Semnele de ortografie:

1. Cratima
- marcheaza la nivel fonetic folosirea in aceeasi silaba a doi termeni diferiti.
Mi-ai adus ceva bun? (mi = mie, ai = de la tu ai adus)
- marcheaza elidarea (disparitia) sunetului ‘i” si rostirea a celor doi termeni in aceeasi silaba.
Sa-ti faci temele! (sa = sa faci, ti = iti)
2. Apostroful
- marcheaza elidarea (disparitia) sunetului “a”, reducand numarul de silabe.
Pan’ la iarna revin. (pan’ = pana)

Semnele de punctuatie:

1. Punctul marcheaza finalul unei propozitii enuntiative. Am scris tema.

2. Semnul intrebarii marcheaza o structura interogativa prin care se solicita o informatie. Ai scris tema?
3. Semnul exclamarii marcheaza:
a) o interjectie prin care se reda o stare; Au! Ma doare. Of! Sunt trist.
b) o structur imperativa prin care se reda un ordin, un sfat, un indemn; Fiti cuminti! Hai mai repede! Da-te jos!
c) o structura in vocativ (o strigare, o chemare); Ionel! Fetelor! Copii!
4. Virgula marcheaza:
a) elementele unei enumeratii; Am adus ingrediente: faina, zahar, oua, unt, vanilie.
b) o structura in vocativ; Ionel, scrie!
c) prezenta unei apozitii (explicatii); Mircea, colegul meu, este aici.
d) o structura incidenta (interventia naratorului in text); - Plec de aici, zise Mihaela.
5. Linia de pauza marcheaza:
a) prezenta unei apozitii; Mircea – colegul meu – este aici.
b) o structura incidenta; - Plec de aici – zise Mihaela.
6. Linia de dialog marcheaza inceputul vorbirii directe (replica unui personaj). - Buna, ce faci? - Bine, multumesc!
7. Ghilimelele marcheaza citarea anumitor structuri. Expresia “linistea tainica” a fost folosita in compunere.
8. Doua puncte anunta:
a) o enumeratie; Imi place sa mananc: pizza, hamburgeri, lasagna.
b) inceputul replicii unui personaj; Dan zise:
- Ce voi face azi?

Situatia de comunicare

Comunicare: informatie, cod comun, imagini / sunete / semne, conversatie, cuvinte.

Tipuri de comunicare:

1. Dialogata (schimb de informatii intre minim doua persoane).

2. Monologata (comunicare realizata de o persoana in fata unuia sau a mai multor ascultatori, fara interventia
acestora).

Elemente ale comunicarii:

1. Emitatorul – persoana care transmite informatii.

2. Receptorul – persoana care primeste informatii.
3. Mesajul – informatia transmisa.
4. Codul – mesajul trebuie construit din elemente cunoscute atat de emitator cat si de receptor (imagini, cuvinte).
5. Canalul – pentru a ajunge de la emitator la receptor, mesajul are nevoie de un mediu de transmitere (telefonic).

Contextul – cadrul in care se desfasoara comunicarea.

 Situaţie de comunicare – transmiterea unei informaţii vizând gânduri, opinii, idei, stări, fapte,
evenimente etc.

 Comunicare dialogată – schimb de informaţii între două sau mai multe persoane.

 Comunicarea monologată – vorbirea neîntreruptă a unei persoane în faţa unuia sau a mai multor
ascultători.

 Modalităţi de comunicare:
 Directă (persoanele care comunică sunt de faţă);

 Mediată (prin intermediul telefonului, faxului şi a altor mijloace mass-

media);

 Prin cuvinte / semne (imagini convenţionale, mimică, gesturi);

 Orală sau scrisă.

 Componentele comunicării – elementele fără de care comunicarea nu poate avea loc:

 Emiţătorul (cel care transmite informaţia);
 Receptorul (cel care primeşte informaţia);
 Mesajul (informaţia propriu-zisă);
 Codul comun de transmitere (limba comună, gesturi, semnale cunoscute
de cei care comunică);
 Canalul de transmitere a informaţiei (aerul prin care circulă vocea - în
comunicarea directă, la mică distanţă; telefonul, faxul, radioul, televizorul,
calculatorul – în comunicarea la distanţă).

 Comunicarea orală directă poate avea loc numai dacă emiţătorul şi receptorul se văd, se aud,
folosesc un cod comun, se urmăresc cu atenţie îşi răspund la mesaje.
E IMPORTANT SĂ ŞTII!

 DIALOGUL este o conversaţie între două sau mai multe persoane

 Intervenţia unei persoane în dialog este o replică;
 Dialogul este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici, fiecare replică având legătură cu cea anterioară.
 REGULI de aur ale dialogului:
1.Ascultă-ţi partenerul / partenerii de dialog cu atenţie!
2.Nu-l întrerupe pe cel care vorbeşte!
3.Nu vorbi în timp ce alţi vorbitori emit mesaje!
4.Vorbeşte clar, în enunţuri nu prea lungi!
5.Dacă nu înţelegi în totalitate mesajul transmis, nu ezita să pui întrebări lămuritoare!
6.Într-o conversaţie în grup nu acapara discuţia!
7.Nu interveni într-o conversaţie între adulţi, decât dacă eşti întrebat sau ţi se cere
părerea!
 Formule de iniţiere a dialogului (exemple):
o Salut! Ce mai faci?…
o Nu vă supăraţi. M-ar interesa…
o Fiţi amabil, aş vrea să ştiu…
o Vă rog, îmi puteţi da o informaţie?
o Spuneţi-mi, vă rog…
o Te rog, ajută-mă să …
o Puteţi, vă rog, să-mi arătaţi…
o Aş vrea să ştiu…
o Caut strada … Mă puteţi orienta?
o Îmi daţi voie, vă rog, să…
 Formule de încheiere a dialogului (exemple):
o Mulţumesc!
o Cu multă plăcere!
o La revedere!
o Salut!
o Pe mâine!
 În dialog, adaptează-ţi mesajul la partener şi la situaţia de comunicare:
o Formula de salut;
o Formula de adresare;
o Formula de politeţe;
o Limbajul;
o Mijloacele nonverbale: tomul, intonaţia, mimica, gesturile.
 Monologul oral este un text pe care emiţătorul îl rosteşte în faţa unui ascultători / unor
ascultători fără a fi întrerupt.

 Monologul oral trebuie să capteze atenţia cititorului.

Se vor avea în vedere următoarele:

 Exprimarea concisă şi clară;

 Adaptarea volumului vocii la distanţa dintre receptori;
 Adaptarea tonului la întâmplările povestite şi la trăirile pe care doriţi să la transmiteţi;
 Adaptarea mimicii şi a gesturilor;

 O relatare coerentă trebuie să stârnească interesul, presupune pregătirea prealabilă a monologului printr-
un plan simplu de idei, ca de exemplu:

 Introducerea: prezentarea situaţiei iniţiale: timpul, locul, starea persoanelor

înainte de începerea acţiunii;
 Cuprinsul: - evidenţierea clară a cauzei ce a determinat întreaga acţiune relatată;
- ordonarea logică a ideilor sau a întâmplărilor;
 Încheierea: sfârşitul întâmplării (prezentarea situaţiei finale).

 REGULI ALE MONOLOGULUI:

 Indicarea scopului mesajului transmis;

 Organizarea logică a ideilor;
 Stârnirea interesului ascultătorilor,
 Să fie exprimat în enunţuri corecte, clare şi nu foarte lungi;
 Vocea, mimica, gesturile vorbitorului să fie adecvate discursului şi auditoriului