FOAE DE CULTURA Şl D E EDUCAŢIE CETĂŢENEASCĂ

— A SOCIETĂŢII „CULTURA POPORULUI" = —

ABONAMENTE ANUALE :
: PENTRU s ă t e n i 3 0 lei :
A P A R E ÎN F I E - C A R E D U M I N E C Ă : REDACŢIA Ş I ADMINISTRAŢIA:

I „ autorităţi 6 0 lei —•"""V""-"""""": " ?

—* *~Т^Г.ГіѴе™Т4-Ѵ*ѴТ^1^«*м*1"іов **І ,
S t r a d a M e m o r a n d u l u i N o . 2 1 , in S a l a R e d u t a
„ întreprinderi f i n a n c i a r e . . . 1 0 0 lei : REDACŢIA: Telefon N o . 4 0 5 : ADMINISTRAŢIA : T e l e f o n N o . 1 8 6
II ІЩЦ imi|«n>»nmn«i»M«MMM«W»««t»Mt»«M»t««»««»M.»»MM«lt»«t»»««l»«>4««MM»«MtH«ti«ttM«t»M« tn»«n«»t>M«l")«t"»if " " " • • • • • • • • • • • • « « • • • • « • • • • • • • a * • • • • • • • • • • • • • • • •

Calendarul Săptămânei CREDINŢA ileana! Vezuvin de Prof. Dr. I. P . V 0 1 T E Ş T I

-
CATOLIC ORTODOX
Tot ce ne înconjoară, tot ce
3 Luni Richard 21 C. Iacob vedem p e drumul vieţii, ne sünt Jurnalele ne aduc vestea că înălbită d e zăpezi ce nu se t o ­
4 Marţi Isidor 22 Vasile Preot. lucruri cunoscute, d e unii mai vulcanul Vezuviu sau Monte Ve- pesc niciodată, fumegă îneonii-
5 Mercuri Vineenţiu 23 C. Nicon mult d e alţii mai puţin, dar cu­ suvio din Italia iar şi-a început nu, iar erupţiunile sale sunt mai
Celestin noscute. erupţiunile sale ; iar a început grozave de cât ale Vezuviului.
6 Joi 24 Cuv. ZU h ari a
într'o grădină vedem florile, să svârle prin coşul său limbi In Marea Tireniană şi deasu­
7 Vineri Негшап 25
B. V e s t i r e
pomii, într'o câmpie vedem la­ de foc şi pară. pra Sicilii ca şi în faţa ora­
8 Sâmbătă Albert Arh. Gavril
26
9 Duminică Floriile 27
f Floriile nurile bogate îa grâne,râul care La dreptul vorbind Vezuviul şului Napoli, se găsesc câteva
curge ca un fuior d e beteală, nu şi a început acum activita­ insule care nu sunt altceva d e
ori pădurile depe muchea dea­ tea, ci numai şi o continuă. cât coşuri vulcanice vechi, unele

vrem să ne unm
i cu Tara lului. Toate acestea ne sunt cu­ Până p e la anul 79 după Chris­ în activitate (Volcano,
noscute din copilărie, ş suntem tos, Vezuviul nu se ştia că este Stromboli, etc.), altele stânse
atât d e obişnuiţi cu e l e încât vulcan, ci el forma u n frumos (Ischia) ; epoi p e marginea d e
frumuseţea lor nici nu n e mai munte înalt care se ridica cu miază noapte a golfului de Na­
interesază. peste 1200 m, din mijlocul câm­ poli, l a Pozzuoli şi în Campi
Lipcri,

P e la anul 1821, Româ­ tre fraţi. Iar duşmanul sta

Sunt întipărite în fiinţa noastră pii num*tă Campania, la o de­ Flegrei, se găsesc numeroase
nii din a c e a parte a ţărei, la pânda să n e vadă d e s ­ cu toate avânturile tinereţii, cu părtare d e 13 km. spre răsărit coşuri vulcanice vechi, din care
care s e ehiamX vechiul părţiţi, pentru ca în chipul toate jocurile şi cântecele, pre­ de oraşul Napoli. Şi ce vii r e ­ ies şî azi gaze d e pucioasă şi
Regat, g e m e a în neştiinţa a c e s t a sa s e repeadă din cum şi cu durerile de fie-care numite şi ce grădini frumoase izvoare fierbinţi.
n care SI ţinuseră Turcii n o u asupra noastră, s p r e clipă. aveau strămoşii noştri Romanii Ţara noastră n'are azi nici un
Dar lumea nu e numai atât I pe pantele acestui m i n u n a t vulcan în activitate. Numeroa­
sau Grecii. Dar atunci l e a a n e face încă odată robi.
Pământul e larg şi din nemăr- munte. * sele izvoare minerale, unele reci
venit mântuitoarea ştiinţa Ci n o i s u n t e m datori ca gin rea albastră ce ne acopere, La anul 79 Vezuviu Care nu altele încă fierbinţi, sunt însă o
delà fraţii din Ardeal. D u m ­ să l e a d u c e m a m i n t e cu­ atât de puţin putem cuprinde era decât un vulcan adormit d e mărturie vie a celei mai b o ­
nezeu a trimes p e Gheor- vintele „Noi vrem s ă n e cu ochii... Ştim bine că departe, cine ştie când, face cea dintâi gate activităţi vulcanice în t r e ­
ghe Lazăr delà Sibiu la unim cu Ţara". S i a ş a stri­ dincolo d e zarea din iund t r e erupţiune ia timpurile istorice. cutul geologic apropiat al p ă ­
Bucureşti, ca s ă d e s c h i d ă gătul nostru, ş i ai celor din b u s sá mai fie ceva, ceva ce Dar ce îngrozifoare erupţiune ! mântului românesc. A s t f e l în
ne este necunoscut, ceva care Creasta muntelui numită Somma timpurile geologice cele mai a-
O şcoala r o m â n e a s c a . Ş I Ardeal ş i al c e l o r d i n v e ­ ne atrage necontenit.
a fost asvârlită în aer în mii de propiate d e cele istorice, un p u ­
niciodată n o i nu putem uita chiul Regat, trebue să lie : Şi mergem către acolo, şi p e sfărămături împreună cü enorme ternic lanţ d e vulcani, cel mai
eeeace a făcut Ardealul pen- Noi vrem să ne unim Ţara. cât mergem p e atât mai avem cantităţi de lavă topită şi pră­ puternic din toată Europa s e
tru vechiul R e g a t . Si s ă n e jurăm că bleste­ de mers şi p e cât vedem, p e fuită mărunt, care ca o cenuşă înşira p e marginea internă a
Iar în anii din urmă, R o ­ mat s a fie acela care va atât mai avem d e văzut. fierbinte căzând pe distanţe mari Carpaţilor, din Maramureş şi
Când cineva crede cu tărie de jur împrejurul vulcanului, a până la izvoarele Buzăului. A -
mânii din Ardeal erau s u b mai încerca s ă arunce s ă ­
în toate acestea, 'i-e sufletul imormântat p e vecie sate şi oraşe tunci s'au zid t M ţii Ouaşului,
stăpânirea streină a Austro- mânţa vrajbei între fraţi, şi mai plin de bucurii, căci se simte înfloritoare cum a u fost Pom ai Gutinului, ai Ţibeşului, M-ţii
jktgariei. Şi s e aflau m a ş a să desfacă c e e a c e D u m n e - atras de lucruri p e care încă pei, Herculanum şi Stcbia. Va­ Călimani şi Creasta Harghitei
jale, că vii ori morţi e i tre­ zau a făcut. S i D u m n e z e u n u le-a cunoscut, şi care în în­ lurile de lave mai fierbinţi d e ­ prin îngrămădiri enorme de lave
buiau s ă - Ş I c r o i a s c ă altă a făcut unirea tuturor R o ­ chipuirea lui au farmec nemăr­ cât fierul topit ieş nd p e coşul topite şi d e cenuşă vulcanică.
ginit. vulcanului s'au întins în p a r t i e La capătul de miază zi al Har­
toartă. Ş i una d i n nădej- mânilor. Căci ţara româ­ ghitei se mai vede şi azi un
Tot ce este necunoscut este joase până înspre mare.
ie lor c e l e m a i mari era n e a s c ă e s t e ursită să fie o mai presus d e noi şi legătura
Din aceste lave întărite şi din vechiu coş vulcanic în golul că­
spre Ţară, l a Bucureşti, ţară mândră, mândră cum îutre noi şi Ceia ce este mai cenuşa îngrămădită în jurul co­ ruia se găseşte Lacul Sfânta Ana,
fraţii d i n R e g a t . Iar a* rar a m a i fost alta p e a- presus de noi se face prin cre­ şului, V í z u v i u l s i a zidit un nou şi este destul să sapi o groapă
eştia nu l e - a u înşelat s p e - c e s t pământ. Iar n o i numai dinţă. Şi credieţa este atât de vârf în mijlocul golului rămas sau» o pivniţă mai adâncă în re­
giunea din jur (Puturosu) ca să
nţa. Ci alunei când a i s - atâta putem face, c a toată nemărginită în cât n u s'a oprit prin azvârlirea celui vechiü, vârf simţi numai decât gazele înă­
nici-odată la anumite lucruri, ci care azi se ridică la înălţimea
ttcnit războiul, ei s'au arun- viaţa noastră s'o dăm mun- ea a mers până la Stăpânul
de 1301 m. şi este despărţit d e buşitoare'ce şi azi se mai stre­
it în luptă p e viaţă ş i p e cei şi cinstei pentru întă­ vieţii, până la Dumnezeu. rămăşiţele vechiului coş Şomma, coară printre crăpături. Tot în
toarte pentru Ardeal. Ş i rirea României reîntregite. Şi numai când avem credinţa din care se mai păstrează unele timpul acesta mai aveau loc pu­
Iau luptat c u o vitejie fără Rugăciunea noastră d e toate cu care să ne apropiem cât mai petece în părţile de miază noapte ternice e r u p ţ u n i în M-ţii Apuseni
şi în M ţii Banatului şi cine a
eamăn. Căci p o p o r u l r o - z i l e l e s a fie c a din toată mult de Cel ce e mai presus de şi răsărit, prin o vaie adâncă văzut Muntele Cetatea de la Ro­
tot ce ne încunjoară, numai a- de 600 m. numită Atrio dei Ca~
йп e s t e d e o vitejie n e - inima şi din tot cugetul şia Montana şi a dat samă că el
tunci viaţa cu toate ale ei, ca­ vallo.
itrecută. Ş i a u suferit a- nostru s ă z i c e m : Trăiască pătă un preţ mare, şi ne umple nu reprezintă d e cât un puter­
De atunci şi până astăzi, Ve­ nic stâlp d e lave îniărite în gura
lare chinuri. Căci duşma- România Mare spre b i n e l e de bucurii. zuviul n'a încetat niciodată de a şi coşul unui vechiu vulcan, în­
i erau c u m u l t m a i nu- nostru şi al o m e n i r e i , ş i într'o floare pe care o avem face erupţiuot, unele mai slabe
conjurat de cenuşă vulcanică de
leroşl ş i m a i înarmaţi. Dar s p r e slava lui D u m n e z e u . în grădina noastră, putem vedea altele mai grozave, costând viaţa jur înprejur.
şi preţui minunea altor flori p e a mii d e nameni, dar nici Una
i suferit c u d r a g pentru, Trăiască România Mare!
cari nî le închipuim în cine şt e n'a mai fost aşa d e spăimântă- Mare răvăşală a fost atunci
agii i o r fraţi d i n Ardeal, ce grădini, în cine ştie ce câm­ toare ca cea de la anul 79 după în pământul ţinuturilor româ­
MARIN Ş T E F A N E S C U
au birui*, ş i a u izbândit. PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ puri. Christos, neşti, de mii de ori mai mare
Şi aşa s a ajutat frate p e Tot ce cunoaştem, tot ce n e Fraţii noştrii Italieni s'au de­ decât aceea p e care o fac toţi
ALE. Şi a ş a s ' a îndurat încunjoară, este numai ca o pi­ dat însă şi cu răul ăsta, Căci ei vulcanii d e azi ai întregei E u ­
cătură d e apă Intr'un ocean, şi şi azi ca şi vechii Romani, peste rope ; însă şi mari bogăţii a a-
mnezeu d e j a l e a n o a s - G Â N D U R I nu însamnă nimic ia viaţa noas­ cenuşa şi lavele abia răcite cul­ dus cu ele Lavele acestea vul­
a iuturora. Când a fost tră dacă nu cuprindem cü cre­ tiva p e poalele Vezuvíulüi r e ­ canice, din inima pământului,
Când muşcăm dintr'un măr nu ne
îşilul luptei, R o m â n i i din gândim CÂTA lumină si c i t întuneric dinţa ceia ce este mai departe numita v.ţă ce producea vinul căci tot aurul, argintul, fierul,
s'au a d u n a t la Alba sunt Închise In el, de când a eşit din şi mai presus de noi. „Lacryma Cristi". In adevăr c u plumbul, arama, cu ün cuvânt
floare ţi până s'a pârguit pe ram. P r i n c r e d i n ţ ă , d i n du­ este pământ mai rodnic pentru toată bogăţia mineritului metale­
a şi au strigat c u toţii
rerile cele mai mari patern ră­ vie şi pentru grâne ca cenuşa lor din munţii noştri, acestor
un g l a s : Noi vrem să sări o mică speranţă care n e vulcanică umezită la vreme d e vulcani să datoreşfe.
Strugurii copţi dacă putem să-i gus­
unim cu Ţara. D u i o s şi tăm cu deplină dorinfă simţim In ei îndulceşte amărăciunea v i e ţ i i , ploi răcoroase. Şi au şi avut cum
Şi cine ştie dacă somnul lor
it glas. S i unirea, sfânta ceva din amărăciunee pelinului, dar cu căci daca ne chinuesc, şi ne su­ se deprinde cu acest rău, căci
atât şi dulceaţa lor este mai mare. de azi nu-i înşelător. Cine ştie
re s'a făcut, * pără lucrurile cunoscute, avem Italia este azi cea mai bogată
dacă vre-unul dintre ei nu s'o
r t o c m a i a c u m când nădejdea că cele necunoscute ţară a Europei în Vulcani şi
Pe unde cresc căpşunii se găseşte şi redeştepta într'o bună zi şi nu
vor fi alt fel şi peste ele atot tot din cauza aceasta este şi cea
mia sä s e s ă r b ă t o r e a s c ă floarea mătrăgunei. Unii o cunosc, iar stăpânitor şi ne pătruns Dum­ ne v a trage o spaimă cum le a
mai bântuită d e cutremure d e tras'o Vezuviul la anul 78 după
astă m a r e faptă, s'au alţii se pot otrăvi *din ea. n e z e u — 8 propun du-ni-L p r i n pământ îngrozitoare. Aşa în par­
Christos, strămoşilor noştri Ro­
neînţelegere d'într'o credinţă. tea de miază zi a Italiii, în Si- mani,
Fructele nu se pot cunoaşte după G. TALAZ
e şi din alta a fraţilor, culoare dacă sunt dulci sau amare. cilia, se ridică majestos cu 3724
astfel, a î n c e p u t ura în­ m. Vulcanul Etna, a cărui creastă - S -
— S — -
Faa. 2
GOSPODĂRIA LA SATE
Pentru ca sä putem > trăi
curat, sa ne ferim de boli şi
multe rele, cea mai însem­
nata condiţie nu este aceea
de a fi bogaţi. Putem să fim
bogaţi, putem să avem toate
mijloacele de a ne face viaţa
după plac, şi totuşi să ră­
mânem cu mult în urma al­
tora cari abia îşi cârpesc ne­
voile de azi pe mâine. Care
să fie cauza oare ?.. Un răs­
puns se poate da cu greu,
dar no; credem că aceasta
se datoreşte simţimântului de
curăţenie, de frumos, de bine,
pe cari îl au unii, şi nepü-
sării în care să lasă ceilalţi,
ori cât le-ar sta la îndemâna
starea lor materială.
in satele noastre sunt unele
gospodarii trainice; averea cu
chibzuială rânduită, grajduri
cu vite, gradină cu legume,
livadă cu pomi, şi totuşi, cu
părere de rău trebue să ob­
servăm că atât îmbrăcămintea
lor cât şi casa în care lo-
cuesc stăpânii unei asemenea
gospodării, sunt mult mai ne­
îngrijite, mult mai murdare
decât la alţii cari nu au o
gospodărie atât de frumoasă.
Totul, hotărât totul se da­
toreşte gospodinei.
Dacă gospodina e vrednică
şi cu mult gust, casa va fi
cu rânduială, straele soţului
şi ale copiilor vor fi curate
totdeauna. Ea se va scula
des de dimineaţă şi se va
culca c e a din urmă, şi numai
atunci când s'a asigurat că
toate sunt în orânduială.
Din puţinul ce are la înde­
mână, gospodina bună va face
mult de tot şi când vei intra
în casa ei vei rămânea mul­
ţumit şi cu multă admiraţie
pentru gospodărie.
Şi din contra, dacă gospo­
dina lasă totul baltă, oricare
ar fi starea materială ce îi
stă la îndemână nu vei putea
să te bucuri când intri în casa
aceasta.
Şi mult mai multă însăm-
năiate are curăţenia casnică,
buna rânduială a îmbrăcă
mintei, a alimentaţiei, decât
Ks
© IA CffilEI JUDII POPORULU"I ©
FOT
Cântarea
(urmare)
Unde sunt cetele tale aşa de
numeroase ca şi ţările tale, os
taşii tăi mai mulţi la număr de­
cât grăunţ i năsipului mărilor!?.,.
Trăsnetul pică din manile tale...
numele tău de nebiruit peri...
Fugi,... şi'n goana fugii tale, că­
pitanii tăi nu mai pot cunoaşte
pe răsboinicul voinic ce încura
armăsarul înaintea bătăliei...Cată
înapoi, Sultane 1... Vezi comorile
Asiei prădate... haremul t ă u
pângărit.. c a i i nechezând în
câmpie după stăpânii lor... Câte
mume te vor blestema, o sultane
oricâtă avere adunată in gos­
podăria omului.
Curăţenia şi rânduială fac
pe om sănătos şi cu mult
curaj de muncă. Şi toate
astea rămân numai în da­
toria gospodinei. Numai ea
poate s\ facă pe soţ şi pe
copii sä se bucure, de munca
depusă în afară de casă, şi
de iscusinţa cu care ьі-а a-
dunat o stare mai frumoasa
între ceilalţi săteni.
Fără o gospodină care să
înţeleagă aceasta, iotul este
zadarnic, căci se încuiba în
casă boala şi odată cu ea
viaţa se face tristă şi întu­
necată.
G. T.
C â n t e c e populare
Din Banat
Câtă boală e sub soare
Nu-i ca dorul arzătoare,
Că dorul unde se рипз
Face inima cărbune ;
Câtă boală e sub lună
Nu-i ca dorul de nebună
Că dorul unde să lasă
Face lacrimilor casă.
Din M a r a m u r e ş
Eu mă jur de mă omor
Că nu-mi trebuie drăguşor
Unde-l văd nu l încunjur;
Şi mă jur că nu-i aşa
Că nu-mi trebue dragostea
Unde o văd nu fug de ea.
Din B a s a r a b i a
Foaie verde măr roşcat
Ea, de când m'am apucat
Multe ţări am mai umblat
Ca Moldova n'am aflat
Ţară bună şi blajină
De duşmani n'are hodină ;
Cine nu i la el în ţară
N'are toamnă, n'are vară
Numai doar viat' amară.
Cui e voia s'o dorescă
Treacă în ţara muscălească
Să vadă şi să dorească,
Să-şi puie casa pe mal
Şi să ducă dor ş'amar.
României
fulgere 1... 0 sută de mii musul­
mani z«c neângropaţi pe câm­
puri I...
XXXIV.
Eşti frumoasă, eşti bogată... o
ţara mea... ai copii mulţi la nu­
măr cari te iubesc... ai cartea
de vitejie a trecutului şi viitorul
înaintea ta... Pentru ce curg la-
crimele t a l e ?
XXXV.
Tresai ca şi cum ai vedea un
duh nevăzut... inima ţi se fră­
mântă cu iuţeală... C iit-ai în
CULTURA POPORULUI
CREŞTEREA
Nimic nu contribue atât de
moli la întărirea autorităţii p ă ­
rinteşti ca pilda, de aicea pă­
rinţii trebue să f e totdeauna
modelul, la care copiii să se uite
cn toată încrederea. Ştim cu
t o ţ i , că copiii, mai ales până
nu au ajuns să lucreze după
raţiune, fac ce fac mai ales imi­
tând pe cei mari, înainte de toate
pe părinţi, cu cari trăesc mai
mult împreună. Vorbirea o în­
vaţă imitând pe cei dimprejürül
lor, privind cu o atenţiune, de
care noi nu ne dăm seama, bu­
zele vorbitorului. Surprinzătoare
e ia deosebi atent unea copiilor,
cari urmăresc toate mişcările,
toate vorbele. De câte ori nu
ne miră observările unui copil,
р з care 1 ştiam adâncit in jocu­
rile Iui, ceea ce nu l a oprit să
urmărească cu atenţiune şi cele
ce s'au petrecut în jurul lui. De
aceea trebue cea mai mare grije,
nu cumva copiii s'audă sau să
vadă, mai ales la părinţii lor,
ceva necuviincios. R e p e t ă m ,
creşterea spre o purtare b u n i
se face la începui prin imitare.
Mai târziu, când se deşteaptă
judecata în sufletul copilului,
p ă r n ţ u vor lucra pentru b a n a
creştere a copiilor lor prin au­
toritatea lor şi prin învăţătură,
Aceasta se face prin cuvinte şi
prin fapte.
Faptele au totdeauna o putere
mai mare decât vorbele. Pentru
că ceea ce intră prin urechile
noastre face impresiune mai pu­
ţină decât ceea ce vedem. De
aceea îa zadar încurcă părintele
să convingă pe copil, cum trebue
să se poarte, când faptele lui
sunt tocmai contrarul dela vor­
bele lui, In zadar încearcă de
pildă să arate copilului, că în­
juratul e păcat, câad tatăl însuşi
înjură mereu. Dar această deo
sebire între vorbe şi fapte la
părinţi e şi păcat, pentru că cel
ce cade în el se face vinovat
de minciună, de prefăcătorie şi
tot aşa vor fi şi copiii crescuţi
de astfel de părinţi. Să nu uite
părinţii şi orice educator, că de
vor umbla să ascundă antsmite
vorbe şi fapte rele, şi copiii se
vor deprinde să aibă de grije,
că vorbele şi faptele lor rele se
le ascundă, ca să nu le afle pă­
rinţii. In felul acesta devin şi
copiii mincinoşi şi prefăcuţi.
Părinţii trebOe să dea d?ci co­
piilor lor totdeauna pilda ade­
vărului. Numai când e vorba de
lucruri, cari nu privesc creşterea
morală, pot să se abată întru
câtva, dar şi aici urmărind bi­
nele copilului. Aşa de exemplu
părinţii nu vor arăta niciodată,
că un anumit fel de mâncare,
cartea ursitei, ori că îngerul pe-
irei ţi s'a arătat?,..
XXXVI.
Pentru ce star înmărmurită, o
ţară Română?... Nu-ţi mai aduci
aminte de zilele tale cele vechi?
Trăsnetul se sdrobia în manile
celor nebiruiţi... turbanul se ros-
togolia în ţărână... străinul fugea
ca de moarte când vedea ame­
ninţătorul tău steag, ce era sim­
bol de dreptate, putere şi li­
bertate... Turcul, cuprins de
spaimă, alerga să se ascundă
între cadâne în harem.,, şi tă­
tarul lua în treapătul cel mare
al calului, calea pustiei,,.
XXXVII.
In poalele unui mûnte se în­
tindea o câmpie mare şi un
soare strălucitor o lumină... Doi
inşi se preumblau încetişor prinir'
insa... sta adesea în loc şi apoi
se porniau mai departe... Precum
spicurile ia vremea coasei zac
IN F A M I L I E
nu le place, nu pentru că nu ar
fi bun, ci din als motive. De se
vo* arăta prea alegători la mân­
care, pot să fie siguri, că şî co
pilul va deveni astfel, nu pentru
că nu ar fi bună mâncarea, ci
pentru că şi acum imitează pe
părinţii lui. Tot astfel se vor
feri dc a - ş i arăta orice durere
mică, frica, oboseala ş. a., pen­
tru a deprinde ş i pe copil să
fie răbdător. Nici când însă, să
nu luerăm astfel, când e vorba
de arătări religioase, morale. Să
ne ferim deci a ne preface, că
suntem cu evlavie, când ne ru­
găm, căci copilul va simţi în cu­
rând prefăcătoria. Copiii s ă vadă
în continuu, c l p ă r i n ţ i vreau
cu tot dinadinsul să f a c ă b i n e l e
şi dacă nu I s b u t e s c totdeauna
să 1 faCă t o c m a i Ciim au vrut,
e că nü s'a putui. Să luăm şi
a i c i î n v ă ţ ă t u r ă de la Mântuitorul
n o s t r u , care a zis apostoiilo-i săi :
„Că p i l d ă в т dât vouă, că pre­
cum e a am făcut v o u ă şi v o i să
faceţi".
Cununa însuşirilor bune la un
păriute o a l c ă t u e ş t e iubirea. A-
postobtl Pavel zicea foarte fru­
mos : De aş vorbi in limbi ome­
neşti şi îngereşti, iară dragoste
nu ara, iăcutu-m'am arama su­
nătoare şi chimbal răsunător".
Adevărat, că numai iubirea poate
croi educatorului calea spre ini­
m a copiilor, căci, zice tot marele
dascăl al neamurilor : „Iubirea
îndelung rabdă, se milostiveşte,
ea nu pizmueşte, nu se îndă­
rătniceşte, nu se mândreşte, nú
se poartă cu necuviinţă, nu caută
ale sale, nu se întărâtă, nu gân­
deşte răul, nu se bucură de ne­
dreptate, ci se bucură de ade­
văr".
Părintele iubitor nu e astăzi
m â n i o s , - mâne vesel ; azi rău,
m â n e bun, ci toată m u n C a lui de
educator e luminată de aceeaş
dragoste serioasă, care nu su­
f e r e abatere dela ceeace e bun.
Numai o astfel de i u b i r e intuflă
încredere şi uşurează sarcina
grea a creşterii.
Iubirea părintească trebue să
fie condusă î n s ă de judecată,
alminteri se preface în slăbi­
ciune. De multe ori iubirea în­
ţeleasă rău C r o e ş t e copiilor lă­
saţi de capul lor un viitor ne­
norocit. Căci copilul lăsat, p r i n -
tr'o dragoste rău aplicată, să
facă rele, nu numai că de re­
gulă ajunge nenorocit, chiar dacă
moşteneşte avere, pe care nu
v a şti-o chivernisi, dar va fi
totodată şi pricinuitorul u n o r a-
dânci supărări pentru părinţii lui.
V. L.
—m—
unele peste altele, aşa şi oase
peste oase de morţi grămădite
acopereau pământul... nişte p e ­
tice de steaguri sfâşiate şi a-
căţate încă de prăjina lor ple­
cată, d'abia s.j mai m-şcau de
vântul ce dogoria... un nuor de
corbi f5.1 Fa. ia pe d'asupra crocă
ind, vâltura şi se învârtcja in
toate părţile ş'apoi de odată se
asvârlia ca iuţeală peste oase,..
Nici o locuinţa nu se mai zâria
în acea vale a morţii... ici colo
nişte movile, semănate fără rând,
încreţiau numai ca nişte valuri
luciul câmpiei... şi pe fie-care
dm acele movile era câte un
semn deosebit... pe una o cruce
roşie plecată... pe alta un turban
sângerat cu semiluna înfiptă pe
dînsul... mai departe o lance tă-
tărască sfărâmată... şi acolo stau,
mormane grămădite după se­
minţie şi lege, oasele neamuri­
lor care se întâmpinară pe acest
câmp de bătaie... fie-care la un
No. 49 Aprilie 1922
Din „POVESTEA VORBEI".
D e s p r e învăţătură
Orice fel de meserie
Nu e rău omul să ştie—Şi
Meşteşugul vreme cere,
Nu se învaţă d n vedere, —Iar
la altele,
Pe tot omul îa viaţă, patimle
îl învaţă.—De aceea mulţi zic:
De multe în lume am dat
Şi tot nu m'am învăţat.—Dar
Cine a mâncat papară
Ştie duice-i ori amară.—Iar cel ce
Lapte fiert i a opărit
Suflă şi n Cel covăsit,—Că
Cât să-ţi ascunzi glasul gurii
N'ai ce să mai faci naturii, —
Cum a zis Una:
— Ştiam să cos eu oda'.ă
Când eram la mama fată,
Că mama acu'npuogeaj
Şi mâna mea îl trăgea. — Alt
prost a zis iară:
— Asta moş Ion o ştie,
Pe el să-1 chemăm să vie,
C a fost odată Ia mori
Şi îa târg de două ori. — Dar
ntl trebue să râdem că,
Dumnezeu cum i-a plăcut
Şi buni şi răi a făcut.
Olarii dintr'un pământ,
Ci tot un fel îl frământ,
Fac şi ulcior şt alt vas
Tot un fel p e roată tras.
Să nu râzi de oameni sluţi
De orbi, de şchiopi şi de muţi.
Ci c â r d vezi aşa calici,
„Doamne fereşte" să zici. —Io
sfârşit,
La orice îavăţătură
Nu grăbi peste măsură—Că,
Cu vreme şi cu încetul
Şe face tare oţetul.—Precum
o vorbă:
Lucrul bun care îţi place,
Na 'ntrebi în cât timp se fac
Anton Pann
Ghicitori
Am o feţişoară
Cu rochiţă roşîoară
Când prinde a se desbrăca
Toţi încep a lăcrăma.
(BdB33)
Merge şi nu merge,
de ascultat de ascultă,
face gură multă
ce i dai, îţi dă,
cu talpa în apă stă.
(BJBO )
W
Brâu colorat
în văzduh aruncat.
(ţnaqnojnj)
H .
loc cu un semn de isbândL
La marginea câmpiei era o pi-
dure, din fundul caria s« auzia
eşind o fâşiire neânţeleasă,,, o
plângere ce semăna cu vaitele
sufletelor chinuite... Copacii erafl
împestriţaţi de frunze felurite,
pline de o rouă roşie... şi in
vârful unui stejar bătrân un vul­
tur alb fâlfâia din aripi,., Şi la
fie care din acele mormane cei
doi oameni îngenunchiau şi zi­
ceau împreuna: „Slavă ţie,ţaraj
„noastră!.,, feciorii Hunilor s'au
„încumetat ca să te supună,„i
„şi tu ai fost mormântul lor,..
„Potopul Asiei a vrut să înghit!i
„lumea... şi tu l-ai pus stavilă,,,
„Un neam de răsboinici a râvnit
„la turmele tale şi la grânele a-
„urite al holdelor tale... şi tu aii
„legat pe răsboinici câte doi doi,.]
„şi ai arat cu dânş i ţarina.. Ц
„ai semănat cu sângele şi cu su­
d o a r e a lor dumbrava roşie, pi-1
„durea sângelui". :
( V e Brfflij
 1(9. Aprilie 1922
Ipriiejul postului
că ca ajutorul bit Dum
I, suntem în sfântui şi ma-
post ai Paştilor. Prilej de
tire sufletească şi trupească
a fi vrednici ca împreună
> să pironim fărădelegile
I ca mai apoi să ne bu
şi de sfânta Sa înviere,
ne străduim din toate pu
noastre ca să n e pregătim
când ştim şi aşteptăm Un
e de seamă, cu atât mai
se cuvine să ne pregătim
u învierea celui răstignit
uce pentrti vina noastră,
învierea Sa alcătiieşte te-
învăţăturii c r e ş t i n e. A -
pregătire a noastră nu
fi alta decât postul, ru-
nea şi faptele bune. Postul
ă practică veche biseri
I hotărâtă însăşi de Mân­
ui, a ajuns pentru mulţi o
goală. Ne înşelăm însă,
u cunoaştem adevărata lui
nătate. Postul este o luptă
contra poftelor trupului
şi ne învaţă să stăpânim
ne-ar fi dăunător noua,
lând întotdeauna de glasul
noastre, nu de glasul p â a
ni. Se înţelege de la sine
ostul nu-şi mai are nici un
dacă nü e însoţit şi de fapte
IA nu mânca carne şi a
a fnşda şi a face alte bles-
iţii, nu mai are nici un preţ
lemenea postire. Mai bine
lănânci de dulce şi să fii
tiosi.it,
vor posti bolnavii, bătrânii
ihncioşi, copiii mici şi în fine
icei cari din pricini bine-
htate nu vor putea să se
Dă acestei datorii creştine,
apoi trebue să mai ştim că
«pe toţi doctorii sunt de
re că omul care s'ar hrăni
ii Cu legumi şi verdeţuri,
mai sănătos, bolile îl ating
tar şi daci şi viaţa lui ar
ii lungă. Dovadă avem pe
inul nostru, c a r e nu prea
încă multă carne şi este mai
tos, şi mai sănătos decât
eanul cel subţire şi care nu
le posti.
|i fiind, postul e trebuincios
n punct de vedere al sa­
pi noas're. Să ne pregătim
pentru sfânta î n v i e r e a
inului, folosindu-ne şi de post
care să-1 însoţim de fapte
uneşti.
Pr. A. Brădiştetnu '
Urmaşii lui Bogdan
Moldova, dinastia lui Bog-
Maramurâşanul se stinge
id, în linia bărbătească. Lui
vmeazä fiul său Laţcu. In
ml lui, Papa delà Roma ia­
ci să aducă biserica româ­
ncă la ascultare de b i s e r i c a
âno-catolică. Nu se ştie din
pricină Laţcu s'a f ă c u t , că
InToeşte, lucru, de care nu
i să ştie soţia lui. Papa delà
s'a ales însă cu învoirea
Laţcu de-a înfiinţa o episco-
româno catolică în oraşul
it (In fosta Bucovină). Epis-
aceasta avea să fie şi Io­
ÎNTÂMPLĂRILE
Din ţară
D e c o r a r e a M. S . R e ­
g e l u i c u Vulturul A l b al
Poloniei.ConteleSkrjinski
ministrul P o l o n i e i , î n s o ţ i t
d e p e r s o n a l u l l e g a ţ i e i , s'a
p r e z e n t a t la palatul Regal,
ş i a p r e z e n t a t M. S. R e g e l u i
Marele c o r d o n al Vulturuiui
Alb, conferit de m a r e ş a l u l
Pildsudsky, p r e ş e d i n t e l e
republicei p o l o n e .
O c o m p a n i e de o n o a r e
c u drapelul a dat o n o r u ­
rile militare.
U n d a r a! M . S . R e g i n a .
Zilele trecute s'a oferit Aca­
demiei de ştiinţe morale din
Paris prin d. Raphael Geor-
ges-Levy un volum legat în
catifea cu colţurile de ar­
gint cizelat, intitulat „LaRou­
maine". Această carte, care
cuprinde articole de însăşi
regina Maria, de dd. Take
Ionéscu, Nicolae Iorga şi al­
ţii, va ocupa un loc de o~
noare în arhivele Academiei
franceze, ca o mărturie grăi­
toare a legăturilor cari unesc
România cu Franţa. La şe­
dinţa când s'a oferit acest dar
al M. S. Reginei noastre a
asistat şi preşed. Millerand.
A. S . R. Principesa
I l e a n a , o r g a n i z â n d o ser­
bare la Palatul C o t r o c e n l
p e n t r u familia r e g a l ă a
strâns s u m e l e d e trei mii
u n a sută ş a i z e c i franci fran­
c e z i p e cari ie-a vărsat
Crucei R o ş i pentru spori­
rea f o n d u l u i s ă u .
Ridicarea unui monument
la Huşi. Din iniţiativa şi stă­
ruinţa d nei Elena G. Andriescu,
présidente societăţei „Mormin­
tele Eroilor" filiala Huşi, s'au
luat măsuri pentru ridicarea ţi­
nui Monument al Eroilor, jert­
fiţi pentru întreg'rea neamului.
In acest scop pria cotizaţiuni,
donaţtuni, liste de subscripţie,
serbări şt baluri s'a strâns p â n ă
acom 70 mii lei.
de VICTOR LAZAR
cui, de uo.de să se propovedu-
ească r e l i g i a româno-catolică
printre Români, d a r era toto­
dată şi pentru Saşii şi Ungurii
aşezaţi în Moldova, dintre cari
cei dintâi îşi aveau oraşul lor
săsesc numit Molda, azi satul
Baia.
LaţcU a murit fără să lase fii
după el, ci numai o fică, nuca tă
Anastasia. După obiceiul pă­
mântului, pe tronul ţărei nu pu­
tea fi o femeie, ci numai băr­
bat de viţă domnească sau cum
zic cronicarii cei vechi „din os
de Domn". Neavând în ţară lin
CULTURA POPORULUI
SAPTAMANE!
Deschiderea Paria»
m e r i t u l u i . Luni 27 Martie,
s'a d e s c h i s la B u c u r e ş t i ,
Parlamentul (Sfatul Ţării).
Ţara a ş t e a p t ă cu nerăbdare
legi b u n e ş i drepte.
Fondul b i s e r i c e s c din Bu­
covina. Averile fondului biseri­
cesc ortodox român din Buco­
vina, au fost trecute în mod pro-
vizor până la aducerea legii de
unificare bisericească, în admi­
nistraţia statului.
Ordinul Marelui Stat Ma­
jor. Marele Stat Major al ar­
matei a făcut cunoscut printr'-
Un ordin circular, că se lasă la
vatră pe ziua de 1 Aprilie a. c.
şi ultimi ardeleni şi bucovineni,
care fuseseră încorporaţi cu în­
târziere, indiferent dacă la a
ceasta dată, vor avea sau nu
termenul de serviciu complect
terminat.
Revărsarea Nistrului. Se a-
nunţă din Chişinău că Nistrul a
inundat satele Coşniţa, Brata,
Conferniţa şi Luvaíd. Situaţia în
unele părţi e catastrofală. A p a
a ajuns în unele părţi până la
acoperişuri. Pagubele sünt e-
• o r m e . Inundaţia a făcut victime
printre oameni.
Azil de bătrâni. La Blaj s'a
deschis Azilul de bătrâni îafiin-
ţat şi susţinut din suma de 250
mii lei dăruiţi spre acast scop
de dl. Niculae Pepelovici şi so­
ţia sa Ana.
Ungariacere monumentele
din Ardeal. Se ştie că în ora­
şele mai mari din Ardeal erau
pe vremuri câteva statue de bronz
ale unor bărbaţi maghiari. A-
ceste\statae au fost luate jos după
ce s'a făcut România mare. A-
cum Ungaria cere să fie trimise
acolo. Mai bun lucru ar fi ca a-
cesie statue să fie date în fabri­
cile româneşti şi să se facă din
ele clopote pentru bisericele ro­
mâneşti mai sărace. Ştim doară
că în vremea ungurească, bise­
ricile au fost jtfaite de clopote.
O c a s ă de sănătate pen­
tru copii. Societatea de Ocro­
tire din Cluj, zideşte un Sana­
toriu la staţiunea Climaterică din
Colibiţa. Acest Sanatoriu va a-
vea o secţie specială pentru în­
grijirea copiilor debili, precum şi
locuri gratuite pentru bolnavii lip­
siţi de mijloace.
astfel de Domn, au chemat un
principe lituan cu numele Iuga.
Acesta a adus cu sine mai mulţi
boeri litveni, cărora le-a dat
slujbele înalte ale ţărei. Urma­
rea a fost, că boerii moldoveni
au ucis p e Iuga.
In Moldova încep acum lup­
tele pentru tron, cari aveau să
aducă in cursul veacurilor atâta
nenorocire asupra ţării. Istoria
timpului delà moartea lui Iuga
până la 1401, când ajunge pe
tron Alexandru cel Bun, e cam
încurcată. Unii istorici ai noştri
spun, că ar fi urinat p e tron
urmaşi de ai dinastiei, numită
şi Muşata, de aceea dinastiei
celei nouă i se zicea familia Mu
şaţilor. Alţii spun, că boerii mol­
doveni au adus Domn delà fraţii
lor d n Muntenia, şi anume din
familia Muşsţilor, cari ar fi fost
ramură a Basarabilor, Aceasta
s'ar dovedi şi prin aceia, că
stema celor două familii dom­
Avansări în armată. M. S.
Regele va semna zilele acestea
decretul de mutările şi avansă­
rile în armată, care urmează să
se facă pe ziua de 1 Aprilie a. c.
Rechiziţiile militare. Minis­
terul de FINANŢA a hotărât să a-
chite bonurile despre recheziile
militare sub 1000 lei. Sumele mai
mari de 1000 se vor retrage din
impozite.
V i n o m i z i l e . Anul a c e s t a
fiind prielnic pentru d e s -
voliarea omizilor, — e s t e
în interesul tuturor celor
cari au p o m i roditori să ia
măsuri d e stărpire.
S t r â n g e r e a cu multă grija
a tuturor cuiburilor d e o-
mizi c e s e g ă s e s c atârnate
pe cracile pomilor, — şi a-
runcarea lor m f o c , — e s t 9
c e a mai bună reţetă pen­
tru prevenirna invaziei c e
va veni.
O p e r a t a trebue făcută a-
cum, înainte de a da frunza
— dimineaţa până nu dă
soarele.
Münsa va îi însutit răs­
plătită—cei e e nu vor îace,
amar s e vor căi.
De peste hotare
R e v o l u ţ i a din R u s i a s e
î n t i n d e . D u p ă inîormaţii
primite d i n Moscova,
s e spune că ţăranii n e m a i
putând s u p o r t a viaţa d e a-
c o l o s'au răsculat contra
armatelor b o l ş e v i c e .
F o a m e t e a bântue pretu-
tindini şi din a c e a s t ă cauză
nici m u n c a n u s e mai p o a t e
î a c e , iar lucratorii cer m e ­
rinde şi votează contra pu­
terii c e c o n d u c e astăzi în
Rusia.
Spornică — nu ş a g ă ! în­
tr'un oraş din America, o femee
A născut 8 copii într'o zi. S'a
mai pomenit şi până A C T I V A să
nască o mamă, ca raritate 3—5
copii, d a r tocmai 8, Doamne fe-
reştene, când sunt mari iţi scot
peri albi !
nitoare se asemăna, Basarabii
din Muntenia având trei capete
de Harapi pe scutul lor, M t ş a -
ţii două capete.
In ÎUptele pentru tron. unii
pretendenţi au început să ceară
şi ajutor delà străini, anume de
ia Poloni, cari pândiau, ca şi
Ungurii faţă de Muntenia, mo­
mentul de a pune mâna pe Mol
dova. Petra Masat. Domnul Mol­
dovei, recunoscu îa anul 1387
suveranitatea Poloniei Dar tot
acest Petru a fost cel dintâi
Domn, care a bătut bani c u l e
gendă (inscripţie) latinească şi
cu zimbru p e o lăture.
Petru Muşat a trăit în legă­
turi de prietenie cu Mircea cel
Bătrân, de aseminea şi cu Po
Ionii, ca а căror familie domni
toare se înrudise. Starea Mol­
dovei era înfloritoare în timpul
acesta, căci Petru Muşat împru­
mută p e regele Poloniei cti trei
mii bani de argint, pentru care
Paq. 3
D i n R u s i a . Grave
demii de tifos şi holeră bân­
'epi­
tue cu furie în Rusia, aju-
täte fiind de foamete. Faţă
de acest ameninţător pericol,
conferinţa sanitară din Var­
şovia a hotărât înmulţirea
măsurilor de protecţiune cu
scopul de a feri Europa de
propagarea contaglunei.
F o a m e t e a din R u s i a .
Guvernatorul p r o v i n c i e i
T a u r i c i d i n Rusia s o v i e t i s t ă
a trimis o a d r e s ă Sobra-
niei bulgare, în care arată
că foametea în această
p r o v i n c i e e a ş a de m a r e ,
î n cât l o c u i t o r i i au î n c e ­
put s ă m â n â n c e c a d a v r e l e
m o r f M o r . Guvernatorul
bolcevic imploră Sobrania
b u l g a r ă să v i n ă neîntâr­
ziat în ajutorul p o p u l a ţ i u -
nei î n f o m e t a t e din Rusia.
î m p u ş c a t d e un v u l ­
tur. In munţii Alpi din Ita­
lia s'au dus la vânat doi
jandarmi.
Un jandarm împuşcă un
vultur.
Acesta căzu la pământ,
însă nu a fost omorât şi
dădu năvală la armă.
După ce vulturul primi o
lovitură de carabină delà
jandarmi, el sări din nou
asupra duşmanului său şi
apucă cu ghiara de trăgaci.
Arma se descarcă şi jan­
darmul căzu mort la pă­
mânt.
După câteva momente
muri şi vulturul.
Mare cutremur în J u g o -
slavia. Un puternic cutremur
s'a simţit la Belgrad împrejurimi
şi în oraşele Kneasevaţ, Scopie,
Serajevo, Osiek şi Becicherec.
La Lazarevaţ multe case s'au
prăbuşit; la Sopot s'a dărâmat
clădirea poştei.
Cutremurul a fost de o mare
violenţă în regiunea Şabatz.
ЛРасеа între greci şi turci. Con­
ferinţa miniştrilor aliaţi s făcut
propuneri de. pace între Grecia
şi Turcia.
Grecia deşi victorioasă, în d o ­
rinţa de a se restabili pacea se
spune că va primi aceste p r o ­
puneri.
— a —
primeşte zălog întreg ţinutul H o -
tinftlui.
Lui Petru îi urmează în dom­
nie fratele său Roman Muşat.
Ei se întitulează cu multă mân­
drie într'un document: „Marele
Stăpânitor Ion Roman voevod
stăpânind Ţara Moldovei delà
munte până la mare". Se vede
deci, că MoldoI'a ajunsese până
la graniţele ei naturale. Aceasta
se dovedeşte şt mai bine din
cearta, p e care o avusese R o -
man-Vodă cu patriarhul din
Constantinopole, care voia să
pUnă în fruntea b'sericei româ­
neşti din Moldova un mitröpo*
lit grec. Roman se împotrivi cu
toată putere?, ei nevoind să
primească pe străini. Moldova
avea deja р з mitropolitul ei
national, Iosif, neam cu Roman-
Vodă şi fost episcop la Cetatea-
Albă. S u b unul din urmaşii lui
(urmare pe pag. 4-a)
Pag. 4
LA CLACA
La lelea Ilinca era clacă de
tors in seara aceia. Veniseră
vre-o şase fete — care cu ma­
mele lor, care s'ngure — veni­
seră şi vre-o trei femei tinere
şi tăbărâră pe caerele de lână.
Fusele Începură a se nvârti :
sfirr I sfîrr ! ca nişte pisici ce
torc p e cuptor. Din caerul su­
grumat pe la mijloc de pămân-
zalca de piele prinsă in furcă
printr'un osier de pasăre, firul
curgea, luneca printre degetele
manei stângi se lungia? se sap-
ţia, se răsucea în învârtirea
sfârâitoare a fusului. Afară era
moină şi linişte numai câte un
câine mai lătra când şi când
vre o copcă delà şirele de p a e .
Femeile lucrau par'că n'ar fi
föst la clacă şi lelea Ilinca tor
cea şi ea în rând cu ele. Dar
după câtva timp cea mai dră­
coasă dintre fete îusepu a chiui
ca flăcăii şi a tuşi cum tuşesc
ei p e lângă casele fetelor cu
care au vorbă să le iasă. Apoi
începu a cânta, îndemnând şi
pe celelalte : „cântaţi, fa, şi
voi!". Iar lelea Ilinca: „cântaţi,
puicile mamei, că acum vi e
vremea !".
Şi fetele începură să cânte
cu foc, un cântec eşit de cu­
rând :
„Oftează, puică, oftează
„Toată lumea să te crează
„ C a i fost neJchii amurează!"
Cântau toate Intr'un glas, în-
tr'un glas subţire, limpede ca
sunetul argintului curat şi cân­
tecul se Împrăştia in tot satul
CăCi fata cea drăcoasă avusese
gr>je să crape niţel uşa tinzii :
„ii cald avan aici, lele Ilinco !"
Şi femeea înţelesese ce foc o
arde pe fată şi dădu din cap
fn semn de învoială pe când pe
buzele ei bătrâne trecu un zâm
bet blajin, ca de copil: „des
c h ' d e o , puiule, desch.de-o, s ă
te auză ăi flăcăi din sat".
Iar când s'a spart cântecul,
una din femei—de acelea cărora
ar trebui să Ii se lege Câte o
seceră de brâu spre a se cu­
noaşte pe unde trec—începu a
povesti despre o nenorocire ce
se ntâmplase de câtva timp în
sat, împodobind-o cum se pri­
cepea ea mai bine :
„Auziţi, fa suratelor, că cică
de-aia a fugit fata lui Arnăutu
după flăcăul lui Jugăreanu că
i-a dat hoţul de flăcău să mă­
nânce într'o seară dintr'o azimă
şi cnm a mâncat nu mai putea :
muria pierea de dragul lui. Şi
Roman, Patriarhul r e c u n o s c u
însfârşit pe Iosii mitropolit al
Moldovei, Roman Vodă a înte­
meiat şi oraşul Roman.
Timp de şase ani U r m e a z ă
din nou urâte lupte pentru tron
Intre rudeniile domneşti. Când
unii, când alţii chemau în aju­
tor pe Poloni, çari se grabiau
să sprijinească totdeauna p e
Ceice le recunoştea supremaţia.
Intr'úna din luptele acestea,
Polonii îudură cea dintâi bătaie
straşnică delà Moldoveni, Boerii
alegând Domn p e Petru, fra­
tele acestuia Ştefan f u g e la
Poloni şi s e întoarce cu o ar­
mată puternică pentru alunga­
rea lui Petru. Acesta pune însă
să t a i e copaci', lăsâodu-i numai
puţin prinşi in coaje, din pădu­
rea Sepenicului şi armata po­
lonă trecând pe acolo e aproape
nimicită d e copacii prăvăliţi şi
de săgeţile Moldovenilor.
Urmează însfârşit pe tren
POVESTIRILE NOASTRE.
s'a dus după el. Dar la câteva
zile aşa 1-a urât de tare, C'a
plecat noaptea delà el, numai
cu ce se afla p e ea şi s'a întors
îndărăt să fie de ruşinea tu­
turor".
— Ferească Dumnezeu, feticol
zise lelea Ilinca.
Fetele puseră capul în pă­
mânt şi torceau tăcute.
Gazda se duse la vatră, um­
plu Un găvan de lemn cu po­
rumb fiert şi 1 pûse în mijlocul
clăcăşiţelor :
— Mâncaţi, "da' din barbă să
nu daţi !
Femeia guralivă începu o altă
istorie. Era vorba de o hoţie
făcută astă vară la grădinile
bulgarilor delà capül satului.
Bulgarii veniră să se plâugă
bôerului ; boerul îi trimese la
primar şi primarul dete, din
umeri : „eu să vă păzesc gră­
dina ! ?".
Şi femeia, făcu ochii roată la
tovară şe:
— Par'că nu se ştie cine-a
furat !
— Cine, leicuţă ? întrebă
Marioara lui Tilici.
— Cine altul, dacă n u flăcău
lui T ă t a r u ' c u alţi haidamaci de
teapa lui ? !".
Fata plecă ochii 'n jos şi urmă
iar o toană de tăcere pe care o
turbură tot femeia guralivă:
— Da'mai tăceţi, fa gura vă
meargă !
Apoi se apucă să povestească
de pe când era ea mjcă.
La un Crăciun o luă la goană
un Moş-de Turcă şi ea plângea
şi ţipa şi moşul după ea ! Iar
în faţa unei case, cum fugia ea
şi se uita mereu îndărăt, hop !
cade 'ntr'o groapa de bucate.
Şi Moşul-de-Turcă sta p e mar­
ginea gropii şi clătina din cap
spre ea şi mişca dinţii lui de
trestie, până a sărit un om de
a dat brezaia la o parte : „fugi
mă că se sperie fata !"
Apoi, cum fetele rămăseseră
cu ochii la ea, să răsti la una
din ele :
— Ce t e uiţi la mine ? ! Ia
zi tu câţi poţi de repede „ocoli
Bâlea colibe, h o p i Bâlea 'n
colibă !"
Două fete încercară să zică,
dar nû isbutîră şi sbucniră 'n-
tr'un chicot't înfundat, şoptin-
du şi c u ştiu ce la ureche.
Dar lelea Ilinca se puse în
faţa femeei guralive :
— Da', ia zi şi t u :
„TiMiupcă hupcă, hui-hui cur-
cubă !
Iuga Musai, care după ùn an
de domnie este îndepărtat Ur-
mându-i fratele său Alexandru,
numit cel Bun. Acesta domneşte
32 de ani în pace, are că Mol­
dova se poate organiza liniştit.
Victor L a z ă r
= CETIŢI
ŞI RĂSPÂNDIŢI
„ C U L T U R A
POPORULUI"
CARE TRÄESTE
PRIN VOIŞI
P E N T R U VOI.
Tipografia „CULTURA POPORULUI" Str. Iuliu Maniu No. 6, Cluj
CULTURA POPORULUI No. 49. Aprilie 1921
„Lesne-a zice : TiMiupcă hup­ nu-i era somn de loc : tineretul
că, hui hui curcubă !
„Dar mai greu a destivtirgi
t'vtirjgeaua tivgelor !"
ale cărui glume îi înveselise casa,
îi înviorase şi ei sufletul şi lelea
Ilinca torcea singurică, la vatră
A APÀRUT
;
Femeea se casai : „desfitirigi",
„destivirigi", p e urmă zisă mâ­
şi ingâna un cântec bătrânesc,
un cântec haiducesc : | B I I I 1 „iOEillil
nioasă: I Scrisa iie colaboratorul iwstoit- trtn-taww
— S'o desfifirigeasCă dracu' „Eu n'am fost, maică, 'nvăţată
: <3«s>
că eu nu p o t ! „Să stau cu uşa 'ncu'ată • In această piesă de teatru e «fefrea
După aceia glasurile amuţiră, „Şi cu perdeaua lăsată Ş crisă toata viaţa plină de suitfe
căci fetele făceau semn s'asculte „Să spăl cămăşi sângerate : rinţă ii transilvănenilor. Se poaiat
toate: s'auzea sgomot de paşi „Dela haiduci lepădate !" : căpăta volumul trimeţându-ie prari
pe uliţă. Erau flăcăii. Ţinte lele • mandat poştal 5 lei preţul cirţiţiî
: 1 leu 5 0 tn piua pentru m a
Ilinco: Focul trăgea să moară. Un • :•: :-: poştei, recomandat :•: :• J
Se'nvârtiră niţel pe lângă casă, cotoi torcea pe după sobă. Şi
mai flúerară, mai tuşiră, apoi din cântecul bătrânei picurau : Banii s e vor înainta d-kli
intrară în casă unul câte Unul: clipe din vremile trecute, din i C o n s t . Cehan-Racovitiţ
— Bucuroşi de ospeţi? vremurile acelor eroi ai româ­ I Otel New-York Cam, 17
Şi se făceau că torc şi ei şi nismului cari dorm uitaţi în suf­ : : : :-: : Cluj : :-:
că scapă fusul din mână, iar letele noastre,
când se plecau să 1 ridice, nü C. SANDU-ALDEA
se putea să nu ţipe vre-o fată.
— Ia ascultaţi, mă haimana­
lelor 1 le zise după câtă-va vre­
me femeea cea guralivă: da'ce Ш
1
credeţ voi c'o să staţi degeaba
aici ? ! Ia spuneţi-ne vre-o snoa
vă, că de unde nu începem noi T I P O G R A F I A
şi vă topim.
— Mi e buzunarul spart şi
le-am pierdut pe drum, răspunse
Unul din flăcăi.
— P'ale mele le-a mâncat lu-
pu ! zise un altul.
— Fă, eu îţi spui o snoavă
da'pe urmă să te sărut—zise C L U J - S t r . Iuliu M à n i u N o . 6 — C L U J
râzând altul.
— Să mai săruţi pe cine ai
mai sărutat, băete ; da'pe mine
* * *»
nu !—Ii răspunse încolţat femeia. ..O.. E s t e î n z e s t r a t ă c u ' t o t fe- A
Ba pe tine !
Şi flăcăul, şiret începu : fol lui d e m a ş i n i tipografice fT?
„A fost odată un ţigan şi ţi-
ganu'ăsta a ajuns împărat. Şi
E x e c u t ă l u c r ă r i t i p o g r a f i c e c a : Broşuri,
într'o zi s'a - dus la vânătoare
într'o pădure mare, unde erau ziare, reviste, teze, registre, circu­
numai cerbi şi căprioare. Da'
ţiganul umbla cu ochii pe sus, lari, a f i ş e , c o n v o c ă r i , c ă r ţ i d e vi­
pe la pomi, Şi deodată se op zită, b i l e t e d e n u n t ă ş . a .
reşte lângă un teiu frumos şi-i
dă ocol. Boerii cari erau cu el,
se uitau şi ei dar nu pricepeau ;| PREŢURI IEFTINE"}^
ce vede împăratul la teiu de se
u tă la el cU băgare de seamă.
— înălţate împărate să mă
erţi de întrebare, dar n u ştim
ce a văzut ochiul Măriei Tale
la teiul-ăsta.
Dar ţiganul care fusese rudar
în vremea lui, oftă din adâncul
inimii: „Haolio, ce mai teiu de "I S O C I E T A T E ÂNONYMĂ f
ѵасаІіеГ
—• Iac'aşa, fa leicuţă: apa la ! Capital Social 1 6 D . 0 0 0 . 0 C 0 iei I
matcă şi omul la teapă ! zise • SEDIUL CENTRAL: BUCUREŞTI. V
flăcăul ce spusese snoava. A. -A.
Dar flăcăul lui Tătara îi spuse
pe limba păsărească.
— Sti vinin ge veue la va-nam
ba v a n a ! (adică: stinge lampa). S U C U R S A L E :
Şi cel cu snoava fără multă Arad, Bălţi, Braşov, Bazargic, Chişinău, Cernăuţi, Conslarf
vorbă: p«í! în lampă! Iu, chiu, Galaţi, Cluj, Ismail, T â r g u - M u r e ş u l u i , O r a d e a - М а г ѳ , Sibiu,
vai, pe bietele fete I E la clacă !
Tulcea, Timişoara.
Lelea Ilinca, isbuti să 'ncăpue
lampa şi o aprinse. Flăcăii stau
sfinţi, parcă nici nu se mişca-
seră de unde erau.
Gazda le dădu câte un rachiu, F A C E O R I C E O P E R A Ţ I U N I D E BANCĂ
să se scape de ei, căci altfel îi
zădărniceau tot rostul clăcei.
— Aş?, mamă, duceţi-vă, ma­
mă, cu Dumnezeu şi lăsaţi fe­
••••e«eee«*;^Q>>«QO**?*-<^'Î**e*e*eeee»e*««e*«*a*«?>^
tele n pace ! tfJltLttVtl^CHUWi^— •
Ce le o fi fost, nu ştiu Cu'n
seara aceea au plecat frumuşel
Înduplecaţi de cuvintele blajine
Janea Central
ale gazdei. S'au îneârduit p e P e n t r u i n d u s t r i e şi C o m e r ţ s . p . a.
uliţă şi-au început a c â n t a :
Cluj, S t r . R e g i n a M a r i a N o . 6 — 8
„Dunăre, apă vioară, ( C a s e l u proprii).
„Făcea te ai neagră cerneală
„Stuful tău de-o penişoară <fy Capital social Lei 5 0 , 0 0 0 , 0 0 0 deplin vărsat
„Şi să-mi fac de-o hârtioară
4> <• Secţia d e Bancă :•: S e c ţ i a d e Mărfuri •
„S'o t r m e t la maica n ţară
„Să-mi dea bani de cheltuială
„Şi haine de primineală A.
„Şi cal bun de călărie
„Că mă duc în bătălie". FILIALE :
Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, Ha­
Femeile mai toarseră câteva
ţeg, Satu-Mare, Reprezentanţi sta­
caere pană la cântecul cocoşi­
lor de miezul nopţii când baba
Ilinca le 'ntinse masa.
I bili în Bucureşti, Ko- Г7\
Apoi Clăcăşiţele începură a se
căra pe acasă şi bătrâna rămase ••• îî^xlî ••••• «TCÎVi
'S
singură. îşi mai l u ă u n e a e r căci
KD ••••••
s i c•:'eo,>*>Praga
*oo* •ï<ô*>
şi«OD* 'І*С^ >•••• • •VjSk« ••••••• tvA-î»*»
Wiena KD
22

'ïknul H, N o . 50 şi 51. Un leu exemplarul D u m i n i c ă 16 Aprilie 1922.

111
i i i iШШ
i i шWm ш
ш

ЩШ Ш m

F O Ä E DE CULTURĂ Şl D E E D U C A Ţ I E C E T Ă Ţ E N E A S C A
= = A SOCIETĂŢII „CULTURA P O P O R U L U I " =
ABONAMENTE ANUALE :
pentru s ă t e n i 3 0 iei A P A R E ÎN FIE-CARE DUMINECA REDACŢIA Ş l ADMINISTRAŢIA:
„ autorităţi 6 0 lei Strada Memorandului No. 21, in S a l a Reduta
„ Întreprinderi financiare . . . 1 0 0 lei REDACŢIA: Telefon No. 4 0 5 ADMINISTRAŢIA: Telef. N o . 1 8 6

T Ä Ü C fíü
Isus a fost trimis de D u m n e z e u printre noi oa­
menii, pe a c e s t pământ, pentru ca, prin viaţa lui, să j

ттмттмм ne arate cum să n e trăim zilele noastre. Ce-a fost

deci viaţa lui, şi c e trebue să fie a n o a s t r ă ?
Blajinul Nazarinean a venit ca să n e vorbească
de iubirea între fraţi. Să nu mai fie vrajbă ci dra­
g o s t e , a zis el. Căci numai aşa ne putem mântui.
Şi el vedea atâta trebuinţa în această iubire, în cât ЕВШШШ

a siăntit în ea până întru sfârşit, măcar că prin acea­

stă stăruinţă el trebuia să fie răstignit. Mai bine răs­
tignii, zicea el. decât să nu fie iubire. Căci nu lumea
e s t e pentru intereseié noastre, ci noi suntem pentru
binele ei bufnea e s t e un nimic, Iar noi suntem părţi
Ш
cfirt Dumnezeu, trimişi In к\щ pentru ca, prin iubi­
rea noastră, s ă înălţăm lumea până la D u m n e z e u .
Viaţa a c e a s t a e s t e un calcar, o săptămână a patimi- I
lor. Ea este drumul Golgotei. Numai acela e s t e vred- |
nie de D u m n e z e u care sufere pentru binele lumei.
D e a s e e a , cu cât cineva e s t e mai tinsîit, cu atât su­
fere mi i mult. Dar la capătul patimHor e s t e mântui­
rea. După răstignire vine învierea. Hristos ne-a făcut
să v e d e m ce este înălţarea numai după ce a fost
ţintuit pe crace. Aşijderea este şi cu noi. Este grea,
e s t e spinoasă c a l e a binelui. Ea cere ca noi s ă ne
jertfim pentru lume iar nu lumea pentru noi. Dar nu-
и ÍL
nai astfel n o i n e facem cu a d e - simţim cu adevărat româneşte,
tarat datoria. Numai astfei n e îm­ să n e strângem laolaltă şi, măcar
plinim m e n i r e a sau rostul pentru de ne-ar şi răstigui ca pe Chris­
иге n o i trăim p e acest pământ. tos, noi sa di m alarma şi să le
Noi s u n t e m veniţi în această s p u n e m săraanâtorilor de ură :
raie a plângerei, pentru ca, prin Desmeteciţl-văl Nu vă mai duş­
mda n o a s t r ă , prin iubirea n o a s ­ măniţi. Nu mai săpaţi prăpastie
ta să risipim râuî şi să cultivăm între Ardeal şi vechiul Regat. Ci
binele. daţi-vă mâna, şi iubiţi'vă, şi în-
Şi această m a r e învăţătură creş- îfăţiţi-vă, şi p o r n i ţ i cu toţii la
nă s e potriveşte la toate faptele muncă cinstită pentru înălţarea
noastre. Ea trebue să n e călău- României. Voi poate voiţi sä piară
liască. şi p e n o i Românii în cea­ România. Dar noi nu o vrem î
sul de acum. Căci, dupa c e s'a Noi pentru ea î n ţ e l e g e m ca
acut R o m â n i a Mare, in l o c de a să n e dăm sufletul pe acest pă­
ne strânge rândurile, pentru a mânt. Noi, când va fi ca să mu­
nlări şi mal mult această R o ­ rim, ne vom stinge îngânândd
mânie Mare, unii dintre noi, cari dulcele său nume. Şi a ş a fiind,
cred c ă ţara e s t e pentru intere­ .... 1
s a s e ştîe că v o m lupta din toate
sele lor iar nu ei pentru binele ţârii, au blm de despărţire? N'am suferii d e s t u l ? I puterile noastre, măcar de am îi şi răstig­
pornii pe c a l e a vrajbei între fraţii din Ardeal Voim să fim iarăşi la porunca străinului ? I niţi, numai şi numai ca să păstrăm neatinsă
|i cei din vechiul Regat, numai şi numai Mare păcat ! Dar naţia este cuminte, şi e a I unirea, sfânta un-re a tuturor Românilor.
să-şi facă a l e lor. Şi pe când noi n e duş­ va î n ţ e l e g e primejdia. In ea, în popor ne | Voi, pentru a va tace ale voastre, voi vreţi
mănim, străinii stau la pândă, şi s e bucură e s t e nădejdea. Poporul nu va da ascultare ca România să île răstignită. Noi c r e d e m ,
ia să s e poată asvârli asupra noastră spre semănătorilor de ură între fraţi, fie că aceşti dimpotrivă, că, pentru ca România să tră­
ine face rob!. Mare pacai a căzut asupra sămănăiori vor fi din vechiul Regat, fie că iască, n o i să fim cel răstigniţi. Căci nu ţara
«oaslră. Parcă ne-a luat D u m n e z e u minţile, ei vor îi din Ardeal. Ci naţia va asculta nu- 1 e s t e pentru noi, ci noi s u n t e m pentru ţară.
Je nu v e d e m prăpastia c e ni s e sapă. Nu mai de glasul iubirii, numai de l e g e a c e a |
ne-am dorit o a r e atâţia amari de a n i ? Şi mare a unirii tuturor Românilor. MARIN ŞTEFÂNESCU
P r o f e s o r ia U n i v o r s i î a t e a din Cluj
icum? Acum când n e - a m unii, când ne-am Ce trebue deci să facem ? Nu e s t e decât
izut împreună, nu e s t e durere ca s ä vor- o singură scăpare. Trebue ç a toţi ; cei c e
Pag. 2 CULTURA POPORULUI N-rele 5 0 şi 5 1 . Aprilie 1922

P
Fără îndoială că Pastile ştiut 3 imuiţit cu 19 = 57
cea mai m a t e sărbătoare a c r e ş ' 57 imuiţit cu 15 = 7 2
finilor, c ă c i în această z i s'a să­ Impărţim suma afhtă cu 30
vârşit cea m a i mar» minune iar restul îl însemnăm cu A,
Abia aşteptăm să sosiască îi s p u s 4 Sf. Fecioara îa nemăr şi ei minunea minunilor ! I a r dia Dumnezeiască; Ілѵіегеа Dom- 7 2 : 3 0 — 2 iar r e s t — І 2
Pastile Ca să roşim ouă şi să ginită Sa bucurie. Femeia înce­ stropttura co:oşiior, jidanii, au nului. A 12
ciocnim in urarea creştinească pu s ă râdă şi zisa : Atunci o rămss cu pistrui pe obraz şi. pă- Numele acestei s ă r b ă t o r i
de : „Hristos a înviat" şi „A- s ă îavleze Hnstos când ouăle —Paşte,—este lüat de l a evrei Acum împărţim din nou anul
nä'n ziua de az .
şi însemnează ,.trecere". Evreii cu 4 şi cu 7.
devărat a îaviat". Gospodinele astea albe diu poala m e i , se De atunci c că, a rămas cu Restul delà împărţirea cu 4,
serbau Pastile c u mult t i m p îaa
noastre se întrec care mai «le vor face din albe, roşii, Dar a i c i roşitul ouălelor şi cu ciocnitul l
i n e a Creştinilor î n a i n t e a scă­
care să le roşească mai frumos, n'a apucat bine să sfârşească lor. patei 1 ív d n robia Egiptului
iar unele le mai şi încondeează vorba c ă toate oule din coş, s'aa Acu, o fi aşa, n'o fi aşa dar (când au trecut Marea Roşie
cu fel de fel de desemnuri fru­ făcut roşu, iar femeia CăzU Іл pana vă va spune altul poves- cu ajutorul l u i Moise de u n j e a
moase cum au îavăţat de la cei genunchi îaaintea Fecioarei ş i i rămas ş< sărbătoarea ,,trecerei")
La noi însemneaza tot trecere
bătrâni, dar r a r care să ştie de zise : sau s -apare însă din rob a pă •
unde a rămas obiceiul cu roşi- —Iariă-mă Sf. Fecioară ! Acum c a t u i u i , scăpare care s ' a fScut
văd şt eu că : п и г л э і prin Răsogoirea şi Invi •
„Adevărat, a îaviat ! 1 ere* Domnului. In vremurile
v?ch', creştinii talar şi serbau
Şi a plecat Sf. Fecioară mai Pastile in aceiaşi z i cu Evreii
departe şi a ajuns la poarta lui dar m u in u r m i C r e ş t i n i i s'au
:

Pilât. Intrând iaăuntru a văzut despărţit ş i a u î n c e p u t să-1 ser­

pe toţi jidovii la masă unde beau beze în urma evreilor. Cauza
şt mâncau şi se veseleau în- c a r s a făcut ca sî. nu m a i ser-
tr'una de moartea lai Isus. Ei

se înmulţeşte cu 2 i?.r celălalt

tul ouălor. b i ă curo am auzit şi
eu de la moşu-meu Mihai tată-1
tatei de pe când trăia.
Se zice că tocmai îl răstigni­
se jidovii pe Domnul Isus Hris
tos după ce mai întâi îl baijo
coriseră şi-i pusese Cunună de
spini pe cap. Acu, Maica Dom­
nului, cum a prins de veste că
L-au răstignit, a şi plecat să-şi
găsească pe Fiul cel prea subit
pana ce a ajuns pe muntele Gol­
gota Unde era răstignit. Jidovii
rest se imul ţi ş te cu 4.
1922 : 4 = 480 rest = 2
1922: 7 274 rest = 4
2 ím ultit cu 2 - = 4
4 îmulţit cu 4 - 1 6
Acum se adună rezultatele de
tea î n alt fel, eu vă rog s ă mă la înmulţire : 16 adunat cU 4 = 20
credeţi pe mine. St apoi chiar Se înulţeşte restul A cu 6 şi
de n'o fi a ş i , da ert iot am pus se adună la suma de sus.
pe mama sa-mi roşească un coş 12 înmulţit cu 6 — 7 2
â2 adunat cu 20 — 92
de ouă căci dacă firea întreagă Tot aceasta sumă se aduni
se primeneşte şjj s e inoeşte pe 1- şi cu 6 :
;
iru sărbătoarea lav.'erij, apo ba­ 92 adunat cu 6 — 98
rim la un au odată să se schim­ Totalul acesta se împarte cti
;
b i œ ' P a ş i le în ax-iaşi z< cu e- 7 iar restul se însemnează cu B,
9 8 : 7 — 1 4 iar rest 0.
vre'i, este tirmâtcnree : Puştile
cuprinde două părţi (are două B—0
însemnătăţ' :) Răstignirea şi în­
aveau la masă tăiaţi trei cocoşi Adunăm acum numărul 22 cu
vierea. A şi cii B şi din ce ne dă scă­
precum şi ouă fierte. Si l e a z a
Răstignirea Mântuitorului nu dem pe 31 de zile ale lut Martie
Sf. Fe ioarä l o r : — Voi, cari
poate de cât să c e întristeze iar şi n e dă zilele din Aprilie. Dacă
petreceţi cu toţii aici de bucu­ nu să ne înveselească, de aCeia nU se poate scade, Pastile ră­
ria motţei Celui pe care l-aţi n'o putem sărbători. Astăzi, doar mâne in Martie :
batjocorit şt răst'gaît, aflaţi că Adventiştii ta rătăcirea lor mas
,,El a înviat !" Dovad.4 sunt ouă­ serbează Puştile înaintea lavierii!
le roşu pe care Vi te-adacl Dar Poştile líi roi rade totdeauna
: P r i m l v . r a рг ia sfârşitul lui
jidovii râzând i-au z s în batjo­ Martie S311 la începutul lui A-
cură : prilse şi anume ; I» prima Du-
:
— Atunci va învia Hristos, m'nică ce v n e după iună plină
când şi ouăle astea fierte, se şi dttp* ech'noxul de Primăvară,
Dacă luna plină cade Dum nica
vor face roşii ca cele din mâna atunci Psşîile se amâaă pentru
ta iar apoi se vor ciocni şi vor Dum neca viito; r î.

be şi faţa ouălelor ca să am cu
ce ciocni şi eu cu D voastră şi
să vă pot spune cu toata inima ;
„Hristos a înviat !"
I. NICULESCU-POENELE
S 3 4 — 3 1 — 3 Aprilie
cum au văzut-o, au început să Cum se înroşesc ouăle
arunce cu pietre întrinsa dar mi­
nune : Domnul b u s doar că şi-a
Din obicein străbun, ouăle de
aruncat privirea lui blândă şt
P a ş t i se înroşesc cu culoare
toate pietrele p e care le arun­
de lemn numit băcan. Se fierbe
cau jidovii, se prefăceau în ouă
aşchii din acest lemnişor, şi a-
roşii ca şi sângele de care erau
poi se fierb şt ouăle in zeama
pătate. Ia urmă, Sfânta Fecioară
aceasta. Culoarea ce se capă'ă
a. adunat câteva din ele şi a sări puii din ele şi când cocoşii
este ún roş frumos şi r.u intră
plecat. E r a spre ziua de Dumi­ aceştia, vor bate din aripi şi vor
prin coaja la miezul oului.
nică in câniatul cocoşilor şi cum cânta. Abia au sfârşit de s p u s
Apoi, ca să se înf'orească, se
Maica Domnului venea încet pe că pe data, toate ouăle s'au ro­
face un creion, numit ch'siţă,
o cărare pentru ca s i aducă şit, aù îiceput să se ciocneas­
dm lemn şi cu un cuişor înf pt
vestea „învierii", întâlneşte O că şi din fie care ou eşta câte
în el la un capăt, care se moae
femeie evreică care ducea o un pui viu. l î r co:oşti au ince
îa ceară albă topită şi se trag
poală de ouă s i le vândă la put sä bată din aripi strop .ndu-i :
22 adunat c û 12 adunat cu 0 34
Deci în anul 1922, Pastile cad
la 4 Aprile.
Iaiă zilele in care cad sărbă­
torile Paştilor pentru câţiva ani
mai îuainte :
In 1923 la 26 Martie
In 1924 la 14 Aprilie
In 1925 la 6 Aprilie
In 1926 la 19 Aprilie
In 1927 la 11 Aprilie
învăţaţi cari se o j u p ă c u sa-
Ia 1928 lu 2 Aprilie
tronomia, au găsit d ferite cal­ Iu 1929 !a 22 Aprilie
cule prin ajutorul cărora sä poată
In 1930 la 7 Aprilie
afla ziua P işb'lor. Iată unul din
In 1931 la 30 Martie
acele c a l c u l e pentru aflarea In 1932 In 4 Aprilie
Paştilor :
Acum controlaţi şi D-voastră
Să presupunem că vrem s l şi vedeţi de nu cumva am greşit
afiám Pastile pentru anul 1922, eû. Iar de voi fi greşit, să mi
latăi împărţim anul cü 19 : spuneţi şi mie sl-mt îndreptez
1922: 19 101 iar r e s t - - 3 greşala. Pâaă atunci, eu vă u-

pe ouăle înroşite urmele după IrouHim restul împărţirei tot urez sărbători vesele la toţi I
târg. pe toţi cu ciorbă şi cântând : desemnele aici arătate. cu 19 şi ce ne dă, îl adunăm
Cu-curigiiu !... Atunci au crezut I. N. P.
„A înviat Hnstos !" cu 1 5 :
IN-r.ie 5 0 şi 5 1 . АргШе
e porîîră desbr&cat,
ţi cu-a Kti haină 'mbrăcat,
I ;
Diu Ierusal m l-au dus
lolo pe Golgota, sus...
Crucea, singur s'.-o ducea ;
jDar sub greul ei cădea...
Deci pe un ora, Simen numii,
Iii Í o ducă l-au silit.
!i era lisus urmat
le popor nenumărat ;
e femei, mulţime, care
plângeau cu p l e mare.
I s'a 'utors ş: zis-a Inf :
„Ce jeliţi, femeilor ?
,Nu tnci mă j.-l ţ pc mine !
|Vi jeliţi pe voi mat b ' n e ,
IPe ai voţtri fii şi fice !...
ICă vi» zile când vor zice :
.•Ferici'e sunt pe lume
•Cele cart: n'au fost mame,
• a u născut şi n'au lâpiat?.,.
JŞi ruga*'or înfocat:
|Munţs ! pe noi vă năruiţ ! : Gsuigitsri losif târgu'...
Dealiri ! aă ne-acoperiţi If
Ijungând mulţimea sus
îe Golgota, cu L'sus:
pDJitori la el veniiă
pe cruce 1 ţtntuiră,—
|ot acolo sa brodi
;
mai fie 'n acea z ,
'entra fărădelegi mari,
listigniţt şi doi tâibari :
|nu 'a dreepta Domnului,
Itlàlslt la stânga lui.—
|.
Jupă ce l-au răsUgdit,
lainele-i le-au împărţit,
cămaşa lui, lucrată
btr'o singură b jcată,
frând mai mulţi ostaşi s'o ia,
irţi ei traseră pe ea...
din preajmă se uitau
i lisus... şi cuvântau:
mu, ce-ai spus că templul strici
i n trei zile-o să-1 ridici,
-te de pe crece jos,
litueşie-U, Hristos!"
Iluau ÎQ râs pe rând
[arhiereii, cuvântând :
L.Mâatui mulţime mare,
Jjr pe sine nu e'u stare I
ioage-se azi Domnuhn i
іевре-і ! dacă-i FJUI ltitl"
ipc crucea SÜ Hrislos
Jutâ la t i milos:
|,Tutä!,,. fii îndurător !
Uhl ce i a c i . . Iartă l o r ! "
din tâlhari grăi :
Cată a te mântui,
ane !... Să ne mântueşti
I pe noi, Hristos de eşti !"
Nu te temi de D u m n e z e u ? "
rântâ soţul său)
Í pentru a noastră faptă
(•am luat răsplata dreaptă.
Insul ?... e nevinovat !"
f'aceea s'a rugat :
шое să mă pomeneşti,
io 'n slăvile cereşti,
|a ta împărăţie I"
:—„Amin zic ţie !
eL Tu" (îi grăi)
i cu mine 'a rai vei fi !"
«b cruce-acolo, frântă
icre, Maica Sfântă
\922
fiice aîe Ierusalimului, n u rnă plângeţi, ci plân-
geti va pe voi ş l pe copii voştri..
C ă c i , iată a venit timpul în care se va z i c e : Fericite
s u n i cele ce n'au născut şi şanurile lor n'au alăptat.
Căci dacă se întâmplă astfel cu lemnul cel tânăr, ce se
va întâmpla cu cel uscat? '
Şi un ucenic iub^t.
Машеі, Domaul і-а grăit:
„Iată de azi fiul tău !"
Şi spre ucenicul său
îndreptând privirea sa,
Zise: „Iată mama t a ! "
* C'o putere 'afrieoşată !
* *
L'amiazi, noapte se făcu ;
Ceasuri trei în şir ţinu.,.
După ce s'a luminat,
Glas lisus a ridicat :
„Doamne ! Doamne Preasiăvit
„Pentru ce m'ai părăsit ?"
Cuvântă apoi : „Mi-e sete !"
Ei luat-aû un burete,
Iu oţet i-i-au muiat
Şi la gară i-l-au dat,,.
Domnul sus ia cer privi :
„SăvârşitU s'a í" grăi.
Dup' acestea, a mai scos
O strigare doar Hristos:
CULTURA POPORULUI
1
„în manila tale, iată,
„Dau azi sufletul meu, T a t ă ! "
Apoi capul ţi-a plecat
Şi suflarea ei şi-a dat...
Când închis-a ochii Sfântul,
S'a cutremurat pământul
Şi catapeteasma toată
A bisencii, s'a rupt
De sus până dedesapt !.,.
Despicatu s'au şi stânci,
S'au deschis тоггдігйз adâacî,
Sf'nţi din ele se sculară,
Multora se) arătară.
Lângă Domnul un sutaş,
Cu o ceată de ostaşi,
Străjuia.'.. Câad au văzut
Cele ce s'au petrecut :
Groaznic ei s'au spăimântat...
Şi ziceau :—„Cu adevărat,
„Fiu al Tatălui de sus
„Fost-a pe pământ lisus !"
Obştea care s'adunase,
Glăsaia mergând spre casă,
Dându-şî pumni cu-amar îu piept
— „N'a fost osândit pe drept!"
*
* *
Ca pe răstigniţi, p e cruce
Sâmbăta să nü-i apuce, —
Cá era o sărbătoare
ia acea zi, foarte mare,—
iudăimea la Pliat
Alergă... şi 1-a r u g a t :
Să i ridice mai curând,
Flûerele lor sfărmând.
Slujitori v e n i t eu dară,
Flüerele sfărâmară
La tâlhir; ; dar lui Iisu9,
Nu!.,, căci dânsul.,, era dús!,..
Numai, spre a se 'ncredinţa,
Un soldat, ctl suliţa,
Pa a. 3
Coasta lut lisus îtţ'apa,.
Sâage-a curs puţ к... ş'i «pă.—
Ş: aşa s'a 'ndepliait
Ce profeţii au grăit
In scripturi despre Hristos :
— „Nu-i va fi sdrobit un os
înmormântarea
S i trăia pe vremea ceea
losif din Arimoteea —
Un iudeu cu vază mare
1
Printre ai săi... ş om cu stare.
Lui lisus învăţăcel
li era, p e ascuns şi el ;
Şi Cereasca 'mpărăţie
Aştepta cu dor să vie.—
Acest losif a intrat,
Vineri seara, la Pilat;
A cerut să-i dee lui
Trupul mort al Domnului.
Iar P l a t і-í dărui.—
Cu el, din Ierusalim,
S'a unit şi Nkodim,
Tot aşa de cred'ncios,
Ca şi losif, lui Hr stos.—
Smirnă multă, de acasă,
Şi aloe îşi luase.
De pe cruce, binişor,
Dat-au jos pe 'nvăţător ;
L-au înfăşurat apoi,
Peste tot, in giulgiuri noi.
Cu miresme unsu l-au,
Cum iudeii 'ndătinau.—
losif o grădin' avea,
Şi loc bun de- odihnă 'n ea :
Groapă mai de mult săpată
Numa 'n peatrâ tare, toată.
Nime 'ntr'insa, pân'aci,
N'a fost pus a odihni.
Şi l-au dus acolo... Iară
După ce-1 înmormântară :
Peatră mare, grea, au pus
Pe mormântul lui lisus.
*
« V
Sâmbătă s'au adunat
Arhiereii la Pilat...
Zis-au: — „Ne-am adûs aminte
„De-ale lui lisus cuvinte.
„El adeseori spunea :
„La trei zile-oiu învia!"
„Pază tare. deci să pui,
„Doamne, la mormântul lui,
„Pân'or trece zile trei :
„Nu cumva să-1 fure-aî săi,
„Şi poporului să s p u e :
„A 'nviat!.. In groapa nu e /"
— „Străji" (grăi Pilat) „n'aveţi?..
„Puneţi ori şi câte vreţ !" :
Straja, dânşii, o 'ctăriră ;
Peatra, o pecetluiră !
T. Dulia
* *
Pe la ai şeaselea ceas din zi
(ora 12), se ivi o întunecime
peste tot pământul, care ţinu
până la ceasul 9 lea (3 ore p .
m.) In acest timp soarele s'a în­
:
tunecat, iar Isus z s e : „ S ' a s f â r ­
şit : Şi iarăşi mai strigă cu glas
tare : P ă r i n t e , î n m â i n i l e t a l e
îmi încredinţez duhul m e u ' r
apoi înclină capul şi-şi dete su­
fletul. Deodată cu aceasta cele
mai groaznice semne s'au vă­
zut în uuivers. Pământul s'a cu­
tremurat şi pietrele s'au spinte­
cat, mormintele s'au deschis.
$
Pag. 4
IN N O A P T E A
E noaptea sfântă. O noapte
plină de taină. Stelele sclipesc
altfel, iar luna — parcă ar fi
nimbul din jurul capului lui Isus
— luminează mistic cuprinsul
cemărg'nini.
Omul se leapădă de toate fră­
mântările pământeşti ; sufletul
se înalţă ; in inimă pătrund
bunătatea şi iertarea. In clipele
a esiea fiecare din noi îşi dă
seamă că nu mai aparţine pa
íímiior. ci, că el are ceva din
Dumnezeu şi că faţă de lupta
vieţii, există o putere creatoare
care cuprinde : frumosul, iubi­
rea aproapelui şi înfrăţirea Doar
pentru înfrăţirea oamenilor s'a
coborât pe pământ fiul-Domnu-
luî, care a pătimit, a fost răs­
tignit iar a treia zi după Scrip­
turi, a înviat.
Ia fie "are casă cât de umilă,
săracă, nenorocită, îu această
noapte e lumina bucuriei şi can­
dela aprinsă ia icoaae. Ochii
plânşi se înseninează. Durerea
e scăzută prin mâagâere, iar
acei cari sufăr mai mult, flă­
mânzii, acei săraci, înţeleg cal
mai bine fiorul sărbătorei sfinte.
Pentra aceştia se deschid por­
ţile cerului. Acolo, sus, cei să­
raci mai cu seamă vad că nu
s viat". Şi nu ştiu de ce, îa zo­
mai e deosebire dintre om şi
om, — unul să nu aibă drept la
bucuriile vieţii, iar alt»l îmbui­
bat în toate să creadă că numai
Ici e dat să gusta din toate bu­
nătăţile pământului.
Şi clopotele în ceasul al doi­
sprezecelea, vestesc credincioşii,
să se îndrepte Înspre biserici.
ÎN G R Á D I N Á
In grădina numită Ghetsi-
mani era întuneric. Abia se
înserase, dar ca nici odată
noaptea se lăsase parcă mai
aeagră.
Cerul acoperit cu nouri
grei abia se mai deosebia de
pământ ca o apă cernelită.
Frunzişul gradinei părea de
cărbune şi în liniştea adânca
se auzia numai cântecul unei
pi sarici şi în vale freamătui
potolit al oraşului Ierusalim...
In ceasul acela, Isus, era
în grădină.
Se opri sub un p o m
şi aplecând o ramură înflo­
rită îji îngroapă fruntea în ea.
Trebuiau mai întâi S i vie
apostolii credincioşi, apoi Iuda
şi în urmă soldaţii cari să-I
prindă. Ştia bine că în locul
acela nelegiuirea omenească
îl va cere pentru moarte.
Grădina îi îmbălsăma su­
fletul şi pentru ultima oară
Isus mai călca nisipul aleilor
ei.
Un bucium vestea ceasul
de rugăciune în Templu.
Lui isus i se iviră lacrimi
în ochi. ,
Curând veniră apostolii cre­
dincioşi şi-1 rugară să fugă
din grădină împreuna cu ei,
căci altfel va fi prins şi ju­
decat.
Şi iată pe Iuda apropiin-
du-se. Glasul lui era schimbat
şi cerându şi iertare, că el,
:
e cel care vine în urmă, a-
prinse o lumânare de seu.
ÎNVIERII
Arama îa clopotnîţi umple văz­
duhul de pietate, — e cântecul
de slavă către taina cerului. Pe
uliţile satului sau a târgului în
care fabricile au încetat să mai
lucreze, bătrâni, copii, muncitori,
se îndreaptă înspre altar. Aici
e linişte. Sub cupola în umbră
fiecare păşeşte încet să nu tul­
bure credinţa vecinului. Oame­
nii cu pietate, luându şi un lo-
cuşor, aşteptând chipul preotu­
lui, ca un sfânt, îaticzâûd lu­
mina şi zicând: „Hristós a în­
viat". In clipa aceasta nu este
inimă să nit fie mişcată, nu-i
tăiate să nu priceapă măreţia
Divinităţii.
Mintea cea mai ascuţită de
învăţătură, se vede neputincioasă
faţă de tainele cerului şi fiecare
face semnul crucii. Nu putem
noi, o fărâmătură de lut să n e
socotim mâna aceluia care ne-a
zidi,t. De aceea în faţa icoane­
lor iţi pleci fruntea şi iţi răsare
în minte copilăria frumoasă când
fără n u i o prihană în suflet, a-
lături de părinţi, ascultai cântă­
rile de ia strană şi din altar şi
când mama ciocnea oul roş zi-
cându ţi : „Hris'tos a înviat", iar
tu răspundci : Adevărat a în­
rul zilei, părăseşti biserica, alt­
fel de cum ai intrat in ea, cu
o lumină în suflet şi cû O mul-
ţumire în inimă.
E primăvară îa firea tuturora,
e Iavierea, e o clipă de recu­
legere,
Const. Cehan-Racovitâ
GETSIÜFÁN;
Flacăra pâlpâia în întuneric
şi la lumina ei chipurile tu­
turor păreau nişte vedenii
care se întrebau numai cu
privirea, despre cine ştie ce
taine ale lumii.
O boare uşoară de vânt
stânse lumânarea.
Iuda sta mai la o parte...
Era ceva ce nu-1 lăsa s i se
amestece cu ceilalţi. Cei trei­
zeci de arginţi, legaţi într'o
fâşie de purpură, îi simţea
grei şi reci în sân. Nu chel-
tuise din ei nimic.
Isus cu blândeţe se apro­
pie de el. Iuda găsi momen­
tul să facă sămn pândarilor
înarmaţi. Semnul era sărutul
şi Isus primi pe obraz săru­
tul lui Iuda.
Ostaşii năvăliră de jur îm­
prejur înarmaţi şi gata se lo­
vească. ISÜS îşi luă rămas bun
de la apostoli, şi cu fruntea
plecata fără să spuie un cu­
vânt, porni între arme către
Cetatea Ierusalim.
Iuda se ascunsese, ceilalţi,
neîncrezători se risipiră într'o
parte şi alta. Şi numai Petru
urmărea pe Domnul cu du­
rere nemărgenită.
Ca şi pe ceilalţi îl chinuia
neîncrederea că poate Isus,
nu este cu adevărat fiul lui
Dumnezeu, dar credinţa, pro­
orocirile scripturii şi minunile
ce le făcuse pe pământ pre­
cum şi ceasurile petrecute
împreuna, nu-1 lăsau nepăsă­
CULTURA POPORULUI
tor de ceia ce simţia că are
să se întâmple.
La poarta gradinei Isus îşi
întoarse privirile înapoi şi zări
numai pe apostolul Petru.
„Rămâi Petre, rămâi cu
ceilalţi, căci eu sunt tot cu
ei şi cu tine" — apoi plecă
înainte.
Se mai auzea mimai cân­
tecul păsăricei, în triluri aşa
de limpezi de părea picături
de lumină în noaptea aceia
mai întunecată şi mai plina
de taină ca niciodată.
G. TALAZ
I BL! A
Cea mai răspândită carte din
lume esta Biblia (Cartea Sfântă)
cum i s e mai zice,
Biblia se împarte în dona părţi,
întâia numită Vechiul Testament
iar a d o t t a Noul Testameut-
In Vechiul Testament, înce­
pând cu .Facerea lumii" suni
descrise toate întâmplările vre
murilor vechi.
Omul apare din aceste d e s ­
crieri într'o veşnică luptă pentru
cunoaşterea lui Dumeezeu stă-
pânitorul a toate, şi care a creat
pe om pentru ca să se bucure
de viaţă şi s ă - i aducă slavă şi
mulţumire.
Aleşii lui Dumeezeu pentru
luminarea, şi înţelegerea acestor
lucruri, d e C ă t r e lume, erau tot
dintre oameni. Ei se numeau
profeţi. Şi pc lângă învăţăturile
şi îademaurile pentru fapte bune
în viaţa prezenţă, profeţii mai
a v e a u darul de a prezice viito­
rul cu toate întâmplările.
Ia Noul Testament, ne este
descrisă de către apostoli, Viaţa
şi învăţăturile lui Isus vsnit pe
lume pentru ca să scoată pe
oameni din robia păcatului şi
să-i înveţe religia cea mai mare,
cea mai iub tă de Dumnezeu :
Iubirea între oameni.
Şi astfel Bibliei, cu drept cu­
vânt i se spune Cartea Sfântă.
Nică'ri nu vom găsi mai multă
lumină care să ue arate rostul
vieţii поазіге, ca la această
carte.
Pectru cei mulţi e greu însă,
ca să se poată prinde tâlcul cu­
vintelor b i b l i c e ,
Dar după cum pe atunci erau
profeţii şi apostolii cari explcau
cu de-amănuntul înţelesul adânc
al fiecărui cuvânt, astiel avem
astăzi p e preoţi. Lor le esta
dată datoria de a citi şi lămuri
Biblia, poporului întreg, pentru
Ca să-i deschidă drumul către
acest isvor de înţelepciune, din
care s'au împărtăşit toate nea­
murile din toate timpurile.
GH. A N T O N E S C U
Obiceiuri de Paşti
L u m â n a r e a dela înviere
In Banat e obiceiul că fetele
întrebuinţează lumânarea de la
înviere pentru a se face plăcute
la feciori. înainte da a se duce
la joc, o aprind şi o trec prin
iie (cămaşă) zicând :
Cum a fost ziua învierii
De vfzutâ,
Luminată,
Preţuită
Şi iubită.
Cum a tras oamenii la biserică,
Aşa să v i s ă şi să tragă
Şi la mine
Ori şi cine;
Să fia văzută,
Preţuită
Şi iubită
ŞI en in toată vremea,
N-rele 5 0 şi 5 1 . Aprilie 1922.
F R U M O A S Ă E Ş T I , O ! ŢARĂ...
Frumoasă eşti, o ! ţară,
In măestritaţi iie
Cn fiori albastre, roşii
Şi galbene, o mie:
De-aceea toi streinul
Slă'n loc, privind la tine ;
Vrejii de a ta mândrele
Să plece nu-i mai vine.
Frumoasă eşli, o! ţnră,
Şi mult bogătan toate!
De-aceea şî Românul,
De-al tău drag nu mai poîie.
Ca-o lume el lupta-s'ar
Şi ar muri mai bine,
Decât să mi te vadă
Căzând pe mâini streine!
CONVOCARE
Societatea „Ocrotirea Orfani­
lor din Războiu" Regionala IX,
Cluj, în baza Art, 483 din Re*
galamcntul General convoacă A-
dunarea Generală Regională a
a c e s u i an p e ztüa de 30 Apri­
lie 1922 oara l i a . m. în sala
cea mare a Prefecturii Judeţu­
lui in Cluj.
Ordinea dc zi :
o) Cooptarea membrilor noi
aleşi.
b) Alege 2 delegat- în Cons,
Central în afară de Preşedinta
Regiur.ei care face parte de
drept.
c) Alege 2 memßrii în Comi-
siunea de verificare a gestiunii
Regionalei.
d) Deliberează şi hotărăşte a-
supra gestiunii Comitetului R e ­
gional, după ce ia Cunoştinţă de
raportul Comisiunii de verifi­
care, dându-i cuvenita, descăr­
care.
e) Deliberează* şi hotărăşte
asupra bugetului Regiuneî.
f) Hotărăşte asupra tuturor
chestiunilor la ordinea zilei şi
asupra tuturor măsurilor relative
la asigurarea bunului mers şi la
propăşirea regiunii.
g) Discută asupra modifi-
cărei Statutelor şi Regulamen­
telor de Administraţia şi Asis­
tenţă.
Adunarea Generală se com­
pune din :
o) membrii fondatori domi­
ciliaţi îa regiune ;
b) membrii activi şi aderenţi,
domiciliaţi în regiune, având cel
puţin 6 luni vechime în Socie­
tate şi fiind în curent cu coti­
zaţiile.
Na vor putea lua p a r t e la a-
dunarea Generală membrii ac­
tivi şi aderenţi având o întâr­
ziere de 6 luni în plata cotiza-
ţiunilor.
Un membru absent poate fi
reprezentat printr'un alt mem­
bra printr'o simplă scrisoare.
Fiecare mombru prezent заи
reprezentat care întruneşte con-
diţiunile Art. 482 lit. b) din Re­
gulamentul General are drept
la a n vot.
Ceilalţi membrii, neavând o
vechime de 6 luni saU acei ce
nu sunt în curent cu plata co-
iizaţiunilor, pot asista la adu­
narea Generală dar nu pot par­
ticipa la discuţie şi la vot.
Dacă la prima convocare a-
dunarea generală nu ar fi cons­
tituită din cel puţin 1 3 din nu­
mărul membrilor Comitetul Re­
gional cari domicilează în loca­
litatea unde funcţionează, a doua
adunare se va face tn termen
Frumoasă eşti, o! ţara,
Cu scumpa ţi cingătoare
De spice aurite,
Ce strălucesc la soare!
De- aceea toţi vecinii,
Cel Sfânt să-i potolească,
Ţi-aa pus. vai! na odată,
Gând rău, să ie robească!
P. DULFU,
de 15 zile dela cea dintâi, c
ee vor lua hotărâri, ori care
fi numărul membrilor prezen
sau prezentaţi,
Cluj, la 6 Aprilie 1922.
p. Preşedinta Regionalei
a- IX-a—Cluj,
EUGENIA TRIPON
Director Region
SASU
' <8>
ІАГСА GENERALA A CRACEI Щ
Crucea Roşie Română Filiala
Cluj, şi a ţinut Vineri 7 Aprilie
1922 a III a adunare generali
îa Sala festivă a Prefecturii
judeţului n a d e D o a m n a pre-
zidentăa făcut darea de seamăj'
activităţii Crucii-Roşîi şi îa timp
de pace, care este tot de-a alias
suferinţele. D na Oasieră däi
tire bilanţului încheiat, cart i
rată, că averea filialei este i
76.463 lei depuşi pe Cont №
reat la Banca „Economul" unde
e şi sediul Societăţi', mai are
peste 4000 bucàţi albituri dale
în folosinţa Spitalului Militar,
Printre membrii fondatori
1000 Lei vedem numele mult
regretatelor D ne : Rosette geo,
Petala şi Virginia Dr. Baş<
Ar fi de dorit ca în toate Ci
mtlnele să se înscris membi
cotizaiori şi ţărani, cü 5/«'(ВД
ca Societatea să poată lua act
avânt, de csre are trebuinţă «
să-şi poată împlini misiunea <
umanitară. Acele D-ne preotes
sau învăţătoare, cari ar ti di*
pusă a planta 'inlevesarea pe
acţiune filantropică sanitară
inima sătenilor, unde ele răi
pândesc lumina spre care ti
zuim cu toţii, sunt rugata, a Cd
lista de înscriere de la D-i
preztdentă a Soc. Crucea Roţ
Rom. Fii. Cluj, Calea МоЦЫ
care le va trimite fără întârzie:
SIDONIA G. I. D0CAN
Către cititori
F i i n d c h e m a t Ia alte ocu
p a ţ i u n i , d i n c a r e cauz
m i - a m d a t d e m i s i a din dem.
n i t a t e a d e S e c r e t a r General
a l S o c i e t ă ţ i i „Cultura Pope
r u l u i " , a n u n ţ prin aceasti
c ă , o d a t ă c u n u m ă r u l de faţa,
î n c e t e a z ă şi răspunderea ct
o a v e a m l a redactarea zia­
rului.
EMIL VASILIl
N-rele 5 0 şî 5 1 . A p r i l i e
líiaü Sâmbetei trecând,
Şi Dumineca sosind, —
Pân' a nu s'albi de zi
Din mormânt Iisiis ieşi.
Când el părăsi mormântul,
S'a cutremurat pământul.
Şi un înger—la mormânt—
Coborî dm cerul sfânt;
Peatra la o parte-a dat,
Şi pe ea s'a aşezat...
Strae albe el avea,
Ca tm fulgar strălucia.
Paznici câiid îl văzură,
La pământ, ca morţi, căzură.—
Magdalena 'ndurerată,
Cu vre o tréi femei, plecat a,
De cu zori... m i r e s a e - a dus
La mormântul lüi listis.
Când ajanş-au la intrare,
Se ntrebau cu 'agri.j orare :
- „Ciae oare să n s dea
lia o parte lespedea ?"
Acolo intrând, văd—iată—
Peatra la o parte dată.
Dar pe Domnul—când privesc
Jos în groapă—nu-1 z ă r e s c .
Ochii 'n sus când ridicară,
îngeri, doi, i i s ' a r ă t a r ă .
Le era strălucitoare
Faţa, ca luciosul soare-..
Mute dâcsele-i priviau.
;erii grăitu-le-au :
- „Prmire cei înmormântaţi,
Pe Iisus de ce-1 cătaţi 7 3
Din mormântu-i s'a sculat!
Istă locui unde-a stail
,Spaneţi şi ia ucenici,
,Ca el n u mai este-aici!
Л pornit 'nainte-acûm
iPe ai Galtleei drum.
^ergsţi acolo, c'aveţi
Azi c u toţii să-1 vedeţi !"
le pleacă, să găsească
'e apostoli... să-i vestească, —
Cum mergeau voioase, iată,
Ca I t s u s li-se arată...
baintea lor ieşise :
- „Bucuraţi-vă!" le zise.
lânsele, când l-au văzut,
La pkioare i* au căzut ;
Iremurând i-se 'nchinară...
lomnul a grăit lor iară :
,N'aveţi teama ! Alergaţi
|a oraş !.',. de veste daţi :
• se ducă 'nvăţăceii
Да ţinutul Galii'.;
Acolo au să mă vază!"
Ele merg, înştiinţează
Pe apostoli, cu grăbire,
De nespusa fericire !..
kr cei ünsprezece-ai lui,
; Când le au spus că 'n groapă
[nu i,
JC'a 'nviat... că aü să-1 vadă :
pci nu le venia să creadă !
! „Din oraşul Nazaret,
lot atunc , strâjeri sosesc
Bel a groapă, şi vestesc
Tarhiereii din cetate
•Despre cele întâmplate.
I ,,Şi pe oruce-l răstigniră ?.,.
•Arhierei^ strânşi la sfat,
i iui străjerilor au dat :
» • „Spuneţi: „Noi am adormi!...
.Stenicii aa venii...
й$ lual-aa pe Usas,
Moaptea, pe furiş... l-au dus f"
De mai mari, să n'aveţi frică,
1922
„ M r vă temeţi
şi acolo mă vor
tru, Dumnezeul
„Vă scSpăm noi, la adică !"
Batiii, p&znici-i iuară ;
P'arhierei ü aacultară*.
Şi núnciuna, de la ci,
S'a lăţit printre iudei.
Isus se arătă
ucenici
os îbvăţăcei p l e ' e r ă
Din leruesl m ia ţ a r i ,
Spre Emaus, un mic sat
Cu cetatea nvecinat. —
Cum păştau v o r b i n d u ş / , iată
Şi Iisus... ve>aî de odatS...
Dar deşi pe-un drum mergeau,
C ă i Iisus ei nu vedeau.
El luând cuvântul : — „Fraţi !"
Zise. „Despre ce vorbiaţi ?
CULTURA POPORULUI
şi vestiţi fraţilor mei,
vedea şi mă voi sui
meu şi Dumnezeul
„Şi de ce aşa tristeţe
„Ved pe-ale voastră f e ţ e ?'*
Unul dintre ucenici
îi răspunse :—„Eşti, p'aici,
„Singur care n a i aflat
„Cele ce s a u întâmplat!"
— „CQ ?" ffisus U ispiti)
la doi Uceuicu-x povesti :
— „De Iisus Hristcs, profet
„N auzişi tu, cum mei msrii
„Toţi ai ţării : Cărturarii,
„Arhiereu, l-osâadiră
<
„De trei zile-i Îngropat!
„Azi în zori i-an cercetat
„Câteva femei mormântul...
„Nu era acolo Sfântul!
„ O vedenie avură.,
„îngeri, ele, doi văzură
ca să meargă în Gaîileia
Ia Tatăl meu şi Tatăl vos­
vostru".
„Lângă groapă, cari ie-au. spus
„Ca 'nviat din m o r ţ i Iisus!,..
„Şl vr'o câţhra nvăţăcei
„ M e i s a u . . , n'att văzut nici ei
! „Decât giuig'u n groapă jos :
j „Dm mormânt lipsea H r i s S o s !..,
„Auzind, ne- ara minunat,,,
„O fi oare-adevărat
„ C a nviat, cüm se vorbeşte?,,,
„Nu ştim !.. Asta ne munceşte !"
DomnG-atuncî răspuns a lor :
— „O, nepricepuţilor
„Şi zăbavnici c e . s â n t e ţ i
„In a crede pe profeţi !
„Nu s'a spus că el va fi
„Omorît şi-a treia zi
„Din morraântù-i va 'nvia,
„Ca să intre 'n slava sa ?"
Şi cu Moise începând,
Pe proroci pe toţi la rând
. 5
l-au luat şi-a tălmăcit,
Despre dânsul ce-au grăit.
Ajungând în sat, vroia
Calea singur a şi urma.
Insă cei doi îl rugară:
— „Stai çu noi, că este seară!"
Şi cu ei în sat rămase.,.
Când şcdsa cu ei la masă,
Pânea n mâna-i a luat-o
Şi a binecuvântat-o.
In bucăţi o franse apoi,
Dând dm ea ia amândoi.
Ochii lor atunci văzură
Limpede,-, şi-1 ciîaoscură.,.
Dară Domnul s'a făcui
Dínír'odată seväzut...
— „ V a i ! " (cu ciudă ei şi-au zis,
„Ochü cum nu n e a m deschis,
„Când pe drum diavechiscripturi,
„Ei nu da învăţături ?..."
Apoi în aceeaşi seară
La Ierusalim plecară.
Au găsit p e 'nvăţăcei,
Şi p e alţii mulţi cu ei,
Care spuneau:—„Adevărat
„Că Hristos a înviat !
„Chiar şi Simon 1-a 'niâlait 1"
Dânşi-atunci au povestit,
Ce fel—şi ei—îl văzură ;
Cum ia masă 1 cunoscură !
P. Dulfn
Cele din urmă sfaturi
„Datîi-mî-s'a toată puterea în
cer çi pe pământ, drept aceea
mergeţi îa taata lumea şi pre
diCfţi evanghelia ia toate nea-
munie, botezàndu-i pe ei îa nu­
mele Tatălui şi ai Fiului şi ai
Sfântului D u h ; invăţându-i să
ţie toate câte v'am poruncit e u
vouă. Cel ce crede şi se va bo­
teza aceia se va mântui, iar cel
ce nü crede, se va osândi."
DE P A Ş T I
îmi amintesc de Paşti, la noi acasă :
O zi de primăvară, luminoasă.
Cu adieri de aer parfumat,
Ca suaete de clopote pe sat,
îmi amintesc de-o linişte deplină
De vişini înfloriţi într'o grădină,
De fiori dö zarzări care s'au desprins
Şi au căzut, de parcă ar fi nins.
Sburau prin fiori albinele uşoare
Ca nişte stropi de aur rupţi din soare,
Şi'n liniştea aceea din grădină
Era ca un concert de violină :
Parcă 'npleteau de-asupra mea în sbor
Un nevăzut hamac fermecător. . .
Era aşa senin şi aşa da bine 1
Şi ma temeam da roiul de albin«.
Imi smintesc de oameni din sate.
Cu haine noi şi feţe luminate.
Cum s'adunau la 'crucişăr* de dram,
La sfaturi lungi . . . de parcă stau
[şi-acum.
Şi-mi amintesc de-o droaie de copii
Cum alergau de veseli şi sglobii
Pe un tăpşan alăturea de sat
Pe care-am fost şi eu şi m'am jucat...
Era n cerdac la noi atâta soare,
Era a pământ atâta sărbătoare.
Şi tremur tot când îmi aduc aminte
Că port în mine-atâtea dragi morminte.
De-atunci muri şt täte, şi-am plecat
Noi toţi copiii de-acolo din sat,
Dar simt şi azi în mine, luminoasă,
O zi de Paşti, de mult, la noi acasă
De câte ori e April şi zi cu soare
îmi amintesc... şi sufletul mă doare.
DEMOSTENE BOTEZ,
-a-
Pag. 6 C U L T U R A P O P O R U L U I N-rele 50 şi 5 1 . Aprilie 1922.

G Â N D U R I

da R a g i n a MARIA
a României
Poporul meu. Clădeşte, clădeşte ! Să
înlăturăm orice luptă, să ne strângem
in acea unitate sfântă pe care am cum-
pSrat-o cu sângele nostru ŞI care va face
puterea noastră.
Un gând frumos poate să fie ca o
biserică în care omul îsi odihneşte su­
fletul, iar gândul lui este neghina care
năbuşe grâul cel mai curat şi mai rodnic.
In fiecare an sărbătoarea în­
vierii să serbează de către po­
poarele creştine cu cea mai mare
evlavie.
Această sărbătoare, ne aduce
aminte de chinurile mari, р з
• a n le a suferit Ornui-Dumriezeu
neutru mântuirea noastră a tu­
turora, şi ne strecoară în suflet
atâta luminii, încât ne dâra seama
•1* toate fapttle noastre, pentru
< a să ne bacurăra de cele bune
şi să ne căim de cele rele.
Sărbătoarea învierei, nc îno-
«îşte toată fiieţa, şi în inima
•aoastră îşi face ioc iubirea şi
bunătatea nemărginită chiar şi
p e r t r u cel ce ne-a făcut rSu.
Suferinţile lui Isus pentru oa­
meni nu le putem măsura cu
gândul, dar în conştiinţa noastră
această pildă Dumaezeiască пэ
deschide două căi l ă m u r i t e " .
Calea binelui şi calc-a râului. Şi
pe f e c a r e ni se ara*ă ce avem
de gSsit.
И Şîsm bine că îatocmai ca Iuda
care s'a bucurat pentru treizeci
de arginţi şi la vândut pe Isus,
jidovilor, p e n t r u ca tn urmă
chinuit de propria lui faptă, să
meargá sä se spânzure, întocmai
ca aceSta, sunt toţi acei ce u-
neîtesc contra altora.!!. Pe câad
cei buni, cei ce-şi ştiu cugetul
curat, se pot împărtăşi din iz
varul de bucurie ce-1 aduce după
sine fapta bună şi jertfa pentru
aproapele.
Sărbătoarea învierii ne face
să ne întrebăm de faptele tre-
cotului nostru, şi ne luminează
întreg v'itorul,
Sărbătoarea învierii ne aduce
nădejdi noi şi dorul de viaţă,
căci păcatul ne-a fost răscum­
părat de cel ce s'a ràstigait
pentru noi.
Ş' în ceasul în care clopotele
ne v e s t e s ' învierea Oлаиіиі-Dum­
nezeu, să ducem flori şi să le
punem pe altarul sfânt, împăr-
iăşmdu-na de bucuria c e k i mai
mari sărbători, şi să ertăm totul
căci şi nouă ni s'a ertat.
G.T.
C R E Ş T E R E A Parastas pentru feite General Fêta
D e b părinţi se mai cer să de­
vină copii cu copiii lor, adică,
să se şt e cobora tn sufletul lor,
să cunoască gradul de pricepere
al lor căci numai a t u n c i vor şti
s i aleagă totdeauna mijloacele
cele mai bune pentru buna lor
creştere. Se întekge, că pogo
râre-a aceasta să a u fie prea
mare, încât să împedeee înălţa­
rea copilului la eî.
Se mai cere dela părinţi să
nu fie mOrocănoşi, ursuzi uricioşi
cu copii lor, că şi aceştia observa
curând, că părirjţiî le ce!" una şt
alta nu pentru c a ar fi bine ce
cer, CA psntru cä sunt mânioşi.
Parinţii să aibă încredere în
propriile lor pateri. Un tată, eare
strigă mereUt o mamă, care sä
teme mereu, să nu păţească ceva
copilul,—peste t ö t părinţi', cari
explică sau poruncesc prea .mult,
cari intră S a u opresc,prea mult,
împiedică buna creştere, căci do­
vedesc cá nu au aici pricepere
deatölá, nici încredere te orop
riîle lor poruaOi. pe care îs t o t
repeiează SAU chiar le schimbă,
Copii aşteaptă dela părinţi să
fie atotştiutorii mai ales câad e
vorba de v ъ\л copilului. Părin­
tele, p e care îi pot înşela, ejurge
sä fie puţin preţuit. Copilul face
totdeauna încercări, fie din în­
tâmplare, í e din videnie, CA sà
vadă până ttade poate, merge în
dorinţa de a se face neat&raă-
tor de cel mai mare decât ei.
Nu sunt rare MAI ales mamele,
Cari p e r z à n d stăpânirea peste
copiii lor, ajung ca aceştia sa
facă CE vreu cu ele.
Mai frumos ss des voltă suf
letul copilului Ia mijlocul unei
viefi familiare frumoase prin bu­
nă înţelegere între părinţi. Fru­
museţea aceasta nu. o dă bogă­
ţia, nici nu o împedecă sărăcia.
O s t r i c a îosă totdeauna n e -
snţelegerea dioire părinţi, care
face tristă viaţa copilăriei. Tata
şi mama, cari au iră t totdeauna
la bună înţelegere, cel puţin în
faţa copiilor I o t , vor t ă i s â a e a
scutiţi de singura taie ş i Ia bă-
irâiicţa. Luând mereu parte la
bucuríüe copiilor începând din
cea шаі fragedă tinereţe a lor,
aceştia se vor obişţiui A vedea
în părinţi izvorul bucuriei lor
fă'âîidu i părtaşi la tot c e i
mişcă. Trecând anii şi creseftfid
copii, părinţ'i vor deveni prie­
tenii si t o v a r ă ş i i lor ş i vor Diai
întineri odaia,
înţelegerea bună dintre p ă r e ţ i
şi dulceaţa familiară, care izvo­
răşte din ea, suat şi o apărare
a copilului faţă de tovarşii, pe
cari st găseşte afară de casă
Copilei trebue lăsat, s a ş i ga
4
sească prietini de seama lui şi S'a împlinit un an şi bisericii strămoşeşti din
iihră d« familie, dar uneori pă jumătate de când s'a Cluj.
ţeste rău cu ei, alteori părinţii
stins din viaţs. răposata Cu câieva zile înainte
sunt siliţi s i n u l lase cu nicî
unul, nefiied nepotriviţi. In ca­ R o s e t t e Petala. Născuta din de D u m i n e c a Floriilor, în
zuri de acestea cop Iul trebue o v e c h e familie m o l d o v e ­ bisericuţa mică din locali­
ia
să găsească prietenii, de care nească, a c e a a lui Roselti, tate s'a oíiciaí un paras­
are nevoe, îa persoana părin- nc
de care s e l e a g ă malte tas.
ţ lor lui. n
fapte mari -n propăşirea A luat parie numai h-
Părinţii trebue sä îngrijească a
şi d« sănătatea lor proprie, căci culturel roma".eşti, defuncta ігіШа.
numai părinţii sănătoşi vor avea a î o s t crescută in spiritul Memoria a c e s t e i român­
copii sănătoşi şi numai aceţ>iia îo
cinstit al vremurilor jdin c e nu va îi uitată nicio­
vor fi folositori loruti, familiei trecut, cu multa d r a g o s t e dată. Sufletele mart şi ca­
S
şi statului. Grija de sănătate
de biserică şi tara. racterele deşi s e duc din­
'E
trebue să precumpănească iuCă OL
d i n a i n t e de cusătorie. D e a s e e a cât a trait, tre noi cari trăim, totuţ
viata i a î o s t o pildă de amintirea lor râmâne nes-
II
Trei sunt mai ales boaleie, cari
dacă le au părinţii, ameninţă şi fapte mari ; totdeauna n e o - tearsă ori cât va frece
Й
M
sănătatea copiilor І п С І din pân bositâ şi dând sprijinul vremea.
tecele mamei: tuberculoza saü C
moral şi b ă n e s c pétftru
oftica, sifilisul ş i alcolismal. (
înfiinţarea instituţiunilof de
ŢIGANUL ŞI TRAISTA «T
Aplicarea spre ofiîca, de cere
s u f e r e vrVunul dintre p ă r i n ţ i , binefacere.
se poate moşteni. Dar vindeca­ Grija ei era mereu către
rea ei e , mai ales la Început, c u i
Biserică, Iubirea şi ajuto­ Cum trecea pe-un pod ţiganul
putinţă, afara de aceea ea nu
rarea s e i o r săraci şi cins­ lulă'n partea cealaltă
ameninţă să îmbolnăvească şi i
créerai, Ca celelalte două bsale. tii!. Casa ei era d e s c h i s ă Lângă-un s'ălp dî pod'alaiuri
C
Sifilisul seu sfrenţul e cea mai pentru toţi a c e i eari'i c e ­ Vide-o traistă lăsată
U
grozava boală, cu atât mai gro­ reai-" sfatul sau ajutorul ei. Şi de-odaiă cum o y«dV
zavă, cu cât e acum după ràz Totdeauna bună, totdeauna Parcă crede şi nu crede
boi răspândită şi la sat». Boala
durând o durerile celor Şi din mers pe loc s'opreşîe
o moştenesc ŞÎ copiii născuţi
din părinţi sifilitici şi chiar dacă
nu o moş'enesc, urmaşii unui.
ratei şi slabi fn viată.
După unirea tuturor ro­
mânilor familii Pe isla s'a .
Şi Ia traistă vorbeşte:
„Haulică, d'aulk'ă,
:
părinte sifilitic Suat de regulă I.
slabi la trap şi s b b i la minte. mutat în Cluj, — Ardealul „Trăistică, puiculică,
e
Partea cea mai mare a copiilor „Cura m'ai ş a d e singurică
iubii, s i m b o l i z a i şi preţuit Ai
născuţi din pariaţi sifilitici mor „Parc-ar fi cam s'crănică,
încă in anii cei dintăi ai vieţii.
de defuncta a l a i de mult. M
D e - u n i d e a l i s m cum rar „Zău mă mir că nu-i e frici; it
Şi boala aceasta se poate vin­
deca mai ales la Început, de s e g ă s e ş t e ín viaţă, buna „Ori de frica
„Cc'i e frică
aceea cei ce o au să a a se ru­ Doamnă, s t a b i l i t ă în Cluj,
şineze şi să caute clinica (spiţalial). „Nu mai ş t e ce să zică!
zi şi n o a p t e , s e gândea
Căci cti nevindecaţi Inebuaesö „Haulică,
de regulă după ce au trecut d s cum să s e desfăşoare cât
mai mult unitatea şi su­ „D'aulică,
vârsta de patru zeci de наі.
fletul romanes?. în Capi­ „Hai cu Dada trăstică
Alcoolismul a boala care cu­ „Nu ţi mai fie aşa de frică." Pi
prinde pe cei beţivi, mai ales tala Ardealului, cuibul cel
beatorii de rachiu (vinars). Copii mai şovinist maghiar. Li Şi vorbind aşa cu milă
născuţi d n părinţi beţivi suat scopul ca viaţa cultural- P<
Şi grăbit şi bucuros
da regulă tâmpiţi la miate şi r o m i n e a ; c a să fie cât mai al
c i p a l ă uşor orice boală. Şterge traista de ios rt
d i s y o i i a i ă , c a s a sa era io-
V. L.
Şi o io fuga mai prin dos. î
cub d e întâlnire al tuturor
Dar când fuge el mai bine ic
— s — Cărturarilor, artiştilor, scrii­
Iată şi românul vine
torilor, actorilor, făcându-
Şi cum vine ia-l de chica — iei
VORBE CU TÂLC s e trăsătura de unire între
Şt avea doar o chică mari —
яі
m a s s e l e pupuiare şl inte-
Limba oase nare, dar oase sparge.
Şi cu pvmnul daoă ceafă e
legenţa.
Ura naşle ură.
Unde 'iicepe să mi i care; er
Din iniţiativa sa şi cu Dă i şi dă-i şi da i ş i dă-i,
Cucul cântă, iar leneşul stă ţi numără. ,00
s r r i t m u l său »'a î n f i i n ţ a t Iar ţiganul se smuceşte
Cum e sfânlul şi tămâia.
diferite societăţi de bine­ Şi de-odată s.'rigă ; — Stai .'„,
Viaţa omului ca oul în mâna copilului.
facere.
Glasul măgarului nu se aude la cer.
Ce sai nme la balae •op
iar í d t a í u l ei e r a ca în
Scările se mătură de sus în jos, na de
Şi te apuci aşa de dat ? 02
Cluj să s e ridice o mare
jos în sus. Stai, că doar nu ne~am arini, in
biserică ortodoxa.
Numai capacul ştie ce fierbe în oală. TH. D . SPERANJ1A 0 I
Rămăşiţele pământeşti
r¥j
sunt îngropate in curiea

Din I s t o r i a neamului r o m â n e s c
3§g
Alexandru CEL Bun
(1400-1433)
de Victor
Numai cu durere a putut ûr rânduri cu femei catolice: una
mări Românul întâmplările din Margareta de Loşonţ, fica vos-
Moldova dela moartea lui Laţcu voduíui Ştefan Loşonţ d a Tran­
până la urcarea pe tron A lui silvania, a doua Rmgala, sora
Alexandru - Vodă, cel dintâiu regelui Poloniei. Căsătorie cû
Domnitor care are o domnie aceste femei sirăine se făcea
mai îndelungată şi mai paşnică. din pohtică. Alexandru voia să
Timpul de linişte îl întrebuinţa asigure pacea ţării intrând în
Alexandru pentru întocmirea legaturi de rudenie rii vecinii
lăuntrică a ţării şi cu adevărat, lacomi după pământul Moldovei.
din timpul lui avem amintiri Alexandru s'a îngrijit de li­
despre biserici, şcoli şi chiar niştea administraţiei bisericeşti,
scriere de cronici.
turburate de mai înainte din
Alexandra cel Bun a fost că­ cauza împotrivirii Patriarhului
sătorit de mai multe ori, tu două
din Cous tan tinopole de-a recu­
noaşte pe losif dela Cetatea
Albă, mitropolit al Moldovei.
La 1401 se făcu psce între
Domnul Moldovei, patriarhie şi
mitropolitul cel nou se puse pe
lucru, ca şi Alexandru- Vodă,
pentrucă sä dea bisericii naţio
naie bşt zăminteie şi strălucirea
de cari avea nevoie. Alexandru
înfiinţa episcopiile dela Roman
Lazăr şi Rădăuţi, întemeiază strălucita
mănăstire a Bistriţei, unde a
fost înmormântat precum şi
mănăstirea Moldoviţa, losif mi
tropoliiul se îngriji, ca în mă­
năstiri să fie viaţa liniştită şi
regulată. Şi călugării din aceste
mănăstiri, pe lângă slujbele o-
bicinuite călugăreşti, se îndelet­
niceau mult Cu scrierea fru­
moasă de evanghelii şi alte
cărţi sfinte, din cari unele au
Tot în timpul lui Alexandru
scăpat până în zilele noastre.
cel Bun veni în Moldova învă­
La mănăstirea Bistriţa s'a ţatul călugăr Grigore Ţamblac,
păstrat cel mai vechiu POMELNIC
vestit predicator, care rămase
al familiei domnitoare moldo- timp mai îndelungat lângă mi­
vene şi tot acolo, după moartea
lui Alexandru, se începe a se
scrie cea difitâiu cronică a
ţării.
Pe la anul 1330, aşa clară
înainte de întemeierea Moldo­
vei mdependesüte, Tătarii chi-
nu seră pe creştinul loan din
Cetatea-Aîbu pentrucă ţinea la
dreapta credinţă. Ei îl deteră
chiar morţii. Atunci biserica îl
aşeză pe acest martir (mucenic)
pentru credinţa în Christos între
sfinţi cunoscut acum sub numele
de loan cel Nou. In timpul lui
Alexandru-Vodă şi al mitropo­
litului losif, moaştele acestui
martir au fost aduse cu mare
cinste şi aşezate în sfânta mi­
tropolie din Suceava, Unde sunt
şi astăzi.
t r o p o l i a Sucevii, unde se dis­
t i n s e c a un b a n propovăduitor
al învăţăturii c r e ş t i n e ş t i . Predi­
cile lui au fost scrise şi s'au ta
păstrat până îa z d e i e noastre,
L a mitropolie se înfiinţa atunci
şt o şcoală bisericească,
La anul 1 4 3 2 , adecă spre
sfârşitul vieţii lui Alexandru-
Vodă s'a ţinut şi sicodul cel I J
mare dela Florenţa, îa ţara Ita­
liei. A fost o încercare de a uni ito
cele două biserici creştine, cea de
romano catolică din Apus şi e
cea ortodocsă dela răsărit. Des­ pli
pre acest sinod spune cronica­ me
rul romi:vi, „că însuşi patriarhul ra.
de Constantinopole şi cu împă­ lei
ratul Ioen Palcolog şi cu mulţi ion
mitropoliţi şi episcopi au fost, B
Dela ţara noastră încă au fost lai
trimis pe Grigore Ţamblac, Ş| <
după multă zarvă şi gâlceava
nimica bun n'au isprăvit, că la ilu
loc de kepreanare mai mare Í
zarvă şi despărţire s'au făcut tno
fie
ia
itr
 50 si 5 1 . Aprilie 1922. CULTURA POPORULUI Pag. 7

I N T U I I P L A I III
„Asociaţia de propa­ Cercul studenţilor put-
M SAPf 1 1 g a n d ă culturală" din Ro­
ş i o r i d e Vede s'a întemeiat
neni, c o n d u s d e d. G. A-
lexiu, a înfiinţat în luna
pentru constituirea f o n d u ­ N o e m b r i e , cu sprijinul Mi­
nta R e g a l a . — C ă s ă - La Geneva s'a ţinut un La Deva s'a desch's o lui cultural „Presa Bună". nistrului Cultelor şi Artelor,
JRegelul Alexandru cu bâlciu internaţional al tu­ universitate populară con­ P â n ă la 30 S e p t e m b r i e b i b l i o t e c e l e populare din
[ipesa Mărioara, a fost turor ţărilor, în folosul Bi­ dusă de d. losif Botean. Se 1921, adică î n timp d e 2 Mărăşeşti, Suraia şi Soveja.
tiv hotărâtă pentru roului g e n e r a l d e binefa­ cuvine toată lauda iniţiato­ ani s e a d u n a s e 174.600 lei In vacanţa Crăciunului a
1 Iunie. c e r e . A luat parte şi R o ­ rilor. în valori d e stat ş i 4443 înfiinţat biblioteci în Go­
mânia lei în numerar. D e a s e m e ­ geşti, S a s c u t şi Pufeşti şi
nferîri d e m e d a l i i . Muncitorii ortodôxs din Lupeni n e a „Asociaţia de propa­ va ţine şezători culturale,
Regele a binevoit să Consistoriul din O r a d e a sat din ţinutul minelor din Valea g a n d ă culturală" din R o ­ din venitul căror să s e s p o ­
Jiului vor să şi construiască o ş i o r i i de V e d e a î n t e m e i a t r e a s c ă bibliotecile populare
í Prea Cucernicului Mare a creiat un p o s t d e biserică. Dând fiecare câte 8 lei
Mihail Berezovschi, preot-misionar, care va fi pe lună, se adună de la toţi o b i b l i o t e c ă în o r a ş ş i a din O d o b e ş t i , P a n c i u , Ad-
ude corului arhiepis trimis pentru slujba divină 80.000 lei pe an. Până azi s'au luat a s u p r ă ş i sarcina d e a jud şi F o c ş a n i .
iin Chişinău, medalia prin p a r o c h i i l e unde nu adunat din cotizaţiile lunare ale î n t e m e i a în satele v e c i n e
Merenii" clasa Ia. sunt preoţi. lor peste 100.000 de lei. „Case d e Citire". „Cercul gospodinelor din Ba­
Preot Berezovschi, nat" va deschide o „şcoala
s
La Vad, in Făgăraş s'a înte­ B i b l i o t e c i i э. In Franţa delà pentru educaţia femeii".
e şi profesor la con- La 18 Decembrie 1921
meiat o casă naţională cu nu­ 1862, fiecare şcoală comunală Şcoala va avea cursuri de
ml de muzică din are o bibliotecă populară cu cărţi s'a inagurat la fabrica de gospodărie, croitorie şi altele.
iäa, şi-a câştigat me- mele învăţatului canonic Augus­
alese pentru şcolari şi pentru tutun Belvedere din Bucu­
tin Bunea.
tosebite prin râvna ce părinţi. In Elveţia, comunele reşti două biblioteci popu­ • Căpitanul Vasile Buhuş, in
Ea va coprinde o bibliotecă sunt obligate prin lege să aibă
Io în a da în româ- şi un muzeu local. lare filiale ale bibliotecii valid de răsboi, sprijin-t şi de
fiecare o bibliotecă obşteas"ă, Ministerul Cultelor şi Artelor,
ifie prin alipiri, fie pe care o întreţine primăria şi parohiale Cărămidarii de
hmpuneri originale, a înfiinţat in comuna Dărmă
P l ă n u i r i d e b i s e r i c i . In o sprijină Republica. Sus.
neşti, jud Prahova biblioteca
mie serviciului divin. oraşul Sf. G h e o r g h e din In Statele Unite, după soco* Serbarea şcolară ocazio populară „Domniţa Elena".
Ardeal s'a plănuit zidirea teala biroului educaţiunei din r.ală a adus comitetului Biblioteca are astăzi 1134
jS. Regele a binevoit unei biserici o r t o d o x e ; a- New-York erau în 1 9 1 3 , - 2 8 5 0 şcolar suma de 6.000 lei volume ş' un fond de 7024 lei.
;
de b bÎ!oteci populare cu cel
wda medalia „Răsplata ceiaşi plănuire a făcut-o şi puţin 5000 de cărţi fieeare. Ele pentru ajutorarea şcolarilor
I pentru Biserică" pâlcul de Români din Târgul săraci. Flori din fndia.— In Anglia
coprindeau în total 75.112 935
mia săteanului Ghe- Secuilor. Viaţa românească d?, volume. cu ocazia sărbătorirei „ostaşului
li. Tălpăa, enoriaş al nu s e va 'revărsa din b e l ş u g In 1910, copii au împrumutat In conferinţa cercului preo­ necunoscut", indienii s'au gân­
I Miro slăveşti, jud. decât prin şcoală şi b i s e ­ de la Biblioteca Centrală din ţesc delà Deva s'a vorbit des­ dit să aducă flori din grădinile
New-York 2.500.000 de cărţi, pre şcoala de Duminecă pentru lor pentru mormintele eroilor.
I pentru că a con- rică. educarea religioasă morală a
iar in 1911 au fost citite 7.725.574 Dar din India şi până in Anglia
\cu suma de 70,000 de volume. adulţilor. Toţi preoţii s'au obli­
Urea bisericii paro- Cărturararii d i n Sânicolaul gat ca fără amânare să înceapă florile s'ar fi vestejit încât să nu
Mare s'au adunat ia olaltă şi instruirea adulţilor, cântarea cu se mai cunoască ce sunt.
Prin stăruinţele preotului G.
au hotărât să muncească cu toţii Păunescu, parohul bisericii Că­ ei a răspunsurilor liiurgice, ce­ Atunci au strâns flori şi le-au
pentru luminarea poporului. De rămidarii de J o s d a Bucureşti, tirea şi explicarea Bibliei, închis într'un bloc de gheaţă p e
•xpoziţie la B e l - două ori p e săptămână, Marţia Fără amânare trebue să se
s'a clădit în curtea bisericii o care i'au trimis în Anglia.
Cu prilejul c ă s ă - şi Joia, vor ţine şezetori po­ casă culturală parohială, care a oblige la fel, toţi pieoţii, din
Reppelui Alexandru pulare. toate târgurile şi satele ţării. Acolo blocul de gheaţă a fost
costat 180.000 lei.
ictpesa Mărioara pus la soare şi top iz du se flo­
ieschide Ia Belgrad Congresul bisericesc din Chi­ Preotul ortodox Gaorge Fră- rile au rămas proaspete şi vii
şinău a d a t din fondul eparhial Cucernicul preot Nicolae Dă- ţilă din comuna Ghimboca, jud. de păreau abia culese din gră­
ziţie de lucruri de rângă, paroh în Târgul-Frumos
următoaiele sume pentru cul­ Curaş Severin sprijinit de câţiva dină.
artiştilor r o m â n i îşi propune să facă în casa fie­ oameni de ispravă din comună
tură : 3000 lei societăţii isterico-
In a c e s t s c o p a archeologice, 5000 lei societăţii cărui enoriaş o mică bibliotecă, a creiat în 1918 un fond cul­
Bucureşti D-l D o - cuprinzând în deosebi c ă r ţ i tural. Aurul Statelor Unite. —
culturale a elevilor seminarişti Noul director al monetăriei, in­
I delegatul Serbiei. din Chişinău, 15000 lei burse moral-religioaee. Sporit, zi cu zi, prin munca stalat în funcţia sa în ziua de
pentru studenţii Iceului Hajdeu, şi fericita înţelegere a sătenilor 20 Martie, a comunicat în mod
itea pentru vindecarea 526.783 lei şcoalei eparhiale de Se înfiinţează la Blaj fondul din Ghimboca a ajuns oficial că a treia parte din tot
de fete şi 30.000 Ici studenţilor cea dintâi mănăstire de că­ la 60.000 lei, Casa Culturală aurul lumii se află în posesia
nei (ofticei) a primit o besarabeni, c a n vor urma în clădită cu aceşti bani e mân­
| însemnată. Locuitorii lugăriţe române greco-cato- Statelor Unite.
străinătate. dria satului de azi.
lice cu sarcina misionară Acest aur e socotit la valoa­
rea Ciucului au ofe- rea de nouă miliarde. Monedă
) metri cubi lemnărie In L u p e n i — V a l e a Jiului de a conduce un orfelinat fn p ă m â n t u l Dobrogoi—Fâ- tipărită sunt numai 260 mili­
M s t r n i r e a unui sana- s'a înfiinţat Reuniunea fe­ de 150 copii. c â n d u s e s ă p ă t u r i în Dobrogea oane iar restul este păstrat în
Jaceastă localitate, sau pe şoseaua Hârşova—Măsin, au drugi masive.
meilor române ortodoxe eşit ia iveală z durile unei ce­
re cu suma rezultată pentru înfrnmseţarea bise­ Prefectul de Prabova a orga­
tăţi romane anume îgliţa. Statue unui preot. — Sunt
irea lemnelor. ricii. R e u n i u n e a c o n d u s ă nizat în judeţul săn, pentru să­ S'au găsit diferite obiecte şl
iMercurea Ciucului s'a teni conferinţe populare educa­ îa lume statui de regi şi îm­
de D-le Elena Brânduşa şi sculpturi in peatră de pe v r e ­ păraţi, statui de cavaleri şi eroi,
jolectă prin care s'au E u g e n i a Sandru, are peste tive. Lucrul nou desigur, căci mea împăratului Trai an. statui de cărturari, statui d e
mi iei, care au fost administraţia n u găsea nici odată S'a formst o comisiune din oameni politici şi filantropi, d a r
30Ô d e m e m b r e , cu o c o n -
teatralei societăţii cu vreme pentru creşterea şi cul­ partea muzeului naţional din Bu­ nicăiri, în afară de statuile cu­
tribuire lunară de 2 lei cureşti, care să cerceteze aCeste
(Bucureşti. tura poporului. noscute ale reformatorilor din
fiecare. descoperiri. Apus, nu cunoaştem o statue
de preot.
La B'rmicgham însă in faţa
I atâta Oţărătiiră stătu pusă din Saşi, Săcui şi puţini şi cu produsele ţării lor s:him- şi de siguranţa negustorilor când palatului primăriei este statuia
adouä bisericle, de Poloni aşezaţi în Moldova. bându le pe bani sau pălării, erau pe drum şi a supraveghiat, unui preot anume Dawson, care
vedea cu dragoste, Liniştea d o m n e ! lui Alexan haine bo er eşti, arcuri şi săbii. că ei să nu fie înşelaţi ia vă­ a înflăcărat pe vremuri acest
alta huleşte şi de dru li îngădui acestuia să se Negustorii străini, intre cari muire. In oraşele delà Dunăre, oraş de negustori cu predicile
na pe alta va să po intereseze mai mult şi de co şi Saşii din Bistriţa Ardealului, apoi la Cetatea Albă, Genove- şi cu dragostea lui de adevă­
o calce, cum răsă- merciul ţării, cu atât mai vâr­ aduceau în Moldova ş posta­ zii, cari multă vreme au fost rat apostol. El a predicat bo­
nstil n ' a r fi fost lo- tos, că veniturile domniei erau vuri fabricate în Belgia şi în stăpânii coraerciului p e Marea gaţilor dragostea pentru săraci,
Chrisfos". formate numai din ceeace pro­ Colonia (Köln) de lângă Rin, Neagră, aveau depozite mari iar săracilor — aceia ce mobi­
duCând la reîntoarcere piei, de mărfuri, cari se răspâadiau lează şi ridică pe om,—munca.
lui Alexandru cu duceau moşide domneşti, veni­
legea catolică opri le turile ocnelor de sare şi taxele miere, ceară, boi şi „mărfuri apoi in ţările române. Dawson a fost creiatorul a-
strânse cu Polonia vamale de p e mărfurile intrate tătărăşti", adecă m'rodenii (cui- Victor Lazăr
celui puternic spirit public, care
şi pătrunderea mai în ţară. Căci Moldova mijlocea şoare, scorţişoară, piper) veuite într'o jumătate de secol a schim­
a catolicismului in atunci comerciul Europei cen­ din Asia, cu caravane, până în bat oraşul Birminghamül, fă
I Deasupra mormântu­ trale şi răsăritene cu Genova sudul Rusiei. Mult a fost s a l b t cândn 1 frumoasa cetate a mun­
lui catolice, Margarete şi Veneţia, oraşe din Italia, cu comercial Moldovei în urma ve­ cii de astăzi.
, Alexandru ridică în Constantinopole şi cu Rusia de nirii alor trei mii de familii ar­ CETIŢI
0 frumoasă biseri- meazăzi şi pe drumurile comer­ meneşti, fugite din Armenia Şl RĂSPÂNDIŢI Mulţumiri. Ministerul Culte-
tcatobcă de p e a t r ă ; ciale dealungul Moldovei tre­ de groaza Turcilor şi aşezate şi Artelor aduce viile sale mul­
chilii pentru călugări ceau cară nemţeşti şi arme­ în oraşele Moldovei. ţumiri D lui Căpitan I. Anton,
pentru reşedinţa e- neşti delà Lemberg (Liov) spre Pentru a garanta bacul mers
„CULTURA din Buzău, peatrucă a dăruit
catolic. învăţătura Cetatea-Albă şi de-aci îa Ţara al comorciului, Alexandru-Vodă bisericii Sf. Ion Botezătorul din
1 prin s г însă la Ro­ Tătarilor. Tot prin Moldova a dat negustorilor din Lemberg,
POPORULUI" Focşani 32 cărţi d e literatură
loven!, şi Alexandru trecea drumul comercial spre apoi şi celor din Braşov, în care CARETRÄESTE bisericească şi o colecţie din
atomic în legea ve- Brăila Munteniei. Iar la târgu­ stabilia localităţile, unde trebu­ P R I N VOI Ş I revista „Biserica Ortodoxă R o ­
epis copul catolic rile (bâlciurile, iarmaroacele) iau sä plătească taxele vamale, P E N T R U VOI. mână".
humai turma lui com din Sniabn mergeau Româaii şi mărimea acestora. A îngrijit
frgg. 8 CULTURA POPORULUI N-rele 5 0 si 5 1 . Apfllie 1

Poşta Redacţiei
14. PrrmăriaCom.Te'.egs
Lei
29. D 1 Demeirä Pop^
L»!
m
D o mandatele primite la Re­ Prahova. 6© Sala Mare,
dacţie d e la 1 5 | - 1 0 | — 1 9 2 2 .
3 15. D l Cor/j eliu Pop. înv. 30, D-1 Gh. B.rmănescu
în Vad. Fegărsş, Bucureşti. 30
Lei 16. D 1 Ios f Hanciu B i r - 31. D-1 Gh. V. Teodorescu
1. D-1 Maior Luca const. zona Arad, 30 Buzău. 10
Oradea-Mare. 30 17. D-l Pavel Nínca jad. 32. D îParaschiv Costache
Ternis. 15 R. Sărat, 30
2. D-1 Gavril Manu Bihor. 15 18. D 1 M, Vasiliu înv. Iaşi. 30 33. D-1 Ioan Volută Soroc*
3. D-1 Bibarţ Alex. Arad. 15 19. D-1 Petru Dalea Oba- Basarabia. 30
4. Prim. Com. Căliroăneşti biţa C, Severin. 15 34. Iuliu Bolgă înv. Turda. 30
Vâlcea. 60 C L U J - S t r . M i u Mániu N o . 6-CLUJ
20. D-1 Ilie Berchiezan înv, 35. Ştefan Gh. jud. Tutova. 8
5. D-1 Antonie Văîugâ
in Gusu. 15 36. Ion DanciuC. Severin. 18 50
Romanaţi. 30 • *»
21. D-l Muresan Alex, 37. F,DobreanoC.Severin, 6.15
6. Societatea Culturală Mureş Turda, 38. Dep. G a i a S'meris. 12
7.50
„Crit" Tg. Mare. 40 /S> E s t a î n z e s t r a t ă c u t o t fe- A
22. Prim. Com. Mangalia 39. Sabă P. Oradia-Mare. 6 4

7. D l Zaraf Mânzatu jad. Constanţa, 60 40. T. Macovei Sinaia. 108 Iul d e m a ş i n i tipografice TO
Braşov. 22,50 23. D-1 S Botesca Caraş- 41. Iuliu, Qara Tg. Mureş. 2.50
8. D-l S. Hrîsu Bârlad. 30 Severin. 15 42. Dep. ziare g. Simena. 7
9. D l C. O n a ţ u Bârlad. 15 24. Preot Gh. Timircan 43 Doina- Beicş, 15 25 Execută l u c r ă r i t i p o g r a f i c e c a : Broşuri,
10. D-1 flosif Rotarii 247 Fălcio. 30 44 G Zikeli Bistriţa. 29,75
Tends. 90 ziare, reviste, teze, registre, circu­
25. D-lAureliuH<irţigaNou,15
11. D-1 Teodor Rotariu 26. D-1 Gh, Ion S te járóin lar?, afiş©, c o n v o c ă r i , c ă r ţ i d e vi­
Caras Severin. 30 Făgăraş. 30 Foaia
12. Comp. 4 Instr Reg. 3 zită, bilete de n u n t ă ş. a.
27. D 1 Leonta Torna ecoa.
J s n d . Galaţi. 1.20 Făgăraş. 30 Cultura Poporului
13. Casa Culturală Sila- 28. Preot Gh. M. Vlad să nu lipsească din f" P R E Ţ U R I IEFTINE"
gia-Timiş. 30 Şirineasa-Vâlcea. 33 : c a s a nimănui. :
mi:

(I»«<ET»»«««M«»«]*I«IKI»>IMM*M«II9I»MTMFM««I«IM«T«*TT*M«»IT(T»*TTITM<MI
Direcţiunea ziarului aduce Ia cunoş­
F

tinţa tuturor abonaţilor cari nu şi-au

SOCIETATE AN O NYMA Г
achitat abonamentul c ă numărul 5 2 — e •

j Capital Social 1 6 0 . 0 0 0 . 0 0 0 lei !

cu care s e î m p l i n e ş t e a n u l — v a fi u l ­ \ SEDIUL CENTRAL: BUCUREŞTI. S
L

t i m u l c e li s e v a t r i m i t e d a c ă nu v o r * c V «•

S U C U R S A L E :
s e trimite costu! abonamentului
Arad, Bălţi, Braşov, Bazargic, Chişinău, Cernăuţi, Conslanfij
Gjriaft Cluj, Ismail, T e r g u - ^ u r e ş u l u i , O r a d e a - M a r e , Sibiu,
Tulcea, Timişoara.

Cu î n c e p e r e din ziua î n t ă l u de Paşti ( D u m i n i c ă FACE ORICE OPERAŢIUNI DE BANCA

16 Aprilie 1 9 2 2 ) se vor începe reprezentaţiile la
»oo« •:IO*: * E 1

J Í B a n e a Centrales
P e n t r u i n d u s t r i e ş i C o m e r ţ s. p . a.
Ciúj", S t r . R e g i n a M a r i a N o . 6 — 8
al Societăţii „ C u l t u r a Poporului ( C a s e l e proprii).

sa mm Щ Capital social Lei 5 0 , 0 0 0 , 0 0 0 deplin vărsat ^

Im -4- • S e c ţ i a de Bancă : • : S e c ţ i a de Mărfuri • &
C e l e mai f r u m o a s e şi i n t e r e s a n t e • V •

filme, jucate d e c e i m a s m a r i artişti

: : ai l u m e i , s e v o r r e p r e z e n t a . »
u
m
A FILIALE :
Sibiu, Arad, Turda, Alba-lulia, Ha­
ah ţ ţeg, Saiu-Mare, Reprezentanţi sta- Щ
Qi bili în Bucureşti, Ko-
№ r „ ВШ ii
:: TTL vî^ sico,
5 І С Ѳ , rPrsga
r ? > . g a şi Wiens
ѴѴІШІМ ѴІ/ J:L Ш

Telefon Io. 124

МШ îa aool 1605

ï fabrica mm i i A APĂRUT

Drama „ARDEALUL"
Scrisă de colaboratorul nostru C. Cehan-Racovi|ă|ţ
->o<-
FOSTA ANDRASOVSKY In a c e a s t ă p i e s ă d o teatru e d e s c r i s ă toată viaja

CLUJ. — PIAŢA UNIRII 3 2 . — CLUJ plină d e suferinţă a transilvănenilor. S e poate

Unica fabrică în ţ a r ă c a r e p r e g ă t e ş t e clopote p a ­
t e n t a t e d e p r i m a calitate după vechiul recept A N ­
DRASOVSKY, c a r e a fost p r e m i a t c u m e d a l i e d e
a r g i n t şi m a i m u l t e d i p l o m e I a d i f e r i t e . e x p o s i ţ i i . D u r a b i l i t a t e a ^tonului a r m o -
- n i o s şi e x a c t i t a t e a p r e g ă t i r i i s e g a r a n t e a z ă p e m a i m u l ţ i a n i rzzz=
c ă p ă t a v o l u m u l t r i m e ţ â n d u - s e prin mandat poştal
s u m a d e 5 lei preţul cârtii; iar 2 lei in plus
pentru taxa p o ş t e i , recomandat.
B a n i i s e v o r î n a i n t a d iui C o n s t . Cehar
Ü R a c o v i ţ ă , O t e l N e w - Y o r k C a m . 17 Cluj.

"IM

Tipografia „CULTURA P O P O R U L U I " Str. M i a Maniu N o . 6, Cluj