi acela

n-ai dreptul să le-ngîni care le mai pătrunde –
cu vechi cuvinte jupuite el arde într-o frunte
ori înţelepte, cu miezul de zăpadă;
e ca şi cum ţi-ai arunca noi nu mai avem dreptul
tot sufletul la cîini să ştim
şi trupul ţi s-ar destrăma „De ce?”
pe trepte. „De unde?”
acele întîmplări
Sînt lucruri despre care nu vor să ne mai vadă.
nici nu mai poţi şopti,
atît de-ndepărtate Sînt răni pe care trupul
sînt ele-acum de tine, dacă şi le-aminteşte
precum ţi-au fost de-aproape ori sufletul le crede
(şi nu le poţi plăti); c-au fost cu-adevărat,
minţim cu vorbe albe, e ca şi cum, murdari,
cu pîlcuri de hermine. murim, strînşi de un cleşte,
în care timpul
ne va fi uitat.

ÎNCHIPUIRI VAR
Înroşindu-se, zăpada mi se lipeşte Adevăratele cuvinte nu le ştiu,

direct pe coaste. – O, neaşteptat anotimp, acestea sînt doar coji: dulci şi amare;
semnele tale mă împresoară cu ele se încheagă numai propoziţii,
ca o haită de animale flămînde, adevăratele cuvinte dorm în mare.
cu blănuri transparente – şuierătoare, însă.
Adevăratele-amintiri nici nu le ştim,
Două sfere de metal necunoscut: acestea sînt doar propoziţii calme,
umerii mei! În oglinda lor tînără, cu ele semănăm – din cînd în cînd –
stelele par urme de gloanţe cînd viaţa ni s-a scurs din palme.
într-un parbriz; nu mai putem continua –
de aici începe o mare incertitudine. Adevărate cîntece nu ştiu cînta,
acestea sînt ecouri captate cu oglinzi,
(Poate fi o simplă noapte de iarnă, precum bureţii sug din arborii bolnavi
cu lumină înşelătoare şi sunete stranii – numai cocleala rece de veşnic suferinzi.
un fel de fîşîit, ca şi cum, de-a lungul
sîrmelor de telegraf, păsările ar aluneca Adevărate cîntece nu ştii s-asculţi,
împinse de vînt. acestea ţi-au părut cîndva adevărate;
azi, ele se preling pe buzele-ţi albite
Poate fi un banal sfîrşit de iarnă, de varul îndoielii şi de singurătate.
cu gheaţa crăpînd pe patinoare sărăcăcioase;
dar nici asta nu e o soluţie – cine ştie,
poate dimineaţa vom afla cît de mult
am exagerat gîndindu-ne la toate acestea.)

STEAUA SINGURĂTĂŢII CÎNTEC
De-ai mai putea veni, ca altădată, Tu porţi pe umăr, iubito,

cu trupul tău incendiindu-mi trupul, Sticloasă puşcă de gheaţă,
s-ar înroşi pădurea sub zboru-ţi fără pată, Pe-o ţeavă – glonţul de moarte,
Steaua Singurătăţii ne-ar asculta sărutul. Pe alta – glonţul de viaţă.
De-ai mai putea veni, precum veneai, Tu porţi pe umăr, iubito,

lumină vinovată, sfîntă fărădelege, Tunel ce creşte spre cer,
ar învia în mine popoarele de cai Prin el orbecăie astăzi
pe care nimeni, astăzi, n-ar mai putea să-i lege. Păsări cu sînge de fier.
De-ai mai putea veni, de-ai mai putea, Tu porţi pe umăr, iubito,
pămînt înnebunit de-o nebunie bună, O rază ce-a îngheţat –
m-aş înălţa din apă, din apa-aceasta grea Pe ea alunecă-n lume
ce îmi bălteşte-n umeri şi fruntea mi-o dărîmă. Un trup de zeu decapitat.
De-ai mai putea veni, de s-ar preface Tu porţi pe umăr, iubito,

mîhnitul meu pămînt în două mii de flori, Un os de înger, transparent –
tu m-ai culege, sfînto, albită te-ai întoarce Sîngele meu pe el apasă
cu mine-ntr-un ştergar şi-ai aştepta să mori. Frenetic, roşu continent.
De-ai mai putea veni, ca altădată, Tu porţi pe umăr, tu porţi

cu trupul tău incendiindu-mi trupul, Sticloasă puşcă de gheaţă,
ne-am lumina păcatul c-un sînge de zăpadă Prin ea se-aude, iubito,
şi ne-ar păstra ecoul: „Trupul prin care trupul...”. Lovindu-se moartea de viaţă.

PRIVEŞTE-MĂ, DE POŢI
Cînd frunze cad şi cînd plutirea pare

decapitarea unui zeu obosit,
tu-mi spui că s-a lăsat pe lume toamna –
dar ochiul meu de mult e ruginit.
Chiar dacă faţa mi-o întorci, iubito,

spre focurile hohotind în vie
şi mi se rumenesc obrajii ca-nainte,
tot ce-aştepţi tu, de-acum, n-o să mai fie.
Tăcerea mea nu e un semn lumesc,

tu crede-mă şi nu-mi desface dinţii
cu-acel cuţit de os însîngerat –
priveşte-mă, de poţi, cu ochii minţii.

O ZI ÎN NATURĂ
(1977)

SCRISOARE TÎMPLA
Sfidează-mă! – apoi vom vedea cine eşti. Ca şi cum tîmpla ţi-ar fi timpan
Sfidează-mă! – apoi ne vom îngriji de celelalte. pe ea tot ce cade sună,
Sfidează-mă! – lasă blîndeţea deoparte. Nici un temut chiar ochiul acesta de pasăre
cavaler nu şi-a pierdut vremea gîndindu-se la pintenii săi ceva pare să spună.
de argint ciuruind burta calului. Aleargă, dragule!
Sfidează-mă! – mai apoi toate cele. Priveşte-te: oglinda Ca şi cum tîmpla ţi-ar fi
cerului de-abia te mai poate cuprinde! ca meningele unui înger, subţire,
Sfidează-mă! de cîte ori o sărut
sîngele sare din ea în neştire.
Ca şi cum tîmpla ce ţi s-a dat

nu e decît o perdea de apă,
de cîte ori m-apropii
ea bate ca o pleoapă.
De parcă tîmpla ta ar fi
o aripă de privighetoare,
de cîte ori îţi cînt,
tîmpla te doare.

SEMNE
Deasupra – cetină verde,

În dreapta – ochiul de rouă,
La stînga – umbra în două
Tăiată – parcă te-aş pierde.
Deasupra – pasăre albă,

În faţă – roşu nisip,
În urmă – tainică salbă;
Port lacrimi de gheaţă pe chip.

BANCHETUL LEPROŞILOR
Lui Eugen Jebeleanu
Beau: Muzicanţii înţeleg

şi cîntă aceeaşi melodie
Acelaşi pahar, la care se gîndeau toţi.
subţiat ca o amforă
de aceleaşi valuri Dansează:
ale aceleiaşi mări;
aceleaşi buze – Nu se mai ridică,
aceleaşi sorbituri. se prind doar de aceeaşi mînă;
doar trunchiurile desenează,
Mănîncă: în acelaşi ritm,
aceeaşi mişcare –
Aceeaşi bucată un mereu acelaşi balans.
de carne însîngerată;
acelaşi sînge Zorile:
mînjindu-le bărbile.
Aceeaşi rază a dimineţii
Muzica: îi găseşte în extaz –
pe degetele lor încleştate
Aceeaşi privire, alunecă acelaşi inel
din aceiaşi ochi. de venin.

SĂ NE ÎNCHIPUIM
Totul vorbeşte despre o vînătoare

întreruptă pe neaşteptate,
de parcă o mînă nevăzută
ne-ar fi legat mîinile la spate.
Şi totuşi, carnea noastră nu şuieră

sub trecerea ghearei de lumină,
de parcă aşteptam această zăpadă flămîndă,
de parcă a venit ce trebuia să vină.
Acum săgeţile noastre sînt

domestici şerpi de mătasă,
fiarele ne-ating cu boturi calde şi umede
ca nişte animale de casă.
Sînt cel mai tînăr dintre voi,

dar ascultaţi-mă, iubiţii mei fraţi,
drumul întoarcerii nu mai există –
pe-o sîrmă stăm, neştiuţi acrobaţi.
Să părem liniştiţi, chiar să fim,

de parcă sub noi nu s-ar afla
hăul ce ne-aşteaptă de mult –
genunea pe care n-o putem înota.
Şi să ne prefacem că nici nu ne pasă,

că totul e un joc de noi inventat,
să ne-nchipuim, acrobaţilor, că-l jucăm,
cu casa închisă, pînă-n ultimul leat.
O ZI ÎN NATURĂ
Lui Gellu Naum
Printre ramuri, se-aud strecurîndu-se degetele de sticlă ale dimineţii. Alunecînd pe xilofoanele frunzelor, duhurile
pămîntului se retrag, în linişte, spre bunkerele ierbii. Aerul începe să aprindă rugurile de pluş ale macilor. Transparentă, apa
trădează ceremonialul peştilor.
Deasupra pădurii – solzul de foc al soarelui. Vibrează, destrămînd pereţii de umbră. Arcuri prelungi de răcoare îşi
lansează săgeţile, asemeni fiarelor trimiţîndu-şi puii să deprindă mersul, vînatul şi dragostea.
Încă un pătrar şi lumina striveşte vîrfurile copacilor. Păsările se trag spre apă; scormonesc printre pietrele
rîului, ca după comori îngropate acolo de cu noapte. Anunţînd domnia deplină a zilei – o pulbere în extaz.
Încă un cerc de foc şi, ca o blană de vulpe, umbra muntelui coboară pe mal, înroşindu-l. Şi tot acest foc domol pare că
pluteşte deasupra apei, ca o lege de care nimeni nu poate scăpa.
Precum ghearele unei feline obosite de pîndă, pumnalele de cristal ale luminii se aud furişîndu-se-n teci. Rănile rămase
în urmă se întunecă, asemeni gurilor de fîntîni.
Dintr-odată, amurgul – însîngerat, ca un creier de poet.

O ZĂPADĂ CA TOATE CELELALTE NUD

(studiu)
Acoperiş mişcător – zăpada
nu ne lasă, iubito, să vedem Fiecare picătură de ploaie sună ca un pas.
cerul rănit de focuri. Dar, Alergi şi închizi ferestrele înalte; deşi e noapte,
din cînd în cînd, o săgeată aprinsă vrei să fii sigură de linişte
trece prin acest blindaj de hermine. cînd pleoapele oglinzii le vei ridica
trăgînd de frumos împletitele funii de mătase.
Degeaba îmi spui: „Nu,
fii liniştit, e doar petala unui Iată-te:
trandafir” – ochiul meu aproape desăvîrşită;
simte dogoarea şi peste pleoape cu pielea netedă, atît de netedă,
zăpada se aşterne – caldă cenuşă. încît
te miri cum de nu alunecă pe suprafaţa oglinzii.
Întind mîinile spre tine
ca pe două schiuri devotate, dar Numai umerii par acoperiţi
tu îmi spui: „Nu, încă nu e timpul. de-o umbră roşiatecă şi
Ţi se pare numai; trecîndu-ţi palmele peste ei
e o zăpadă ca toate celelalte. simţi muşcăturile unor fiare înfometate.
O pot străbate cu pasul – chiar îmi face plăcere”.
Te roteşti, aducîndu-i, pe rînd,
Prin aer mai în faţă,
încep să sfîrîie păsări electrice; şi pielea de pe ei ţi-apare zdrenţuită,
poate că ai dreptate. ca epoleţii unei tunici
în care ţi-ai petrecut
o vîrstă foarte îndepărtată.
Lumina ţi se pare prea puternică;

o stingi; aprinzi lumînările unui sfeşnic.
Tragi halatul pe tine, deschizi înaltele ferestre:
pe oglindă, semne asemeni scrijeliturilor
de pe cojile copacilor. Afară e deja dimineaţă.

CONVERSIUNE OCHIUL
Ca un bici Ce să fi fost acea gură de peşte

umbra de oţel a podului însîngerată şi tremurătoare,
sfîşie apa. în care apa mării se-auzea căzînd
ca o definitivă eroare?
Pe mal – o vegetaţie sleită
se tîrăşte spre apă Şi ochiul animalului rotind
ca o haită mistuită de sete. ultima rază care-l întîlnise
şi aruncînd-o ca pe-un bumerang de aur
Atingînd apa, ce revenea, tîrziu, din vise?
limba fiarelor sfîrîie.
Atingînd apa,
gloanţele noastre
se prefac în păstrăvi.
Pe maluri –
urme de fiare
necunoscute.
Oglinda se abureşte;
ştergînd-o, vezi pîlpîind
umbra podului.

CÎNTEC LA SFÎRŞITUL RĂZBOIULUI
Înapoi – prelunga noapte a sufletului meu adolescent Adevăratul soare nu lăsase vreo urmă de aur
jefuit între două şiruri de munţi torenţiali venise dimineaţa îndepărtării cînd eu cotrobăiam într-un
şi strigătul tău: „Hai să alergăm după porci!”. cal
iar tu plîngeai: „Hai, iubitule, hai să alergăm după porci!”.
Înainte – pierderea mea de lumină albindu-mi ochiul
păsări alungate din munţi deschizîndu-mi fruntea: Învăţasem piatra să stea peste mine pămînt mirat
„Hai să alergăm după porci!”. iubeai umbra oaselor mele virgine şi dintr-odată
a venit iarna sau ce-a fost: „Hai, iubitule, hai să alergăm după
Acum – sîngerînd ca o lebădă trăsnită în somn porci!”.
îmi caut steaua albă unde m-ai ascuns cîntîndu-mi:
„Lasă-ţi trecerea şi hai, hai, iubitule, hai să alergăm după Cine-mi cumpără o rană va afla vocea lebedei
porci!”. prezicătoare de pace şi dintele timpului îl va ocoli
cînd iarba tainic va suna: „Hai, iubitule, hai să alergăm după porci!”.
Abia îmi adusesem aminte plîngînd şi făptuind
întîmpinarea florilor de gheaţă şi tu Iartă-mi noaptea pe care o port în piept
mi-ai spart meningele: „Hai să alergăm după porci!”. trupul tău se destramă auzind vocea fiului nostru
te chem: „Iubito, e timpul! Hai să alergăm, hai! Hai să
Trecusem teafăr prin timpanul apelor greu mişcătoare alergăm
atîrnat de gîtul lupilor înfometaţi şi-am căzut auzindu-te: după porci!”.
„Hai, iubitule, hai să alergăm după porci!”.

ÎNCÎT DE DEPARTE AŞ VORBI DESPRE TINE
Atîta zăpadă „De unde vii, că fiecare mişcare a ta

Ne-acoperă frunţile face să ţi se ridice de pe umeri
Încît de departe nori mari de praf, strălucitori?
Părem însuşi muntele.
Pe chip porţi un voal
Atîta răcoare ca o aripă de albatros
Îţi laudă mîna şi numai ochii ţi se aud –
Încît de departe vibrînd ca doi solzi de aur.
Pari însăşi fîntîna.
Şi cu cît te apropii mai mult,
Şi-atîtea vînturi umerii tăi îmi par luminînd
Îmi ard mijlocul ca talgerele unui cîntar pe care apasă
Încît de departe razele luceafărului de dimineaţă.
Par însăşi focul.
Parcă şopteşti ceva, parcă înveţi
Atîta iarbă cuvintele unei limbi de mult dispărute
Ne sparge cuvîntul şi pe lîngă urechile mele
Încît de departe trec păsări de gheaţă.
Părem însuşi cîntul.
O, de-aş putea,
Şi-atîtea lucruri măcar pentru o clipă,
Ne ştiu pe de rost să-ţi văd chipul;
Încît de departe după ce vei fi trecut
Părem c-am fi fost. aş vorbi despre tine, necunoscutule,
ca despre iubitul meu
şi minciuna mea ar fi mai bună
decît adevărul
celor ce m-ar asculta dispreţuindu-mă.”

RUGĂ TÎNGUITOARE, PARCĂ
Mă rog de tine Uneori, mă trezesc noaptea sub arsuri necunoscute

Să nu mă vinzi de parcă peste pieptul meu trec popoare de scarabei
Pe coapte fructe obosiţi
Netede-oglinzi. întorcîndu-se de la marile sanctuare ale Înţelepciunii
şi Iubirii Neprihănite, cu tălpile biciuite pînă la sînge.
Vinde-mă numai
Numai atît „Dar cît de mare poate fi o talpă de scarabeu şi există
Îndepărtează-mă oare aşa ceva?” – te întrebi, crezînd că totul e o minciună
Pînă-ntr-atît. frumos ticluită, pentru că n-aş mai avea ce adevăr
să-ţi spun cu privire la somnul meu atît de agitat.
Mă rog de sete
Să nu mă vinzi Explică-mi atunci, iubito, de ce tocmai în dimineţile
Mă rog de foame care
Să nu mă vinzi. urmează acestui gînd al meu pieptu-mi arată ca un cîmp
proaspăt arat şi de ce din el se ridică un fum sîngeriu
Vinde-mă numai despre care tu spui că nu e nici dulce, nici sărat?
Numai mă vinde
Fără durere Şi de ce, numai şi numai, în acele dimineţi, încercînd
Fără veşminte. să-mi şopteşti numele, buzele tale se umflă monstruos
şi aproape întotdeauna, ceea ce apuci să-mi şopteşti
Mă rog de tine nu sînt decît nişte sunete dintr-o limbă necunoscută,
Dacă mă vinzi tînguitoare,
Nu-mi pune pleoape parcă?
Arginţii-aprinşi.

CONVALESCENŢA IMAGINARULUI ACVARIUL SOMNULUI
Se sting profeţii – zăpezi mistuitoare – Priveşti la geamul ce se subţiază

şi-n urmă-le, semnul singurătăţii creşte; şi devine din ce în ce mai arămiu –
o plasă de păianjen învăluieşte noaptea neaşteptat trofeu în colecţiile toamnei.
şi-i sfarmă coastele cu transparentu-i cleşte.
Vîntul îl mişcă fără-ncetare, uşor,
Privesc pentru a doua oară, iată: ca pe o frunză de-arţar
se sting profeţii – paşii lor, de-acum, şi tot ce se mai poate zări
se-aud ca fîlfîitul unei aripi care arde prin această membrană
şi peste chipul nostru risipeşte scrum. pare a fi
doar sufletul sonor al unui acvariu.
Nu te mira de ce îţi spun, ascultă:
e-un sunet parcă vomitat de-o mare, Nici o formă –
în care prea săratul e acum prea dulce; doar mişcarea imperceptibilă
priveşte: urşi de zahăr se tăvălesc în sare. a unui nor de nisip
plutind sau destrămîndu-se
ca o ploaie de aur îmbătrînit
deasupra scoicilor nemişcate.
Nici o formă,
nici o tiranie a vieţii –
doar contururile călătoare,
abia descifrabile
ale sfincşilor de adînc
împinse de-o lumină foarte subţire,
pîlpîitoare, ca un sunet
prelins dintr-un flaut de porţelan.
Ori numai un exorcism tîrziu,

un preludiu încremenit –
ca o veste sosind dinafara timpului.

ASEDIUL
Lui Mihai Eminescu
La tîmpla poetului, ca la o poartă subţire, dar definitivă, sufletul lucrurilor bate răzbunător. Zi şi noapte, neîntrerupt,
înăuntru şi în afară – aceeaşi înverşunare. Uneori – asediul ia forma unei ploi de mercur. Alteori – pare că însăşi marea se
află strînsă în mănuşa de fier care izbeşte fără odihnă.
Aici, anotimpurile se nasc şi dispar sub aceeaşi lumină. Nimic nu le deosebeşte, iar trecerea lor seamănă cu locul în
care o apă se varsă în alta. Şi, în toată această vreme, fiecare izbitură sună ca o decapitare – asemeni unei magnolii înflorite
în mijlocul iernii.
La tîmpla poetului, aerul se ridică subţire şi foarte rece, ca o lamă de brici. Şi-acolo unde nici o pasăre nu se poate
ridica, navighează, ameninţător, umbrele lucrurilor – flote de-a pururi pierdute în timp.
La tîmpla poetului, legile spaţiului delirează!

ELICE
Era o lumină stranie

de parcă toţi cei care se aflau de faţă
ne doriseră cîndva binele
fără să ştim.
Privirile lor dojenitoare

sfîşiau subţirile noastre armuri de apă
semn că totul
trebuia luat de la început.
Te priveam, aş fi dorit să înţelegi

că ei vor pleca într-un tîrziu
vor renunţa dacă vom avea tăria
să-i privim fără sfială
şi mai ales fără acea ruşine
pe care o aşteptau din parte-ne
ca pe un legămînt.
Erai din ce în ce mai palidă;

osul frunţii tale mi se părea
vibrînd ca o elice de argint
şi apropiindu-mă
te-am auzit murmurînd înfricoşată:
„O, dar ei chiar ne iubesc, ne iubesc
cu-adevărat! Încotro să fugim? Încotro?”.

FRAGMENTE DINTR-UN JURNAL APROAPE APOCRIF
28 octombrie
Aceeaşi distanţă, acelaşi semn – suflet de pasăre bolnavă, toamna se ridică spre cer. Aştept. Pe geamuri, apa desenează
legile unor trecute întîmplări. Vîntul risipeşte ce-a mai rămas din miresmele întîrziate şi-n vremea asta, despre noul anotimp sosesc,
pare-se, veşti nu tocmai obişnuite: oamenii au ceva straniu în mişcări – parcă pregătesc o sărbătoare la care nu se mai
aşteptau.
31 octombrie
Cineva se grăbeşte; trece o caleaşcă. Incendii rotunde, roţile ei luminează: chipuri curioase apasă pe geamuri,
cad perdele sfîşiate, oglinzile se dilată, căutînd să prindă forma incertă a orei în care ne aflăm. Afară, cîteva porţi se dau de
gard şi iată-i: cu cizme foarte înalte şi lustruite, cîţiva cunoscuţi par a pleca la vînătoare. Peste umerii lor – completînd acest
decor suficient – aramă plutitoare, frunzele îi ating.
7 iulie
E numai un murmur uşor, deşi unii vorbesc despre o mare agitată. La orizont, cîteva gratii cresc aproape imperceptibil.
„Vai, printre ele, numai Pasărea Emanuelle ar putea trece”– astfel gîndeau mulţi dintre cei veniţi la malul mării cu mîinile
încărcate de fierăstraie strălucitoare.
„Doar Pasărea Emanuelle, domnule, doar ea ne-ar putea dovedi ce se mai poate face.”
„Să mergem” – spuneau alţii, ştergîndu-şi ochii injectaţi de-atîta privit; cîţiva îngropau uneltele în nisip. În urma lor, alţi
oameni – pregătindu-se.
25 mai
Vii? Nu vii?
3 iunie
Într-o dimineaţă, cineva ne-a adus vestea:
„S-au arătat cîteva boabe! Chiar aşa. S-au arătat cîteva boabe; pe legea mea!”
Ne-am dus. Locul îmi părea necunoscut, aproape neinteresant. Aplecîndu-mă, am zărit, într-adevăr, cîţiva stropi de
sînge.

„Dar asta nu înseamnă nimic!” – spuneau unii.

„Poate e un simplu fenomen natural. Să nu ne grăbim; lucruri dintr-astea s-au mai văzut” – adăugau alţii.
„Oricum, spuse vestitorul, eu mi-am făcut datoria. De-acum, treaba voastră. Cît despre pasăre, da, pot spune că n-am văzut şi
n-am auzit nimic deosebit. Oricum, eu mi-am făcut datoria.”
Au plecat. În urmă-le, marea – albă şi de neînţeles. Şi gratiile aproape transparente, la orizont.
11 august
„Nu, încă n-am aflat nimic despre acel exil al sîngelui de care îmi vorbeşti. Întîmplarea de mai-nainte, cu adevărat, nu spune
aproape nimic. Pe malul mării se pot petrece foarte multe lucruri de neînţeles. Iată, ce-mi poţi spune despre această
întîmplare:
«Zăpadă. În faţa acesteia, o făptură de Frumuseţe, foarte înaltă. Şuierături cumplite şi cercurile unei muzici surde înalţă,
lărgesc şi cutremură ca pe stafii acest trup preaslăvit, răni de purpură şi beznă se cască zvîcnind în carnea neasemuită.
Culorile vieţii însăşi se întunecă, dănţuiesc şi se dezleagă de jur-împrejurul Vedeniei de pe soclu. Înfiorări cresc, bubuind.
Savoarea dezlănţuită a urmărilor se-ncarcă de şuierături ucigătoare şi răguşite muzici pe care lumea, departe înapoia noastră, le
azvîrle asupra maicii noastre întru frumuseţe – dînsa se dă-ndărăt, apoi se ridică. O, ciolanele noastre primind veşmîntul unui trup
îndrăgostit.»”
„Bine, dar asta nu e o întîmplare petrecută pe malul vreunei mări. E un poem enigmatic – «Stare de frumuseţe».”
„Şi marea, dragul meu, şi marea ce crezi tu că este? Dar o întîmplare, oricît de enigmatică, petrecută pe malul
mării, ce crezi tu că poate fi?”
15 septembrie
„O, nu ai dreptate. Un sfinx de ceaţă e la fel de impenetrabil ca şi unul de bazalt. Gîndeşte-te, doar! Tăcerea
este oriunde la fel. Gîndeşte-te, doar!”.
(Nisipul de sub picioarele lor nu păstra nici o urmă.)
„Oricît m-aş gîndi, bunul meu stăpîn, cuvintele tale îmi par de neînţeles. Doar ai văzut: am trecut prin
norul acela; înăuntru– nimic deosebit. Doar răcoarea aceea, dealtfel, explicabilă. Gîndeşte-te, doar!”
„O, nu ai dreptate. Ştii foarte bine, numai că datoria ta este să-mi spui minciuni mai plăcute decît orice adevăr.
Pe-acesta şi-aşa nu-l ştii în întregime. Cît despre Sfinx, priveşte: nu ţi se pare c-am mai trecut pe-aici?”
„O, nu, bunul meu stăpîn, eşti doar foarte obosit. Acum intrăm în acel ţinut despre care, cînd am pornit, tatăl tău ne-a

spus: «Unuia dintre voi i se va părea cunoscut. Oricare va fi celălalt, pentru a scăpa, el va trebui să hotărască».”
„Nu-mi amintesc.”
„Nici nu poţi, servitor blestemat! Gîndul tău e ca un fir de ploaie întrerupt de vînt. Grăbeşte-te!”
septembrie
Totul n-a durat mai mult decît zborul unei săgeţi de apă.
25 decembrie
„Fără oprire este această călătorie. Întinde mîna şi vei simţi vîntul – blană de fiară încă tînără.”
„Vorbeşte-mi, iubito, vorbeşte-mi, ca o dovadă că mă pot îndepărta încă şi mai mult. Spune-mi că luntrea mea de
zăpadă nu se va topi prea curînd, că alunecă fără să se subţieze. Vorbeşte-mi, iubito, spune-mi că marginea nu este altceva
decît locul unde apa şi eterul se limpezesc şi încă şi mai mult.”
„Fără oprire este această călătorie. Întinde mîna – vei simţi cît de uşor se supune umbra.”
„Vorbeşte-mi, iubito, vorbeşte-mi! ca o dovadă că zăpada ce mi se adună pe umeri nu e decît o planetă de lotuşi, sub
care eu sînt principiul fără de care ar îngheţa.”
8 octombrie
Cu o furculiţă de gheaţă, cineva îmi apropia de buze fructe aromate; uneori, acestea dogoreau ca nişte sfere
incandescente. De-abia spre seară, jocul – destul de stupid – înceta şi puteam să mă plimb, liniştit, printre oamenii ce
se-ntorceau de la marea piaţă a oraşului cu sacoşele pline de fructe. Era o plimbare căreia, azi, i-aş spune de rutină.
Ajuns pe faleză, de fiecare dată mi-aduceam aminte că, într-o limbă de mare circulaţie, amurgului i se mai spune şi «Între
cîine şi lup». În oase simţeam presiunea unei vîrste necunoscute– iminente, însă.
30 iunie
„Nu, acesta nu e chipul tău. Mai aşteaptă.”
23 martie
„Gloria de a te fi adorat” – murmurai şi degetele-ţi tremurau, lovite parcă de o nuia invizibilă. Încercam să-ţi explic,
încercam să-ţi amintesc. Cuvintele mele te ocoleau ca nişte baloane de săpun.

„Gloria de a te fi adorat” – murmurai şi nu-ţi puteam răspunde aşa cum ai fi dorit. Încercam să-ţi explic,
încercam să-ţi povestesc lucruri dintre cele mai cunoscute, dar degetele tale se umflau, stăpînite parcă de o boală despre
care nimeni nu ştia nimic.
„Gloria de a te fi adorat” – murmurai, din ce în ce mai stins. Eu îţi frecam degetele cu bulgări de zăpadă. Într-un tîrziu,
am alergat în pod. Mi-am adus schiurile şi am început să le ceruiesc; mai întîi doar uşor precipitat, apoi – cu disperare.
9 aprilie
Încep să înţeleg, parcă: rana nu se poate închide. Stă deschisă întocmai unei oglinzi fermecate din care, uneori, se
ridică întîmplări uitate de mult.
Astăzi, pare limpede ochi de izvor, împrejurul căruia faptele mele cele mai curate îşi capătă, în sfîrşit, adevăratele
lor nume. Ceva mă nelinişteşte, totuşi: pe sub pielea lor proaspătă, transparentă aproape, strălucesc solzii unor armuri bine
lustruite.
30 iunie
„Vii? Nu vii?”
„Nu, acesta nu e chipul tău. Mai aşteaptă.”
11 august
Cu mîhnire ţi-am adus această veste. Cîtă vreme n-am îndrăznit să-ţi spun adevărul, îmi simţeam inima îngropată de
vie. Dar, fără să ştii, chiar tu ai rostit cuvintele de care atît mă temeam.
Acum, călătoria mea poate începe cu adevărat. Să nu mă întrebi „De ce?”. N-aş putea să-ţi răspund mai bine decît
poetul pe care atît de mult mi-l lăudai: „Ca să-mi anihilez prea marea puritate”.
...................................................................................................................

SCRISOARE LEVITAŢIE ÎNTRERUPTĂ
Am început, iubito, să m-aplec Ultim pariu cu vremelnicia,

sub litere, ca un hamal bătrîn, gîtul tău aluneca prin noapte
mi-s ochii numai sînge; dacă plec strălucind – rază a magilor.
tu şterge-mi faţa cu un pumn de fîn.
Te urmam tăcut, călcam numai
Am început, de mult, să par în vîrful picioarelor şi-aveam buzunarele
ceea ce vorba mea cuvîntă, pline cu fructe abia pîrguite.
pe tîmplă-mi – obosit altar –
port raza lunii totdeauna frîntă. Te-ai oprit pentru o clipă şi picioarele mele
au călcat în gol; am început s-arunc fructele
Am început, iubito, să mă-nclin asemeni sacilor de nisip dintr-un aerostat.
sub o lumină rece şi subţire;
de mă mai afli, şterge-mă cu in
muiat în apa fără de mîhnire.

CÎNTEC DE FLACĂRĂ
Azi am simţit
Că n-ai decît
O singură mînă
Numai atît.
Azi am simţit
Ieri m-a durut
Singura mînă
Ce ai avut.
Mîine voi şti

Care din ele
Ţi-a ars acum
Pînă-n prăsele.
Mîine voi şti

Azi m-a durut
Singura mînă
Ce ai avut.
Ieri am simţit
Azi m-a cuprins
Singura-ţi mînă
Care m-a stins.

PRIMA LITERĂ
Şi viaţa – o insomnie moştenită. Ruguri albe de-a lungul apei; înflorind, fiecare mugur bubuie ca o petardă. Peste toate
aceste naşteri înverşunate, ca o iertare, se aşează roua. O cumpănă de eter drămuieşte zădărnicia fiecăruia din ceasurile
zilei, în vreme ce spectacolul continuă împrejmuit cu închipuiri de toate vîrstele.
Între lumină şi întuneric – o rană. Buzele ei de diamant făgăduiesc o auroră; un gînd pe înţelesul tuturor. Se-aud
păsările ciocnindu-se-n zbor de ecourile unor corpuri astrale despre care nu se ştia nimic pînă acum. Orbitoare, dar
tremurînd – viaţa ce părăseşte trupul unui îndrăgostit.
Începem să-nţelegem că stelele pot fi şi lacome guri de tun, pîndindu-ne. De-aceea, poate, nu uităm fumul
ridicîndu-se din pămîntul proaspăt arat; ghicitoare risipindu-se-n aer.
„Şi visele?” – mă întrebi.
Şi ele, asemeni norilor ce iau forme neaşteptate: pîndă şi speranţă.
Între noapte şi zi – o plută de cristal. În zori, pe ea nu se zăreşte nimic. Un ochi foarte atent poate descifra, cel mult,
cîteva cicatrici. Ca o despăgubire, soarele devine, pentru o clipă, prima literă din numele unei vîrste care ne părăseşte
şuierînd.

APE
În jurul numelui tău

ridicasem un gard de răchită;
au venit ape şi iată: locul
pare muşcat de dinamită.
Am adunat piatră albă

de jur împrejurul numelui tău;
au venit ape şi totul
pare trecut prin dinţi de fierăstrău.
Mîinile roase şi-nsîngerate

de-atîtea munci fără sfîrşit
le spăl în apele rîului –
simt peste degete arsură de cuţit.

MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS
Crapă alveola nopţii, ca o sămînţă bolnavă de preaplin şi-o spumă uşoară, purpurie, se ridică pe geamuri, aburindu-le.
Prin coridoare de frig absolut, ce duc spre inima pămîntului, se-aud rostogolindu-se, uimite, fructele eternităţii. În fiecare
copac atîrnă fîşii din mantia anotimpului alungat pe neaşteptate.
Cornul de fosfor al farului mai spintecă de cîteva ori pieptul malurilor, apoi se stinge, prăbuşindu-se pe nisip, asemeni
unei raze îngheţate în aer. Sunînd prelung, privirile se lovesc de trestii, ca de gratiile unei colivii nesfîrşite.
Astrul cel nou nu se arată încă, dar meterezele aerului se clatină, se-ntind la pămînt – steaguri predîndu-se-n cea mai
desăvîrşită umilinţă. Lustruită de nisipul adîncurilor, subţire şi perfect transparentă, o lentilă se ridică la suprafaţa apei – un
cer părăsind temniţele de cristal ale mării. Răsare!
Aripă de sticlă, prima rază trece peste ţărm, uşoară, netezind nisipul. Următoarele, herghelii ale unui viscol fără de
vîrstă, ridică în urma lor o cenuşă rubinie. Adevărata lumină, însă, coboară pe ţărm grea, fierbinte. Apoi devine
cumplit de rece, lipind buzele rănilor nevindecate. Razele sale – tăvălugi de mercur ştergînd cicatricile nisipului.
Ca o unghie strivind carapacea numelor noastre – Timpul.

DIALOG LUMINA
– Atît de mîndru Tremură aerul tremură

Şi-atît de viu, În jurul acestei tăceri
N-am fost, iubito, De parcă lumina s-apleacă
De cînd mă ştiu. sub muzici de magi şi truveri
Atît de albă Tremură aerul tremură

Şi de subţire, Tăiat de corzi ireale
Pielea mea, doamnă, Lumina s-apleacă lumina
N-are murire. Sub lungi şi-nroşite sandale.
Atît de’nalt Tremură aerul tremură

Şi de frumos, Pîlpîie un anotimp
Iubito, parcă, Iubito, setea m-apleacă
Sînt de prisos. Şi trupul parcă mi-e strîmt.
– Atît de ager Tremură aerul tremură

Şi priceput, Lumina lumina m-apleacă
Arcul tău tînăr Iubito, de unde vin muzici
M-a doborît. Cînd rana cu totul mă-mbracă?
Atît de singur, Aerul tremură tremură

Biet vînător, Iubito, întinde-mi o mînă
Ai să rămîi, Lumina se-apleacă lumina
Că pot să mor. Din mine curge-n ţărînă.
Tremură aerul tremură

Iubito, ia-mă de mînă
Lumina din mine lumina
Lumina e numai ţărînă.
FABULĂ TRUP IROSIT
Cum vine calul aducînd în spate Cu trup irosit întîmpin eu noaptea

Rănile mele spre a fi iertate şi soarele-albit de lacrimi; îmi pare
că timpul uscat prin tăcere – spre partea
Şi cum l-aştepţi tu, fără de durere, grădinilor moi şi premergătoare –
Cu sînii copţi, reînnoite mere m-aşteaptă pe fruntea informă a nopţii,
cînd glasuri de îngeri, stele polare
Cum trece el de poarta cea dintîi îmi sfîşie trupul în albe proporţii.
Cu pîntecul uscat şi cum îl mîi
Spre grajdul unde tinere-animale

Îl vor lovi în pîntec, să-l prăvale,
Să-i beie sîngele încins de-atîta drum

Să-i risipească pielea prefăcînd-o-n scrum
Şi cum n-apucă el să-ţi deie ştirea

Stăpînului ce s-a pierdut cu firea
Într-o pădure, căsăpit de stele,

Sub razele ce săgetau din ele
Cum moare calul, rămas fără stăpîn

Cum i se scurge viaţa prin paiele de fîn
Iar rănile-mi purtate în spate, ca un jar,

Îi luminează moartea c-un ochi triunghiular.

TRANSPARENŢE
Ce pas uşor? Parcă ne furişăm din toamnă,

parcă am evada dintr-o cetate
cu ziduri galbene de ceară şi cu porţi
prin care lunecăm chiar în eternitate.
Deşi alături, tu-mi pari o întîmplare –

umbră trădînd o lege veche;
rămîi, din ce în ce, tot mai în urmă,
te mistui, te destrami – pereche.
E întuneric şi nu te mai zăresc,

simt apa cum se-apropie, de-acum –
pierdută eşti, perechea mea, pierdută,
bănuţul pentru tine, în palma mea e scrum.
ECHINOX
Aromat, veninul toamnei apasă pe geamurile subţiri ale oraşului. Din pîntecul fiecărei picături atîrnă limba unei fiare,
sleite de întîmplările verii.
Lehamite, dar cine-şi poate întoarce privirea de la acest blestem, atîrnînd înaintea ochilor noştri, ca un fir de plumb?
Un bici de sînge despică uşa; pe podea, smulse de tînăra lege dezlănţuită, zăvoarele se-nroşesc asemeni racilor
puşi la fiert. Ca doi şefi de oşti, faţă în faţă, tu şi armura de aer înroşit.
Teamă, dar cine-şi poate întoarce privirea de la acest contur ciuruindu-ţi pieptul cu amprente necunoscute?

CRISALIDA
Închisă-mi pare crisalida

cu lacăte fără de chei,
aud uscîndu-se omida
Marelui Flutur – scrum de zei.
E-o umbră peste tot întinsă

şi-o dulce, stranie răcoare;
aripa lui pare că-i prinsă
pe ochiul Soarelui-Răsare.
Lumina murmură – subţire,

praful de aur se ridică
pe transparente, roşii fire
către un cer de majolică.
Îmi pare aerul ceţos –

învălmăşiri de mari risipe,
căci se ridică, fabulos,
spre cer un cimitir de-aripe.

O LINIE CU ADEVĂRAT IMAGINARĂ
Sfîrîind ca un jeratec înteţit, bulgării de pămînt se înroşesc. Umezeala nu-i poate amuţi şi, din vreme în vreme, păsări
hămesite plonjează în această rană rotitoare. Apoi se ridică, murdărind aerul cu trupurile lor asemănătoare unor nave eşuate
la un ţărm al mizeriei. Lumina, cîtă mai e, se-apleacă lovită parcă de vîsle violete.
Noapte – extazul culorilor fără nume; cîmpia îşi varsă aici toate drumurile, călătoriile fracturate, ca-ntr-o varniţă unde
marile boli se sting asemeni unor biete lămpi abia licurind.
Începe să ningă şi fiecare fulg ce se prăbuşeşte arde ca o icoană atinsă de mîini nevăzute, dar ucigaşe. Cineva rosteşte
un nume şi vocalele acestuia viscolesc, scurtă vreme, năpraznic. O lumină mişcă bulgării îngheţaţi: un nasture de metal,
cîteva chei, o batistă de tot ciuruită.
Spre ziuă, ca un venin de cobră, sufletul poetului se ridică din groapa comună, şuierînd; coasă neiertătoare, prima rază
a dimineţii se roteşte fără a-l mai putea atinge. Ghilotina luminii tremură la gîtul păsărilor de noapte şi doar Pasărea
Emanuelle se-ncumetă s-o atingă liniştită, ca pe o linie cu adevărat imaginară.

REPAOS
De lipsa ta aproape mă cutremur,

de parcă viaţa-mi fuse doar adaos –
plutesc, mă-ndepărtez, m-adaug
la legea marelui repaos.
Căci nu te-aştept şi nici nu tremur,

cînd mă stropeşti cu aromatul paos –
plutesc, mă-ndepărtez, m-adaug
luminii mumă risipită-n haos.
Degeaba mă înfrunţi dezvăluindu-ţi sînii

precum Elena îmbunînd pe Menelaos –
plutesc – ţi-am spus – mă-ndepărtez, m-adaug
vultur de scrum – zbor în repaos.

CEREMONIILE UMBREI
Dar există şi locul în care formele se devoră între ele; o plasmă dureroasă însemnînd acelaşi miros, acelaşi gust, aceeaşi
culoare, acelaşi delir – ca sîngele în războaiele civile.
„EU!” „EU!” „EU!” – întîmplări crîncene, simultane, ale aceleiaşi fiinţe. Dincolo de ele, mişcîndu-şi fără încetare
hotarele– împărăţia umbrei.
PEDEAPSA TRANSPARENTĂ
Chiar aerul a putrezit între noi,

nu te mai văd, nu te mai aud şi mi se pare
golul acesta o nouă planetă
fără copaci, fără zăpezi şi fără mare.
Dacă m-arăt, eu sînt sortit pieirii,

frunte dormind la gura unei carabine –
n-am să-mi acopăr faţa, voi privi
pedeapsa transparentă lipindu-se de mine.

SĂGEATA DE APĂ
Totdeauna această săgeată, cu măduva de neputrezit, plîngînd înaintea ţintelor mişcătoare. Şi arcul ce-a slobozit-o,
răstignit pe-un perete; doliul unui colţ al memoriei, din care se ridică spre grinzi – cuceritori orbi – bureţii.
Primele plăji de hydrargir – întîile pierderi ale apei. Nici o urmă care să poată aminti de cineva. „E rîndul vostru” – ni s-a
spus, şi braţe tinere au început să tîrască punţi; departe – corăbii pîlpîind a regăsire.
Totdeauna această săgeată cu zbor mai mult făgăduit, totdeauna zăpezile scăpate de sub legile lumii şi golul rămas, ca
o carapace zdrenţuită de păsări. Farul se clatină; la porţile acestor întîmplări de demult, valurile ridică lăncile îndoielii.
Nu sînt ţinuturi umblate sub copitele de alabastru ale verii; anotimpurile n-au nici un înţeles pe-această platformă
desăvîrşit lustruită. Doar ecourile mai străbat aici; sănii fără contur, alunecînd pe-oglinzi orbitoare.
„Ţipaţi numai cînd întîmplările nu vă mai pot cuprinde! Valuta forte a nopţii n-o terfeliţi în cuvinte de duzină! Lăsaţi-vă
capetele ciuruite numai de ploi născute la 15.000 de metri! Risipiţi-vă numai cînd sarea mării a reuşit să ridice pe faleză
ultimele monumente ale disperării!”

CHIAR DACĂ TOTUL SE EXPLICĂ CÎNTEC
Dacă mă iubeşti cu adevărat, Şi-am murit fără de moarte

trage de sub picioarele mele covorul C-am iubit făr’ de iubire,
de flori, neînchipuit de frumos, Pătimire, pătimire,
pe care s-a săvîrşit omorul. Ia-ţi din mine dreapta parte.
Sigur, n-a fost nimeni de vină, Prinţ de fum treceam prin noapte
era în firea lucrurilor să se întîmple, Sub treimea ei de foc,
dar, înţelege-mă, nu pot uita Pătimire, pătimire
săgeata de aur trecută prin tîmple. Loc uscat în fructe coapte.
Poate nu sînt vînătorul pe care Pleoapele mi-am uns cu lapte

ţi-l închipui: tînăr şi fără frică; Calul mi-am hrănit cu jar,
poate ceea ce am văzut e o nălucire Pătimire, pătimire,
şi astfel totul se explică. Far pustiu de miazănoapte.
Numai că eu urăsc acest covor M-au iubit regine şapte

şi nimic nu mă poate face Precum iarba de subţiri,
să nu văd în el, tremurînd, conturul Pătimire, pătimire,
celei de-a treia dintre Parce. De-aste fapte să te miri.
Dar murii fără de moarte

C-am iubit făr’ de iubire,
Pătimire, pătimire,
Ce lumină ne desparte?

ŞI DACĂ...
Şi dacă tu ai fost
ce trebuia să fii
şi-n loc să fi plecat
tu trebuia să vii?
Şi dacă eu nu sînt
cel care mă arăt
ci pielea mea e-o traistă
umplută cu omăt?
Şi dacă noi am fost

doar umbrele uitate
pe malul fluviului
de-aceeaşi zeitate?
Şi dacă am afla
ce-a fost, de fapt, cu noi
plecată tu ai fi
sau umbra mea de-apoi?
Şi dacă ne-a fost dat

cu-aceste umbre reci
să desenăm păduri
şi rîuri pentru regi?

RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ
(1978)

BIET FENOMEN INDIVIDUAL!
Biet fenomen individual!

tu, viaţă numai şi numai a mea,
iată-te:
Trecută prin lupa vîrstelor,
studiată, despicată, filtrată,
interpretată,
filată
ca o chintă royală – „Ţţţţ!”
laminată, trefilată,
alungită
pînă la subţirimea eterului,
subţiată
pînă la descoperirea
moleculelor filiforme!
Biet fenomen individual!

tu, viaţă numai şi numai a mea,
iată-te:
Două păsări gemene
te poartă în cioc,
ca pe o sfoară de uscat rufe,
ca pe un vierme de aur,
ca pe un nerv încă viu;
zbătîndu-se, adică!

NOTE DE LA O ÎNTÎLNIRE CU GIORDANO BRUNO
Zăbala zdrobindu-i dinţii.

Dinţii rupţi sfîşiindu-i limba.
Limba – un ghem de sînge
din cînd în cînd
scuipat pe pieptul alb
al cămăşii.
Şi din nou zăbala –

pierzîndu-se-n gura lui,
ca o cazma într-un mormînt
abia desăvîrşit.
În fundal: aceiaşi cai,

albi, liniştiţi – piese cunoscute
dintr-un muzeu
aproape imaginar.

PRIMEJDIA CLIPEI
Prietenul meu a simţit o cumplită arsură

poetul între omoplaţi
numai în aparenţă hirsut Trezindu-se
a avut astă-noapte a rîs cu poftă
un cumplit coşmar: a rîs fericit
Se făcea că nu fusese decît
că se întîlnea cu el un coşmar
şi acest el însuşi a rîs cu lacrimi
era foarte bătrîn dar asta n-a ţinut decît
alb coliliu în cap o clipă
voce stinsă fiindcă arsura cumplită
privire mai mult decît continua să existe
ezitantă şi-atunci
se opreau prietenul meu
unul în faţa celuilalt poetul
se recunoşteau numai în aparenţă hirsut
se sărutau a aprins degrabă lumina
se strîngeau în braţe s-a repezit la oglindă:
(„ca pe vremuri, într-un tîrziu
dragul meu; a fost găsit chiar acolo
ca pe vremuri”) înlemnit de admiraţie
şi-n acel moment privindu-şi
poetul cuţitul
prietenul meu numai în aparenţă hirsut vibrîndu-i între omoplaţi.

NĂPRAZNICA REVELAŢIE VÎRSTA FEROCE
Într-una din nopţile acestei veri toride Doamne,

în vreme ce contemplam măreţia boltei cereşti rău îi stă lupului ăstuia:
mi s-a dezvăluit pe neaşteptate nici prea bătrîn,
ceva din marile trădări ale naturii: nici prea tînăr;
un fulger
visa un biet animal, acolo,
să devină dispreţuit de vîrsta feroce!
topor!
REFREN
Vine o carabină
şi-mi spune: „Socot
că sînt o piculină”.
Numai că din bot

îi curgeau otrăvite bale
în rafale.

PUZZLE
Veselă carne, omul! Ochiul cometei

(Cuiul de apă, adîncul
cui (Cuiul de apă;
de foc). cui
Viermele unsuros de foc).
lăudîndu-i talpa Adormit, sîngele nostru –
(Cuiul de apă, deltă de talaj
cui (Cuiul de apă;
de foc). cui
Roată de zăpadă, de foc).
risipindu-se Numai iubind,
(Cuiul de apă; numai urlînd viaţa
cui (Cuiul de apă,
de foc). cui
de foc).

SINGURĂ, CLIPA
Nu-mi trebuie
chiar un veac
de singurătate;
singură, clipa
în care-mi pot imagina
sosirea
Păsării Emanuelle
îmi e de-ajuns.
Ca o lamă de brici
îngheţîndu-mi între dinţi;
ca o mare
ridicîndu-se noaptea
spre cer;
ca toate celelalte întîmplări
din această carte
cu poze ireale.
Singură, clipa
în care înţelegi:
„Cel ce află desfătare
în singurătate
este ori zeu
ori fiară”.

ÎNSEMNĂRI DESPRE O STARE NECUNOSCUTĂ DAR ZILNICĂ
De fiecare dată – tu;

ca un arc încordat
aşteptîndu-şi săgeata;
urmă lăsată
pe epiderma nestatornică
a nisipului;
tu –
ca o amintire măruntă,
de demult,
dar foarte exactă.

prea limpede spre a fi adevărată,
prea liniştită –
ca un ochi de sticlă
strălucind în mijlocul naturii.

mai mult decît mine,
înaintea şi împotriva mea –
zilnică şi necunoscută!

STRĂINUL
Lui Emil Botta
Trecea pe sub geamul meu „Nu! Nu, domnule; Nu!

cărînd un sac în spinare, vroiam doar să vă întreb, dacă se poate:
am deschis fereastra să-l văd Cine sînteţi? De ce treceţi pe-aici?
şi mi s-a părut, sacul, plin cu ninsoare. Şi ce Dumnezeu căraţi în spate?”
N-am apucat să-l strig, Omul şi-a aruncat chiştocul,

s-a întors spre mine fără mirare l-a strivit cu tocul pantofului,
şi mi-a spus: „Domnule, vă-nşelaţi; a ridicat sacul pe umeri
eu mă ocup cu spuma de mare”. şi mi-a spus: „Fiu al Norocului,
Răspunsul meu a întîrziat cum ai deschis tu fereastra

şi omul şi-a aprins, liniştit, o ţigare, tocmai cînd drumul meu era pe sfîrşite?
a tras primul fum, a tuşit uşor, Cum de nu ţi-ai văzut de-ale tale,
apoi: „Da, cu spuma de mare”. de treburile tale obişnuite?”
Nu ştiam ce să zic, era ca şi cum „Domnule, încep să cred şi eu

aşteptîndu-mă la nişte sărbători că n-a fost o simplă întîmplare
cineva întorsese calendarul pe dos şi că deschizînd fereastra
şi-n casa mea pătrunseseră alte culori. lucrul acesta nu va rămîne fără urmare”.
Vrînd, nevrînd, întîlnirea se prelungea, „Fireşte, fireşte, Fiu al Norocului,

omul fuma lîngă sacul său peticit, chipul tău e al unui om care nu minte,
întrebările mele se-nnodau în gît dar, ascultă-mă, lasă-mă să-mi văd
iar el îmi spunea: „Sînteţi, oarecum, răcit?” de drum înainte,

nu te gîndi că n-ai aflat apoi mai şi zici: «lasă-mă!»,

nimic despre omul ce-a trecut «mă duc», «am plecat»?”
pe sub fereastra dumitale” –
apoi, a tăcut. „Fiule, Fiu al Norocului,
dar asta ai înţeles abia
Nici eu n-am mai zis nimic cînd te-ai trezit în curte.
numai că, privind mai atent, De la geam credeai, nu-i aşa?,
mi-am dat seama că nu mai eram
în cameră, ci pe aleea de ciment, că treceam pe sub geamul tău
ducînd în spate un sac cu ninsoare;
care duce spre poarta curţii mele du-te în casă, închide fereastra –
şi-atunci l-am întrebat pe trecător: eu mă ocup cu spuma de mare”
„Este adevărat?”, „Adevărat,
iubite al meu cetitor!” „Am să plec, nu-i nici o îndoială,
dar nu pricep nimic, şi-ncepe
„Cum «iubite al meu cetitor»? să-mi fie, parcă, rău, să ameţesc,
doar sîntem doi oameni care să mi se pară că visez. Pricepe
stau de vorbă pe o alee
faţă în faţă, pe cîte două picioare!?” însă că doresc să-mi spui
numai atît: Cine eşti.
„Fiu al Norocului, de ce nu mă laşi Apoi, ne-om vedea fiecare de-ale noastre;
să-mi văd de drum, iar matale Dumnezeule, cum mă priveşti!”
să-ţi vezi de treburi, omule,
de grădină, de casă, de hangarale?” „Fiu al Norocului, domnul meu, cetăţene!
intră odată în casă, curmă-ţi chinul;
„Dar, bine, dumneata intri nu ai nimic de aflat, linişteşte-te:
în curtea omului, nechemat, Eu sînt Străinul”.

STOP-CADRU ÎN MEMORIA DESĂVÎRŞITELOR PASTELURI DE

ALTĂDATĂ
Rîul.
Pe malul cellalt Ceva din urmă, un sunet defunct
şenilele unui tanc ştampilează umerii acestei toamne.
ondulează Se-aud florile muşcînd asfaltul;
pletele Isoldei. în copaci – foarfecele lungi ale vîntului.
Pe malul apei se mai strîng

doar personaje din Jules Verne,
ca şi cum acest anotimp
va rămîne, pururi, accesibil numai copiilor.
Digul se-nalţă peste zi, şi în amurg

poate fi confundat cu însuşi orizontul:
pescăruşii lasă pe el contururi de cenuşă
ca pe un ecran străbătut de 10.000 de volţi.
Ar mai fi bărcile, dacă ar mai fi,

pierdute printre scoici şi cochilii de melci;
ar mai fi geamandurile şi sînt
buzdugane spălîndu-se de sînge.
Din loc în loc, apa se comportă

ca o fiară sătulă de stat în album:
ghearele ei zgîrie pereţii caselor şi geamurile par
mai întîi aburite, apoi, năpădite de-o iederă lăptoasă.
Neptun, septembrie 1977

ACESTEA ŞI TOATE CELELALTE CALCULAREA ADEVĂRULUI
În oraşul acesta Se aleg nişte minciuni

trebuia să mă nasc dintre cele mai umile,
în anul; li se ţine calea
limba aceasta de cîteva ori pe zi
trebuia s-o învăţ şi li se spune:
încă de la vîrsta de; „Excelenţă!”
munţii aceştia „Majestate!”
trebuia să-i străbat „Prealuminatelor!”
încă din; „Preafericitelor!”
localităţile acestea, „Divinelor!”
dialectele acestea, O, splendidă auroră
oamenii, obiceiurile, a adevărului,
acestea şi toate celelalte; tu nu vei întîrzia să te arăţi:
azi am exact „Sictir!”
vîrsta incertă
a acestui poem.
BINE. ŞI-APOI?
Cineva, o fiinţă de-a dreptul hialină,

îmi spune c-ar fi de dorit
să nu mai privim marea o vreme. Bine. Să n-o.
Şi-apoi?

ABATORUL IMAGINAŢIEI
Aici, pentru a pătrunde, din mîinile acestuia,

cuvintele trec prin controalele îl şterge c-un burete auriu
Röentgen, sonic şi infraroşu. şi foarte uscat,
Dacă nici unul n-a dovedit îl stropeşte c-un spray,
moartea cuvîntului, care are tocmai proprietatea
acestuia i se permite de-a împiedica
să ocupe un loc în rîndul format propagarea primului sunet.
dinaintea unei uşi de sticlă.
Apoi, capul cuvîntului
La aprinderea becului verde este aşezat pe-o bandă rulantă
de deasupra uşii, ce străbate această
fiecare cuvînt îşi ia prima literă primă porţiune a sălii
în mîini cu liniştea unui animal
şi după această tandră decapitare obişnuit cu marile adîncuri.
pătrunde într-o sală imensă
şi strălucitoare După acest ceremonial
ca un ocean desfăşurat într-o linişte desăvîrşită,
luminat de-un astru subacvatic. cuvintele sînt conduse
spre nişte fotolii foarte confortabile –
Pereţii sînt o imensă oglindă – de-un alb fără reproş.
aici nu există decît ecouri;
primul sunet La aprinderea unui bec galben,
nu se-aude niciodată. lumina sălii începe să se schimbe
într-un ritm bine calculat,
În dreptul fiecărui cuvînt pentru a nu fi deloc obositoare
se opreşte un paznic această trecere.
aproape transparent Un mare ecran transparent
şi de-o mărime reglabilă. coboară din plafonul sălii
Ia capul cuvîntului şi cuvintele par aşezate

într-o foarte modernă din nou,

şi septică sală de proiecţie. culoarea
şi, la aprinderea unui
În vremea aceasta, banda rulantă bec roşu,
apropie capetele cuvintelor ecranul din faţa cuvintelor,
– pregătite atît de minuţios – comod instalate în fotolii,
de douăsprezece tunuri, se luminează:
albe, cu ţevi de porţelan.
Mai întîi apare
În dreptul fiecărei arme, imaginea unui imens patinoar
doi artilerişti – probabil
pe suprafaţa căruia
redutabili, dac-ar fi să judecăm
se pot distinge şi cele mai mici
după liniştea cu care
amănunte, orice –
primesc muniţia; aceasta
culoarea şi felul texturii costumelor,
părîndu-le foarte,
marca patinelor,
foarte cunoscută.
particularităţile de alunecare
În fiecare loc gol a fiecărui personaj, zîmbetele complice,
lăsat de un cap de cuvînt părinţii strînşi la mantinelă
ridicat pe bandă, şi visînd la gloria sportivă
unul din artilerişti pune a micuţilor
o fisă pe care străluceşte care de-abia-şi stăpînesc plînsul
un număr. la fiecare buşitură.
Al doilea dintre Orice,
aceşti oameni, atît de liniştiţi în afara fiecărui prim pas
în mişcări, al protagoniştilor.
încarcă tunul pentru Ei lasă impresia unor păsări
prima lovitură. în zbor
cărora nu le poţi surprinde,
Cînd toate armele sînt gata, niciodată,
lumina îşi schimbă, prima bătaie de aripă.
Apoi – o corridă: Pentru ultima oară,

un amfiteatru imens, lumina îşi schimbă culoarea
viu colorat; soare cotropitor. şi ecranul se ridică
spre plafon.
Pe arena de nisip – taurul,
buimac, aproape nebun de furie şi În nesfîrşita sală a oglinzilor,
lăsînd în urmă-i cocoţaţi pe scări de fildeş
dîre de bale şi sînge. bine lustruit,
mii de paznici spală pereţii
Bărbaţii-şi aruncă cu mecanisme foarte complicate
sombrero-urile-n aer, dar perfect silenţioase.
femeile aplaudă în picioare:
„Olé!”, „Olé!”, „Oleé!”. În vreme ce cuvintele
sînt scoase din sală
Singurele momente şi conduse
care nu se văd pe ecran spre locul pe unde-au intrat,
sînt: cel în care folosindu-se de spray-uri aromate,
maeştrii cărunţi şi cu mîini agere oamenii de ordine
pilesc coarnele animalului încearcă să redea fotoliilor
şi cel culoarea aceea
cînd se ung vîrfurile banderilles-urilor de-un alb ireproşabil.
cu sucuri de plante
domolit halucinogene. Din cînd în cînd, însă,
un fum roşietic şi înecăcios
În final, coboară – ca o pasăre
pe imensul ecran, sleită – de-a lungul imenselor oglinzi,
apare chiar imaginea iar la picioarele fotoliilor
cuvintelor se strîng mici pete rubinii;
aşezate comod în fotoliile pe fotolii –
de-un alb fără reproş. pîlpîind, dar
din ce în ce mai clar –
se conturează, parcă, prin imense etuve

litere ciudate, deschise-n oglinzile
ca dintr-un alfabet necunoscut. ce-ncep să se aburească,
în sală,
Şi-n vreme ce artere uriaşe
becurile de control pompează continente de frig absolut.
explodează,

FRUCTELE AMINTIRII PORTRETUL ARTISTULUI ÎN TINEREŢE

Lui Nichita Stănescu (variantă)
Dumneavoastră aţi citit încîntaţi Prieten al meu,

Fructele mîniei, cocoşat de trei ori,
Dumneavoastră consumaţi n-am avut pentru tine vreun cal,
numai fructe proaspete, n-ai avut pentru mine
Dumneavoastră iubiţi nici un regat.
salata de fructe, Uneori, îmi amintesc
Dumneavoastră sînteţi fructele de tine – portretul artistului
unei anume realităţi, în tinereţe:
Dumneavoastră şi numai Dumneavoastră Prin rădăcinile macilor,
sînteţi pîndiţi şi admiraţi cîteva cîrtiţe
de omul care-şi risipeşte sug amurgul pierdutelor
încă un rînd de dinţi Englitere.
muşcînd în neştire
din fructele de fier
ale amintirii. BLITZ
Priviţi-l: Seara părăginită –

pe bărbia lui peste drum, cîteva cărămizi
alunecă, pare că alunecă amintind munca soldaţilor
un suc strălucitor acum răscoliţi de vise neiertătoare.
ca un lac ultrarapid
uscat de-acum cîteva milenii. Apă îngălbenită:
se-aude horcăitul insalubru al oraşului.

RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ
Să ne împăcăm! – strigaţi, şi
să ne împăcăm, chiar dacă Unu – Doi – Trei.
asta nu vă va fi de-ajuns,
iar mulţi dintre voi Şi mai accelerat:
nu ne vor fi iertat. Să ne împăcăm! Un’, doi, trei,
Un’, doi, trei,
Veţi aduce nenumăratele voastre Un’, doi, trei.
tuburi cu oxigen, le veţi regla
la presiunea – doar de voi ştiută – Şi din nou:
care este numai şi numai Unu – Doi – Trei – Patru,
a vieţii. Unu – Doi – Trei – Patru
şi
Ridicîndu-se-n munţii noştri sleiţi, Unu – Doi – Trei – Patru.
miliardele de respiraţii pe care,
cu nestinsă îndîrjire, le-aţi conservat, Încet, încet,
vor începe reeducarea vom simţi din nou
uscaţilor plămîni ai pădurii. respiraţia amplă şi regulată,
zumzăitul marilor uzine rotitoare
Întîi va fi o lentă reacomodare: ale aerului.
Unu – Doi – Trei – Patru,
Unu – Doi – Trei – Patru Sîntem siguri, spuneaţi,
şi de mare folos ne vor fi, tuturor,
Unu – Doi – Trei – Patru. sacii cu seminţe pe care i-aţi
dosit cu atîta dibăcie. Sîntem siguri!
Apoi – ceva mai repede:
Unu – Doi – Trei, Odată răspîndite seminţele
Unu – Doi – Trei pe cîmpiile noastre rănite de secetă

pămîntul va învăţa să-şi apropie săruri purificatoare

ploaia. Peste o vreme, păstrate în săculeţe de in
sîntem siguri, purtate la gît pe şnururi de piele.
vom auzi lăncile ierbii
ciuruind armura de rugină În vremea aceasta,
a pămîntului. cei ce ceruseră împăcarea
au tras – cu o sabie – o linie
Dar pînă atunci – spuneaţi, pe malul mării.
de mare ajutor ne vor fi, credeţi-ne, După fiecare val ce se retrăgea,
proviziile pe care le-aţi păstrat pe albia săpată cu vîrful armei
cu atîta înţelepciune. Nu ne-ndoim! rămînea un fir de apă.
Unul din cei
Le vom împărţi aşa cum se cuvine: care ceruseră împăcarea
mai întîi copiii şi oştenii; apoi, ceilalţi. ridica sabia asupra unuia
Ce rămîne, vom lăsa pe cîmpie; cîteva din cei care o acceptaseră.
fiare vor deveni, din nou, Pînă ca omul acesta să moară,
blînde animale domestice. Sîntem siguri! nu mai avea timp decît
Şi totul va fi urmărit, cu mare atenţie, să întrebe: „De ce mă ucizi?”
de cei mai buni dintre oamenii noştri. Cellalt n-avea răbdare
decît să-i răspundă:
...Cînd s-au mai întremat, „Bine, dar nu locuieşti
iar animalele lor i-au putut de partea cealaltă a apei?”,
duce, din nou, cu uşurinţă, şi-i arăta linia săpată de vîrful sabiei
au luat drumul spre apele fără sfîrşit. în nisip.
Ajunşi, s-au închinat soarelui, Pe ultimii i-au cruţat.

iar cei ce acceptaseră împăcarea I-au poftit în jurul focurilor
au curăţit apele, ce păreau moarte, şi i-au întrebat
aruncînd în ele dacă nu se află printre ei

cel care – într-o batistă de borangic – În urma lor,

păstrează inima de diamant stropi de apă ciuruiau
a pămîntului. tîmplele celor îngropaţi
în nisip:
Tăgăduind cu toţii, Unu – Doi – Trei – Patru,
au fost îngropaţi de vii Unu – Doi – Trei – Patru
în nisip; le-au lăsat numai şi
capetele afară Unu – Doi – Trei – Patru.
pentru a putea privi
cum ei, cei ce ceruseră împăcarea, Apoi, ceva mai repede:
se îndreaptă spre Unu – Doi – Trei,
din nou înfloritoarele aşezări. Unu – Doi – Trei
şi
Înainte de-a pleca, Unu – Doi – Trei.
oamenii care ceruseră împăcarea
au strigat către cei îngropaţi Şi mai accelerat:
în nisip: Un’, doi, trei,
„N-avem ce face. Un’, doi, trei,
Noi sîntem cei puternici; Un’, doi, trei.
acesta e blestemul nostru.
Datoria voastră e Şi din nou rar, liniştit:
să ne iertaţi, de fiecare dată; poate vom reveni, Unu – Doi – Trei – Patru,
peste o vreme”. Unu – Doi – Trei – Patru
şi
Unu – Doi – Trei – Patru.

SATIRĂ DUHULUI NOSTRU
Reînnoită lume Gustul ţărînii,

petrecîndu-şi marginile rotunde duhoarea cărnii încă în viaţă,
spre un miez neîncăpător. zborul lăstunilor şi
acest început de iarnă
Nimic nu pare apei de netrecut mai vesel decît ne-ar fi
nimic nu se opune focului – de folos,
pămîntul sună mai aromat decît sîmburii
ca o monedă uitată de cyanură (dacă această plantă
într-un muzeu din care mai creşte pe undeva, şi dacă
au fost furate toate originalele mai e cunoscută ca atare –
şi toate copiile. pînă la stima faţă de sîmburele ei).
***
Şi marea, cum spuneai, marea

simţ pierdut al cărui zeu va fi fiind?

DREPTUL LA FRICĂ
Să te scoli în fiecare dimineaţă devreme şi la aceeaşi oră

să te duci în sufragerie unde nu doarme nimeni
să deschizi ferestrele cît se poate de larg
să faci gimnastică de înviorare cincisprezece minute
să dai atenţia cuvenită inspiraţiei şi expiraţiei aerului
(dacă ai un cît de mic petec de iarbă în faţa casei
să alergi în picioarele goale prin rouă)
să cumperi pîine lapte şi ziarele de dimineaţă
să te bărbiereşti
să bei lapte îndulcit cu miere de albine şi nu cu zahăr
să citeşti ziarele abia apărute în întregime şi nu doar rubricile
preferate
să ai bani potriviţi pentru tramvai

să-ţi petreci orele de servici muncind
să nu dispreţuieşti pauza de masă
să răspunzi ca la carte la glumele colegilor pe seama ta:
„A` bon entendeur, salut” „Abyssus abyssum invocat”,
„Aliud est celare, aliud tacere”, „Amicus Plato, sed magis amica
veritas”,
„Anthropos panton metron”, „Ave Caesar, morituri te salutant!”,
„Bezumstva hrabrîh – vot mudrost jizni!”, „Ça ira”, „Cogito, ergo
sum”,
„Das Ewig-Weibliche”, „Divide et impera!”, „Dum spiro, spero”
„Dos moi pu sto kai kino ten gen”, „Ecce homo!” „E finita la
commedia”,
„I am not what I am”, „Il vivere e` un correre alla morte”,

„Lasciate ogni speranza voi ch’entrate!”, „Last, but not least”,

„Naşa teoriia ne dogma, a rukovodstvo k deistviiu”, „Ne varietur”,
„Nel mezzo del cammin di nostra vita”, „Nil medium est”,
„Oida me uden eidenai”, „O sancta simplicitas!”, „Panta rhei”,
„Partir, c’est mourir un peu”, „Proletarier aller Länder, vereinigt
euch!”
„Servum pecus”, „Sine qua non”, „Sire, Je n’avais pas besoin de
cette hypothe`se”,
„Si tacuisses, philosophus mansisses”, „Something is rotten in the
state of Denmark”, „Sub specie aeternitatis”, „That’s one small step for a man, one giant leap for mankind”, „The rest is
silence”,
„Was vernünftig ist, das ist wirklich; und was wirklich ist, das ist
vernünftig”,
„Vox clamantis in deserto”, „Zwischen uns sei Wahrheit!”,
„A bon entendeur, salut”.
Să nu te plictiseşti la şedinţele de lucru

să pleci de la slujbă cu sentimentul datoriei împlinite
să ajungi acasă tocmai cînd eşti aşteptat
să-ţi săruţi nevasta şi copiii
să le spui cît de dor ţi-era de ei
să-i asculţi cît de dor le era de tine
să mănînci cu poftă dar ponderat
să speli vasele
să te odihneşti o jumătate de ceas
să te plimbi prin parc cu copiii
să le cumperi baloane şi vată de zahăr
să-ţi cumperi ziarul de seară
să asculţi la radio Cronica spaţială

să dai drumul la televizor

să ai dreptate dar şi înţelegere pentru evenimentele din Ulster
să-ţi reaminteşti melodia Dragoste, pace şi fericire a lui
Carl Douglas
să nu te plictiseşti văzînd pentru a patra oară
filmul prezentat la televizor drept Premieră pe ţară
să-ţi păstrezi opiniile cu privire la mediocritatea acerbă a filmului
dar să înţelegi că era necesară reluarea lui
să mănînci uşor seara
să-ţi ajuţi nevasta la adormitul copiilor
să te speli pe dinţi
să aprinzi veioza şi să stingi plafoniera
să aprinzi lampa de carte şi să stingi veioza
să te bagi sub plapumă
să citeşti cîteva pagini în care
să regăseşti multe din propriile-ţi frămîntări
să mai citeşti cîteva pagini în care
să recunoşti puţine din puţinele tale aspiraţii
să notezi cîteva rînduri pe marginea filelor ce nu ţi-au plăcut
pentru ca peste ani
copiii tăi să aibă dovezi că ai fost un om cu personalitate
să nu încerci să adormi înainte de-a fi căscat
să-ţi săruţi nevasta adormită de mult
să-i îndrepţi şuviţa de păr ce-i atîrnă peste obraz
să aprinzi veioza
să stingi lampa de carte
să treci prin camera copiilor şi să-i săruţi
să-ţi pregăteşti lucrurile pentru a doua zi
să revii în dormitor

să stingi veioza
să te culci
să nu te gîndeşti la somnifere
dacă vezi că nu adormi numără pînă la o mie
pînă la cinci mii
pînă la zece
dar să nu te gîndeşti la somnifere
gîndeşte-te că vei adormi
să nu te gîndeşti la somnifere
să nu te gîndeşti să nu te gîndeşti
nu te gîndi nu te gîndi
acum visezi:
că vînezi numai cu săgeţi de apă
că ridici o mînăstire pe locul unde s-a sinucis un izvor
că-ţi încredinţezi sufletul unei mări fără faimă
că bei laptele unui animal pe cale de dispariţie

JOC DE COPII COŞMAR OLFACTIV
Coboară amurgul E un miros de vînzare:

în cîrjile lui de sticlă. Ultimul cerc al lui Arhimede
s-a umplut cu apă
Hai, umbră a mea, ca un lighean uitat în curtea casei;
sări! – pînă la margine carnea lui Mucius Scaevola
nu mai e mult. miroase
prea apăsat
Dă un pinten a plastic;
şi strigă: Einstein ne lasă vorbă
„Capra mută!”. că, totuşi, totuşi
Pămîntul nu se-nvîrte!
E un miros de vînzare:
Miroase; numai atît.

BLOC-NOTES ELEGIE LA PASĂREA EMANUELLE
Undiţe hulpave Nu te mai presimte nimeni, Înălţimea Ta,

privirile tale sfîşie de parcă aripile tale nici n-au existat;
carnea somnoroasă nu te mai aşteaptă nimeni, nu te mai invocă,
a vecinătăţii de parcă n-ai fi trecut niciodată pe-aici.
haosul vorbeşte Copiii s-au vindecat: nu mai înalţă zmee;

cu glas de baionetă cerul s-a vindecat: nu mai primeşte hîrtii colorate;
pădurea se usucă văzînd cu ochii – pînă şi aerul
catedra de chirpici atîrnă ca o draperie de zdrenţe, Înălţimea Ta.
a curajului
pîrîie Ceilalţi mă-ntreabă, aşa, într-o doară, cum mă simt,
dacă plec, dacă nu vreau ceva, dacă rămîn încă;
asta e lectura devorantă ceilalţi sînt siguri de ei, adică sînt chiar ceilalţi –
pe care o faci tu lumii Tu ce mai faci, Înălţimea Ta? Ce mai aştepţi?
astăzi.
Într-o seară, mi s-a părut că te-aud venind,
am ieşit în curte, am făcut ochii roată:
ştii bine – nu erai tu; nici măcar nu era vorba de tine.

ÎN REST
Vorbeşte-mi despre legea

fărădelegilor tale – i-am spus,
mamă a tuturor dispepsiilor lumii.
Măruntaiele mele ard şi ard,
vorbeşte-mi despre,
spune-mi că nimic,
că mai ales nimic nu trece
dincolo de,
vorbeşte-mi, te implor,
lasă-mă să-nţeleg că vorbim
nu despre Dulcea pasăre a tinereţii
ci despre o boală molipsitoare,
una fără leac,
şi vorbeşte-mi odată, lege a legilor
şi fărădelegilor; vorbeşte-mi – numai atît!
În rest, ştiu şi eu, am
atîta experienţă livrescă a lumii,
ştiu că The rest is silence.
Vorbeşte-mi!

PRIMUL TESTAMENT
Alexandrei
Copilul meu, ce-ţi pot spune? Ai tot trecutul lumii înaintea ta;
Fii binecuvîntat şi ia aminte: viitorul ei era o tristă nostalgie
î.e.n. abia va să vie; încă de pe vremea copilăriei
luptele cu gladiatori bunicilor tăi.
vor avea mare succes de public; Fii binecuvîntat şi nu uita:
războiul de-o sută de ani Tînărul c-un ochi albastru
nici nu poate fi încă imaginat; şi celălalt negru
Invincibila Armada e numai vede lumea altfel decît tine
o biată pădure de puieţi neîngrijiţi; deşi purtaţi acelaşi nume
Cezar nu l-a întîlnit încă pe Brutus iar acum
(Cicero se codeşte, încă, să i-l trimită băiatul de care-ţi vorbesc
cu un bilet de bună recomandare); se chinuie din greu, seara,
Hanibal iubeşte foarte mult pisicile, să-şi desfacă nodurile încălţărilor –
căci de existenţa elefanţilor El va tăia buricul lumii,
încă habar nu are; Gordianul;
David de-abia învaţă El poartă într-un ochi
cum se face o praştie. azurul
Ceilalţi – pe care-l va aduce neamului său,
nici măcar nu pot fi presimţiţi, încă. iar în celălalt
Copilul meu, acestea nu sînt doliul
cuvintele unui poem în care va scălda jumătate a lumii.
ci ale unui testament, Ţine-l minte; atît. Nici nu-l iubi,
aşa că nici nu-l urî –
ele trebuie să fie tu n-ai cum să-l înţelegi:
cît mai clare. Deci: El e primul produs livresc
(Aristot, Filip, Olimpiada,
Netinav, Por împărat, Levdacus, că el a fost dintre acei,

Ptolemei şi Filon, care-au ridicat cuvinte
Candusal şi Talistrada, deasupra capului,
Darie şi Eraclie) şi-au plîns,
care a învins REALITATEA. ca şi cum ţineau deasupră-le
Cît despre tatăl tău, află: piatra de mormînt a neamului lor.

TENEBRELE SPERANŢEI
1. 3.
În sfîrşit, iată apa Cineva trage storurile,
ce nu poate fi străbătută aprig, atent, pînă la pămînt;
decît cu gîndul: cineva nu te mai lasă
Corabie neagră să năvăleşti, cineva mă apără
velă trufaşă şi trage storurile, şi-atîrnă de ele
proră de diamant; ca mine, în copilărie,
de-acum am pornit de frînghia clopotului celui mare
de-acum sînt un bătrîn al bisericii.
lup de mare Înţelegi?
şi pentru toate astea Cineva trage storurile
de-acum şi-mi spune: „Nu privi –
totul se-mparte şi la mine malurile rînjesc, malurile
ca la cifra universală. sînt pure şi cinice.
Eu sînt apărătorul tău;
2. priveşte-mă
Un mistral onctuos umflă pînzele: şi-nchipuie-ţi lumea!
Primum vivere! Primum vivere! numai prin mine!”
La orizont – veacul nostru Îl privesc:
purtînd pe frunte coroniţă cineva trage storurile
de Nu mă uita malurile sînt cinice şi pure
flăcăul nostru iubit cineva trage storurile
cu gura plină de urechelniţe: cineva este apărătorul meu
bătrînul nostru ilustru cineva îşi ia elan
cu buzunarele căptuşite cineva se-aruncă pe fereastră
de scarabei pofticioşi. cineva priveşte malurile –
Cum nu? – Primum vivere! Nu mă uita. cinice şi pure!

4. 6.
Sigur: toate provinciile-s bătrîne Se-mplineau o mie de ani
peste ele au crescut zale de rugină, de cînd şoimul nu mai părăsise
peste zale curge veninul de viperă braţul vînătorului. Atît.
ca vinul de Chios, de Xerex, de Porto,
peste vin se-abate grindina – gheaţă, 7.
cuburi, figurine, fragmente; peste Cineva a supt de la sînul mamei sale
fragmente străluceşte soarele, peste cenuşă ca dintr-un vulcan nehotărît –
soare – aurora, cleşte străin; arde-doarme-urlă-cîntă-pieziş-orizontal
obiceiurile merg (tic-tac, tic-tac) Cineva a scuipat pe sînul mamei sale
pe străzile oraşelor (tic-tac, tic-tac) ca o mare biciuind malurile cu odgoane de sare
toate provinciile-s bătrîne, toate Cineva a muşcat sînul mamei sale
poartă semnul obscur al vieţii: Cineva e însetat de cenuşă
o muşcătură, Cineva mîngîie sînul mamei sale
un crin ca o gură de lup. ca pe o bombă cu neutroni
Cineva află de ce s-a născut
5. Cineva s-a născut
Era o vreme Cineva ascultă toate acestea
cînd ziua se-nvîrtea în jurul ca pe huruitul dintre două ere geologice
propriei cozi
ca să n-o prindă noaptea 8.
din urmă; O pereche de buze tînjeşte
şi lucrul acesta nu se-ntîmpla, după cuvinte de pară;
se-ntîmpla că amurgul o pereche de ochi îşi asmute dioptriile
ţinea în acea vreme pînă la cîteva mii
cît viaţa unei mărunte fiinţe numai să nu-şi piardă
trecută prin toate cotloanele timpului. plăcerea de-a privi;
– „Data viitoare, vă rog, veniţi cu această lecţie o pereche de urechi
bine învăţată şi cu cea de azi – ca pe apă!” o pereche de picioare

o pereche de mîini – 10.

pîndă; liniştea mării. Un mare artist al antichităţii, probabil poet,
n-a făcut nimic toată viaţa decît să invoce divinitatea
9. să-l arunce în mijlocul veşniciei. Asta a fost opera lui.
La poarta zilei Pe negîndite, într-o zi a fost azvîrlit chiar acolo.
orbii bat cu bastoane de fum N-a mulţumit, n-a blestemat. S-a apucat să se şteargă la
surzii scuipă cuvinte de pîslă ochi. Asta face şi azi; un mare artist al antichităţii –
etc., etc., etc., etc., etc., etc.; probabil poet.
noi comemorăm întîmplările vieţii
şi toată această scenă dramatică (uşor bucolică?) 11.
se sfîrşeşte cu începutul ei. Noapte senină – harta cerului pîlpîie ritmic, sănătos.
Recitiţi-l! Nimeni n-aşteaptă zorile. Dintr-o singură direcţie străbat
strigăte de luptă, încurajări, rumoare.
Un blazon înfloreşte, se vede crescînd, ameninţă
bolta senină ca o menghină cu fălcile-oţelite.
Veşti noi de la Mancha! Mari speranţe!

PASAJ DE PIETON
(1979)

POETUL
Fără să-l vedem

fără să-i pese de noi
el a jupuit
dintr-o singură mişcare
statuia
la poalele căreia
claca noastră se prelungea
de prea multă vreme;
un simplu fîşîit
ca şi cum
o lamă de brici
ar fi despicat o draperie
ca şi cum
cineva ar fi despuiat
un ştiulete de porumb
şi dintr-o dată
am văzut cu toţii
nervii aceia de oţel
vibrînd ca o armată
într-un nor de sînge!

MARGINEA DE TABLĂ
Fireşte însă
draga mea mare atenţie la Alexandra
şi balconul nostru să n-o laşi
va avea o margine să se-aplece
de tablă peste marginea de tablă
nouă şi strălucitoare nouă şi strălucitoare
încearcă s-o duci
vei putea să asculţi cu vorba
de ce nu? spune-i orice
„darabanele ploii” despre ea:
că e „o autostradă de oţel”
sigur „panglica de argint a unui mare rîu”
de ce-aş fi împotrivă? etc., etc., etc.,
vei putea presăra uită-te prin vreo carte
firimituri cu poezii
pentru vrăbii se găsesc destule metafore
doar ţi-am spus dar numai
de la bun început n-o lăsa să se-aplece
că vom avea o viaţă frumoasă peste marginea de tablă
nici vorbă nouă şi strălucitoare
poţi pune şi cîteva
flori cum «de ce?»
poate comandăm
chiar un jgheab special închipuie-ţi-l pe Columb
doar ţi-am promis aplecat peste brîul ecuatorului
de mult vomitînd în neştire
că balconul nostru şi urlînd
va fi „Înapoi! Acasă!
„o adevărată grădină” Dă-le-n mă-sa de Indii;
decît aşa, mai bine cerşetor
am să te rog pe străzile Valladolidului!”

VÎNA DE BOU
Iar vine cineva ultimul şoim pierde

şi-mi spune: lacrimi de fier –
„Eu sînt apărătorul nu poate uita orele
tău; de dresură
priveşte-mă şi-nchipuie-ţi lumea ciocul lui mai trage o dată
numai prin mine!” de vasul generos deschis
Îl privesc: ca de un pai fermecat
o vînă de bou ghearele lui oţelite
mîngîindu-ne obrajii! zgîrie-n van
stinsa harfă-a nervilor tăi
ultimul şoim
GRAVURĂ CU ŞOIM pierde lacrimi de fier –
nu-şi mai aduce aminte
Vene generos deschise deloc
o încheietură cum arăta înaintea
explozia unei petarde – Piaţa Spaniei anilor săi de ucenicie
în mai plînge amintindu-şi
pe braţul tău voluptoasa oboseală
inundat de seva roşie a dimineţilor de dresaj
sărată şi mai ales
răcoarea mînuşii de zale.

LA VIE EN ROSE
Nu trebuie să faci cum se cuvine! Aşa!

nimic; absolut nimic. Şi dinţii! Foarte bine!
Ascultă, doar: Tare! Cît poţi de tare
La vie en rose. şi nu uita – dinţii! Aşa!
Ascultă:
Cum ţi se pare? La vie en rose.
De ce nu? Sigur, stinge
plafoniera şi aprinde veioza. Strînge!
E mult mai bine, nu? La vie en rose.
Acum ascultă:
La vie en rose. Şi dinţii!
„La vie en rose!”
Cum? Ţi se pare
că nu merge? Păi dacă Bravo!
te agiţi atîta! Şi-apoi, „La vie en rose!”
e prea multă lumină aici.
Stinge şi veioza. Aşa. Nu te şterge! Nu-ţi fie ruşine!
Deconectează-te. Respiră liniştit. Aşa! Şi ce dacă plîngi?
Aşa. Aşa! Acum ascultă: Şi ce dacă sughiţi
La vie en rose. de plîns?
„La vie en rose!”
Nu se poate! Nu
înţeleg ce e cu tine. Excelent!
A, păi dacă stai cu ochii deschişi! „La vie en rose!”
Închide-i!
Aşa! Mai tare!
Mai strîns! Încă puţin! Aşa! „La vie en rose!”
Şi ce dacă ai început
să lăcrimezi? Strînge Şi mai tare!
„La vie en roose!”

Aşa!
Strînge! „Aşa!”
„La!”
Aşa!
Mai tare! „Aşa!”
„Lla!”
La!
Aşa! „La!”
„La!”
Tra!
Aşa, aşa! „Tra!”
„La-la! La-la!” Tra, La-la!
„Tra, La-la!”
Excelent! Aşa!
„La-la! La-la-la-la!” Aşa!
„Aşa!”
Acum...
„Tra!” Tra!
„Tri!”
Nu!
„La!” Tri?!
„Tri!”
Nu aşa...
„Tra! La!” Tra, La-la! Tra, La-la!
„Tri, Lu-li! Tri, Lu-li!”
Aşa, aşa! Tra-la-la-la! Tra-la-la-la!
„Tra! La! Tra! La!” „Tri-li-lu-li! Tri-li-lu-la!”

POEŢILOR DE AZBEST DAR EI CINE SÎNT?
Voi Deşi e a lor

nu veţi lua foc ei trec pe sub ea
în vecii vecilor numai în genunchi
căci sîngele vostru şi poarta s-a gîrbovit
e o leşie rău
mirosind a editoriale! se tot scurge în pămînt
zi de zi
Voi de-a rămas numai
nu veţi face umbră de-o palmă deasupra ierbii
niciunui pămînt căci ei n-au fost
căci muşchii voştri niciodată
au putrezit lei
sub plapuma dogmelor! nici măcar n-au visat
să fie!
Voi
nu veţi muri
niciodată
– Nepieritorilor! –
căci
de fapt
cînd aţi trăit voi
alde Necesias
alde Lychesias –
Servum pecus!

DESPRE VIPERĂ
– Cum nu bagi tu
de seamă
ce cap de viperă are
cuvîntul viperă
pe care mi-l tot strecori
sub pernă
mi-l tot aşezi
lîngă bucata de pîine
mi-l pui
lîngă maşina de ras?
– Dacă-l înghit
într-o zi
dacă-l întind
pe periuţa de dinţi
dacă-l iau
drept lampă de carte
dacă mi-l pun
la gît
în loc de fular?
– „Înseamnă că
eraţi făcuţi
unul pentru altul!”

EL ISKANDARÎYA
sau
FRAGMENTE DESPRE GUSTUL SINGURĂTĂŢII LA UNII POEŢI
1.
Pată cu marginile sărate – singurătatea

cetate a poeţilor jefuiţi de oraşul natal
cîteodată regăsindu-l:
„Soarele răpeşte cetatea
Nici n-o mai vezi
Nici măcar mormintele nu mai rezistă mult”
2.
O limuzină de lux
motor cu 12 cilindri în V
cară cadavrul roz al copilăriei mele
„Cessate d’uccidere i morti
Non gridate piú, non gridate”
3.
Au fost şi momente de linişte

cînd totul se vedea altfel:
„Ştiu o cetate
ce-n fiecare zi se umple de soare
şi-n clipa aceea totul e extaz.
M-am dus acolo într-o seară
în inimă stăruia pilitura

greierilor.
De pe vaporul
lăcuit în alb
am văzut cetatea mea
cum piere
lăsînd
să atîrne
puţin
o-mbrăţişare de lumini în aerul tulbure”
4.
Singurătatea despre singurătate

dar nu chiar ea despre ea însăşi:
„Ar fi trebuit să se nască la Florenţa în secolul al XV-lea, să fi fost cardinal, consilier secret al Papei, trimis special în
palatul Dogelui din Veneţia şi timp de mulţi ani – bînd, iubind şi plimbîndu-se pe canale, scriind şi tăcînd – să
negocieze cele mai satanice şi complicate şi scandaloase afaceri ale Bisericii catolice”
5.
Singurătatea despre alţii

dar nu neapărat doar despre aceia:
„...dovedea un deosebit elan pentru vechii scriitori greci şi pentru istorie, atestat de începutul de redactare a unui
lexicon care se va opri la cuvîntul Alexandros”

6.
Singurătatea puterii în faţa puterii

pată cu marginile sărate
foşnind ca o petală uscată de trandafir:
„mi s-a părut că-mi stăteai dinainte; cum ai fost
în Alexandria cucerită,
palid şi obosit, ideal în tristeţea ta,
sperînd încă mila
infamilor – ce murmurau «Mai mulţi Cezari»”
7.
Singurătatea imaginarului
despre singurătatea personajului imaginat:
„Din cuvintele, din faţa şi din gesturile mele
îmi voi face o excelentă armură;
şi astfel îi voi scruta pe oamenii răi,
fără teamă sau slăbiciune.
Ei vor vrea să mă lovească. Dar nu vor şti
nici unul din cîţi vor încerca să se apropie
unde îmi sînt rănile, părţile vulnerabile,
sub minciunile în care mă voi drapa”
Totuşi, singura informaţie exactă şi adevărată despre

acest fiu al Alexandriei imaginat de poet
este că a murit în Sicilia la 27 de ani.

8.
Singurătatea ca perfecţiune:
„Poate această perfecţiune este cauza blamului”;
„Cel ce află desfătare în singurătate este ori
zeu ori fiară”
9.
Cît despre singurătatea iluziilor

fie ele chiar şi iluzii istorice
ne vorbeşte păţania negustorului ambulant:
„Din micul lui tîrg, de prin împrejurimi
şi încă învăluit în întregime de praful drumului,
negustorul ambulant a sosit. «Tămîie!» şi «Gumă!»,
«Ulei excelent!», «Parfum pentru păr!»
strigă pe străzi. Dar marea larmă,
şi muzicile, şi parăzile nu-l lasă să se facă auzit.
Mulţimea îl împinge, îl tîrîie, îl izbeşte.
Şi cînd, complet buimac, «Ce-i cu nebunia asta?», întreabă
cineva îi aruncă şi lui enorma minciună
de palat – că, în Elada, Antoniu învinge.”
10.
Cît de pustiu e un oraş adevărat

pe lîngă unul închipuit;
cît de pustii străzile lui
pe lîngă forfota
din vechea şi atît de imaginara cetate!
11.
Pată cu marginile sărate

tu le-ai ars colţurile ochilor
pleoapele
ca pe vechi pergamente
şi ei au strigat
ca la porţile unei cetăţi iubite şi urîte
deopotrivă, cu deznădejde:
„Te-am văzut, Alexandrie,
Friabilă pe temeliile-ţi spectrale”
Pierduţi demult
în lumea prea adevărată şi neputincioasă
drumul lor a fost tăiat
de năluca ta de fum şi sînge
aşa cum taie o pisică neagră
drumul unui copil superstiţios
şi doar superstiţia i-a făcut
încă o dată şi pe vecie
copiii tăi:
„De-un alt sînge sînt şi nu te-am pierdut,
Dar în acea singurătate de navă
Mai mult ca de obicei reveni melancolică
Deziluzia că tu eşti îndepărtatul
Meu oraş natal.”

12.
Vîrful peniţei
ce-a zgîriat toate aceste rememorări
te caută pe obrazul unei hărţi
de campanie:
o pată cu marginile sărate
creşte de sub vîrful peniţei
devine, pentru o clipă,
transparentă
şi iată-mă bolborosind
blestematul tău nume
„EL ISKANDARÎYA!
EL ISKANDARÎYA!”
şi mîna unui vechi prieten
apăsîndu-mă pe umăr
înmormîntîndu-mă-n scaun
şi glasul prietenului
limpede şi ucigaş:
„Nimic, nici măcar casa
din strada Serif – rufe puţine,
de oameni săraci, subţiri de
vezi marea prin ele,
puse la uscat probabil
pentru ultima oară.
Zdrenţe, atît. Zdrenţe!”

CONFESIUNEA UNUI MELOMAN
Sînt – prietenii mei o ştiu pe care nici unul din ei

foarte bine – un mare meloman. nu-l ştie
scos pe banii mei
Oameni cărora le sînt drag într-un atelier clandestin
ca sarea-n ochi discul acela
vin la mine pe care un ac de os
doar pentr-o bandă citeşte
doar pentr-un disc rar. şi-aruncă în boxele de
cîte două sute de waţi
Unii dintre ei, o muzică
cei mai naivi, fireşte, pe care ascultînd-o
se-ntorc la casele lor unul din acei specialişti
fericiţi cu smochingul lustruit de scaunele
după „această adevărată baie de Ateneului Român
muzică, pentru care n-am cum să-ţi ar decreta-o „muzică concretă, domnul meu;
mulţumesc, dragul meu!” o muzică dintre cele mai concrete cu putinţă!”
nutrind ciudatul sentiment şi
că fără să simt măcar de data asta
m-au prădat într-o bună măsură n-ar greşi prea mult:
că fără să-mi dau seama viaţa mea
ei m-au şi cunoscut. pîrîind ca o păstaie
După astfel de vizite uscată
noaptea tîrziu ca unul din acele hîrburi
pun acel disc transparent ale „Liniei maritime Onedin”.
cu-o singură faţă

COMENTARII ASUPRA GLORIEI FULGERULUI
Atîta vreme cît el

poate deveni
(află!)
fapt juridic
degeaba scrii dumneata
amice
despre strălucirea
fulgerului!

MÎINI DE PIANIST
Stau haidamacii
la umbra unui stejar: nemulţumit
mănîncă se ridică
plosca trece de la unul îşi şterge mîinile
la altul cu-o batistă albă de mătase
ca o tîrfă de lux mîinile lui albe
mult rîvnită cu degete lungi
cîte unul rîgîie şi bine desenate
cîte unul sună – mîini de pianist –
de-ai zice că-şi dă sufletul apoi urlă:
prin turul pantalonilor: „Idioţilor,
„Sănătate, camarade!” dar ochii lui,
mai deoparte ochii blestematului ăluia
abătut şi cu mîncarea neatinsă de poet,
dinaintea lui unde sînt?
el îi priveşte: Neisprăviţilor,
nu-şi poate ascunde dispreţul nu sînteţi buni de nimic!”
mîinile lor nu-i plac şi-n acelaşi timp
sînt murdare cu-o năpraznică lovitură de picior
crăpate răstoarnă panerul de răchită:
diforme – iarba pare o imensă masă de biliard
rădăcini dezlănţuite răvăşită –
se-ncruntă bile
mai bagă o dată multe bile albe
mîna însîngerate
în panerul de răchită numai bila roşie lipseşte;
acoperit cu şervet alb Ante Pavelici a avut
caută încă o zi proastă –
pipăie poate mîine, cine ştie?
mîngîie agitat
TRECUT PIERZÎNDU-ŞI SEMNIFICAŢIILE

Lui Nicolae Prelipceanu
Împărţeam frăţeşte uşor stînjenită

frigul acelei pieţe – de ce se spune
mai mult o celulă de puşcărie despre oamenii
expusă în aer liber ce-au plătit pentru
ridicarea ei
vorbeam în galopuri ce rost mai avea
moderat / sentimental / banale să intrăm
treceam pe lîngă ziduri să-ţi spun pentru a
ce le credeam cunoscute nu ştiu cîta oară
nevăzut dar brutal că fusesem botezat acolo
ele ne-mpingeau pînă la urmă
cu degete de-oţel am nimerit muzeul
spre mijlocul pieţei dar prietenul tău
ca pentru-o execuţie directorul
prea mult amînată; era în concediu;
nici nu-nţeleg ne-am liniştit
cum am reuşit unul pe celălalt:
să ne menţinem pe trotuar „poate anotimpul nu e
tocmai cel potrivit;
era om fi sărit peste cal
şi mai mult azi-noapte –
nu era nu trebuia să le-amestecăm”
oraşul pe care pretindeam
că-l cunoaştem ultima seară
catedrala la Bastion
a ţîşnit modest compătimindu-l pe poetul

pus pe romanţe
ca o vişină trasă dimineaţa
în şocolată autobuzul acela –
invidiindu-l „un cub de gheaţă
aplaudîndu-l cu 36 de locuri;
pe colegul încălţat un dormitor pentru lemne”
parcă poate nici nu eram în autobuz
întotdeauna cu două şlepuri ci-n visul ziaristului local
ponosite de pe Sena dormind şi bucurîndu-se-n somn
dansînd visînd
făcînd din orice horă mare cuprins de atîta fericire
vals pentru ce „vede”
şi din tangouri încît n-ar mai fi vrut
dreptul său la ruină să se trezească
n-ar fi fost rău niciodată
să-l asculţi mai mult
pe ziaristul local aeroportul
urîndu-mă unghiera şuierînd
şi rugîndu-te să-mi spui la control
„să aibă mai multă grijă ceaiul Pickwick
de sine; chiar şi poezia
citită azi nici la şapte kilometri
e un semn – să fie mai atent!” deasupra pămîntului
era beat şi-am fi aflat în zumzetul liniştitor
probabil al „trabucelor Rolls Royce”
chiar unde lucrează cum le-ai poreclit
cu adevărat lucrurile nu s-au schimbat
deşi eu ştiu
iar el bănuieşte deşi-ţi citeam din gazetarul

M. Eminescu te priveam
iar tu spuneai că „Da!” şi n-a fost nevoie
nimic nu era real să mă întrebi:
împrejurul nostru; „de cînd?”
noi înşine
nu eram decît o frîntură trecut estompîndu-se
din visul amintiri ce ni se refuzau
ziaristului local; visul ziaristului local;
cu mai mult curaj decît mine de fapt
tu priveai la singurul adevăr: de cîteva zile
rînjetul munţilor – nu făceam nimic altceva
îmi spuneai: decît să smulgem
„parcă sîntem în gura unghiile unui cadavru.
unui animal enorm
cu cerul gurii albastru-senin şi-acum
şi colţii astupă-ţi urechile
îmbrăcaţi în gheaţă” voi urla în visul
era limpede – ziaristului local:
nu nimerisem anotimpul „Dreepţi!!”

SĂ!
Cu trecutul nostru
nu se mai poate face
nimic
caută-mă
să bocim împreună
întîlneşte-mă
şi tot împreună
ne vom lustrui încălţările
să inaugurăm
viitorul
în ţinută ireproşabilă:
cu bocancii noştri
de-oţel
strălucind
strălucitori
străluciţi
Să!

NATURALISTUL
Îl poreclisem adevărate comori.

Charles Darwin Nu colecţionez decît
se-nţelege aşadar unicate!”
că nu-l vedeam pentru
prima oară Îi promiteam de fiecare dată
cu ochelarii aburiţi el zîmbea
cu sacoşa de piele dădea din mînă
atîrnîndu-i de umăr ca şi cum ar fi zis „Lasă,
cu săpăligile acelea ştiu eu că n-ai să vii;
de toate formele ştiu că nu te interesează.”
cu briceagul în formă de peşte Mă saluta şi:
scormonind la rădăcinile „Oricum, te-aştept,
plantei pe care punea domnul meu”.
ochii.
Nici acum nu pot
Îl urmăream să-mi explic
ca pe-un pensionar cum de m-am hotărît
cheltuindu-şi energia totuşi
în slujba vreunei să mă duc
Asociaţii a naturaliştilor amatori – nu mă interesa! –
ca pe un om avînd drept hobby şi de ce am ales
cercetarea naturii. tocmai ziua aceea.
Mă invitase M-a primit ca şi cum
în cîteva rînduri era sigur că voi veni
să-l vizitez: mi-a oferit un ceai
„O să-ţi placă, domnule. apoi
Ierbarele mele sînt a pus pe masă

un vraf de ierbare pentru natură

toate în scoarţe de piele e o treabă simplă?
uluitor de fină. Vorbiţi cu toţii despre
Charles Darwin,
Începînd să-l răsfoiesc dar cîţi i-aţi citit
pe primul «Călătoria unui naturalist în jurul lumii
am rămas repede pe bordul vasului Beagle»?
încremenit. Ei, dar să te las
Naturalistul mi-a zîmbit liniştit să răsfoieşti în continuare
m-a bătut uşor pe umăr aceste inegalabile comori.
şi-a spus: Să nu-mi ceri, însă,
„Da, nu te-nşeli; să-ţi arăt şi laboratorul.
sînt chiar vene de om. E singurul meu secret. Restul e
Ce-ţi închipuiai, că în faţa dumitale. Mai vrei
această mare dragoste puţin ceai?”

BIRTHDAY
Intru în viitor ca într-o cuşcă

în care trebuie să reconstitui fiara
ce mă va devora
numai după ecoul urletului ei.
Muzica subţire a gratiilor:

nervi de pe care un cuţit
a mai ras un strat de spaimă;
încă unul.

VÎRSTĂ RATATĂ
Dar unde-au dispărut jăratecul ce se găseşte

cele unsprezece chipuri pe sub mînă
ale închipuirii? la vreun colţ de stradă
numai bun de-naripat cai
Ai aruncat peria peste umăr nu e
şi-n urma ta la Consignaţii – doar cenuşă
s-a-nălţat pădure. şi-aia sintetică
nimeni nu mai ştie
Ai renunţat şi la oglindă – cîţi copii cretini are împăratul
urmele tale şi la al cîtelea se va opri.
au fost înghiţite de-un lac Cum să-mi închipui
aşa cum înghite scamatorul eu lumea
săbii înroşite-n foc cînd nimeni nu mai ştie
panglici să povestească frumos?
bagheta de sticlă
manşetele albe şi jobenul negru. Şi-uite-aşa trec eu
prin oraşul acesta
Dar celelalte spînzurat de frîiele
unde-au dispărut? armăsarului meu de mucava!
Cum să-mi închipui
eu lumea:

OROLOGERIE ÎNSUŞIREA MATURITĂŢII

sau
Cine-o fi potrivit astfel ORA DE DIRIGENŢIE
ceasul vieţii mele
că-ntotdeauna Mai leapădă
n-arată nimic; nici măcar cadavrul unei vîrste
o oră posibilă? de pe tine!
Se-ntîmplă cam aşa: Scutură-te!
în momentele cele mai importante
trăiesc întîmplările cele mai banale! Şi tunica
ultimei întîmplări
ţi-a rămas mică.
Leapăd-o!
Ai grijă
însă
cîteodată pari un copil
încălţat cu pantofii
tatălui
ori bîjbîind în paltonul
bunicului
ca o limbă de clopot
prea mică
spre a-i atinge buzele
şi-a-l face să sune.
Scutură-te!

S-A REDESCHIS ALTARUL
Veniţi
s-a redeschis altarul
priviţi-l
îngenuncheaţi
lingeţi-l!
(Oglinda s-a subţiat

de tot –
tînărul Narcis linge la ea
şi iat-o:
atît de subţire
ca o piele de flutur
prin care se vede
cîte zile mai are de trăit
lepidopterul)
Veniţi
s-a redeschis altarul
buzele voastre
îi vor reda strălucirea!

EU UNUL
Unii fac gimnastică suedeză

unii nu mai pot trăi fără saună
unii aleargă 7 kilometri pe zi
alţii înoată 50 de bazine olimpice pe zi
alţii joacă tenis
alţii au redescoperit trasul la ţintă cu arcul
unii sînt alpinişti
alţii se dau în vînt după scufundări la mare adîncime
unii au inventat un joc cu frînghii şi căşti de oţel
alţii merg în mîini pe stradă
neştiind că şi asta a făcut-o pentru prima oară
tot un poet: Stan Palanka
unii
alţii
ceilalţi –
treaba lor
eu unul nu mai pot face sport
nu mai cred nici în performanţă
nici în puterea profilactică a sportului
„Mens sana in corpore sano” nu-mi mai spune nimic
ceva s-a stricat
ceva nu mai merge
mingea mi se pare pătrată
apa – oţel
muntele de marmeladă
crosul un stînd-pe-loc
„sur place”-ul cicliştilor de velodrom
o goană dementă
gimnastica – un agent perfid al obezităţii

eu unul
iau autobuzul 80 pînă la Gara de Nord
(nu plătesc – am abonament de 120,
„toate liniile”)
cumpăr chiar la intrarea de Clasa Întîi
un bilet de cincizeci de bani (0,50 lei!)
merg liniştit spre unul din trenurile trase la peron
mă urc în el (indiferent unde merge, de unde-a venit; dacă e
rapid,
accelerat ori o biată cursă)
recitesc timp de un sfert de oră
cu lacrimi în ochi:
„NU VĂ APLECAŢI ÎN AFARĂ NE PAS SE PENCHER AU DEHORS
NE NAGHIBAITSI V NARUJU NICHT HINAUSLEHNEN E PERICOLOSO SPORGERSI”
apoi plec liniştit şi sigur spre slujbă
spre casă spre prieteni spre locul
unde mă aşteaptă copilul meu
discurile mele
fotografiile şi tăieturile din presă
(„Un tînăr de mare perspectivă” etc., etc., etc.)
şi asta numai cu cincizeci de bani (0,50 lei!)
unii
alţii
ceilalţi –
treaba lor
eu unul

INAUGURAREA
Lui Giordano Bruno, filozof al Renaşterii
A deschis larg fereastra a dat să-şi tragă

şi-a-nceput să ne vorbească din nou
capul înăuntru
ascultam
fără a clipi măcar jugul ferestrei era şi mai strîmt
de-abia se mai putea descifra
după o vreme în jurul gîtului
(cine mai ştie ca o zgardă
după cîtă?)
terminînd a trebuit să mai vorbească
a vrut să-şi tragă o vreme
înapoi (cîtă, cine îşi
capul în cameră mai aminteşte
acum?)
ca un jug rămas prea strîmt
cadrul ferestrei vocea lui era
l-a silit din ce în ce mai nefirească
să mai rămînă o vreme sugrumată
(cine bănuia cînd nu s-a mai auzit
cîtă?) deloc
a mai vorbit un timp am observat
(cine mai ştie că în jurul capului
cît?) nu mai era nimic
şi crezînd că decît zid
în sfîrşit au venit cîţiva lucrători
a terminat s-au urcat pe-o scară

şi cu patru şuruburi sănătoase cu firească mîndrie şi lacrimi în ochi

au prins sub cap am citit cu toţii
o placă „Aici a trăit şi a lucrat El
pe care în timpul vieţii voastre”.
cu emoţie

BUCURIA DE-A SCRIE
Sari într-un picior şi-ţi spui a mia oară:

şi-ăla de lemn „Nu trebuie să scrii
baţi din palme decît
aplauzi adică dacă nu poţi trăi
pînă ce din bietele tale proteze fără s-o faci!”
nu rămîne şi-ţi ascuţi creionul
decît un maldăr de surcele în continuare
plîngi de fericire eliberezi vîna de cărbune
urli de frică din fălcile lemnului
şi vecinul tău îţi spune: şi-apoi
„Nu te mai preface, domnule; cu-acel ac negru HB
ştiu că ai un ochi de sticlă!” îţi împungi ochiul
„Care?” îl întrebi desenezi pe el
„Acela!” un lucru
„Şi cum de ţi-ai dat seama, o fiinţă
vecine?” tot ce-ţi trece prin minte
„Are o strălucire mai omenească” şi lăcrimezi
îţi ascuţi creionul plîngi de-a binelea
te cuprinde din nou starea aceea şi-i strigi vecinului:
căreia cineva „Mincinosule!”;
în chip cu totul absurd ba nu:
i-a zis bucuria de-a scrie „Ticălosule!”

DEZECHILIBRUL ECOLOGIC PIETA`

– prelecţiune inaugurală – – lucrare pururi neterminată –
Lebedele mor hăituite Cu operă strălucită

de gîşte şi definitiv încheiată
gîştele dispar alungate prietenul meu
de raci sculptorul
racii se-mpuţinează devoraţi munceşte zilnic
de peşti aproape douăzeci de ore
peştii se-nmulţesc alarmant la (spune el zîmbind)
preţuiţi de oameni propriul monument funerar –
văzute mai de-aproape o Pieta`
lebedele
nu sînt decît nişte gîsculiţe curînd
gîştele privite cu atenţie se-mplinesc treizeci şi cinci de ani
se dovedesc de cînd el
nişte raţe umflîndu-se-n pene cu un topor bine ascuţit
racii – crabi amărîţi se despică de propria-i umbră
peştii – conserve deşi această lucrare
privit cu atenţie pare a fi sortită
cu înţelegere să rămînă pururi
de aproape neterminată.
la microscop
doar omul rămîne
singurul personaj real
al acestui dezechilibru.
Vă mulţumesc pentru atenţie.

CÎTEVA EPISOADE NEROMANŢATE DIN VIAŢA BUNICULUI MEU

Lui Marin Preda
Înainte de-a fi strivit să bei numai zeamă

de-un Mercedes de urzici
pe pasaj de pietoni şi doar seara
cu bunicul meu trei pahare de’ăl roş’
s-au mai întîmplat cîteva lucruri: sînge de iepure
mai întîi a fost găsit să ai mulţi copii
în scutece scumpe să-i creşti în frica
şi c-un medalion de aur la gît lui Dumnezeu
sub un pod şi să-i dai pe toţi
peste care politicieni de renume pe la şcoli.”)
treceau de cîteva ori pe zi
spre oraşul cu trei văi Înainte de-a fi strivit
a fost înfiat de-un Mercedes
botezat pe pasaj de pietoni
şi-a primit cu bunicul meu
o educaţie aleasă s-au mai întîmplat cîteva lucruri
(„Tu, Tache Ana Badea, ce trebuiesc pomenite aici:
copil din flori, acum s-a sculat toată viaţa
al lui Codică, înaintea soarelui
toată viaţa ta şi s-a culcat
să te scoli nu mult
înaintea soarelui după asfinţitul lui
şi să te culci vara
nu mult n-a băut
după asfinţitul lui în timpul zilei
vara decît zeamă de urzici
în timpul zilei şi doar seara

trei pahare de’ăl roş’ el a fost unul

sînge de iepure din acei flăcăi
a avut zece copii apărînd Mărăşeştii
i-a crescut în frica numai în dalbe izmene
lui Dumnezeu şi purtînd la brîu
pe-ăi de-au trecut patru cartuşiere
de şapte ani ca patru pietre de moară
i-a dat la şcoli şi-acolo la Mărăşeşti
i-a-ngropat pe toţi a fost declarat mort
în afară de-o fată numai pentru că
cînd s-a prăpădit i-a trecut un glonţ
ultimul dintre ei dintr-o parte în cealaltă
n-a mai sădit a capului
un tei la poartă pe sub tîmple
cum făcuse şuierîndu-i prin cerul gurii
la moartea primilor săi copii ca o libelulă
ci adică
n-a mai vrut să urce a fost declarat mort
în deal numai pentru că
la vie n-a putut să se ridice
a pus maşina de stropit de la pămînt
pe banca din faţa porţii două zile
s-o ia cine-o vrea dar el
şi-acela a şi luat-o. bunicul ăsta al meu
s-a ridicat după două zile
Şi tot înainte de-a fi strivit şi cînd s-a văzut lăsat
de-un Mercedes acolo
pe pasaj de pietoni printre morţi
cu bunicul meu a scuipat o gură bună
s-au mai întîmplat nişte lucruri de sînge şi-a zis:
ce nu pot fi omise: „Bă, eu nu-s mort,
că n-am cum fi eu aşa şi-a scos pantalonii

şi-am şi copii acasă!” a rămas doar în izmene
Înainte de-a fi strivit şi cînd primarul a dat să plece
de-un Mercedes i-a zis:
pe pasaj de pietoni „Stai, coane, mai e ceva!
bunicul meu a văzut Eu n-am dat bir
şi-a mai făcut cîte ceva: cu fugiţii.”
întors acasă decorat Şi-a dat jos şi izmenele
fiindcă n-a vrut să creadă a-ntors faţa de la primar
că e mort şi i-a zis:
bunicul meu s-a întîlnit „Uită-te bine;
cu primarul acolo nu e nici un semn.”
şi-acesta i-a zis: apoi şi-a tras izmenele la loc
„Bă, Tache, ce dracu şi fără să-şi mai puie pantalonii
de glonţ ţi-a trecut ţie prin cap l-a-ntins pe primar pe jos
de nu te-a omorît? l-a despuiat ca pentru scaldă
Cînd te-or fi văzut, bă, nemţii ăia şi l-a bătut cu centironul
numai în izmene pînă l-a leşinat
or fi tras după tine apoi a intrat în curte
cu gloanţe de mămăligă. a venit c-o bucată de mămăligă
Ha! Ha! a frămîntat-o bine
Bă, căcăciosule, tare-aş fi vrut pînă a făcut din ea
să te văz fugind în izmene un ditamai glonţul
şi p-ăia înmuind mămăliga în gură Dum-Dum
băgînd-o-n puşcă şi şi i l-a-nfipt primarului
Poc! Poc! între buci:
Ha! Ha!” „Na, să fie pomana întreagă.
Bunicul meu şi-a descheiat întîi Acu’, n-ai decît să chemi jandarii;
tunica eu tot am fost dat mort
a pus-o jos la Mărăşeşti.”
apoi (fiind decorat
n-a luat decît opt luni trăgea un pui de somn

cînd s-a întors după care
şi-a găsit primul copil se-aşeza din nou
mort pe prispă
a sădit un tei lîngă poartă îşi mai dădea căciula
a auzit că pe primar de două, trei ori
tot satul îl strigă pe ceafă
Glonţdemămăligă şi zicea
şi-a zis: ca numai pentru el:
„Na, c-ajunsei „De, taică;
şi naş de primar!”) parcă ce, era vreo
nădejde?”
Dar înainte de-a fi strivit
de-un Mercedes Cînd l-a strivit
pe pasaj de pietoni Mercedesul
cu bunicul meu pe pasaj de pietoni
lucrurile n-au rămas tocmai pe loc: s-au spus multe:
după ce n-a mai urcat la vie ba că moşu era beat
după ce n-a mai mers nici la cîmp (fiind vară şi
după ce a hotărît în miezul zilei
să nu mai iasă niciodată analizele au dovedit
din curte ce era de aşteptat:
stătea pe prispă mai toată ziulica din bunicul ăla al meu
din cînd în cînd nu curgea decît sînge
îşi dădea căciula pe ceafă şi zeamă de urzici)
şi-ntreba: ba că n-auzise claxonul
„Taică, Hismover ăsta (era el olecuţă
al Americii tare de-o ureche
n-are de gînd?” de cînd îl declaraseră
după-amiaza mort
se-ntindea în pătul la Mărăşeşti
dar de auzit şi zice:

mai auzea cîte ceva) „Bă, eu nu-s mort,
ba că aşa i-a fost scris că n-am cum fi eu aşa!”
(de scris eu n-am curaj să-l contrazic
scria în actul de deces apoi el dispare
că răposase în urma mă lasă singur
a 63 de fracturi şi eu îmi pipăi parcă
şi a etc., etc., etc., cele patru cartuşiere
„dobîndite în cursul moştenite de la el
unui accident stradal”) le pipăi
şi se face
Acum, după ce bunicul meu că mă umflă plînsul
a fost strivit simţind în ele
de-un Mercedes gloanţe de mămăligă
pe pasaj de pietoni şi parcă
eu am povestit toate acestea şi degetele mi se înmoaie
din următoarele motive: şi mi-a spus un cunoscut
din cînd în cînd psihanalist
în visele mele de noapte că pînă nu voi pune pe hîrtie
apare acest bătrîn toate astea
care a fost bunicul meu degetele mele
se ridică n-or să se poată strînge
de sub maşina ucigaşă niciodată
scuipă o gură de sînge în pumn.
ca pe vremuri

TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE
– eseu –
Poetul preia. Continuă. Aleargă. El se naşte purtînd în mînă un crin de foc.

Talentul poetului este distanţa pe care o străbate cu acest sceptru al singurătăţii şi nevinovăţiei sale mîncîndu-i din
carne; făcînd-o să sfîrîie.
Asta ar fi Tradiţia.
novaţia e felul în care poetul reuşeşte să parcurgă vechiul şi unicul drum altfel decît ceilalţi.
Mai sărind, mai zburînd; la nevoie – tîrîndu-se.
Dacă dîra lăsată de el nu miroase destul a sînge, dacă punînd urechea pe ea nu se-aude ca plămînul unui ocean
tunînd „33!”, toată această discuţie e-o simplă pălăvrăgeală; poetul nu s-a născut încă!

INSOMNIE SFÎRŞIT DE AUGUST

Lui Geo Bogza
Dacă nu putem afla încotro
Nopţii i-au fost pictate mîini dacă nu înţelegem de ce
şi iat-o acum dacă nimic nu ni se mai supune
cotrobăind prin visele noastre. şi călătoria noastră seamănă
Aşadar – prădaţi oră de oră cu o rază frîntă pe genunchi
fără ca platoşele noastre sclipitoare de zei potrivnici
să fi fost măcar zgîriate. atunci
Fumul acesta violet, hai să aprindem aici un foc
destrămîndu-se ca un ghem de petunii, să ne-ntindem sub cearşafuri
ar putea fi chiar gîndul cuiva de iarbă uscată
de-a călători fericit şi privind printre flăcări
într-o caleaşcă dintre cele mai umile. să ne-nchipuim că în spatele lor
Ochiul acela de lumină, se petrec toate acele întîmplări
rotindu-se asemeni pe care nu le-am putut imagina
unui fulg de păpădie, pîn-acum.
ar putea fi chiar speranţa
unui stăpîn
că, vreodată, va ajunge mai înţelept
şi mai liber.
Şi firele acelea purpurii,
tremurînd ca nervii
smulşi din pieptul unei păsări în zbor,
ar putea fi
chiar marea mea spaimă
de-a fi liber –
singur
faţă în faţă cu sufletul meu.

DE BUNĂ VOIE,
AUTOBIOGRAFIA MEA
(1986)

UCENICIE ATÎT NUMAI
Asemeni vouă În fiecare os mi-aţi sădit

am străbătut şi eu Assisi un mausoleu
gol puşcă. în fiecare picătură de sînge
Privirile ignoranţilor port, roşie –
se lipeau de mine o piaţă.
ca mierea; Dacă i-ar da prin minte
înţelegerea celor înţelepţi copilului meu
îmi ciuruia carnea. să sufle spre mine
Puţinele pietre ce m-au nimerit cît într-o lumînare, atît numai –
sînt cunoscute azi n-ar auzi decît
sub numele de Monte Subosio. prăbuşindu-se-un vraf de ziare;
Da – ucenicia mi-a fost mausoleu peste mausoleu,
floare la ureche! piaţă cu piaţă.

FASCHING
Revăd hîrtii importante; cobor

în stradă e carnaval
tot omul respiră confeti.
Împotriva tuturor aud
solzii acestei spaime în sărbătoare
fierbînd ca o mare de cinele.
Alungaţi-mă!
Sînt primul
pe care-l auziţi spunînd:
„Nu vreau să mă iubiţi!”
Trebuie să fiu şi ultimul.

IREPROŞABIL
Cine mai aleargă azi şi-n vremea asta socotesc

atîta prăpăd de drum cîţi copii ar fi avut timp
ca să moară să facă pe drum
anunţînd puţină libertate hoplitul părăsind Marathonul
încă puţină libertate în grabă
o victorie cît un vîrf de ac fără s-apuce să-ntrebe
cînd poţi lua un pumn de barbiturice „Alo, da’ pe mine cum mă cheamă?
cu o jumătate de V i n u l c a s e i ? fiul cui şi al cui? Născut în,
Iată adevăratul triumf – unde, cînd şi la cît?”
fără cnutul din privirile-nvingătorilor Cine mai aleargă azi ditamai drumul
fără ochii holbaţi de groază ai învinşilor. ca să pună la picioarele noastre
Dacă nu strălucită cumplita minciună „Am învins!”?
– ca altele – şi-apoi să se dea la fund
iată o victorie oricum definitivă! să dispară –
O strîng în mînă fără urmă
zi de zi fără nume
nu-mi e nimeni mai aproape nepedepsit,
pe lume ca ea cînd serviciile noastre de cadre lucrează
o am la-ndemînă ireproşabil?

GHETTO SLAVĂ ŢIE, CARACALLA!
Nu cunosc ghetto mai negru Întinşi pe-un braţ de paie

ca tine – suflet al meu intram în Via Appia Antica
inima-mi pompează într-o căruţă cu coviltir.
kilometri de sîrmă ghimpată în fiece clipă Mă strîngeai în braţe
tu eşti perfect, suflet al meu, şi printre lacrimi
ca diamantul ce-a zgîriat aproape că urlai:
pe-acest ciob de cer „Ce triumf! Cum
Steaua Singurătăţii. de-am putut să mă tem?!”
străbătuserăm Sudul
ECHILIBRU PRECAR
Viaţa mea –
un strop de ploaie alunecînd
pe arsura briciului
dedesubt
toasturi fierbinţi aşteptînd-o
ca pe o icră roşie
rubinul ei rece
desăvîrşindu-se
sub pieliţa deja ofilită.

DOUĂ CANINE
1. Balada cîinelui, animalul care, cum bine ştim, oferă „Marş!”

omului o trainică prietenie 2. De care e foarte mare nevoie
Am luptat ca un cîine Nimic –
puteam sfîrşi ca un cîine – doar copacul de sub fereastră
am cîştigat ca un cîine; rotindu-se
am minţit ca un cîine oferindu-ţi frunzele
m-am bucurat ca un cîine ca pe-un miraculos popor
cînd mi s-a spus: de Loz în plic.
„Marş!” N-ar mai fi nevoie
Acum decît de-un cîine –
strîng la piept sufletul respectiv se află
cioburile unei plăci de gramofon de mult aici
şi-aud o voce consacrată fereastra aburită
spunîndu-mi: nu mă-mpiedică să-l văd
„Ai încredere e vorba, domnilor,
His Master’s Voice e o firmă pe viaţă aşa cum vi s-a promis,
Ea îţi oferă cu-adevărat
prietenia trainică a unui cîine; de-un geam t r a n s p a r e n t
bucură-te, ai cîştigat!” da, se vede prin el
Mă bucur şi n-am curaj sufletul cîinelui de care
să-ntreb: e atîta nevoie
„Cu ce-am meritat această victorie?” că-mi tremură tocul în mînă
Strîng bine la piept cioburile şi nu trebuie
caut să-l ghicesc pe cel să-mi pun urechea pe hîrtie
asupra căruia spre a auzi cum face Ham! Ham!
căzînd şi geamul e
raza lunii îl va face să urle: atît de t r a n s p a r e n t, domnilor,

că văd prin el iar un cîine e un cîine

chipul tatălui meu şi fiecare trebuie să moară
ce-ar fi putut muri într-o mină de plumb aşa cum se cuvine
sau la C a n a l în legea lui adică
şi nu într-o magherniţă şi că Ham! Ham! nu e
puţind a gaz un cod secret
în plin război al petrolului că poate fi vorba chiar
şi nu într-o magherniţă despre sufletul cîinelui
tapetată cu u`mbrele celor treizeci de care e foarte, foarte mare nevoie acum
şi cinci de promoţii spre a năvăli pe lume
pe care acest tată al meu caldul
le-a învăţat neasemuitul:
limba română şi „Marş!”
că un copac e un copac

REMEMBER PRO DOMO
Visezi o viaţă întreagă Se ştie:

cîteva locuri, cîteva oraşe. eu pot eşua
Le pîngăreşti într-o clipă. imaginea mea –
Reîntîlnindu-le niciodată.
te simţi asemenea soldatului De aceea
din trupele de ocupaţie – toate aceste scrijelituri.
nici propriul revolver nu te mai vrea
cătarea lui
îţi arată implacabil
o coardă de pian:
„de la musique avant...”
RAZA UN SĂRUT ÎN AMURG
Pe-un taler – ce-a fost Cum să te mai sărut?

pe celălalt – o rază de lună. Botniţa asta deşi ruginită
Ceva mai mult aici? – dar nu rezistă; – acum cîteva zile
mai există atîta viaţă în tine limba mi-atîrna printre
să plăteşti diferenţa. zăbrelele ei
Ceva mai puţin? – inutil, ca un vultur mort
la ce să adaugi dar osîndit să nu cadă
ceea ce ţi se dă drept rest? din cuib.
Doar ea –
vibrînd ca o suliţă
abia împlîntată în pieptul învinsului –
raza.

INTRODUCERE POSIBILĂ ÎN VIAŢA IMPOSIBILĂ A SUBLOCOTENENTULUI BRUNO TONINI

Lui Bruno
Timp de optsprezece luni Am cerut să fiu mutat la mansardă

într-o cazarmă din sudul Italiei de-aici văd foarte bine
sublocotenentul Bruno Tonini cazarma NATO de lîngă Mannheim –
a ţinut un petec de hîrtie noaptea străbate dintr-acolo
deasupra patului în care se zvîrcolea un zumzet liniştitor;
muşcînd din pernă în urmă cu zece ani
ca din propria-i carne transmisionistul Bruno Tonini, sublocotenent,
DIVORARE LE LACRIME IN SILENZIO a bătut zece minute în Morse
DONARE SANGUE E VITA „DIVORARE LE LACRIME IN SILENZIO – DIVORARE
QUESTA E` LA NOSTRA LEGGE LE LACRIME IN SILENZIO –”
E IN QUESTA LEGGE E` DIO! S-a dat alarma
După zece ani din Norvegia pînă-n Siracuza.
în mînă cu o sticlă de Bols
a bătut la uşa mea – La tribunal
„Ţi-am adus asta!” – pînă şi după ce i s-a comunicat sentinţa
pioneza era pregătită. procurorul i-a spus:
N-a trecut mult şi m-a întrebat: „Sublocotenent Tonini Bruno,
„Ce Dumnezeu faci? E o gălăgie totul e pierdut pentru dumneata; nu şi onoarea!
c u t i n e de parcă spargi pietre; Oameni sîntem.
parcă ronţăi diamante”. Ronţăie-ţi lacrimile în linişte!”

SCRISOARE NETERMINATĂ ULTIMA ZĂPADĂ

DINTR-O CĂLĂTORIE MAI MULT ÎNCHIPUITĂ
Eram în toiul iernii
„Femeie tristă şi enormă cînd s-a anunţat ultima zăpadă.
ca sînul unei nopţi de piatră” – Nu ştiu nici acum
deci tocmai începusem să-ţi scriu. de ce-am fost siguri că e adevărat –
N-am mai avut vreme celelalte veşti îngheţaseră pe drum.
decît să te văd smulgîndu-mi carotida
ca pe-o cravată ieşită din modă,
n-ai mai apucat
decît să-mi şopteşti:
„Iartă-mă, entschuldigung,
era cît pe-aici să te uit în viaţă”.
Apoi am fost fericiţi cu adevărat –
străbăteam încă o dată Sudul
într-o căruţă cu coviltir
Via Appia Antica
mirosea a fîn proaspăt cosit
cerul era acelaşi – perfect; imaginar.

CINEVA TOT PE ATÎTA
Cineva n-a putut muri Direcţia era necruţătoare:

„ca un domn”
deşi totul fusese pregătit în palmă – linia vieţii
foarte atent: se-aburea tot mai des.
în locul halatului alb, prietenia – „Orizontul!” – murmuram.
un frac de tinichea,
în lipsa pulovărului bleumarin Mecca rămăsese-n urmă
o mîngîiere de sîrmă; probabil cu-o mie, două de ani.
cineva a dat din mîini Sau se-apropiase tot pe atîta –
spărgînd mănuşile de porţelan în care-l direcţia, însă, rămînea necruţătoare.
visaţi
a dat şi din picioare
deşirînd ginşii de fontă
în care-l turnaserăţi
(după acest ultim cuvînt
simt nevoia să trag în piept
puţin aer curat!)
cineva scuipînd mîlul
pe care i-l injectaserăţi în plămîni,
v-a murdărit
prea cinstitele obrazuri.
Cineva s-a înecat, pînă la urmă –
poartă la gît
salba dispreţului vostru
în semn
că nu vă poate uita!

DESPRE MAXILARUL INFERIOR DE TOT
Cineva tocmai potoleşte primeşte un telefon la patru dimineaţa

mestecă dulciuri îi spun, rupt de oboseală, „chiar aşa?”
ascultă un disc, două, treizeci „te repeţi!” – îmi răspunde
îi spun „chiar aşa?” – îmi răspunde şi mestecă dulciuri
„te repeţi”; doctorul i-a răspuns
răsfoieşte insectarul cu fotografii că nu e nici o problemă
exemplarele de lux sigur, boala e ireversibilă
zîmbesc imbecil în diapozitive osul maxilarului inferior se topeşte
lipeşte o marcă pe-un plic zi cu zi
ce va să ajungă la capătul lumii dar un control regulat
unde, ca şi în Europa, automobilul şi mai ales pasta de dinţi AJONA –
DAF cîştigă teren nici THERA MED nu-i rea –
îşi mîngîie, în treacăt, dragostea de-acum îi va asigura o muşcătură trainică
îi spun „chiar aşa?” – îmi răspunde pe încă cincizeci de ani
„te repeţi!” doar eu mai am obrăznicia să-ntreb
şi mestecă dulciuri „chiar aşa?”
modifică reverul unei haine „cum îţi permiţi? te repeţi!” îmi răspunde
îşi lărgeşte ginşii doctorul
îşi strîmtează ginşii fiindcă cineva nu mai are vreme
îi scrie şapte rînduri doctorului – „...şi, pentru că veni vorba,
ar vrea să ştie cine eşti dumneata?”
dacă paradontoza ori boala ce-o are îi spun
e un lucru serios nu întîrzie să-mi răspundă
dacă şi cum se poate muri din ea impecabil
alege cîteva scrisori vechi „Cunosc cazul –
un anunţ – le va trage la XEROX suflet latin, expus, sentimentul trebuie
(tovarăşii aşteaptă!) cultivat cu mare atenţie;

multă mişcare, anturaj plăcut, alcoolul al Dvs.”

absolut interzis! „Chiar aşa?” – mai am putere să-ntreb –
a se feri de soare, de umbră, control regulat – caseta imprimată răspunde prompt:
Cu cele mai bune sentimente „te repeţi! te repeţi! cum îţi permiţi? te repeţi! te repe...”

ÎNTOARCERE MĂRTURISIREA SCRIBULUI PAMFLETAR
Nu mă-ntreba Cîtă Istorie poate să-ncapă

despre această întoarcere; în coaja acestei erori stupide?
n-ai face decît Îmi spui de-o viaţă:
s-asculţi un mort. „Ce limbă ascuţită ai!”
Ai reuşit – poftim! – să mă plictiseşti.
Află deci acestea:
Cîndva
pe masa mea de lucru
a înflorit un pumn murdar.
L-am sărutat
pînă l-am făcut oglindă;
l-am curăţat cu dinţii
pînă i s-a făcut pielea roz
ca a pruncilor de curată;
l-am mai sărutat o dată
şi el, Hop!, mi-a sărit
în gură
ca-ntr-un incubator de lux
şi-a zis:
„Numai cîteva clipe,
pînă prind ceva puteri”.
De-atunci,
numai eu am numărat
vreo două mii de ani.

SAU UITĂ-MĂ!
Mersul tău nu mai spune nimic Chelner pe-această iluzie de lux

nu fiindcă te-ai fi născut sub cleştele Racului – îţi spun pentru ultima oară:
în Leu de-ai fi văzut lumina zilei,
în Berbec, tot n-ar mai fi spus nimic Vai, tu, copilăria mea,
mersul tău. prinde-mă-n braţe.
Îţi va trebui puterea pămîntului –
Din cînd în cînd împiedicîndu-te murmuri: frunza ţi se aruncă la piept
grea ca un meteorit de scîrbă.
„Vai, tu, copilăria mea, Vai, tu, copilăria mea,
cît de netrebnică e prinde-mă-n braţe –
fiinţa ce s-a scurs din tine! furnicile vor da, în sfîrşit,
Tu singură mă mai ţii în viaţă de miezul tău de scuipat.
şi-n vreme ce pe tine, Prinde-mă-n braţe,
muşuroi de aur, muşuroi de aur!
furnicile te mănîncă neobosite, Prăbuşindu-mă spre tine
fără să-mi pese de asta te trădez încă o dată:
eu spun cu veninoasa limbă «Terasa! Terasa!»
a clipei Sau uită-mă!”
«Ce terasă minunată e viaţa!»

ULISE II PE NEAŞTEPTATE
Cineva muşcă din sine N-am încotro –

scuipă a lehamite: trebuie să părăsesc sărbătoarea aceasta;
„Ce porcărie! mai multe mucuri în scrumieră
Douăzeci de ani – atîta decît speranţe.
amar de vreme
şi nimeni n-a fost
în stare
să-ntindă o biată
coardă de arc.
La ce bun m-am mai întors
dacă n-am cui da sabia
şi întinzîndu-i-o să-i spun
«Ia-mi viaţa. O meriţi!?»”
Degetele caută fără greş
carotida –
groasă, puternică,
se-ntinde scîrţîind:
„Nici cît un elastic
de chiloţi. Ce porcărie!
Ph!”
Zbîrnîie
scăpată din strînsoarea degetelor.
Prin aer ţiuie
forma unui animal fosil.

EXERCIŢII DE NOAPTE
Lui Cornel Ionescu
Noaptea
stau în cada cu apă fierbinte Mai am putere
citind Vieţile doar să-ntind piciorul
tiranilor, despoţilor să-mi strecor degetul mare
şi-ale umililor dictatori. în inelul dopului
Cînd apa devine trăgîndu-l în sus;
insuportabil de rece horcăitul apei
caut pe marginea căzii evadînd din vană
paharul de cucută. mai acoperă o vreme
Aşezat pe policioară tropăitul
îmi surîde Spînul aducătorilor ultimului mesaj.
pe care dîndu-mi-l NIMIC
Ăl bătrîn mi-a spus: Totul se sfîrşise
„Aibi răbdare! Nu te grăbi. nimic nu mai era adevărat –
Cînd o fi, S p î n u l nu iartă. chiar şi omul acela
Suedejii ăştia, dom’le, plîngea numai cu umbre
sînt daţi dracului la oţeluri. de lacrimi.
Auzi? Aibi răbdare!”

DOAR GLORIA NOUTĂŢI
Şi nimeni din cei ce-au privit Cu cine să-mparţi?

riscul în faţă Ora e absurdă – nimeni
să-şi amintească nu poate n-are de ce.
chipul lui feciorelnic-feroce. Elicii strălucitoare
Smulşi din ei înşişi au fost atleţii ipocriziei primenesc aerul;
parcă. e mare ventilaţie.
Şi doar gloria-i adăposteşte Stafia cuvîntului Weltanschauung
uneori tulbură
spre a le rînji în faţă. din ce în ce mai agresiv
viaţa de noapte;
ce fac forţele de ordine?
Soluţia finală
nu-ţi pare nici ea
mai puţin fragilă.
Cu cine să-mparţi?
Ora e singură.

ZIDUL MORŢII PROLOG

Lui Richard Lang
Nici nu-ncălecaserăm bine
La ce bun să mori disperat şi armăsarii putrezeau în groapa comună.
dacă tot va să reînvii liber? Tejgheaua ne-ajunsese pînă la gît
Nimic nu te poate opri şi-am auzit pe unul
deşi ai aflat ce-şi trecea mîna pe marginea ei
că motociclistul de la Zidul morţii spunîndu-ne:
s-a retras „Ce-ţi fi purtînd ghilotina
şi lucrează-n comerţul de stat. în faţă
Nici veştile sigure ca pe un papion?
despre foştii adolescenţi masturbîndu-se Pînă şi regii o primeau
frenetic în genunchi
printre slogane – „Jos mîinile cu ceafa dezgolită spre cer?!”.
de pe...”, „...se ...se
bastion al păcii e!” –
nu-ţi mai spun nimic.
Şi nimic nu te mai poate opri
chiar de-ai văzut
ochii holbaţi ai altor adolescenţi
urmărind într-o piaţă publică
spectacolul cu
Viaţa Sfintei Ecaterina din Siena
chiar dacă i-ai auzit gîfîind
şi nu înţelegeai
dacă ei ori numai sloganurile
urlate prin port-voce
săvîrşeau păcatul onan.

PUŢINĂ GRAVURĂ TRANSPARENŢE
Chiştoc înţepenit în colţul gurii – viaţa Malul apei

la picioare munţi de scrum noi – un zid transparent.
tremurînd; Arătătorul întins
numai plămînii uitaţi în tine frunţile noastre năduşite
orbecăie – doi fluturi negri un glonţ
ce nu te pot ridica – transparent şi el –
deşi nu mai eşti decît o umbră. şuierînd:
Pe masă fotografia iubitei „Tu!”
tocmai părăsindu-te; un instantaneu norocos. Atît.
Afară – copiii sfîşie perdelele
unui vagon uitat pe-o linie moartă;
şinele au fost mîncate demult
de bălării.

SCADENŢA ZARURI
Cobor în tine Dintr-o dată

tu crezi că-ţi dau o vîrstă căţărîndu-se
viaţă pe şira spinării
dar toate acestea poartă paşii ei de gheaţă
alt nume. tropăind pe vertebrele tale
ca pe o scară
Cobor în tine. uitată acolo de la ultima
mişcare genetică.
Ai vrea să te scuturi
TOP UKW o şi faci
pînă la urmă
Cobor ochii la tine deşi bănuiai
cer al tuturor erorilor mele – că treptele scării
în sfîrşit se vor prăbuşi zornăind –
iată-mă primul zaruri în care disperarea
în top-ul singurătăţii: a muşcat numerele ei
„Consolati pensando inoxidabile.
finisce e` gia` finita
questa che ogni giorno
e` la tua vita.”

UMBRA TURNULUI PASTEL DE IARNĂ
Copilul meu spune Muchia iernii străluceşte pe-aproape

limpede: faci pasul – aluneci repede-napoi,
„Ăsta ori e măr, ochii tăi – ţintă la culmea văzduhului
ori statuie fără păr”. poalele hainei – mîncate de noroi.
Privirea lui curată
atinge lumea Sus, aerul taie respiraţia
ca umbra etern-nealterată puţini s-au întors mai nimic povestind
a turnului din Pisa. muchia iernii străluceşte pe-aproape
osul în tine se-aude plesnind.
ARTĂ POETICĂ Nu se ştie nimic nu se află nici cum

se ajunge acolo; doar cu gîndul cutezi
Cuvîntul mutului muchia iernii străluceşte pe-aproape
cînd e să fie şi-ţi taie drumul – atent meterez.
se repede în lume ca un glonţ.
Muchia iernii străluceşte pe-aproape.
CEL DINTÎI
Venise dimineaţa
nu ne mai suportam
cravaşa luminii muşca din noi.
Am ieşit cel dintîi.

DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA
După ce-am părăsit Aragonul natal de îndatoririle de arme.

mi-am luat bacalaureatul în teologie. Cel mai cumplit m-au blestemat
Era la Salamanca. Tot acolo dresorii de şoimi
am primit laurii şi licenţa în philosophie. profesorii de scrimă şi echitaţie
doctorii în retorică şi machiaverlîcuri.
S-a întîmplat
nu după multă vreme: Am murit în 1710
după ce-am fost recunoscut
l-am prădat de tainele ghitarei drept cel mai mare ghitarist al vremii.
pe organistul capelei regale din Neapole
pe sub pielea căruia mă băgasem Mă numesc Gaspar Sanz.
cu viclenie.
Atunci am încetat să mai fiu Nu regret nimic.
„un tînăr strălucit, promiţînd lucruri pe măsură.” Nici măcar anul închinat
desăvîrşirii tînărului Don Juan;
Mi s-a iertat. dimpotrivă.
Pe licenţa mea în philosophie, Spre a nu vă îndoi de-această mărturisire
pe spatele acelei patalamale atît de rîvnite vreau să zic, aveţi aici, alăturat,
am scris primul capitol licenţa mea în philosophie.
al tratatului meu de ghitară
publicat la Saragosa. Mă îndoiesc, totuşi,
După ce-a devenit celebru, de ceea ce-am părut cîndva:
mi s-a iertat şi asta. c-aş fi fost eu, Gaspar Sanz,
Ceea ce nu mi s-a iertat născut în Aragon,
niciodată „un tînăr strălucit, promiţînd lucruri pe măsură”.
a fost că numai într-un an P.S.
l-am adus la desăvîrşire Tot ce veţi povesti copiilor voştri
pe Don Juan de Austria – în plus faţă de acest curriculum vitae
fiul legitim al celui de-al patrulea Filip e doar rodul discordiei nesfîrşite
uitîndu-şi pentru o vreme între Salamanca şi Saragosa.

VIZITA
Vine corbul
se aşează în faţa mea
şi tace.
Asta face – tace.
Îl ameninţ cu un snop de alice
îl blestem cu neagră captivitate;
urlu la el!
Tace.
Pleacă aşa cum a venit.
Lasă în urmă-i o baltă de sînge.
Îmi privesc braţele –
nici un semn.
Ştiu bine,
vine corbul căruia
cuvîntul nevermore nu-i spune nimic.
Vine. Tace. Pleacă.

VIITORUL FACULTATIV
1.
Ziua străbate în viaţa mea ca printr-o strecurătoare
zdrenţuită; la vîrsta aceasta poţi fi proclamat în ovaţii
împărat, scuipat în obraz ca impostor, poţi să fii,
poţi muri cu măruntaiele ucigîndu-se unul pe celălalt
poţi paşte o nesfîrşită turmă de porci prin jirul
alunecos. Totul poate fi viaţă şi nu este. Totul poate fi moarte
şi n-are putere să fie nici atît. Ziua străbate cu greu, dar o face,
ochii ei sînt ochi de statuie – albi şi nimic altceva,
numai tu poţi turna în ei viaţă sau măcar
să lipeşti deasupră-le cu scotch ori gumă arabică o privire
decupată din vreun album; numai tu poţi picura în ipsosul
exoftalmic un bob de atropină.
Ziua străbate cu greu, peste ochii ei
maşina ta de scris trece doliul panglicii sale – ficţiunea.
Şi iată-i: se mişcă, se umplu de ştiri, de romane fluviu,
de lacrimi şi foiletoane, aprige pamflete şi reportaje de pe front,
de ţipetele dezarticulate ale poetului
cîndva tînăr şi genialoid, azi – un raft incert de bibliotecă.
„Încă puţin” îţi spui, „încă puţin” îţi şopteşti, „şi ai învins”
ziua străbate cu greu, Premiul Nobel pentru pace trişează
şi el anul acesta, firma I.B.M. lansează maşina de scris
cu cap rotativ, un fel de craniu cu 30-40 de guri.
Ai învins de mult –
împăratul a fost debarcat, măruntaiele sale s-au sfîşiat
unul pe celălalt în necruţătoare lupte intestine,
pădurile de fag ia-le de unde nu-s,
ia-le de un’ s-au dus,
impostorul a fost uitat înainte de-a recunoaşte ceva,
porcii aceia nenumăraţi s-au reprofilat în contrabanda

de carne,
undeva într-o lume – nici prima, nici măcar a doua,
într-o lume tîrîndu-se-n urma acestora ca o umbră bîlbîită
unde cumperi de la primul venit
chiar dacă e un porc ce-şi vinde propria carne.
Ziua străbate cu greu dar o face.
Întorcîndu-te acasă prin parcul plin de statui
îl zăreşti pe impostor încurcat în maţele împăratului
vezi porcii frecîndu-se de soclul statuilor, jirul a ajuns
pînă la glezna nopţii, frontul s-a lărgit considerabil
romanele fluvii, reportajele de la faţa locului o spun.
Ai învins de mult – impostorul a fost debarcat. Sau
împăratul? Oricum cineva s-a încurcat în propriile-i
maţe sau nu, nu pădurile de fag erau acelea. Da? Nu!
Pădurile de fag ia-le de unde nu-s
ia-le de un’ le-a dus impostorul cu maţe de împărat, oh!
nu, greşesc –
împăratul cu maţe de impostor, cineva, oricum, a fost debarcat,
jirul a fost scuipat în obraz.
Sau nu. Nu, iertare jirului: el ar fi putut să fie
dar n-a fost; nici viaţă, nici moarte n-a avut putere să fie.
Ajuns acasă mai mult mort, viule, tu
te-nfăşori în doliul maşinii de scris şi dîndu-ţi foc
strîns legat în panglica fină
abia simţi pe propria piele
că el e şi negru şi roşu; şi iarăşi negru,
că moartea ta poate începe cu orice literă – celelalte vor urma
conştiincioase;
te-apucă disperarea la gîndul
că mîine s-ar putea să învingi din nou, că trebuie să învingi şi mîine,
şi-ţi spui că de-i pe-aşa

vei începe prin a da în judecată Premiul Nobel pentru pace
din acest an
poate I.B.M.-ul –
nu se va putea spune că te ocupi de fleacuri;
pentru cîtăva vreme vei fi în centrul atenţiei,
iar cînd totul va trece...;
dar pînă una alta, mîine iar trebuie
să învingi şi ziua străbate în viaţa ta ca printr-o
strecurătoare. Zdrenţuită. „Încă puţin şi-ai învins” – îţi spui.
2.
De-am fi tot noi aceia –
vîntul se va opri
ploaia
nici ea nu va mai bate
iar haina
ei bine haina nu va mai fi
udă şi grea
şi nici a cîine bătut
nu va mai mirosi
noaptea ni se va părea uşoară
ca o pilotă cu fulgi de păpădie;
doar ochii
şi ororile solemne...
3.
Învaţă-mă să bocesc cum altădată
ştiinţa neruşinată de-a fi fericit
mi-o inoculai fără să simt –
un singur lucru să nu uiţi;
nu pot veni la repetiţii

eu
care n-am gustat niciodată scamatoria porumbeilor
din San Marco
prefăcîndu-se – imperii în şir! –
că mută oraşul atîrnat de ciocurile lor istorice
pe-un loc mai sigur –
nu există terra ferma
şi-odată tot trebuia să-ţi vezi măruntaiele
zvîcnind în gheara
lăcuită de-atîtea curente
pînă la a face din ea
un simplu motiv cultural.
Trebuia odată
şi e acum!
4.
Va veni şi victoria cîndva.
Cu sau fără de braţe
lipsită de aripi sau măcar
de una.
Cineva o va aşeza
într-un muzeu
imnurile vor începe să şiroiască
din buretele prea-plin al aşteptării.
Numai zborul ei pînă la noi
va rămîne pururi dincolo
nu ca o realitate abstractă
ci ca o fiară
neştiind nicicînd
să mănînce din palmă.
Cu aripi ori numai cu braţe

va sosi!
5.
Ce şansă!
Încă tînăr şi nefericit
ascultînd zilnic cum crapă
pielea realităţii înconjurătoare
ca un rinocer ţîşnind din zalele sale de fontă
şi nimic
absolut nimic nu-ţi şopteşte:
„N-ai dreptate – moartea e
doar un motiv cultural,
sau măcar disperarea”.
Ce şansă!
Încă tînăr şi încă aşteptînd
nefericirea luminîndu-te
ca fildeşul fermecat
dintr-o altă mie şi una
de nopţi.
Chiar aşa, ce şansă!
6.
„Bonne chance, mon petit vierzhen” –
mîna împingîndu-mă
trecîndu-mă dincolo de orizont
firul acela atît de subţire
şi atît de
de netrecut.

7.
Dacă tu, moarte,
nu mai ai loc de mine,
iar tu, viaţă,
nu tremuri părăsindu-mă
ci aluneci asemeni şarpelui
din pielea năpîrlită,
atunci
luaţi-vă, neînduplecatelor,
luaţi-vă de beregată voi două
scrieţi, una pe gîtul celeilalte, sentinţa
ca pe calendarul desăvîrşit al naturii,
dar lăsaţi-mă odată,
lăsaţi-mă, zic, să vă admir
înghiţindu-mi lacrima amestecată
cu scuipat
ca pe un ou de aur;
tragedia mea e
că sînt pregătit pentru fiecare din voi două –
slăbiciunea voastră nu e mai mică:
voi nu vă cunoaşteţi
decît prin mine.
Ci daţi-mi liniştea să vă admir
nemairostindu-vă numele!
Decembrie 1982

DESPRE SATURNALII
E dreptul stăpînului Dar mai ales drepturile

de-a organiza pe care i le dau Saturnaliile
în toate amănuntele nu le poate uita stăpînul
Saturnaliile. căci de fiecare dată
cînd el a uitat
E obligaţia lui să-şi spele slugile
de-a ţine aceste sărbători pe picioare
la timpul potrivit cum îi dau dreptul
mai abitir Saturnaliile
decît sînt respectate anul ce-a urmat
posturile mari şi mici adus-a mari nenorociri
de peste an. în casa stăpînului.
Stăpînul nu poate uita de Saturnalii De Saturnalii

căci ele sînt stăpînul are dreptul să facă orice –
întreita lui zi de naştere: slugile se distrează
în prima s-au născut drepturile lui în tot restul anului.
în următoarea obligaţiile
iar în cea de-a treia s-a născut el Io, Saturnalia!
stăpînul.

CALIGULA
În urma
carului triumfal
pretorienii adună
monezile aruncate
de El.
Uralele însă
par irecuperabile –
stolul lor vînăt
izbeşte deja
cupola de carton colorat
a cerului.

DILEMA ABORIGENILOR FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU CĂLĂREŢUL ALBASTRU

Omagiu lui Wassily Kandinski
A sosit călăreţul albastru zice c-a fost aici de cînd lumea

calul său nu poartă zăbală că el e încă de la Facere
omul îşi struneşte animalul
numai din pulpa-i triumfală Dar uitîndu-ne mai atenţi la gîtul
calului său, observăm un schelet de peşte
Călăreţul nu-i de pe-aici ce nu poate fi acceptat drept coamă
portul său nu e şi al nostru cum călăreţul o doreşte
călăreţului acesta albastru, noi
nu-i prea vedem rostu’ Şi-apoi, albastru e acest călăreţ
doar la păr, în rest – e verde:
De ce o parte a universului, roşie roşu nu aflăm la el – poate doar chipul
i se pare; cealaltă – verde, dar el nu se vede!
cum poate el călări această realitate
dublă, fără a se pierde? Ce să facem atunci cu acest călăreţ insolent
călărind pe dinţii de rechin ai străinătăţii?
A sosit călăreţul albastru Îl trecem cu vederea ori îl crucificăm? –
zice că n-are drum de întoarcere şi-aşa e-ntors cu faţa spre ochiul eternităţii.

MI S-A SPUS
Am crezut în tinereţea
fără de bătrîneţe –
„Ai mîncat-o!”, mi s-a spus.
Am crezut –
„Şi ce dacă ai crezut?”,
mi s-a spus
luîndu-mi-se vorba din gură.
Am iubit.
Am urît.
Am vrut să –
„Şi ce dacă?”
O, glasul acestui bordel

cu firmă de oracol!

ORBUL
Orbul cîntă la armonică prăbuşindu-se din cînd

burduful instrumentului se strînge în cînd
şi se-ntinde peste pieptul său ca un turn
respectînd fluxul iar orbul şopteşte
şi refluxul oraşului. Es tut mir leid.
Orbul a fost acolo El a fost acolo
şi cîntă cîntă
buricele degetelor sale nu vrea să uite;
sînt moi ca pîinea caldă – cînd se opreşte epuizat
dacă te uiţi mai atent spre a-şi trage sufletul
le vezi aburind. spune
Centimele aruncate Es tut mir sehr leid! –
în capacul de carton apoi reîncepe. A fost acolo.
ca-ntr-o groapă comună Orbul.
zornăie

CHINGA CE NI SE CUVINE
Danei Dumitriu
Ce ni se cuvine s-a micşorat într-atît
Să te prăbuşeşti cu totul de-ncăpem fiecare în cîte-o celulă a creierului meu –
să ridici ochii n-am abordat pentru asta cercetarea fundamentală
să nu vezi nimic şi nici n-am primit vreun semn de la Dumnezeu.
(Nici cerul
nici pe El ţeapăn Tu, fiica mea Alexandra, poţi trece de vrei
înfipt în şa) uşor dintr-o celulă într-alta – deocamdată ale creierului,
să nu vezi absolut nimic mai tîrziu vei afla că există necesitatea
decît inexorabil-naţională
chinga trecînd de-a ucide subversiva familie a greierului.
pe sub burta calului Său
ca pe o potecă Aştept cu încredere, cu mîndrie, şi alături de voi
aproape ştearsă ziua ferice cînd vom încăpea într-o singură celulă –
să-ţi freci ochii de mila restul creierului meu va fi ocupat
Lui de cei avînd la mînă magica ţidulă
(chinga-ţi şopteşte:
„Va cădea, în curînd prin care se adevereşte că nouă – de fapt şi de drept,
voi plesni, va cădea, nu ni s-a cuvenit niciodată nimic
în curînd mă voi rupe!”) nici măcar să poposim pe vremuri de urgie
să-ţi freci ochii în iluzoria trecătoare
privindu-i pintenii de oţel dintre creierul mare şi creierul mic.
ca pe două stele înlăcrimate –
aceasta e cerul tău
astăzi;
şi mormîntul, probabil.

NUIELUŞA ŞEDINŢA DE HIGIENĂ PSIHICĂ
Disperare – Mă ţin de-această iluzie

tu ancora mea siderală ca şi cum aş călări fenomenalul cal
trăgînd după tine ce-şi atinse în glorie şi deşertăciune stăpînul
atîta pămînt de-l sîngera cu pintenul şi-l alinta „Ducipal!”
atîta noroi,
auzi tu oare Cum aş putea face altfel mă întreb
cum vidul e străbătut vîrîndu-i în gură daurita zăbală
de şuierul nuieluşii de-alun? şi pipăindu-mi colţurile gurii
simt bătături dintr-o mai veche boală.
Cînd dau să muşc – nu mai am măsele

cînd dau să scuip – nu mai am limbă
cînd dau să mor – nu mai am moarte
de-atîta viaţă strîngîndu-mă în chingă.
Mai trag o dată frîul, lipesc cravaşa

pe pîntecul de aer al acestei iluzii –
psihanalistul îmi şopteşte surescitat:
„Aveţi pe suflet cîteva contuzii...”

MORALA FĂRĂ FABULĂ
Prea-nţelepte dobitoace s-a tot dus, s-a învîrtit...

aţi venit cu toate-ncoace Împăratul? Împăratul nu-i tîmpit!
să-l vedeţi pe Împărat? E, numai aşa, răcit.
Da’mpăratul e în pat, Ăsta e acum consemnul
e bolnav şi zace lat. chiar şi semnul
Nuuu! Împăratul nu-i cretin altfel vă mănîncă lemnul
(şi-asta n-ar fi nici un chin!) („În palton de scîndură
doar atîta: zace lat bezna cin’mi-o vîntură?”)
e bolnav şi dărîmat cînticelul îl cunoaşte fiecare dintre voi.
prăbuşit nu ca un gard Acuma, gata, prea-nţelepte dobitoace,
zgîlţîit de-un leopard, înapoi!
nuuu! Împăratu-i zgîlţîit Înapoi la ieslea voastră –
de ce medicii-au ghicit Împăratul nu se-arată,
dar, cum au deschis ei gura ca gutuia în fereastră!
ţeasta li s-a dus de-a dura;

ŞI TU CARE
Din salcîmi
se-aude nechezatul
calului troian
al mînzului, adică,
al nepotului
– de fapt –
nu contează
se-aude un şirag de perle false
deşirîndu-se
acum
cînd alinierea planetelor
te face s-auzi
încă o dată
„Nu mişca în front!”;
şi tu care sperai
că e vorba de ceva
carecumva
cosmic!

NUMAI STRADA, AIUREA
Aşteptaţi prea mult de la mine Să nici nu ştii

eu nu vă pot aduce decît îndoială măcar
şi voi care aveţi nevoie de minciuna dacă eşti
care să deschidă orice yallă ori de ce eşti bolnav
regret profund regret aproape sincer să-ţi pîrîie oasele
voi vreţi să trăiţi, eu – numai să fiu, să ţi se frîngă
mîinile noastre nu se pot atinge dară
voi iubiţi cumplit viaţa – eu chiar sînt viu ca un braţ de găteje
nu mă rugaţi să vă urăsc să treci strada aiurea
pentru-a mă putea mai uşor pedepsi – fără să-ţi pese dacă
eu am numai destin şi pe el din dreapta
nu-l puteţi include pe ordinea de zi. ori din stînga va veni
să-ţi fie lehamite
să-ţi fie numai lehamite.

O ANUME RĂCOARE
Voi vreţi să ştiţi neapărat totul e atît de confuz

dacă adevărul este ori nu de-mi vine să cred
o rană adîncă? că nu eu eram
Îmi amintesc numai cel ce cobora
cum coboram eram – aş zice – eram
coboram – spun
căldare cu lanţ, într-o fîntînă: doar lanţul de carne
nu se vedea nimic la capătul căruia
simţeam se auzeau clipocind în apă
ori mai degrabă mi se părea că simt cîteva picături
o anume răcoare; de măduvă a spinării.
atît. Dar voi vreţi să ştiţi neapărat
Acum dacă.

ARSURA PARADOX CU „NUMAI EU LIBER ŞI UŞOR”

Lui Ion Caraion
Poligonul geme sub armele voastre
O, Doamne numai eu liber şi uşor
cum ne mai risipim noi pentru voi
ca boabele de piper într-adevăr
rostogolindu-se omul e totul:
din punga spartă –
irişi negri om pe ţeavă
izgoniţi dintr-un alb om la gura ţevii
al ochiului om ochit
ce nu mai suportă om lovit
arsura lacrimii
nici pe cea a luminii de-asta nici nu purtaţi
ce nu mai admite niscaiva ochelari speciali –
ce nu mai! – om cu om nu se ratează
o, Doamne oricît de lamentabil ar fi trăgătorul
albul ăsta din ochi
imaculat numai eu liber şi uşor
ca o minciună în stare numai eu ţintă nemişcătoare
demenţial de pură! mă clatin liber prin ochii voştri
şi doar coşmarul acesta
vă mai ţine în viaţă.

ARŞI CUM ALŢII
Cum ai sărit Noi –

din cada plină ochi idealuri îngheţate
a ipocriziei zăngănind ca suliţi
Arşi! pielea-ncepe să te usture; crapă. de sticlă,
Dormeai dormeai tu dormeai noi,
bacşiş Meştere Sticloanţă,
pe care moartea i-l da noi – Vidriera
vieţii tale. cum alţii viziera!
Arşi!
sîngele a început să-ţi curgă
nu pe dinăuntrul PLANURI DE EVADARE
ci pe deasupra venelor.
Ţin’te bine de propria-ţi amintire – Scap frigului
nimeni nu va observa întemniţat într-o
că nu mai exişti. torţă.
Dormeai dormeai tu dormeai Şnurul de-a lungul căruia
sînt întins
mă ţine în viaţă
ca un cordon ombilical.
Cînd flacăra
va ajunge la mine
eliberîndu-mă
fumul
o va fi luat mult
înaintea
acestei frînghii a închipuirii.

INFERN – CU HANNIBAL ANTE PORTAS ANTICHITATE
Am ajuns tîrziu – În această cetate

totul e boicot. cuvintele intră numai
Nimeni nu-şi aminteşte vreun păcat în genunchi
ochii nu cerşesc îndurare din această cetate
prestigiul instituţiilor cuvintele ies numai pe scut
spune totul între timp:
despre cît de tîrziu am ajuns. iei cuvîntul
dai cuvîntul
ţi se ia cuvîntul.
Această cetate, în această cetate
pregătindu-ne
pentru o oarbă antichitate!

MICA, FOARTE MICA PUBLICITATE DESPRE CUVÎNT
Ofer: cuşcă spaţioasă Încordat ca un dicton latin

în tabelul lui Mendeleev nefolosit de cîteva secole
poziţie ideală păşesc flancat
cu vedere la toată lumea de teoria relativităţii şi
contra: fără cuşcă revelarea antimateriei;
aştept provincia abia-mi ţin gura
prefer alte galaxii spre-a nu arunca în aer
exclus încălzire de la altcineva. această procesiune
în care eu par victima.
Doamne!, dă-mi puterea
să nu mă rostesc
şi lasă-i să umble peste fiinţa mea
cu raza morţii
şi celelalte poveşti de speriat copiii!

DEOCAMDATĂ, NUMAI ŢIE TOPITORIA DE PLUMB
Ce tîrziu am observat că nu mai eram Pentru noi nu există scăpare

şi ce normală mi-a apărut întîmplarea decît să fugim înlăuntrul nostru atît de adînc
ce-a îngrozit pe-atîţia făcîndu-i să se clatine – încît lovindu-ne de propriile suflete
moartea mi se pare acum pîinea şi sarea. să constatăm că sîntem bieţi soldăţei de plumb
Cine rupe din pîine trebuie să-nghită bucata copii mai deştepţi ori aproape cretini
cine a înmuiat în sare va afla gustul ei cînd vor, orice vor fac din noi –
peste toate vorbele noastre descărnate părinţii lor gîngavi, uşor plictisiţi
ca peste-o esplanadă – zborul rotat al unor porumbei. ne strîng cu făraşul, ne-aruncă-n gunoi.
Ce tîrziu am aflat că nu face nimic Pentru noi nu există scăpare

că nu e nici măcar o dramă, darmite-o tragedie ne-am obişnuit cu toate acestea, cu jocul
să dispari aşa, dintr-o dată, la un semn de-a fi pierduţi de noi prin noi înşine –
ce ţi se-arată deocamdată numai ţie. sîntem plumbul dement venerîndu-şi focul.

TALPA
Să ne ridicăm –
n-am sărutat bocancul
talpa lui cu ţinte
iat-o îndepărtîndu-se.
Pînă acum n-am făcut altceva
decît s-o simţim
răvăşindu-ne chipul;
acum avem răgazul s-o vedem:
pierzîndu-se-n sus
pare chiar bolta cerească.
De vrem
putem distinge carul mare –
răstignită pe roţile lui
viaţa noastră încă
pîlpîie.
Îţi mîngîi obrazul
şoptindu-ţi să ne ridicăm.

NESFÎRŞITA PRIBEGIE
Erau doi. decît un săculeţ plin cu cenuşă

N-a fost nevoie să ne-o spună – din ceea ce fusese
am ştiut din prima clipă marea minune a lumii.
că sînt cărturari. L-au pus cu umilinţă
Părăsiseră Alexandria pe un raft al bibliotecii noastre.
după ce-şi sfîşiaseră hainele La puţină vreme după plecarea străinilor
de pe ei casa noastră arse din temelii –
văzînd cum se mistuie-n foc Biblioteca focul, pare-se, a izbucnit
în vreme ce dinspre cărţi.
ştiinţa niciunuia din marii învăţaţi Aşa a început
ai cetăţii nesfîrşita noastră pribegie.
nu putea face nimic. N-am luat cu noi
Cînd ne-au spus că e timpul să plece decît o mînă din cenuşa
am regretat; ne obişnuiserăm cu ei. încă fierbinte –
În semn de mulţumire o purtăm la gît
spuneau în săculeţe de piele.
pentru găzduirea ce le-o dasem Ne rugăm de găzduire.
n-aveau altceva să ne dăruiască

DE NEUITATUL CALIGULA
Citesc într-o scriere Astfel părăsii amfiteatrul în plină glorie.

nu prea demult apărută Domnia lui Claudiu
că după primele cincizeci de victorii nu-mi lăsă amintiri deosebite
dobîndite în amfiteatru în schimb
împins de ovaţiile mulţimii nu-l pot uita nicicum
maimuţoiul de Caligula pe maimuţoiul de Caligula
îmi trimise cuvenita placă de lemn de-aceea
dar „cu un mesaj insultător” în fiecare noapte îmi lustruiesc tridentul
pe măsura caracterului său: cu cenuşă
Rude rite donatur ignavus – Laşului i se acordă libertate. pînă mă ustură ochii de strălucirea lui
Pare-se că am spart placa în două îi ascut vîrfurile
m-am reangajat şi întăresc nodurile plasei.
şi numărul victoriilor mele crescu Prietenii susţin nu fără dreptate
zice-se că mi-am investit nefolositor
la şaptezeci libertatea
cînd lepădătura de Caligula că nu m-aş fi obişnuit defel
a fost asasinată. cu noua mea ocupaţie – ghid
Claudiu respectă voinţa mulţimii pentru turiştii interesaţi de Roma imperială.
şi-mi trimise o altă placă Şi-apoi
tot de lemn nici n-ar fi prea sigură
dar pe care – se spune – putui să citesc această îndeletnicire
„mesajul caracteristic”: năpădită cum e
Desine: tridens tibi nimium placet – de-atîtea riscuri.
Nu mai lupta; îţi place prea mult tridentul tău! 30 iunie 1983

JURNAL DIN SUBTERANĂ CRISTOFOR CĂTRE COLUMB

Lui Mihai Botez
Provincie.
Imperiile au uitat de noi – Să-i dăm acestei morţi un nume cît mai viu
nu mai ştiu căruia din ele să-i tragem peste moacă un colorat chipiu
îi aparţinem.
Tresar să-i ţină umbră deasă şi moale cozorocul
pentru o clipă numai să tremure-ntre buze Măria-sa chiştocul
cînd ne mai simt
ca pe un apendic inflamat. să-i zicem dară Liru ori poate Tra-la-la
Sau ca pe o pepită de aur. acestei morţi cu ifos de-a fi ea viaţa ta
Strămoşii noştri nu-şi amintesc
dacă la noi a fost ori nu şi să-nălţăm acolo în plin buricul mării
canonizat vreodată un sfînt. catarg cu pînză dalbă din chiar izmana sării
Provincie provincie p r o v i n c i e.
noi, dînd cu talpa „Adio!” acestui mal de bube,
s-o luăm iarăşi spre ştii tu şi eşuînd în cube
loviţi să fim de ciumă cum alţii de noroc

în trist oraşul-cela ce-şi dă el singur foc
şi istoviţi de visul desigur schizoid

să vomităm averi în stins Valladolid!
30 iunie 1984

CUVÎNTUL AUTORULUI
Dacă biografia autorului în cauză ar fi fost mai puţin marcată de fracturi dintre cele mai dure (de la
interdicţia de a fi publicat şi comentat la expatriere), antologia de acum s-ar fi cuvenit să cuprindă poate
chiar mai puţin de un sfert din poeziile strînse între aceste coperţi. Aşa însă, autorul s-a văzut obligat să
ofere cititorilor săi ceva mai multe puncte de reper, jaloane ce pot da mărturie despre drumul său literar.
Nu altfel stau lucrurile în cazul referinţelor critice. Altfel spus, avem de-a face cu o antologie de
recuperare a unui poet şi nu cu o selecţie în care autorul să opteze pentru puţinele titluri despre care are
îndrăzneala să creadă că au rezistat timpului şi au o şansă de a o face în continuare măcar pentru o
vreme.
Titlul acestei antologii şi fotografia „de epocă” de pe copertă vor să spună că autorul se reîntoarce către patria lui
profundă, poezia, cu o inocenţă egală doar naivităţii de a o fi părăsit cîndva. Zîmbetul parafează iluzia că avatarurile acestui
Ulise de celuloid nici n-au început încă, el abia urmînd să scruteze ambarcaţiunea ce îl aşteaptă în port, cîntărindu-i cum se
cuvine irealitatea conturului. Altfel spus, e un act de umilinţă recuperatoare. Poate că singurul posibil, dacă nu chiar unicul ce are
vreun sens.
Poetul ce vine azi la întîlnirea cu mulţi cititori care ştiu despre el foarte puţin ori aproape nimic nu poate încheia
aceste cîteva rînduri lămuritoare fără a-şi exprima profunda recunoştinţă celor ce au avut ideea acestei antologii şi celor ce
i-au acordat un spaţiu nemeritat de generos, condiţii dintre cele mai rîvnite pentru ca revenirea sa în faţa cititorilor să fie
una semnificativă: Silviu Lupescu, Mariana Codruţ, Mircea Mihăieş, Mihai Bacinschi, cărora li se adaugă, prin nobilă
complicitate, Nichita Danilov şi Emilian Galaicu-Păun.
Dorin Tudoran
Noiembrie 1999

DESPRE AUTOR:
DORIN TUDORAN (născut la 30 iunie 1945) a debutat editorial în 1973 cu volumul de poezii Mic tratat de glorie
(Cartea Românească, Premiul Uniunii Scriitorilor).
Pînă la expatrierea în Statele Unite, 1985, publică alte şase cărţi de poezie: Cîntec de trecut Akheronul (Cartea
Românească, 1975), Uneori, plutirea (Eminescu, 1977, Premiul Uniunii Scriitorilor), O zi în natură (Cartea Românească, 1977, Premiul
Uniunii Scriitorilor), Respiraţie artificială (Dacia, 1978), Pasaj de pietoni (Cartea Românească, 1979), Semne particulare (Eminescu,
1979).
După expatriere, publică volumele de poezie De bună voie, autobiografia mea (Nord, Danemarca, 1986), Optional Future
(Europa Media, Inc., USA, 1988), Ultimul turnir (antologie, Editura de Vest, 1992) şi Viitorul facultativ / Optional Future (Editura
Fundaţiei Culturale Române, 1999, poeme alese, ediţie bilingvă româno-engleză).

Dtudoranulise PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dtudoranulise PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dorin Tudoran – Tînărul Ulise Editura LiterNet 2003

Redactor: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro

Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban aserban@liternet.ro

Ilustraţii: © Oudi Arroni, www.oudiart.com

Text: © 2003 Dorin Tudoran

© 2003 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

MIC TRATAT DE GLORIE ............................................................................................................................................24

CÎNTEC DE TRECUT AKHERONUL ...............................................................................................................................32

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ ............................................................................................................................................95

COŞMAR OLFACTIV................................................................................................................................................................................. 120

TRADIŢIE ŞI INOVAŢIE............................................................................................................................................................................ 166

DE BUNĂ VOIE, AUTOBIOGRAFIA MEA ......................................................................................................................168

PUŢINĂ GRAVURĂ ................................................................................................................................................................................... 187

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

MICA, FOARTE MICA PUBLICITATE..................................................................................................................................................... 212

CUVÎNTUL AUTORULUI ............................................................................................................................................218

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

MIC TRATAT DE GLORIE

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

MARTOR MĂ NUMESC IOAN

în noaptea aceea începuse copilăria mă numesc ioan şi sînt chiar aşa

amurg greu de fapte

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

AŞTEPTÎND TRECEREA UNEI MARI ŞTIINŢE ULTIMUL TURNIR

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

singur în cameră admiram catedrala canterbury eram atît de fericiţi

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

CUMPĂNĂ PIERDEREA DE LUMINĂ

cineva furase cumpăna fîntînii trupule trupule trupule

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

PRINTR-O PEDEAPSĂ CERERE DE GRAŢIERE

IERTAREA MAI TÎRZIU O MARE

rămîn taţii noştri legaţi unul de celălalt din vreme în vreme

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

CEILALŢI CU GHEAŢA LUMII PURURI

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

CÎNTEC DE TRECUT AKHERONUL

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

TRUPUL PIERDUTULUI FLUVIU

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

atît de perfectă pleoapa ta mă desparte de lume rotund armăsar

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

UNDE SE MAI POATE CĂLĂTORI

unde se mai poate călători ochii mei de porţelan nu-ţi pot

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

aştept la malul apei urmărind-o cu ochi de pămînt mîhnit

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

ÎNCĂ O DATĂ VREMEA PLECĂRII

dar văd că a sosit încă o dată vremea plecării

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

ABIA MURMURATA ZĂPADĂ

gloria şi orgoliul nopţilor mele zăbrelite cu trestii

Pagina anterioară Cuprins Pagina următoare

ELEGIE DE PARCĂ NIMENI