INSTITUTUL NAŢIONAL

DE STUDII BIBLICE PRIN CORESPONDENŢĂ

SOLA SCRIPTURA

Studii biblice

Fericirile
partea I

Adaptare de Flavius Tudor

București 2002
Coperta: Dragoș Drumaș

Corectura: Alina Badea

Tehnoredactare: George Toncu

© 2002, Editura „Viaţă și Sănătate”, București

 INTRODUCERE

CETĂŢENI AI ÎMPĂRĂŢIEI
Creștinii din zilele noastre trăiesc într-o societate din ce în ce
mai complexă și din ce în ce mai imorală. Dumnezeu le cere su-
pușilor Săi să aducă mai departe lauda cuvenită Aceluia care i-a
chemat din întuneric la lumina Sa minunată (vezi 1 Petru 2,9).

Așteptăm revenirea Domnului Isus Hristos și trebuie să fim

pregătiţi să Îl întâmpinăm. Trăsăturile care trebuie să-i caracteri-
zeze pe cetăţenii Împărăţiei sunt evidenţiate în prima parte a
Predicii de pe Munte, în pasajul cunoscut sub numele de Fericirile.

Fericirile vor constitui baza studiului nostru. Primul dintre

studii ne vorbește despre Împărăţia cerurilor. Începând cu studiul
2 și până la studiul 11, sunt studiate fericirile rostite de Isus.
Studiul 12 are la bază ilustraţia cu cele două porţi, rostită de
Isus spre finalul Predicii de pe Munte.
Studiul 1

ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR

Citiţi pentru studiul săptămânii: Matei 5,1.17-20; Luca

17,20-21; Ioan 1,11; Matei 13,33; Exodul 20,19.
Ascultaţi prea iubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt
săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă și
moștenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
(Iacov 2,5)

Împărăţia lui Dumnezeu este fundamentată pe principii diferite

de cele care guvernează împărăţiile lumii. Din această cauză ea
nu a corespuns așteptărilor poporului Israel din vremea lui
Hristos, așteptări influenţate de naţionalismul și exclusivismul
evreiesc.

Împărăţia cerurilor nu se bazează pe forţa armată, ci pe puterea

de cucerire a iubirii și a adevărului. Hotarele ei sunt hotarele
dreptăţii și nu pot fi mutate nici la dreapta, nici la stânga. Apar-
tenenţa la ea nu se face pe bază de naţionalitate, ci prin renașterea
inimii. În Împărăţia cerurilor, importanţa unei persoane nu este
dată de poziţia socială pe care o ocupă, ci de dispoziţia de a sluji
lui Dumnezeu și semenilor. Împăratul este Învăţătorul care S-a
născut într-o iesle, a lucrat într-un atelier de tâmplărie și a fost
respins de ai Săi. Coroana Sa a fost o cunună de spini, iar tronul
Său a fost o cruce. Această Împărăţie este Împărăţia îndurării,
cea care-i pregătește pe cetăţenii ei pentru revenirea Domnului
Isus Hristos.
6 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

REPREZENTANŢI AI LUI DUMNEZEU

Pe paginile Bibliei, expresia Împărăţia cerurilor se referă mai
degrabă la un fel de a fi al oamenilor, decât la o anumită arie
geografică, clasă socială, entitate politică sau rasă. Împărăţia
cerurilor ia naștere oriunde există oameni care și-au însușit sistemul
de valori al lui Dumnezeu. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi
în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor. (Matei 18,20)

Dumnezeu a avut întotdeauna oameni care au păstrat pe acest

pământ idealurile Împărăţiei Sale. În Vechiul Testament, acest
rol a fost îndeplinit mai întâi de patriarhi, apoi de poporul evreu,
iar după prima venire a lui Hristos, a fost preluat de creștinism.

Din nefericire, majoritatea oamenilor din toate veacurile L-au

renegat sau, cel puţin, L-au ignorat pe Dumnezeu. Din timp în
timp, o asemenea atitudine a fost adoptată chiar de cei ce se
socoteau reprezentanţii Săi.

CUM CITIM PREDICA DE PE MUNTE (Matei 5,1)

Întotdeauna trebuie să dăm cuvenita atenţie contextului
oricărui pasaj biblic pe care îl citim. Trebuie să ţinem seama cine
au fost cei care au auzit iniţial cuvintele respective și care au fost
împrejurările care au determinat scrierea respectivei părţi a Bibliei.

1. Cine au fost cei care au compus auditoriul Predicii de pe

Munte a lui Isus? Matei 5,1
Isus le-a predat ucenicilor lecţia de care aveau nevoie pentru a
le fi biruite prejudecăţile cu privire la lucrarea și rolul Său, ca
Mesia. Ucenicii constituiau auditoriul lui Isus, dar, ca întotdeauna,
El a fost fericit să poată împărtăși adevărul divin tuturor celor
interesaţi să Îl asculte.
ÎMPÃRÃÞIA CERURILOR 7

2. Ce lecţie a vrut Isus să-i înveţe pe ucenicii Săi atunci când

le-a vorbit despre adevărata fericire? Matei 5,20
Predica de pe Munte a fost rezultatul nevoii de a corecta
așteptările, comportamentul și concepţiile greșite ale celor care
așteptau venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat poporului Său, pe lângă cunoașterea despre

Sine, și o cunoaștere a idealurilor pe care le-a avut în vedere pentru
fiinţele create de El. Poporul Israel a ţinut minte idealurile, dar
L-a pierdut din vedere pe Dumnezeu. Legea divină (vezi Exodul
20) a devenit o povară, iar împlinirea ei, un scop în sine.

3. Care este mesajul adresat celor care vor să contribuie la

propășirea Împărăţiei cerurilor? Matei 5,20
„Domnul Isus a arătat spre Scripturi ca având o autoritate de
necontestat, iar noi trebuie să facem la fel. Biblia trebuie să fie
prezentată ca fiind Cuvântul veșnicului Dumnezeu, sfârșitul tutu-
ror controverselor și temelia a tot adevărul.”1

ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU ESTE AICI! (Luca 17,20-21)

Prin viaţa Sa, Isus a arătat ce înseamnă să fii cetăţean al
Împărăţiei lui Dumnezeu.

4. Cât de vizibilă este astăzi Împărăţia lui Dumnezeu în

lume? Luca 17,20.21
Împărăţia lui Dumnezeu pornește din inima omului spre exte-
rior. Dumnezeu ne schimbă și ne trimite să schimbăm lumea. Acesta
este mandatul bisericii creștine.
1
Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, București, Editura „Viaţă
și Sănătate”, 1995, p. 21.
8 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

DIMENSIUNILE ÎMPĂRĂŢIEI (Ioan 1,11)

5. De ce crezi că majoritatea contemporanilor lui Hristos
au respins Împărăţia cerurilor, așa cum a fost ea descrisă
de Domnul?
Evreii ajunseseră să proiecteze speranţele lor naţionaliste
asupra Împărăţiei celei noi a lui Dumnezeu. Ei au contestat dreptul
lui Isus de a oferi cetăţenia în Împărăţia lui Dumnezeu. Oricum,
descrierea făcută de El Împărăţiei se deosebea foarte mult de
concepţia lor despre ea.

6. Ce înseamnă a fi un cetăţean credincios al Împărăţiei lui

Dumnezeu? Matei 6,10
Isus nu a desfiinţat Legea divină. El nu a fost de acord cu ima-
ginea despre Dumnezeu pe care o creaseră și o întreţineau contem-
poranii Săi. Există o lege nescrisă, conform căreia oamenii devin
asemenea dumnezeului căruia i se închină. Evreii și-au modelat
concepţia despre Dumnezeu privind la împăraţii pământului și
au armonizat principiile religioase cu principiile care stăteau la
baza guvernărilor pământești.

Hristos a oferit o imagine adevărată a lui Dumnezeu, un tablou

al iubirii, al bunătăţii și al credincioșiei.

Împărăţia cerurilor nu a luat sfârșit atunci când Isus S-a

înălţat la cer. Principiile Împărăţiei lui Dumnezeu vor fi păstrate
de urmașii Săi și răspândite în lume până când Domnul va reveni.
7. În ce mod se aseamănă adevărul spiritual cu aluatul?
Matei 13,33
„După cum aluatul, atunci când este amestecat cu făina,
lucrează dinăuntru în afară, tot așa este și cu reînnoirea inimii...
ÎMPÃRÃÞIA CERURILOR 9

Numai o schimbare exterioară nu este suficientă pentru a ne aduce

în armonie cu Dumnezeu. Sunt mulţi aceia încearcă să se schimbe
corectând un obicei rău sau altul și nădăjduiesc ca în acest fel să
devină creștini; însă ei n-au început de unde trebuia. Prima noastră
lucrare de îndreptare trebuie să înceapă cu inima.” 2

Fermentul este acel ceva care acţionează în interior, deter-

minând creșterea. Tot astfel, Duhul lui Dumnezeu ne transformă
inima, pregătindu-ne pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Totul este
schimbat, începând cu motivaţiile. Omul greșit acţionează în
virtutea unor motivaţii egoiste, dar Domnul Hristos așază în inima
noastră motivaţia curată a iubirii de Dumnezeu și de semeni.
Astfel, se schimbă mentalitatea și modul de a acţiona. Obiceiurile
greșite și păcătoase sunt înlocuite cu obiceiuri demne și nobile.
În final, toată viaţa se schimbă după modelul Domnului Isus
Hristos.

ÎNTREBARE PENTRU STUDIU

Cum pot creștinii să le arate cel mai bine celor din jurul lor
ce fel de caracter are Dumnezeu?

CONCLUZII
Predica de pe Munte nu aduce o doctrină nouă, menită să răstoarne
ce s-a spus în Vechiul Testament. Ea este continuarea învăţăturii
din Vechiul Testament, dezvăluindu-ne secretul biruinţei asupra
răului, și anume acceptarea lui Isus Hristos și a Împărăţiei Sale în
inima noastră.

2
Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, București, Editura
„Viaţă și Sănătate”, 1995, p. 62.
Studiul 2

CEI SĂ RACI ÎN DUH

SĂRACI

Citiţi pentru studiul săptămânii: Matei 5,3-11; Luca 4,18-19

4,18-19;;
6,20; 14,21; 2 Corinteni 8,9; Iacov 2,5.
Studiul acestei săptămâni explorează sensul primei fericiri rostite
de Domnul Hristos:
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor.
(Matei 5,3)
Ideea centrală este că, doar având conștienţa sărăciei noastre
spirituale, vom aprecia și vom accepta bogăţiile Împărăţiei lui
Dumnezeu, pe care Domnul Hristos le oferă gratuit tuturor celor
care preţuiesc dragostea Lui și iertarea oferită de El.
În următoarele zece studii vom analiza fiecare dintre trăsăturile
caracterului creștin, trăsături pe care Isus le-a enumerat în
cuprinsul Fericirilor.
„În cuvintele introductive ale Predicii de pe Munte, Isus a
vorbit despre dorinţa supremă a oricărei inimi omenești: fericirea.
Această dorinţă a fost sădită în om de Însuși Creatorul… Păcatul
s-a ivit când omul a privit fericirea ca pe un scop în sine, încercând
s-o obţină „pe scurtătură”, sărind peste ascultarea de poruncile
divine.
Astfel, la începutul discursului Său, Hristos anunţă că princi-
palul obiectiv al Împărăţiei Sale este acela de a reface în inimile
oamenilor fericirea pierdută în Eden...”1
1
The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, Review and Herald,
1980, vol. 5, p. 404.
12 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

1. Conform Evangheliei după Matei, câte fericiri a rostit

Isus? Matei 5,3-12. Compară cu Luca 6,20-26 și vezi ce
alte aspecte poţi descoperi în vaiurile rostite de Isus.
„Cuvântul grecesc macarios (fericit, binecuvântat) apare de
nouă ori în versetele 3-11, dar versetele 10 și 11 se referă la același
aspect al experienţei creștine și, ca atare, pot fi considerate ca
alcătuind o singură fericire. Rămân astfel, mai degrabă opt decât
nouă. Luca redă numai patru, prima, a patra, a doua și a opta (în
această ordine) din Matei (Luca 6,20-23), dar adaugă patru vaiuri
corespunzătoare (versetele 24-26).”2

Fericirile dezvăluie bunele intenţii pe care le are Dumnezeu

faţă de noi. Ele ne asigură că Dumnezeu ne cunoaște și că este
preocupat îndeaproape de starea noastră. El are întotdeauna cea
mai bună soluţie pentru fiecare nevoie a noastră.

FERICE DE CEI SĂRACI ÎN DUH (Matei 5,3; Luca 6,20)

„Fericiţi sunt aceia, a zis El, care își recunosc sărăcia spirituală
și simt nevoia lor de mântuire. Evanghelia trebuie să fie predicată
săracilor. Ea nu este descoperită celor îngâmfaţi spiritual, celor
care susţin că sunt bogaţi și că n-au nevoie de nimic, ci celor
umili și întristaţi.”3

2. De ce cei mai mulţi dintre cei care aleg să asculte de

Dumnezeu sunt săraci? Iacov 2,5
Care este legătura dintre cei săraci din punct de vedere
material și cei „săraci în duh”?
2
The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, Review and Herald, 1980,
vol. 5, p. 404.
3
Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, București, Editura „Viaţă și
sănătate”, 1997, p. 238-239.
CEI SÃRACI ÎN DUH 13

Dumnezeu este nepărtinitor. El nu exclude pe nimeni. Dacă

promisiunile lui Dumnezeu sunt adresate mai ales celor lipsiţi,
este pentru că, prin natura situaţiei, ei sunt mai înclinaţi să se
întoarcă spre Dumnezeu și să aștepte de la El toate lucrurile.
Istoria dă mărturie că săracii din toate timpurile și din toate
locurile au fost primii care au răspuns chemării divine (vezi
1 Corinteni 1,26-29).

3. Ce caracteristică a bogaţilor constituie o piedică în calea

moștenirii Împărăţiei lui Dumnezeu?
Piedica nu o constituie banii în sine, ci atașarea egoistă de ei,
căutarea lor înfrigurată. După ce a declarat: „Cât de anevoie vor
intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”, Isus Și-a
completat declaraţia: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se
încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!” (Marcu
10,23.24).

Ne descoperim sărăcia spirituală atunci când:

privim la viaţa Domnului Isus Hristos;

comparăm viaţa și faptele noastre cu învăţătura morală a

Bibliei;

analizăm viaţa eroilor credinţei;

suntem confruntaţi cu situaţii grele.

Cei care știu că nu se pot salva singuri sau sunt conștienţi că

nu pot face nici o faptă bună prin ei înșiși, sunt cei care apreciază
ajutorul pe care îl poate oferi Hristos. Ei sunt săracii în duh pe
care El îi declară fericiţi.
14 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

VEȘTI BUNE PENTRU CEI SĂRACI (Luca 4,18.19)

Săracii au ocupat un loc important în învăţătura și slujirea
Domnului Isus. Acest fapt spune mult despre mila Sa faţă de cei
cărora societatea nu le acordă nici o atenţie. Urmașii lui Hristos
sunt chemaţi să urmeze exemplul Său, slujind celor săraci și
bolnavi.

4. Ce dovadă a dumnezeirii Sale i-a trimis Isus lui Ioan

Botezătorul? Matei 11,2-5
Ce ne spune aceasta despre caracterul lui Hristos?
Minunile și faptul că Evanghelia este vestită celor săraci au
constituit semnul pe care Isus li l-a dat trimișilor lui Ioan, care
fuseseră însărcinaţi să se asigure dacă Isus era într-adevăr Mesia
cel așteptat de Israel.

Domnul Isus Hristos a venit în Nazaret (Luca 4,16-30) dorind

să-i vindece pe bolnavii din localitatea unde a petrecut cei mai
mulţi ani ai vieţii Sale, dar ei au refuzat categoric oferta lui Isus
de a fi vindecaţi și s-au revoltat pentru că au fost consideraţi
săraci, robi de război și orbi. Faptul că nu au recunoscut că au
nevoie de vindecare, i-a împiedicat să o primească. Ei oferă un
exemplu negativ, de nerecunoaștere a sărăciei spirituale.

Dacă ai avea ocazia de a te împrieteni fie cu un sărac, fie cu o

persoană influentă, cu care dintre aceștia ai prefera să intri în
legătură și de ce?
CEI SÃRACI ÎN DUH 15

CEI INVITAŢI LA OSPĂŢ (Luca 14,21)

„Iudeii considerau că oamenii care erau săraci sau bolnavi aveau
o proastă relaţie cu Dumnezeu, așa că aceste categorii de oameni
erau adesea dispreţuite sau neglijate de semenii lor... Se considera
că Dumnezeu i-a lepădat și, în consecinţă, societatea îi trata ca
pe niște proscriși. Isus a corectat acestă atitudine.”4

5. Ce exemplu a dat Isus pentru a contura imaginea celor

„săraci în duh”? Luca 18,9-14
Conducătorii religioși din zilele lui Hristos se simţeau bogaţi
în ceea ce privește propria neprihănire. Erau atât de mulţumiţi
de ei înșiși, încât nu simţeau nevoia să primească acea comoară
spirituală pe care Hristos dorea să le-o ofere. Pe de altă parte, cei
săraci și dispreţuiţi simţeau marea lor lipsă spirituală și, astfel,
erau receptivi la oferta Cerului. Cuvintele lui Hristos erau un
balsam pentru sufletele lor rănite de vinovăţie.

Cei care acordă o mai mare atenţie propriilor probleme și

valorilor materiale pierd interesul pentru cele veșnice. Adesea,
lipsurile, dezorientarea, însingurarea și suferinţele îl determină
pe om să caute Împărăţia lui Dumnezeu.

Fariseul și vameșul
Fariseul este figura tipică a omului care nu își înţelege sărăcia
spirituală. El nu are nimic de cerut de la Dumnezeu. Se măsoară
cu oamenii din jurul său și consideră că, îndeplinindu-și îndatori-
rile, este vrednic de laudă.

Vameșul, în schimb, se consideră vinovat și nevrednic. El nu

se compară cu semenii, ci se examinează în oglinda așteptărilor
lui Dumnezeu. Simţindu-se vinovat, el imploră mila Cerului.
4
The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, Review and Herald,
1980, vol. 5, p. 809.
16 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

ISUS EXEMPLUL NOSTRU (2 Corinteni 8,9)

„Atunci când a consimţit să coboare pe pământ, Hristos ar fi
putut alege orice poziţie între oameni, dar măreţia și rangul nu
reprezentau nimic pentru El. Locul nașterii Sale a fost Betleemul,
iar părinţii Săi au fost săraci, deși El era Fiul lui Dumnezeu,
Stăpânul acestei lumi.” 5

6. Care este exemplul desăvârșit de smerenie? Filipeni 2,5-8

Ce înseamnă a avea gândul lui Hristos, așa cum se spune
în acest verset?
Se povestește că, odată, a avut loc o adunare pentru a-l onora
pe cel mai umil om dintr-un oraș. La acea adunare, omului i s-a
oferit o panglică, drept semn al smereniei sale. Mai târziu, locuitorii
orașului au observat că acest om purta tot timpul panglica, așa că
au hotărât să i-o ceară înapoi. Dacă nu păstrăm în noi gândul lui
Hristos, până și umilinţa veritabilă se poate transforma în mândrie
și înfumurare.

Domnul Isus a renunţat la locul Său din ceruri și S-a făcut om.
Mai mult decât atât, El a ales să vină printre cei lipsiţi și săraci.
Nu L-a obligat nimeni să accepte acest statut; a făcut-o de bună
voie. În final, deși nevinovat, a acceptat condamnarea la moarte.
Domnul ne ajută ca, pe scara pe care El a coborât până la noi, noi
să putem urca până la tronul Său.

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU

Există vreo legătură între situaţia materială a unui om și
starea sa spirituală? Motivează-ţi răspunsul.

5 The Seventh-Day Adventist Bible Commentary, Review and Herald, 1980,

vol. 5, p. 903-904.
CEI SÃRACI ÎN DUH 17

Ce vrea să spună Isus prin expresia sărac în duh? De ce

spune El că Împărăţia cerurilor aparţine celor săraci în duh?

REZUMAT
Darul cel mai apreciat este cel care vine în întâmpinarea unei
nevoi. Totul începe din clipa în care devii conștient că puterea ta
nu este de ajuns și că ai nevoie de Dumnezeu. Este primul pas.
Primul pas spre Împărăţia cerurilor.
Studiul 3

CEI ÎNTRISTAŢI PÂNĂ LA LA CRIMI

LACRIMI

Citiţi pentru studiul săptămânii: Matei 5,4; Luca 6,21; Ieremia

6,19; 2 Corinteni 1,3-5; 7,10; Luca 19,41; Matei 26,36-38;
Filipeni 1,29-30.
Rostind cea de-a doua fericire, Isus a prezentat răspunsul lui
Dumnezeu la problema suferinţei umane. El a luat asupra Lui
neputinţele noastre și a purtat bolile noastre (Matei 8,17), fiind un
om al durerii și obișnuit cu suferinţa (Isaia 53,3). El a purtat
păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi
faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui, aţi fost
vindecaţi (1Petru 2,24).

FĂGĂDUNŢA CONSOLĂRII ȘI A BUCURIEI (Matei 5,4; Luca 6,21)

Ce semnificaţie ar trebui dată plânsului și lacrimilor menţionate
în fericirea a doua? Pentru a găsi răspunsul, trebuie să luăm în
considerare legătura strânsă dintre prima și a doua fericire. Ca și
prima, cea de-a doua fericire își găsește deplina semnificaţie atunci
când este aplicată și la viaţa spirituală.

1. Ce foloase spirituale poate aduce întristarea? Eclesiastul

7,2-4
Unii au ajuns la concluzia că suferinţa are o mare valoare
educativă, ajutându-ne să reflectăm la rosturile esenţiale ale vieţii
și să fim mai înţelegători unii cu alţii.
20 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

2. Cum se împlinește făgăduinţa Domnului faţă de cei în-

tristaţi, atât în prezent, cât și în viitor? Matei 5,4; Luca 6,21
Ce efect are făgăduinţa lui Hristos asupra unui domeniu
sensibil din viaţa ta?
Pilda cu bogatul și Lazăr ne învaţă că oropsiţii care își pun
încrederea în Dumnezeu vor cunoaște fericirea copiilor lui
Dumnezeu în veacul care va veni. (vezi Luca 16,19-31)

Despre ce fel de întristare este vorba? Cea de-a doua fericire

este înţeleasă atunci când este pusă în legătură cu prima. Problema-
tica este transferată în plan spiritual. Omul lui Dumnezeu suferă
sub povara propriilor greșeli.

Viaţa creștinului este asemenea unui tablou în care se amestecă

în mod curios durerile și bucuriile, descurajările și speranţele,
temerile și încrederea. Omul este nemulţumit de sine însuși pe
măsură ce își descoperă inima frământată de gânduri greșite.
Urmează remușcarea, frustrarea, părerea de rău și pocăinţa, apoi
vine o pace profundă, pentru că știe că a avut parte de iertarea
unui Salvator îndelung răbdător. El caută să-L aducă pe Mântuitor
în viaţa sa, să-L ţeasă în caracterul său.

Pe de altă parte, ne-am îndepărta mult de intenţia lui Hristos

dacă am lua în discuţie exclusiv suferinţa pentru păcat. Hristos
l-a înviat pe fiul văduvei din Nain pur și simplu pentru că a fost
impresionat de suferinţa văduvei, care își pierduse ultima speranţă.
Adevărul nu este undeva la mijloc, între suferinţa fizică și cea
spirituală, ci le include pe ambele.

Plânsul nu este nici pe departe slăbiciune, ci reflectă curajul

moral de a aprecia corect realitatea spirituală a vieţii. Nu lacrimile
Îl impresionează pe Dumnezeu, ci atitudinea.
CEI ÎNTRISTAÞI PÂNÃ LA LACRIMI 21

Dumnezeu permite uneori ca noi să trecem prin suferinţe,

deoarece vede ceva foarte preţios în noi. Un sculptor ia o bucată
de lemn, o taie, o cioplește, o șlefuiește și o lustruiește. Rezultatul
muncii sale este o operă de artă. Aceasta vrea Dumnezeu să
realizeze cu noi, pentru binele nostru veșnic.

3. În mijlocul încercărilor, ne trezim adesea acuzându-L

pe Dumnezeu (Evrei 12,11). S-a schimbat optica ta după
ce ai înţeles scopul ultim al lui Dumnezeu?
Dumnezeu nu pune la cale nenorocirile noastre, însă le
folosește pentru a ne călăuzi spre El, pentru a ne învăţa, corecta
și educa. Este ceva asemănător cu educaţia primită de la părinţi.
Părinţii responsabili, atunci când își pedepsesc copiii, au în vedere
binele și fericirea acestora din urmă. Dacă părinţii pot să greșească,
fiind prea îngăduitori sau prea aspri, pedeapsa îngăduită de
Dumnezeu nu este niciodată prea mare.

Înţelegem că suferinţa seamănă cu o școală care ne formează

pentru Împărăţia cerurilor. În această școală învăţăm ce ne lipsește
și cum putem elimina carenţele. „Materiile” și „durata școlarizării”
sunt gândite de un Dumnezeu drept și iubitor (1 Corinteni 10,13),
care din orice păcătos poate forma un cetăţean al Împărăţiei Sale.

DOUĂ FELURI DE ÎNTRISTĂRI (2 Corinteni 7,10)

Întristarea în felul lumii are de-a face, mai degrabă, cu regretul
de a fi discreditat în faţa mulţimii (1 Samuel 15,30), decât cu
recunoașterea vinovăţiei.

4. Ce exemple biblice ilustrează cel mai bine cele două feluri

de întristări? Matei 27,3-5; Luca 22,60-62.
22 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

Textul grecesc face o deosebire clară între întristarea lui Petru

și cea a lui Iuda. În primul caz, expresia folosită aici metanoia
denotă o schimbare a gândirii, a obiectivelor, a sensului vieţii. În
cazul lui Iuda, expresia grecească folosită, metamelomai, înseamnă
„regret”, „remușcare”.

Întristarea în felul lumii este manifestarea orgoliului rănit.

Întristarea spre care Dumnezeu privește cu bunăvoinţă ia în
considerare efectul păcatelor noastre asupra semenilor noștri.
Mâhnirea în sine nu are nici o virtute sfinţitoare, dar ne pregătește
să ridicăm ochii spre Dumnezeu și să acceptăm soluţiile Sale.

ÎNTRISTAREA LUI HRISTOS (Luca 19,41; Matei 26,36-38)

5. Isus a plâns pentru Ierusalim. Ce ne spune aceasta despre
felul de a fi al lui Isus? Luca 19,41
„Ce priveliște aveau de văzut îngerii! Comandantul lor într-o
agonie de lacrimi! Ce priveliște era aceasta pentru mulţimea
voioasă care, cu strigăte de biruinţă și fluturând ramuri de finic,
Îl însoţea spre cetatea cea măreaţă, unde spera din toată inima ca
El să ia tronul! ... Împăratul lui Israel era în lacrimi; nu lacrimi
tăcute, de bucurie, ci lacrimi și suspine de mare suferinţă, ce nu
puteau fi stăpânite. Mulţimea a fost cuprinsă îndată de tristeţe.
Aclamaţiile au amuţit. Mulţi plângeau de milă în faţa unei dureri
pe care nu o puteau înţelege.

Lacrimile lui Isus nu curgeau din cauza suferinţei Sale viitoare...

Priveliștea Ierusalimului era aceea care a străpuns inima lui Isus,
Ierusalimul care Îl lepădase pe Fiul lui Dumnezeu și batjocorise
iubirea Lui, care refuzase să fie convins de minunile Lui puternice
și se pregătea să-I ia viaţa...
CEI ÎNTRISTAÞI PÂNÃ LA LACRIMI 23

Hristos venise să salveze Ierusalimul și pe copiii lui; dar

mândria fariseică, făţărnicia, gelozia și răutatea lor Îl împiedicaseră
să-Și îndeplinească planul... A văzut Ierusalimul înconjurat de
oști, pe locuitorii asediaţi, constrânși la foamete și la moarte...” 1

„Fericiţi sunt aceia care, împreună cu Isus, plâng durerile lumii

și sunt adânc mâhniţi din cauza păcatelor ei. Într-un astfel de
plâns, nu este amestecat nici un gând egoist... Fiind una cu El în
lucrarea Sa și și bând împreună cu El din cupa durerilor, ei sunt
părtași și la bucuria Sa.” 2

Apostolul Petru compară suferinţele cu un foc. Asemenea

focului, încercările au rolul de a îndepărta zgura și de a căli oţelul.
Încercările evidenţiază cel mai bine punctele noastre vulnerabile
și, în același timp, permanentizează acele valori ale caracterului
pe care le posedăm.

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDIU

Oferă câteva ilustraţii din viaţa ta despre felul în care
suferinţa și întristarea pot influenţa credinţa creștină.

De ce îngăduie Dumnezeu suferinţa? Ne provoacă Dumnezeu

în mod intenţionat suferinţă? De ce da sau de ce nu?

În ce măsură ne provocăm noi înșine suferinţa? Cum putem

evita atragerea unor suferinţe inutile asupra noastră?

Cum ar trebui să privească un creștin suferinţa?

1
Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, București, Editura „Viaţă și
Sănătate”, 1997, p. 479-480.
2
Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, București, Editura
„Viaţă și Sănătate”, 1996, p. 14.
24 INSTITUTUL SOLA SCRIPTURA

REZUMAT
La prima citire, fericirea a doua pare să se refere la cei care
plâng datorită suferinţei pricinuite de boli sau nenorociri. Totuși,
o privire mai atentă dezvăluie și alte semnificaţii. Hristos îi descrie
aici și pe aceia care plâng din cauza întristării aduse de păcat.
Tuturor celor ce plâng, Hristos le oferă mângâiere și nădejdea
unei vieţi mai bune.