Pedeapsa penală

Noţiune. Potrivit art. 61 Cod Penal, pedeapsa este o măsură de constrîngere

statală, şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului, ce se aplic ă de
instanţa de judecată în numele legii celor care au săvîrşit infracţiuni cauzîndu-le
astgfel anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor (vezi caracteristicile pedepsei
penale).

Scopuri. Scopurile pedepsei penale sînt indicate la alineatul 2, articolul 61, Cod
Penal.

a) corectarea condamnatului

Pedeapsa penală se aplică nu pentru a cauza suferinţe fizice condamnatului sau

să-i înjosească demnitatea, ci pentru a-i schimba concepţiile şi convingerile
greşite care l-au influenţat în vederea comiterii infracţiunii şi pentru a-i educa
stima faţă de normele scrise şi nescrise ale societăţii.

b) prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni de către condamnat.

Acest scop este atins prin corectarea şi reeducarea condamnatului, care, dup ă
ce va executa pedeapsa, nu va urma din nou calea infracţională.
prevenirea generală a infracţiunilor, adică, prevenirea s ăvîrşirii infrac ţiunilor din
partea altor persoane decît cele condamnate. Acesta se realizeaz ă prin
ameninţarea cu pedeapsa. Astfel, simpla conştientizare de către justiţiabil a
faptului că pentru săvîrşirea oricărei infracţiuni se aplică inevitabil o pedeaps ă,
contribuie la prevenirea săvîrşirii infracţiunilor de către persoanele predispuse.

Categoriile pedepselor penale

Noţiuni generale.
Dacă instanţa de judecată a stabilit pe parcursul desfăşurării judecăţii că
persoana este vinovată de săvîrşirea unei infracţiuni atunci ea adopt ă o sentin ţă
de condamnare, indicînd şi pedeapsa penală corespunzătoare acelei infrac ţiuni.
Toate pedepsele pe care le poate aplica instanţa, sînt prevăzute expres şi
limitativ la articolele 62 şi 63 Cod Penal. Doctrina împarte pedepsele penale după
mai multe criterii în următoarele categorii:

Pedepse generale şi speciale. Cele generale pot fi aplicate oric ăror persoane
care întrunesc toate calităţile subiectului activ a infracţiunii. Pedepsele speciale
pot fi aplicate doar anumitor categorii de persoane (ex: retragerea gradului
militar).
Pedepse cu termen şi pedepse fără termen, după cum acestea au sau nu un
termen de executare, avîndu-se în vedere natura lor.
Pedepse principale şi pedepse complementare. Pedeapsa principală se aplic ă de
instanţa de judecată, ca unică soluţie pentru fapta săvîrşită, de sine stătător
pentru o infracţiune. Orice infracţiune prevăzută în partea special ă a Codului
Penal, are o pedeapsă cel puţin principală. În cazul sancţiunilor alternative,
ambele pedepse vor fi principale, dar nu se vor putea aplica în mod cumulativ. Ca
pedepse principale apar: munca neremunerată în folosul comunit ăţii, închisoarea,
detenţiunea pe viaţă. Pedepsele complementare sînt pedepsele care au caracter
accesoriu faţă de pedeapsa principală, ele aplicîndu-se doar pe lîng ă o pedeaps ă
principală şi nici într-un caz de sine stătător (este pedeapsă pur complementar ă
retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare şi a
distincţiilor de stat). Există însă şi pedepse care pot fi aplicate atît ca pedepse
principale cît şi ca pedepse complementare (amenda, privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate).
Pedepse aplicabile persoanelor fizice

Acestea sînt enumerate expres şi limitativ la articolul 62, alineat 1, Cod Penal.

Amenda
Potrivit articolului 64, Cod Penal,amenda este o sancţiune pecuniar ă (b ăneasc ă),
ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi limitele prevăzute de lege.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale (1 u. c. – 20 lei). Amenda este cea
mai blîndă sancţiune penală, ea fiind aplicată atît ca pedeapsă principal ă cît şi ca
pedeapsă comeplementară. Pentru persoanele fizice, mărimea amenzii se
stabileşte în limitele cuprinse între 150 şi 1000 u. c., avîndu-se în vedere
caracterul şi gravitatea infracţiunii, situaţia materială a condamnatului. În cazul
infracţiunilor săvîrşite din interese material, limita maximă a amenzii se ridic ă
pînă la 5000 unităţi convenţionale. În cazul în care condamnatul se sustrage cu
rea voinţă de la achitarea amenzii, instanţa de judecată poate înlocui suma
neachitată a amenzii cu închisoarea, calculîndu-se o lună de închisoare pentru 50
de unităţi convenţionale. În cazul în care condamnatul nu este în stare s ă
plătească amenda, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitat ă a amenzii,
cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se 60 de ore de munc ă
pentru 50 unităţi convenţionale.

Privarea de dreptul de a ocupa anumte funcţii sau de a exercita o anumit ă

activitate.
Potrivit articolului 65 Cod Penal, această pedeapsă presupune interzicerea
dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de
care s-a folosit condamnatul la săvîrşirea infracţiunii. Prin aplicarea acestei
pedepse se urmăreşte prevenirea săvîrşirii de către cel condamnat a unei
infracţiuni similare. Această pedeapsă poate fi stabilită de instanţă pe un termen
de la 1 la 5 ani.

Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare

(clasificare) şi a distincţiilor de stat
Această pedepasă se aplică în baza art. 66, Cod Penal, în cazul condamnării
pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă, avîndu-se
în vedere circumstanţele săvîrşirii faptei.

Munca neremunerată în folosul comunităţii

Constă, potrivit art. 67, alin. 1, Cod Penal, în antrenarea condamnatului, în afara
serviciului de bază sau studii, la muncă nedeterminată, de către autorit ăţile
administraţiei publice locale. Potrivit alin. 11 al acestui articol, în cazul
militarilor în termen şi a celor cu termen redus, această pedeapsă presupune
antrenarea condamnatului în timpul liber de şedinţe la muncă determinat ă de
comandantul unităţii militare. Munca neremunerată în folosul comunit ăţii se
stabileşte de la 60 pînă la 240 ore, executîndu-se a cîte 2 şi cel mult 4 ore pe zi.
În orice caz, intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie exercitat ă în întregime
pedeapsa, nu trebuie să depăşească 18 luni.

Această pedeapsă însă nu se poate aplica următoarelor categorii de persoane:

Invalizilor de gradul I şi II;
Militarilor prin contract;
Femeilor gravide;
Femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani;
Minorilor sub 16 ani;
Persoanelor care au atins vîrsta de pensionare.
În cazul în care cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea
pedepsei, atunci munca neremunerată în folosul comunităţii se înlocuieşte cu
închisoare, calculîndu-se 1 zi de închisoare pentru 2 ore de muncă.

Închisoarea
Potrivit art. 70, alin. 1, aceasta presupune privarea de libertate a condamnatului
prin izolare impusă a acestuia de mediul normal de viaţă şi pedeapsa lui în baza
hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar.
Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20 ani. Totuşi, la stabilirea
pedepsei definitive, în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu
poate depăşi 25 ani pentru majori, şi 12,6 ani pentru minori.

Potrivit art. 72 Cod Penal, pedeapsa cu închisoarea se execută în urm ătoarele

categorii de penitenciare:

1. Penitenciar de tip deschis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracţiunile uşoare, mai puţin grave şi
grave, săvîrşite din imprudenţă.

2. Penitenciar de tip semi-închis. Aici execută pedeapsa persoanele

condamnate pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu
intenţie.

3. Penitenciar de tip închis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele

condamnate pentru infracţiunile deosebit şi excepţional de grave, precum şi
persoanele revidiviste.

Detenţiunea pe viaţă
Potrivit art. 71, alin. 1 Cod Penal, această pedeapsă constă în privarea de
libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii.

Pedepse aplicabile persoanelor juridice

Articolul 63 Cod Penal

Amenda
Mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 500 la
10.000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infrac ţiunii
săvîrşite, de mărimea daunei cauzate, precum şi de situaţia economico –
financiară a persoanei juridice.

Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate

Potrivit art. 73, alin. 1, presupune stabilirea interdicţiei de a încheia anumite
tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte tipuri de activitate. Această pedeapsă se
poate limita la un anumit teritoriu sau la o anumită perioadă a anului. Ea se
stabileşte pe un termen de la 5 ani pînă la un termen nelimitat.

Lichidarea persoanei juridice

Conform, art. 74, această pedeapsă constă în dizolvarea acesteia cu survenirea
consecinţelor prevăzute de legislaţia civilă. Aceasta este cea mai aspră
pedeapsă, şi se aplică atunci cînd instanţa constată imposibilitatea prelungirii
activităţii persoanei juridice datorită gravităţii infracţiunii săvîrşite.