1.

Condiţii de funcţionare în sistemele electroenergetice moderne

1.1. Introducere
Sistemele energetice suferă cele mai profunde schimbări tehnice, economice şi de organizare de
la apariţia lor acum peste 100 de ani; acestea sunt rezultatul procesului de liberalizare, stipulat politic şi
urmată de toate sectoarele implicate în procesul de obţinere şi utilizare a energiei electrice. Rolul
reţelelor electrice este de importanţă majoră în afacerile cu energie electrică şi funcţionarea acestora
este guvernată de legile fizicii. Reţeaua electrică are o structură fixă constând din diferite niveluri de
tensiune; nivelurile mai înalte sunt destinate transportului pe când cele mai joase sunt utilizate pentru
acţiuni de distribuţie.

Figura 1. Structura clasică a unui sistem electroenergetic

Fiecare element al reţelei are o capacitate finită, limitând cantitatea de electricitate care poate fi
transportată sau distribuită. Ca o consecinţă a procesului de liberalizare, funcţionarea reţelelor a fost
împinsă mai aproape de limitele tehnice, astfel încât solicitările în sistem sunt considerabil mai mari
decât în trecut. Utilizarea eficientă a tuturor elementelor reţelei este de interes major pentru operatorul
de reţea deoarece constrângerile financiare au devenit de asemenea mai severe decât în trecut.
Modalităţile tradiţionale de planificare suferă şi ele modificări. Vasta experienţă legată de
procesele în care energia circulă de la centralele electrice spre consumatori nu mai este validă;
gestionarea cu succes a comportării tot mai volatile şi mai impredictibile a sistemului necesită
echipamente şi abordări inovative. In timp ce reţelele electrice interconectate au fost proiectate astfel
încât fiecare partener să poată contribui cu rezerve de putere în caz de defect, tendinţa actuală este cea
a unui comerţ transfrontalier extins de energie. Un alt aspect fundamental este cel al realizării de
microreţele la nivelul de distribuţie. Introducerea generării distribuite în apropierea consumatorilor
modifică funcţionalitatea şi cerinţele faţă de reţelele de distribuţie.
Operatorului reţelei i se cere să asigure oricărui solicitant accesul la reţea, într-o manieră
transparentă şi nediscriminatorie. Ca urmare, dacă în trecut circulaţia de putere în reţelele de distribuţie
era unidirecţională, acum sistemul trebuie să facă faţă unor circulaţii bidirecţionale. Aceasta permite ca
reţeaua de distribuţie să joace tot mai mult rolul unei reţele de echilibrare; în acelaşi timp, capacitatea
elementelor individuale poate să nu mai fie suficientă pentru a face faţă situaţiilor rezultante legate de
circulaţiile de putere.

1.2. Calitatea energiei electrice

2.1. Introducere
Calitatea, conform definiţiei formulate de Organizaţia Internaţională de Standardizare,
reprezintă totalitatea caracteristicilor şi a particularităţilor unui produs sau serviciu, care
concretizează aptitudinea de a răspunde la necesităţi potenţiale sau exprimate ale utilizatorului.
Energia electrică este considerată în prezent un produs, livrat de furnizor consumatorilor. În
prezent, calitatea energiei electrice constituie o preocupare majoră atât pentru furnizori, cât şi pentru
consumatorii de energie electrică.
În analiza problemelor legate de compatibilitate electromagnetică, standardele CEI operează în
primul rând cu următorii termeni importanţi:
• emisia (emission): se referă la nivelul poluării electromagnetice produsă de un
echipament;
• imunitatea (immunity): reflectă capacitatea unui echipament de nu fi afectat de poluarea
electromagnetică.
Pot fi enumerate patru argumente majore, care justifică interesul manifestat pentru domeniul
calităţii energiei electrice:
a) echipamentele moderne sunt mai sensibile la reducerea calităţii energiei electrice, datorită
faptului că au în componenţa lor dispozitive electronice şi sisteme de control, bazate pe
microprocesoare, ale căror caracteristici de funcţionare sunt afectate de perturbaţii în reţeaua electrică
de alimentare;
b) preocupările pentru creşterea randamentelor în procesele de producere, transport şi utilizare
a energiei electrice au determinat introducerea, pe scară largă, a electronicii de putere în controlul
proceselor de conversie a energiei şi a echipamentelor adaptive pentru controlul factorului de putere;
c) consumatorii au devenit mai conştienţi şi mai bine informaţi asupra impactului pe care
diferite perturbaţii electromagnetice (aleatoare, semipermanente sau permanente) îl au asupra
echipamentelor electrice şi a proceselor tehnologice (inclusiv asupra calităţii produsului finit) şi, ca
urmare, cer furnizorilor să le ofere energie electrică la parametrii de calitate contractaţi;
d) creşterea complexităţii sistemelor energetice şi a influenţelor reciproce între acestea şi
utilizatori, precum şi între consumatorii racordaţi la acelaşi sistem de alimentare.
Deşi exigenţele consumatorilor de energie electrică sunt din ce în ce mai mari, produsul
“energie electrică” nu poate fi niciodată perfect şi, în consecinţă, consumatorul trebuie să adopte
măsuri tehnologice pentru protecţia propriilor instalaţii, în paralel cu acţiunile furnizorului pentru
îmbunătăţirea calităţii energiei electrice livrate. Pentru unele tipuri de perturbaţii limitarea efectelor
acestora impune acţiuni comune ale furnizorului de energie electrică şi ale consumatorului.
O caracteristică importantă din punctul de vedere al calităţii energiei electrice este forma
sinusoidală a curbei de tensiune. În realitate, nici o sursă nu poate asigura o tensiune perfect
sinusoidală.
Consumatorii conectaţi la reţea, la o tensiune dată, solicită un curent a cărui amplitudine şi
formă reprezintă o caracteristică a consumatorului şi a modului lui de funcţionare. În consecinţă,
curentul, care parcurge impedanţa din amonte a reţelei electrice de alimentare, determină variaţia
tensiunii pe barele de alimentare.
Pentru ca perturbaţiile pe curba de tensiune să se menţină în limite admisibile, este deci necesar
să se impună limite ale emisiilor perturbatoare, determinate pe curba curentului electric absorbit de
consumator. Este evidentă necesitatea corelării dintre abaterile admise privind tensiunea în punctul
comun de cuplare şi cele ale curentului absorbit de consumator.
Aspectele legate de corelarea nivelului perturbaţiilor cu susceptibilitatea echipamentelor fac
obiectul compatibilităţii electromagnetice care, pe de o parte, defineşte standarde de emisie şi, pe de
altă parte, standarde de imunitate pentru un echipament, în funcţie de riscul admis de incompatibilitate.
Într-un sistem electroenergetic pot fi identificate următoarele procese principale:
 • producerea;
• transportul;
• distribuţia;
• utilizarea.
Fiecare dintre aceste procese are o influenţa specifică asupra calităţii energiei electrice.
• Producerea
Generatoarele din sistem asigură energia necesară consumatorilor. Controlul acoperirii, în orice
moment, a necesarului de energie al consumatorilor este realizat de reglajul putere activă − frecvenţă.
Forma curbei de tensiune la bornele generatoarelor se urmăreşte să fie practic sinusoidală; în practică se
consideră că această tensiune este sinusoidală. De asemenea, dimensionarea corectă a surselor din
sistemul energetic determină şi un alt indicator de calitate al energiei electrice şi anume continuitatea în
alimentare (cu efecte importante asupra funcţionării economice a consumatorilor).
• Transportul
Sistemul de transport al energiei electrice cuprinde linii electrice (de regulă aeriene) şi staţii de
transformare de sistem. În mod obişnuit, reţelele de transport funcţionează buclat şi este asigurată rezerva,
în cazul apariţiei unor incidente. Reţeaua de transport este supusă unor solicitări diferite electrice,
mecanice, termice, chimice etc. − trăsnete, chiciură, deteriorări mecanice etc. − care pot conduce la
defecte pasagere (scurtcircuite) sau permanente (întreruperi).
Scurtcircuitele trebuie eliminate:
ƒ rapid, pentru evitarea deteriorării echipamentelor, ieşirii din sincronism a generatoarelor şi
pierderea unor surse ale sistemului;
ƒ selectiv, pentru deconectarea părţii de reţea afectate (de multe ori o singură fază). La
funcţionarea buclată a reţelei, pe faza afectată de defect, pe durata scurtcircuitului apare un gol de
tensiune, a cărui amplitudine este maximă la locul de defect şi descreşte odată cu apropierea de punctele
de generare. În cazul liniilor radiale, defectele sunt, în general, însoţite de întreruperi de scurtă durată (la
funcţionarea RAR − reanclanşarea automată rapidă) sau de lungă durată (la deconectarea definitivă).
Din punctul de vedere al calităţii energiei livrate consumatorilor, reţeaua de transport este o sursă
de goluri şi întreruperi de tensiune, a căror durată este determinată de reglajul protecţiei prin relele (în
cazul golurilor şi întreruperilor de tensiune de scurtă durată) şi de tipul de defect (în cazul întreruperilor
definitive).
• Distribuţia
În general, reţeaua de distribuţie este conectată la reţeaua de transport în staţii de transformare
coborâtoare, în care transformatoarele pot realiza şi funcţii de reglare a amplitudinii tensiunii. Deşi
cele mai multe dintre reţelele de distribuţie au o structură buclată, în funcţionare se operează cu bucla
deschisă, ceea ce determină caracterul radial al acestor reţele. La apariţia unui defect pe unul dintre
fiderii reţelei, toate instalaţiile, care sunt alimentate de la aceleaşi bare la care este conectat şi fiderul
afectat de defect, vor suporta un gol de tensiune. Protecţia reţelei va comanda deconectarea fiderului,
pe care a apărut defectul, iar consumatorii alimentaţi de acest fider vor suporta o întrerupere de
tensiune până la realimentarea prin AAR (anclansarea automată a rezervei) sau până la reconfigurarea
reţelei. Odată cu deconectarea fiderului defect are loc şi revenirea tensiunii (după golul de tensiune), la
ceilalţi consumatori.
Durata întreruperii va fi de scurtă durată sau lungă durată, în funcţie de tipul defectului, de
caracteristicile automaticii de sistem şi de configuraţia reţelei de distribuţie.
În general, se poate considera faptul că întreruperile de scurtă durată sunt sub 3 s, valoare egală cu
durata maximă de acţionare a protecţiei prin relee. Întreruperile de lungă durată (peste 3 s) sunt imputabile
în special configuraţiei specifice a reţelei de distribuţie.
• Utilizare
În numeroase cazuri practice, consumatorii sunt ei înşişi surse de emisii perturbatoare. Cele mai
importante tipuri de consumatori, care determină perturbaţii sunt:
− consumatori care includ elemente neliniare (tracţiunea electrică urbană, instalaţii de inducţie
electromagnetică, instalaţii de electroliză, SVC etc.) şi absorb un curent nesinusoidal, ale cărui armonici,
parcurgând impedanţele armonice ale reţelei de alimentare, conduc la tensiuni armonice pe bare;
 − consumatori dezechilibraţi (tracţiunea electrică interurbană, echipamente de sudare, iluminatul
public etc.), care absorb curenţi de amplitudine diferită pe cele trei faze şi parcurgând impedanţele amonte
ale reţelei electrice determină nesimetrie de tensiune pe barele de alimentare;
− consumatori cu sarcini variabile, care produc fluctuaţii de tensiune pe barele de alimentare;
acestea sunt de două tipuri:
ƒ fluctuaţii puţin frecvente, ca de exemplu, pornirea unor motoare mari;
ƒ fluctuaţii frecvente, modificări rapide, regulate sau aleatorii, care determină efect de flicker
(ca, de exemplu, în cazul cuptoarelor cu arc electric, aparatele de sudare prin puncte etc.).
Analiza problemelor privind alimentarea cu energie electrică a consumatorilor pune în evidenţă
două aspecte distincte privind calitatea, aspecte care trebuie urmărite la furnizarea energiei electrice:
• calitatea energiei electrice, cu referire la parametrii tehnici ai produsului (amplitudinea
tensiunii, frecvenţa, conţinut armonic, simetria sistemelor trifazate);
• calitatea serviciului, cu referire la continuitatea în alimentare (întrerupere de scurtă şi de
lungă durată, siguranţa în alimentare).
În mod obişnuit, cele două aspecte sunt cuprinse, generic, sub denumirea de calitate a energiei
electrice.

1.2.2. Perturbaţii electromagnetice în reţele electrice

Perturbaţia electromagnetică se defineşte ca fiind orice fenomen electromagnetic care poate
degrada performanţa unui dispozitiv, echipament sau sistem, sau să afecteze defavorabil materia vie
sau inertă.
Perturbaţiile care pot afecta mediul electromagnetic sunt indicate în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Perturbaţii electromagnetice în mediul ambiant

Tipul perturbaţiei Modul de transmisie Perturbaţia

De joasă frecvenţă
De înaltă frecvenţă
Descărcări electrostatice
Impuls electromagnetic
nuclear
• armonici;
• interarmonici;
• variaţia frecvenţei tensiunii de alimentare;
• fluctuaţii de tensiune (flicker);
Conduse • goluri şi întreruperi de tensiune;
• variaţii ale tensiunii de alimentare;
• componenta continuă în curba tensiunii aplicate;
• tensiuni de semnalizare;
• tensiuni induse de joasă frecvenţă.
Radiate • câmp magnetic;
• câmp electric.
• tensiuni sau curenţi induşi;
Conduse • tensiuni tranzitorii unidirecţionale;
• tensiuni tranzitorii oscilante.
• câmp magnetic;
Radiate • câmp electromagnetic:
- unde întreţinute;
- unde tranzitorii.
Încărcarea electrostatică a corpurilor izolate electric.
Explozie nucleară în atmosferă.

Unele dintre perturbaţiile electromagnetice:

• pot afecta calitatea energiei electrice (perturbaţiile de joasă frecvenţă conduse);
 • pot afecta calitatea informaţiilor privind energia consumată ( în special perturbaţiile de
joasă frecvenţă conduse);
• pot afecta integritatea echipamentelor (în special cele din domeniul informaticii şi al
electronicii);
• pot avea influenţă asupra organismelor vii (în special perturbaţiile radiate de joasă
frecvenţă);
• pot afecta calitatea informaţiilor recepţionate prin unde radio (în special perturbaţiile
radiate în înaltă frecvenţă).
Perturbaţiile electromagnetice pot fi clasificate după mai multe criterii:
• în funcţie de frecvenţă:
ƒ de joasă frecvenţă − sunt cuprinse, în mod convenţional, toate tipurile de semnale
perturbatoare, a căror frecvenţă caracteristică este sub 1 MHz;
ƒ de înaltă frecvenţă − cuprinde semnalele cu frecvenţa caracteristică peste 1 MHz;
• în funcţie de modul de propagare:
ƒ conduse (prin conductoarele reţelei) − perturbaţii caracterizate în principal prin tensiune şi
curent electric;
ƒ radiate (în aer) − perturbaţii caracterizate în principal prin câmp electric şi magnetic.
• în funcţie de fenomenele care le-au generat:
ƒ perturbaţii determinate de fenomene aleatoare (trăsnetul, defecte de izolaţie în elementele
reţelei − linii, cabluri, transformatoare etc. − sau în instalaţiile de la consumator):
− goluri de tensiune şi întreruperi de scurtă durată, care rezultă, în principal, datorită
defectelor pasagere în reţele şi care sunt eliminate prin funcţionarea protecţiei prin relee şi a
automaticii de sistem (reanclanşarea automată rapidă, anclanşarea automată a rezervei);
− întreruperi de lungă durată (> 3 s), determinate de defecte permanente în reţele şi
care necesită intervenţia operatorului pentru reconfigurarea reţelei sau pentru înlăturarea defectului;
− supratensiuni tranzitorii determinate de lovituri de trăsnet în reţeaua electrică sau
datorate comutaţiei echipamentelor electrice;
ƒ perturbaţii generate de fenomene cu caracter tranzitoriu şi permanent (fenomene care
se pot produce în orice punct din lanţul de generare, transport, distribuţie şi consum):
− variaţii lente de tensiune, rezultând din variaţia sarcinii;
− variaţii rapide de tensiune, care rezultă din comutaţia sarcinilor mari (de exemplu,
pornirea motoarelor mari);
− fluctuaţii rapide de tensiune produse de echipamente cu variaţie rapidă a sarcinii
(cuptoare cu arc, aparate de sudare, instalaţii electrotermice cu rezistoare, prevăzute cu variatoare de
tensiune);
− armonici generate de consumatorii cu sarcini neliniare, în special de convertoarele
statice de putere (punţi cu diode şi cu tiristoare);
− nesimetrii de tensiune, care rezultă din alimentarea sarcinilor dezechilibrate (în
special a sarcinilor bifazate, alimentate între fazele reţelelor, cum ar fi instalaţii electrotermice cu
inducţie sau staţii de tracţiune feroviară la frecvenţă industrială).
Din punctul de vedere al aspectelor privind calitatea energiei electrice prezintă interes în
special perturbaţiile de joasă frecvenţă conduse. Aceste perturbaţii îşi pot avea originea în reţeaua:
• furnizorului, datorându-se unor avarii, incidente, manevre greşite sau conducerii
necorespunzătoare a sistemului;
• consumatorului, datorită unor receptoare, care funcţionează cu şocuri de putere reactivă,
determină nesimetrii, poluează reţeaua cu armonici (receptoare neliniare) şi datorită
incidentelor şi avariilor din reţeaua electrică proprie.
Natura şi frecvenţa perturbaţiilor depind de tipul reţelei electrice; de exemplu, în reţelele aeriene,
defectele pot fi pasagere (de scurtă durată), iar în reţelele de cabluri cele mai frecvente sunt defectele
permanente.
 O caracterizare succintă a fenomenelor electromagnetice, care pot să apară într-un sistem
electroenergetic, (aşa cum sunt acceptate în S.U.A. şi unele ţări europene), este prezentată în tabelul
1.2. Tabelul 1.3. indică cele mai importante cauze şi efecte ale perturbaţiilor.

Tabelul 1.2. Categoria şi caracteristicile fenomenelor electromagnetice din sistemele electroenergetice

Categorie Tip Caracteristici Durată tipică Valoare tipică a

tensiunii
Front ≤ 5 ns <50 ns
Impulsuri Front ≤ 1 μs 50 ns...1 ms
Fenomene Front ≤ 0,1 ms > 1 ms
tranzitorii a) Joasă frecvenţă < 5 kHz (0,3...50) ms (0...4) u.r.
Oscilaţii

b) Medie frecvenţă (5...500) kHz 20 μs (0...8) u.r.

c) Înaltă frecvenţă (0,5...5) MHz 5 μs (0...4) u.r.
< 0,1 u.r.
Instantanee

a) Întreruperi
1.

b) Goluri de tensiune (10...600) ms (0,1...0,9) u.r.

c) Supratensiuni (1,1...1,8) u.r.
Variaţii de a) Întreruperi < 0,1 u.r.
Momentane

scurtă durată (0,6...3) s

b) Goluri de tensiune (0,1...0,9) u.r.
2.

c) Supratensiuni (1,1...1,4) u.r.

a) Întreruperi < 0,1 u.r.
b) Goluri de
Temporare

tensiune (3...60) s (0,1...0,9) u.r.

3.

c) Supratensiuni (1,1...1,2) u.r.

Variaţii de Întreruperi < 1 minut 0 u.r.

lungă durată Variaţii lente de tensiune > 1 minut (0,8...1,2) u.r.
Nesimetria Regim
sistemului de permanent (0,5...2)%
tensiuni
Componentă continuă Regim (0...0,1)%
Regim permanent
deformant Armonici n = 1...100 Regim (0...20)%
permanent
Interarmonici (0...6) kHz Regim (0...2)%
permanent
Zgomot Bandă largă Regim (0...1)%
permanent
Variaţia < 10 s
frecvenţei
Flicker < 25 kHz Intermitent (0,1...7)%
Notă: u.r.- mărimi raportate la valorile nominale

Tabelul 1.3. Cauzele şi efectele perturbaţiilor în reţelele electrice; mijloace de detectare şi de măsurare a
perturbaţiilor pentru asigurarea calităţii energiei electrice

Natura Originea Efecte Detectare şi Remedii

măsurare
1 2 3 4 5
Întreruperi Sursa: yoprirea producţiei; yechipament de Furnizor:
de lungă y defecte permanente monitorizare. ¾o reţea mai bine
durată Cauze: configurată;
ypierderi de produse;
(t >1min) y atmosferice; ¾linii în cablu;
ydezorganizarea
 y defecte . producţiei; ¾reconfigurare automată
yreducerea siguranţei a reţelei;
în funcţionare. ¾mentenanţă preventivă.
Consumator:
¾grupuri de siguranţă;
¾dublă alimentare;
¾rezervare pe parte
tehnologică.
Întreruperi Sursa: y riscuri în special yechipament de Furnizor:
de scurtă ydefecte în reţea pentru echipamentele monitorizare. ¾similare celor de la
durată eliminate prin cu comenzi întreruperi de lungă
(1 min > t > automatica de sistem; electronice; durată.
3 s) Cauze: yrisc de oprire a Consumator:
ycicluri lente de motoarelor de ¾ dubla alimentare dotată
reanclanşare acţionare. cu anclanşare automată a
automată rapidă rezervei;
(RAR) ¾rezervare pe partea
tehnologică.
Micro- Furnizor: yperturbaţii ale yechipament de Furnizor:
întreruperi ydefecte pasagere pe sistemelor comandate monitorizare. ¾paratrăsnete;
(t < 3 s) LEA de calculator; ¾linii subterane.
yopriri ale proceselor Consumator:
tehnologice cu ¾ proiectarea
comenzi electronice; echipamentelor având în
ystingerea lămpi-lor cu vedere aceste perturbaţii;
descărcare în gaze. ¾ surse neîntreruptibile
(UPS) pentru
echipamente sensibile.
A. Variaţii ale amplitudinii tensiunii şi valorii frecvenţei

Variaţii Furnizor: ynu sunt deranjante dacă yvoltmetru; ¾regulatoare de tensiune;

lente de y variaţii ale nu sunt depăşite yechipament de ¾controlul în timp real al
tensiune încărcării reţelei. toleranţele. monitorizare. surselor de putere
reactivă;
¾ echipamente FACTS.
Goluri de Furnizor: y oprirea unor echi- yperturbograf; Furnizor şi consumator:
tensiune y scurtcircuite în pamente sensibile (cu yechipamente de ¾ îmbunătăţirea
reţea; comenzi electronice); monitorizare. tehnologiilor de
Consumator: y oprirea unor motoare mentenanţă.;
y scurtcircuite în electrice. ¾utilizarea de
sistemul intern de echipamente cu
alimentare; caracteristici superioare;
y şocuri de curent
(de exemplu, porni-
rea unui motor
asincron).
Supra- y fenomene y îmbătrânirea izolaţiei yvoltmetru; ¾tratarea neutrului;
tensiuni atmosferice; echipamentelor electrice. yechipament de ¾paratrăznete;
y regimuri monitorizare. ¾ descărcătoare cu
tranzitorii; rezistenţă variabilă;
y comutaţii în reţele. ¾ filtre.

Variaţii de Furnizor: yperturbarea yfrecvenţmetru Furnizor:

frecvenţă y defecte în reţea cu echipamentelor yechipament de ¾reglaj de frecvenţă
pierderea unor electronice sensibile; monitorizare. (primar, secundar);
surse. y dereglarea ceasurilor
 sincronizate la reţeaua
electrică.
B. Deformarea formei curbei de variaţie în timp a tensiunii
Armonici Furnizor: ypierderi în fier; yanalizor Furnizor:
şi inter- y saturaţia yîncălziri şi îmbătrâniri armonic; ¾ controlul tensiunii în
armonici transformatoarelor ale condensatoarelor; yechipament de nodurile reţelei;
de sistem; ydereglări ale circuitelor monitorizare. Consumator:
y descărcarea electronice; ¾ controlul procesului
corona pe linii. ysupratensiuni. tehnologic;
Consumator: ¾filtre de armonici;
ysurse de armonici ¾ urmărirea încadrării în
de tensiune şi de limitele înscrise în
curent electric (arc contractul de furnizare.
electric, redresoare
de mare putere,
invertoare etc).
Impulsuri ymanevre în circuite ystrăpungeri de izolaţie; yperturbograf şi ¾varistoare;
de tensiune inductive; yperturbarea semnalelor analizoare de ¾descărcătoare cu
şi ysupratensiuni de comandă şi a spectru; rezistenţă variabilă
fenomene atmosferice; transmisiilor de date; yechipament de (DRV).
tranzitorii ycomutaţia y comenzi intempestive. monitorizare.
de înaltă tiristoarelor;
frecvenţă ydescărcări
electrostatice etc.

1.2.3. Noţiuni şi termeni utilizaţi în abordarea problemei calităţii energiei electrice

Principalele noţiuni şi termeni utilizaţi în abordarea problemei calităţii energiei electrice sunt
următoarele – Figura 2:
• Compatibilitate electromagnetică (CEM): aptitudinea unui dispozitiv, echipament sau
sistem de a funcţiona în mediul său electromagnetic în condiţii satisfăcătoare şi fără să producă el
însuşi perturbaţii electromagnetice intolerabile pentru tot ce se află în acest mediu.
• Nivel de compatibilitate (electromagnetică): nivel maxim specificat al perturbaţiilor
electromagnetice, la care este de aşteptat că va fi supus un dispozitiv, un echipament sau un sistem care
funcţionează în anumite condiţii. În practică, nivelul de compatibilitate electromagnetică nu este un
maxim, el putând fi depăşit cu o mică probabilitate (în mod obişnuit, 5%).
• Nivel de planificare: nivel al perturbaţiilor electromagnetice, utilizat în scop de
planificare, pentru a evalua impactul asupra reţelei al sarcinilor utilizatorilor.
• Nivel de perturbare: mărime statistică care exprimă valoarea unui fenomen
electromagnetic, capabil să perturbe funcţionarea unui dispozitiv, echipament sau sistem.
• Nivel total de perturbaţie: valoarea unei perturbaţii electromagnetice date, determinată
de suprapunerea emisiei tuturor componentelor unei instalaţii, într-un sistem dat, şi măsurată printr-o
metodă specificată.
• Limita de perturbaţie: nivelul de perturbaţie maxim admis, măsurat printr-o metodă
specificată.
• Emisie (electromagnetică): fenomen prin care energia electromagnetică este transmisă
de la o sursă.
• Nivel de emisie (al unei surse perturbatoare): nivelul unei perturbaţii electromagnetice
de formă dată, emisă de un anumit dispozitiv, echipament sau sistem şi măsurată într-un mod
specificat.
• Limită de emisie (a unei surse perturbatoare): valoarea maximă specificată a nivelului
de emisie a unei surse de perturbaţii electromagnetice.
 p(d)
P(d)

Nivel test de
Nivel planificat al

compatibilitate

imunitate
Nivel estimat al
1

perturbaţiei
Nivel de
perturbaţiei
Probabilitatea P(d) de
susceptibilitate a
echipamentului

Densitatea de
probabilitate p(d)
a perturbaţiei

Risc de incompatibilitate

d
Marja de emisie
Marja de imunitate
Marja de
compatibilitate
Limita de imunitate
a echipamentului

Nivel de
compatibilitate

Limita de emisie
a perturbaţiei

Nivel total
de emisie
Nivelul
de emisie al
unui echipament
izolat
t

Figura 2. Reprezentare grafică a principiilor compatibilităţii

• Marjă de emisie: diferenţa între nivelul de compatibilitate electromagnetică şi limita de

emisie a unui dispozitiv, echipament sau sistem.
• Imunitate la o perturbaţie: aptitudinea unui dispozitiv, aparat sau sistem de a funcţiona,
fără a se degrada, în prezenţa unei perturbaţii electromagnetice.
• Nivel de imunitate: nivelul maxim al unei perturbaţii electromagnetice de formă dată,
aplicată asupra unui anumit dispozitiv, echipament sau sistem, pentru care acesta rămâne capabil să
funcţioneze la un grad prescris de performanţă.
• Limită de imunitate: valoarea minimă a nivelului de imunitate.
• Marjă de imunitate: diferenţa între limita de imunitate a unui dispozitiv, echipament
sau sistem şi nivelul de compatibilitate electromagnetică.
• Marja de compatibilitate electromagnetică: diferenţa între limita de imunitate a unui
dispozitiv, echipament sau sistem şi limita de emisie a sursei perturbatoare.
 • Susceptibilitate (electromagnetică): inaptitudinea unui dispozitiv, aparat sau sistem de
a funcţiona, fără a se degrada, în prezenţa unei perturbaţii electromagnetice.
• Nivel de susceptibilitate al echipamentului: nivelul de perturbaţie care ar afecta
funcţionarea echipamentului; trebuie să fie egal sau mai mare decât nivelul de imunitate, stabilit prin
teste.
• Punct de cuplare (PC): punctul în care trebuie să fie considerată compatibilitatea
electromagnetică.
• Punct comun de cuplare (PCC): punct de cuplare la reţeaua publică de alimentare, la
care sistemul studiat este sau va fi racordat.
Nivelul de compatibilitate trebuie considerat ca o valoare specificată (care poate fi parţial
convenţională), stabilită în scopul unei coordonări între echipamentele perturbatoare şi echipamentele
perturbate dintr-o reţea.
Alocarea unor niveluri de emisie părţilor individuale componente ale unui sistem (echipamente) se
face plecând de la nivelului de compatibilitate în reţea şi de prezenţa simultană a tuturor celorlalte
elementele perturbatoare din acelaşi sistem.
Nivelurile de planificare sunt stabilite de către furnizorul de energie electrică pentru toate
nivelurile de tensiune ale reţelei şi pot fi considerate ca obiective interne de calitate. Ele sunt inferioare
sau egale cu nivelurile de compatibilitate. Diferenţele dintre cele două niveluri nu sunt specificate,
având în vedere faptul că nivelurile de planificare diferă de la un caz la altul, depinzând de structura
reţelei, dotarea acesteia, nivelul de pregătire al personalului de exploatare etc. În unele cazuri, sunt
recomandate şi niveluri de planificare pentru unele tipuri de perturbaţii.

2. Performanţe impuse sistemelor electroenergetice moderne

2.1. Indicatori de calitate a energiei electrice
Asigurarea calităţii energiei electrice a devenit o sarcină tot mai complexă, deoarece a crescut
numărul utilizatorilor având receptoare controlate electronic şi alte receptoare neliniare. În prezent, în
România, peste 65% dintre consumatori determină emisii perturbatoare în reţeaua electrică de
alimentare. Este firească necesitatea definirii unor indicatori de calitate pentru energia electrică şi
niveluri de compatibilitate, pe baza cărora să se poată elabora recomandări internaţionale şi naţionale.
Prin indicator de calitate, în sens general, se înţelege o caracteristică de apreciere cantitativă a
proprietăţilor unui produs, analizat sub aspectul îndeplinirii cerinţelor privind elaborarea sa,
exploatarea sau consumul.Indicatorii de calitate pot fi clasificaţi în două grupe:
a) indicatori primari, care depind în primul rând, de furnizor;
b) indicatori secundari, care sunt influenţaţi de funcţionarea consumatorilor, ce pot fi
consideraţi perturbatori.
Indicatorii primari de calitate a energiei electrice se referă la:
¾ calitatea produsului:
• frecvenţă (controlată în sistemul energetic prin reglajul P − f );
• amplitudinea tensiunii de alimentare (controlată de reglajul Q − U, al ploturilor
transformatoarelor şi al autotransformatoarelor din reţea);
• supratensiunile temporare şi tranzitorii (limitate şi controlate prin sistemele de protecţie
contra supratensiunilor);
• goluri de tensiune (limitate prin sistemele de protecţie prin relee);
¾ calitatea serviciului (alimentare cu energie electrică):
• întreruperile de scurtă şi lungă durată (acceptate, ca număr şi durată, prin convenţie
între furnizor şi consumator, în funcţie de exigenţa acestuia).
Furnizorul trebuie să prevadă o rezervă suficientă şi un reglaj frecvenţă – putere corespunzător,
pentru a menţine frecvenţa într-o bandă îngustă (reglementările internaţionale prevăd, de regulă, ± 0,5
Hz), în jurul frecvenţei nominale, cel puţin pe o durată de 99% dintr-un an. De asemenea, trebuie să
asigure un reglaj corespunzător putere reactivă – tensiune, astfel încât să se încadreze în banda de variaţie
normală a tensiunii pe bare.
 Supratensiunile temporare, la frecvenţa reţelei, sunt, în principal, o consecinţă a defectelor cu
punere la pământ şi, de obicei, sunt înlăturate după eliminarea defectului (0,1 s...0,3 s). Golurile de
tensiune sunt determinate de scurtcircuite în reţeaua electrică şi sunt înlăturare odată cu separarea
defectului de către protecţia prin relee (de obicei cel mult 0,3 s).
Întreruperile de scurtă şi lungă durată depind, ca frecvenţă şi durată, de configuraţia reţelelor
(buclată, radială), de nivelul de protecţie şi automatizare, de tehnicile de mentenanţă adoptate şi sunt
consecinţa unor incidente. Normele de proiectare proprii furnizorului (uneori la nivel naţional) şi
caracteristicile echipamentelor utilizate în reţeaua electrică permit evaluări ale acestui indicator.
Indicatorii secundari se referă în special la perturbaţiile determinate de funcţionarea
consumatorilor:
• armonici şi interarmonici (regimuri nesinusoidale);
• fluctuaţii rapide de tensiune;
• fluctuaţii lente de tensiune (efect de flicker);
• nesimetrii.
Indicatorii secundari de calitate a energiei electrice sunt determinaţi, în principal, de tipul de
sarcină al consumatorului. Perturbaţiile armonice şi interarmonice, fluctuaţiile rapide şi lente de tensiune,
precum şi nesimetriile deteriorează calitatea energiei livrate consumatorilor, buna funcţionare a
echipamentelor acestora fiind afectată.

2.1.1. Frecvenţa. Abaterea de frecvenţă

În regim normal de funcţionare, frecvenţa poate varia în jurul valorii nominale, ca urmare a
modificării practic continue a sarcinii electrice a sistemului şi a reglajelor efectuate pentru a acoperi
curba de sarcină. Controlul frecvenţei se face practic la nivelul sistemului energetic interconectat
(sistemul european) şi nu poate fi influenţată prin acţiuni locale.
Un indicator care poate fi folosit pentru estimarea variaţiilor lente de frecvenţă este abaterea de
frecvenţă (Δf ),
Δf = f N − f ,
în care fN este frecvenţa nominală, iar f − frecvenţa reală.
Abaterea relativă de frecvenţă sau abaterea procentuală se determină cu relaţia:
f − fN
ε f [%] = .100 [%]
fN
Urmărirea încadrării frecvenţei în limitele impuse este în sarcina dispecerului energetic de
sistem, în colaborare cu dispecerii energetici ai sistemelor interconectate. Limitele de imunitate la
variaţii de frecvenţă ale diferitelor categorii de receptoare electrice sunt precizate în standardele de
produs. Majoritatea receptoarelor electrice acceptă abateri de frecvenţă de aproximativ ± 1 Hz ( ± 2%).

2.1.2. Amplitudinea tensiunii de alimentare. Variaţii lente de tensiune

Amplitudinea tensiunii de alimentare poate avea variaţii lente, datorate în special căderilor de
tensiune pe linii şi în transformatoare, determinate de variaţia sarcinii electrice a consumatorilor.
Variaţiile de tensiune pot fi determinate şi de modificări ale configuraţiei schemei electrice de
funcţionare a reţelei, precum şi de modificări ale regimului surselor de putere reactivă.
Variaţiile lente de tensiune pot fi caracterizate prin abaterea relativă a tensiunii într-un anumit
punct al reţelei şi la un moment dat, faţă de tensiunea nominală:
ΔU U −U N
εU [%] = ⋅100 [%] = s ⋅ 100 [%] ,
UN UN
în care: Us este tensiunea de linie a reţelei electrice, într-un anumit punct şi la un moment dat (tensiune
de serviciu), iar UN − tensiunea nominală.
 2.1.3. Supratensiuni
În funcţie de durată supratensiunile care apar în reţelele electrice pot fi clasificate în
următoarele categorii:
• supratensiuni permanente (de frecvenţă industrială);
• supratensiuni temporare;
• supratensiuni tranzitorii:
¾ cu front lent (în special supratensiunile de comutaţie);
¾ cu front rapid (în special supratensiunile de trăsnet);
¾ cu front foarte rapid (specifice în special comutaţiilor în staţiile izolate cu SF6);
• supratensiuni combinate.
Indicatorii de calitate care pot fi utilizaţi în caracterizarea supratensiunilor sunt:
• factorul de supratensiune (în cazul supratensiunilor sub formă de impuls):
U max
k= ,
U f max
în care Umax este valoarea de vârf a supratensiunii, iar Ufmax − valoarea de vârf a tensiunii alternative pe
fază.
• factorul de supratensiune (în cazul supratensiunilor de durata):
U per
k per = ,
Uf
în care Uper este valoarea efectivă a supratensiunii de durată, iar Uf − valoarea efectivă a tensiunii pe
fază.

2.1.4. Goluri de tensiune

Golul de tensiune (fig.3) este definit ca fiind o reducere, pe o durată Δtg determinată (în mod
obişnuit sub 3 s), a amplitudinii sau a valorii efective a tensiunii unei reţele electrice, într-un anumit
punct al acesteia. Amplitudinea ΔUg a golului de tensiune poate avea valori de (0,1...0,99)Uc , în care
Uc este tensiunea contractată. Se consideră că variaţiile de tensiune ΔUg sub 0,1Uc sunt cuprinse în
banda admisă de lucru, iar variaţiile ΔUg mai mari de 0,99Uc corespund unei întreruperi de tensiune.

U Banda admisă de tensiune

ΔUp
Uc

ΔUg Δtg

U
ti tf t
Figura 3. Gol de tensiune.
Principalii indicatori de calitate care caracterizează golurile de tensiune sunt:
• amplitudinea relativă sau procentuală:
ΔU g Uc −U
ε g [%] = ⋅ 100 [%] = ⋅ 100 [%] ,
Uc Uc
în care U este valoarea reziduală a tensiunii de fază, iar Uc − tensiunea contractată pe fază.
• durata golului de tensiune:
Δt g = t f − t i ,
în care t i şi t f sunt momentele iniţial şi final ale golului de tensiune;
• frecvenţa de apariţie a golurilor:
 Ng
, fa =
Tr
în care Ng este numărul de goluri de tensiune care apar pe durata de referinţă Tr (în mod uzual un an).

2.1.5. Întreruperi de scurtă şi lungă durată

Întreruperile de scurtă durată (sub 3s) sunt determinate de defecte în reţea şi realimentarea
consumatorilor prin reconfigurarea automată a reţelei utilizând automatica de sistem. Pentru a pune în
evidenţă diferenţa între condiţiile de apariţie a golurilor de tensiune şi a întreruperilor de scurtă şi
lungă durată se consideră exemplul indicat în fig. 4, corespunzător reţelei interne, cu tensiunea
nominală de 20 kV, a unei intreprinderi.

I
20 kV
B
I11 I21

IA A R
I12 I22
B1 B2

F ig . 4 . R eţe a d e 2 0 k V p e n tr u
a lim e n ta re a u n o r co n s u m a to r i.

2.1.6. Armonici şi interarmonici

Armonicile sunt semnale a căror frecvenţă este multiplu întreg al frecvenţei fundamentale. În
general, armonicile sunt generate de sarcini neliniare din reţea. Interarmonicile sunt semnale a căror
frecvenţă nu este multiplu al frecvenţei fundamentale. Unele dintre acestea sunt generate de sarcinile
neliniare, iar altele sunt intenţionat injectate de distribuitor, pentru telecomanda releelor sau pentru a
comuta tarifele consumatorilor casnici sau industriali.
Analiza fenomenelor în reţeaua electrică de alimentare necesită cunoaşterea formei reale a
curbei curentului electric absorbit de instalaţia consumatoare. În acest sens, studiile teoretice trebuie
validate de determinări experimentale.
Indicatorii de calitate ai regimului periodic nesinusoidal (deformant) sunt:
• Factorul de distorsiune δU (distorsiunea armonică totală, notată în literatura străină cu
THD – Total Harmonic Distorsion): raportul dintre valoarea efectivă a armonicilor (în acest context,
curenţii armonici Uk de rangul k) şi valoarea efectivă a fundamentalei
40
U
δU = ∑ ( k )2 .
2 U1
• Factorul de distorsiune armonică parţial ponderată este definit de relaţia:
40
I
δ IP = ∑ k ⋅ ( I1k ) 2
14
• Nivelul armonicii: raportul dintre valoarea efectivă a armonicii considerate şi valoarea
efectivă a fundamentalei:
I
γ kI [%] = k ⋅ 100 [%] .
I1
 2.1.7. Fluctuaţii de tensiune (efect de flicker)
Fluctuaţii de tensiune sunt considerate variaţiile de tensiune cu caracter repetitiv, ciclice sau
aleatorii, care au loc pe barele de alimentare ale unui consumator. Astfel de variaţii sunt cauzate de
funcţionarea cu şocuri de putere reactivă a unor receptoare, cum ar fi:
¾ în reţele de joasă tensiune: frigidere, ascensoare, aparate de sudare;
¾ în reţele de medie tensiune: pompe, locomotive electrice, laminoare;
¾ în reţele de înaltă tensiune: cuptoare cu arc electric, laminoare.

Aceste variaţii (fluctuaţii) de tensiune pe barele de alimentare determină efect de flicker,

evaluat prin jena fiziologică asupra ochiului uman, la variaţia fluxului luminos al lămpilor electrice. S-
a constatat experimental că jena maximă, în condiţii de amplitudine constantă, este resimţită practic
pentru o frecvenţă de repetiţie a fluctuaţiilor de aproximativ 10 Hz (valori de 0,3% din tensiunea
nominală determină, la această frecvenţă de repetiţie, jenă fiziologică observatorului uman). Estimarea
efectului de jenă fiziologică impune o evaluare pe un interval semnificativ de timp (de obicei 10
minute).

2.1.8. Nesimetrii
Nesimetrie: stare a unui sistem trifazat de tensiuni (curenţi) cu amplitudini ale tensiunii
(curentului) pe fază diferite sau/şi defazaje între fazele consecutive diferite de 2π/3 rad. Principalii
indicatori de calitate care definesc regimul nesimetric sunt:
• Factorul de nesimetrie negativă [%]: raportul dintre componenta de secvenţă negativă
(inversă) şi componenta de secvenţă pozitivă (directă) a curentului electric (tensiunii):
I−
k I− [%] = ⋅100 [%] .
I+
• Factorul de nesimetrie zero [%]: raportul dintre componenta de secvenţă nulă
(homopolară) şi componenta de secvenţă pozitivă (directă) a curentului electric (tensiunii):
I0
k I0 [%] = ⋅100 [%] .
I+

2.2. Performanţe impuse reţelelor de distribuţie

In Romania, performanţele de calitate ce trebuie satisfăcute în reţelele de distribuţie au fost
fixate prin Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice. Prin acest
document se stabilesc indicatorii de performanţă privind:
a. continuitatea alimentării cu energie electrică a clienţilor;
b. calitatea tehnică a energiei electrice distribuite;
c. calitatea comercială a serviciului de distribuţie a energiei electrice.

2.2.1. Continuitatea în alimentare

Operatorul de distribuţie (OD) are obligaţia să asigure continuitatea în alimentarea cu energie
electrică în conformitate cu nivelurile de performanţă stabilite prin standard, fiind obligat să facă toate
eforturile pentru reducerea duratei întreruperilor şi pentru a le programa, pe cât posibil, la date şi ore
care vor afecta cât mai puţin utilizatorul.
Pentru a se putea controla calitatea serviviului de alimentare, OD realizează înregistrarea
tuturor întreruperilor de lungă durată. Pentru fiecare întrerupere, OD va înregistra cel puţin:
a. tensiunea la care s-a produs evenimentul;
b. caracterul planificat sau neplanificat (pentru indicatorii de continuitate), respectiv
anunţat sau neanunţat al întreruperii (pentru modul de înregistrare a întreruperii);
c. cauza întreruperii;
d. numărul de etape de reconectare, dacă este cazul;
e. durata totală (din momentul dispariţiei tensiunii până la reconectare), în minute, a
întreruperii, respectiv etapei de realimentare, dacă este cazul;
 f. numărul de utilizatori afectaţi de întrerupere, respectiv etapă, dacă este cazul.
g. puterea electrică întreruptă (ultima putere măsurată înainte de întrerupere), la IT.
OD înregistrează şi calculează anual următoarele date privind continuitatea în alimentare
pentru consumatorii din zona lor de activitate:
a. numărul de întreruperi lungi;
b. SAIFI (System Average Interruption Frequency Index) – Indicele Frecvenţa Medie a
Întreruperilor în reţea (sistem) pentru un consumator, reprezintă numărul mediu de
întreruperi suportate de consumatorii alimentaţi (deserviţi) de OD; se calculează
împărţind numărul total de consumatori întrerupţi peste 3 minute, la numărul total de
consumatori deserviţi:
n

∑N i
SAIFI = i =1

Nt
c. SAIDI (System Average Interruption Duration Index) – Indicele Durata Medie a
Întreruperilor în Reţea (Sistem) pentru un consumator, reprezintă timpul mediu de
întrerupere a consumatorilor la nivel de OD (o medie ponderată). Indicatorul se
calculează împărţind durata cumulată a întreruperilor lungi la numărul total de
consumatori alimentaţi (deserviţi) de OD (adoua formulă se aplică în cazul în care
reconectarea consumatorilor se face treptat, în mai multe etape, nu simultan pentru toţi
consumatorii.:
n n ki

∑ ( N i × Di ) ∑∑
i =1 j =1
( N ij × Dij )
SAIDI = i =1
sau SAIDI = [min/an]
Nt Nt
d. ENS (Energy Not Supplied) – Energia Nelivrată, definită ca energia totală nelivrată
consumatorilor alimentaţi (deserviţi) de OD, din cauza întreruperilor;
n
ENS = ∑ (P × D )
i =1
i i [kWh , MWh sau GWh]

e. AIT (Average Interruption Time) – Timpul Mediu de Întrerupere, reprezintă perioada

medie echivalentă de timp, în care a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică la
nivel de OD:
ENS
AIT = 8760 x 60 x [min/an]
AD
unde, în formulele de mai sus, notaţiile reprezintă:
n – numărul total de întreruperi lungi;
ki – numărul de etape de reconectare, corespunzător întreruperii i;
Ni – numărul utilizatorilor întrerupţi peste 3 minute la întreruperea i;
Nij – numărul utilizatorilor întrerupţi peste 3 minute la etapa j a întreruperii i;
Pi – puterea electrică întreruptă la întreruperea i, numai la IT;
Di – durata (timpul) de întrerupere a utilizatorilor (din momentul dispariţiei tensiunii până la
reconectare) pentru întreruperea i;
Dij – durata (timpul) de întrerupere a utilizatorilor (din momentul dispariţiei tensiunii până la
reconectare) pentru etapa j a întreruperii i;
Nt – numărul total al utilizatorilor deserviţi;
AD − Annual Demand - consumul anual de energie electrică (fără pierderile din reţeaua
electrică) la nivelul OD, egal cu energia distribuită anual.
Pentru calculul AIT, valorile ENS şi AD trebuie exprimate în aceleaşi unităţi de măsură.
Indicatorii SAIFI şi SAIDI se vor determina, preferabil/de regulă, pe baza înregistrărilor automate ale
întreruperilor la MT şi IT, iar la JT se vor estima din calcule. Indicatorii ENS şi AIT se vor calcula
numai la IT.
 2.2. Calitatea tehnică a energiei electrice
Calitatea tehnică a energiei electrice reprezintă un obiectiv important al distribuitorilor de
electricitate, având în vedere aspectele prezentate anterior. Principalele limite de performanţă impuse
prin Standardul de calitate sunt prezentate în continuare.
a) Pentru caracteristicile tensiunii în punctul de delimitare (PD - locul în care instalaţiile
utilizatorului se delimitează ca proprietate de instalaţiile operatorului de reţea), prevederile SR EN
50160 reprezintă cerinţe minimale. Principalii parametri de calitate sunt indicaţi în tab. 2.1.
b) Frecvenţa nominală a SEN este de 50 Hz. Limitele normate de variaţie a frecvenţei în
funcţionare sunt:
1. 47,00 – 52,00 Hz timp de 100 % pe an;
2. 49,50 – 50, 50 Hz timp de 99,5 % pe an;
3. 49.75 – 50.25 Hz timp de 95% din săptămână;
4. 49.90 – 50.10 Hz timp de 90% din săptămână.
c) În PD, în condiţii normale de exploatare, valoarea medie efectivă pentru 10 minute a
tensiunii furnizate – în 95 % din timpul oricărei perioade a unei săptămâni – nu trebuie să aibă o
abatere mai mare de ± 10% din tensiunea contractuală la MT şi IT, respectiv de ± 10% din tensiunea
nominală la JT.

Tabelul 2.1 – Calitatea curbei de tensiune

Fenomen Limite admisibile

Limite pentru tensiunea Tensiunea contractuală Uc situată în plaja
contractuală la MT şi IT ± 5 % faţă de tensiunea nominală
Flicker Plt ≤ 1, pentru 95% din săptămână
Variaţii rapide de tensiune în regim ± 5 % faţă de tensiunea nominală Un la JT
normal ± 4 % faţă de Uc la MT şi IT
Nesimetrie (componenta negativă) - La JT şi MT, Kn ≤ 2 %, pentru 95% din
Kn săptămână; în unele zone se poate atinge 3 %;
La IT, Kn ≤ 1 %, pentru 95% din săptămână
Frecvenţa (intră în responsabilitatea 50 Hz ± 1 % (reţea interconectată)
OTS) 50 Hz + 4/- 6 % (reţea izolată)

d) Factorul de distorsiune a tensiunii la JT şi MT trebuie să fie mai mic sau egal cu 8 %. În

condiţii normale de funcţionare, tensiunile armonice în punctele de delimitare, la JT şi MT, nu trebuie
să depăşească limitele maxime indicate în tabelul 2.2, timp de 95% din săptămână. Factorul de
distorsiune a tensiunii la IT trebuie să fie mai mic sau egal cu 3 %.

Tabelul 2.2 - Valorile efective ale armonicilor de tensiune

Armonici impare (% din fundamentală): Armonici pare (% din
Nu multiplu de 3 Multiplu de 3 fundamentală):
Rang Prag Rang Prag Rang Prag
5 6% 3 5% 2 2%
7 5% 9 1,5% 4 1%
11 3,5% 15 şi 21 0,5% 6 la 24 0,5%
13 3%
17 2%
19,23,25 1,5%

Pentru urmărirea continuităţii şi calităţii energiei electrice, OD realizează monitorizarea

acesteia într-un număr semnificativ de staţii, cu ajutorul unor aparate complexe adecvate. Aparatele de
monitorizare trebuie să permită, minimum, măsurarea, înregistrarea şi analizarea următoarelor mărimi
referitor la tensiune: întreruperile tranzitorii, întreruperile scurte şi lungi, frecvenţa, valoarea efectivă
a tensiunii, golurile de tensiune, supratensiunile temporare la frecvenţa industrială (50 Hz) între faze şi
pământ sau între faze (voltage swells), fenomenul de flicker, variaţiile rapide şi lente de tensiune,
armonicile, interarmonicile, factorul de distorsiune armonică, nesimetria sistemului trifazat de
tensiuni. De asemenea, aparatele trebuie să permită înregistrarea şi măsurarea curenţilor (unda
fundamentală şi armonicile).
Toate aparatele de monitorizare trebuie să fie suficient de precise, cu respectarea standardelor
internaţionale de măsurare (SR EN 61000-4-30) şi capabile să efectueze măsurători minimum conform
limitelor stabilite de SR EN 50160, pentru a putea utiliza înregistrările şi în relaţiile juridice ale OD cu
alte entităţi, ţinând cont de prevederile din contracte.
Ultima variantă a standardului 61000-4-30: Electromagnetic Compatibility (EMC) –Part 4-30:
Testing and measurement techniques – Power quality measurement methods prevede existenţa a trei
clase de aparate: clasa A, S şi B.
Aparatele de clasă A sunt utilizate pentru măsurători de precizie, de exemplu pentru rezolvarea
disputelor legate de anumite prevederi contractuale, verificarea respectării standardelor, etc.
Aparatele de clasă S sunt utilizate pentru aplicaţii statistice precum urmărirea sau evaluarea
calităţii energiei, posibil cu un număr limitat de parametri. Deşi utilizează aceleaşi intervale de măsură
ca şi aparatele de clasă A, cerinţele privind prelucrarea datelor sunt mult mai scăzute.
Aparatele de clasă B pot fi utilizate pentru supraveghieri calitative, înregistrarea
deranjamentelor şi alte aplicaţii unde nu este necesară o precizie ridicată.
Produătorii de echipamente trebuie să indice parametrii măsuraţi, clasa corespunzătoare
fiecărui parametru, valoarea tensiunii de intrare corespunzătoare fiecărei clase, precum şi toate
cerinţele şi accesoriile necesare fiecărei clase (sincronizare, traductoare, perioadă de calibrare,
temperatura de lucru, etc.).

2.3. Performanţe impuse reţelelor de transport

Pentru reţelele de transport, se aplică prevederile Codului tehnic al Reţelei Electrice de
Transport.
In Romania, reţeaua de transport este proiectată conform Criteriului (N-1), acesta fiind regula
conform căreia, după defectarea unui singur element de reţea (cum ar fi: o linie electrică, un
transformator, un grup generator sau în unele cazuri o bară de staţie electrică), elementele rămase în
funcţiune trebuie să poată face faţă schimbărilor circulaţiilor de curenţi în reţea provocate de această
singură defectare. Criteriul este satisfăcut dacă o contingenţă simplă nu are ca efect:
− întreruperi în alimentarea consumatorilor de energie electrică;
− trecerea într-un regim staţionar de funcţionare în care există depăşiri ale limitelor admisibile ale
curentului (stabilite pentru durată nedeterminată şi, respectiv, pe durată limitată de timp) şi tensiunii
care au drept consecinţă deteriorări de echipamente;
− trecerea într-un regim staţionar de funcţionare în care valorile tensiunii nu se încadrează în
benzile admisibile;
− depăşiri ale limitelor admisibile ale puterii de scurtcircuit în noduri;
− pierderea stabilităţii SEN;
− declanşarea altor echipamente din RET, cu excepţia celor care declanşează prin automatizări
prevăzute special împotriva extinderii unei avarii în situaţia respectivă;
− pierderea caracterului unitar al SEN.

2.3.1. Continuitatea în alimentare

Calitatea serviciului oferit este apreciată prin valorile numerice calculate pentru următorii
indicatori performanţă:
(a) timpul mediu de întrerupere;
(b) indicatorul de severitate;
(c) indicatorul ‘minute sistem’.
a) Timpul mediu de întrerupere (TMI) se calculează cu relaţia:
 EN
TMI = 8760 × 60 × [minute/an]
EC
unde EN este energia nelivrată datorită întreruperilor serviciului de transport [MWh/an], iar EC este
consumul anual net pentru sistemul electroenergetic (fără consumul propriu tehnologic) [MWh/an].
b) Indicatorul de severitate (IS) estimează, pe baza timpului mediu de întrerupere (TMI) pe
an, durata medie a unei întreruperi a serviciului de transport:
TMI
IS = [minute/întrerupere]
NI
unde: NI este numărul de incidente produse în RET, însotite de întreruperi în alimentare la
consumatori, pe an.
c) Indicatorul ‘minute sistem’ (MS) estimează durata medie de întrerupere anuală prin
raportare la vârful de consum anual:
EN [ MWh / an] × 60
MS = [minute sistem]
PV [ MW ]
unde: EN este energia nelivrată [MWh/an] consumatorilor din cauza incidentelor produse în RET; PV
este vârful anual de consum [MW].
In plus, pentru fiecare nod al RET, sunt calculaţi următorii indicatori de siguranţă:
(a) durata medie de întrerupere;
(b) numărul mediu de întreruperi urmate de reparaţii;
(c) numărul mediu de întreruperi urmate de manevre.

2.3.2. Calitatea tehnică a energiei electrice

Calitatea tehnică a energiei electrice ridică mai puţine probleme în reţeaua de transport.
Parametrii normali de funcţionare a SEN sunt parametrii care respectă valorile limită următoare:
- tensiuni: în benzile admisibile
- curenţi: sub valorile maxime admisibile de durată prin elementele reţelei;
- frecvenţa: 49,95 - 50.05 Hz.
a) Valorile nominale ale tensiunii în RET şi reţelele de 110 kV sunt 750 kV, 400 kV, 220 kV şi
110 kV. Valorile normale ale tensiunii se consideră cele situate în interiorul benzilor admisibile de
tensiune după cum urmează:
1. în orice punct al reţelei electrice de 750 kV banda admisibilă de tensiune este între: 735
kV şi 765 kV;
2. în orice punct al reţelei electrice de 400 kV banda admisibilă de tensiune este între: 380
kV şi 420 kV;
3. în orice punct al reţelei electrice de 220 kV banda admisibilă de tensiune este între: 198
kV şi 242 kV;
4. în orice punct al reţelei electrice de 110 kV banda admisibilă de tensiune este între: 99
kV şi 121 kV.
b) Calitatea curbelor de tensiune şi curent corespunde reglementarilor tehnice în vigoare
conform celor prezentate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3. Cerinţe referitoare la calitatea curbelor de tensiune şi curent

Obiectul reglementării Prevederea

Forma curbei de tensiune
Raportul între secvenţa negativă şi secvenţa pozitivă
Factorul total de distorsiune armonică: 3% (la înaltă
tensiune (≥110 kV)
Se indică valorile admisibile pentru nivelul
armonicei.
Factor de nesimetrie de secvenţă negativă:
1% - înaltă tensiune (≥110 kV)
c) Siguranţa în funcţionare. RET este dimensionată şi i se asigură funcţionarea astfel încât să se
respecte criteriul de siguranţă (N -1), criteriul de stabilitate statică şi condiţiile de stabilitate
tranzitorie. Transelectrica este responsabilă pentru evaluarea indicatorilor de performanţă la nivel de
RET în conformitate cu prevederile în vigoare, aliniate la normele europene.