Abordarea teoretica a conceptului de manipulare

Introducere
In permanenta primim mesaje destinate sa ne influenteze. Din toate
partile se exercita asupra noastra un bombardament informational.
Unii vor sa ne convinga sa le cumparam produsele, altii vor sa ii votam,
unii vor sa ne faca sa ne comportam asa cum vor ei. Potential,
persuasiunea e peste tot. Unii cercetatori estimeaza ca un om normal
recepteaza - constient sau inconstient – circa 7.000-10.000 de mesaje
zilnic.[1] Aceasta lucrare exploreaza procesul psihologic prin care
utilizam informatiile pentru a ne schimba sau a ne intari sentimentele,
intentiile si comportamentele politice.

Studiul manipularii in Romania este o arie de cercetare noua. Avem la

dispozitie o bibliografie bogata in acest domeniu Este foarte important
sa cunoastem acest fenomen al manipularii in Romania, deoarece el a
fost folosit cu multa eficienta de Partidul Comunist Roman, dar mai ales
de Securitatea comunista. De aceea, inainte de a exista o contributie
proprie in acest domeniu, am simtit nevoia sa fac o trecere in revista a
principalelor teorii din literatura de specialitate. Cine manipuleaza?
Cum? De ce?, sunt doar cateva intrebari la care le vom cauta raspunsul.
Trecerea in revista a principalelor tehnici de manipulare, persuasiune si
propaganda e facuta pentru a arata care sunt strategiile abordate de cei
care le aplica. Pentru intelegerea acestor fenomene este necesara o
abordare si din punctul de vedere al celui care le recepteaza. De aceea
analiza fenomenelor politice din perspectiva propagandei si manipularii
trebuie sa puna in evidenta mai multe modele ale comunicarii.
Primul model este cel matematic, oferit de C.Shannon si N.Weaver in
1949, care spune in esenta ca nu putem aborda manipularea fara a
urmari structura procesului de comunicare, definit ca trecerea unui
semnal de la o sursa, cu ajutorul unui transmitator, printr-un canal, la
un destinatar. Mesajul generat de sursa de informatii este codificat de
un transmitator sub forma unui semnal care circula printr-un canal
pana la receptorul care-l decodifica si restabileste forma initiala a
mesajului, facandu-l sa parvina intact la destinatie. Daca lucrul acesta
nu se intampla, de vina sunt perturbatiile aparute pe canalul de
transmisie (zgomote) sau non-identitatea codurilor cu care opereaza
transmitatorul si receptorul. Aplicata fenomenelor politice pre-
electorale si post-electorale (conform transformarii ei de catre H.
Laswell in celebra formula: cine, ce si cui spune, cum si cu ce
rezultate?), ea va evidentia modul de transmitere a mesajelor politice
prin televiziune de catre principalii lideri si partide si variatele
modalitati de receptare a lor de catre alegatori in functie de
principalele caracteristici socio-demografice.[2]
Al doilea model este cel cibernetic, care aduce in discutie
concepte ca feed-back, autoreglare, homeostazie, redundanta.
Conform acestui model, comunicarea nu este unidirectionala, cel care
manipuleaza trebuie sa-si adapteze mesajul la reactiile publicului.
Teoria autoperceptiei eului (sau autotribuirii) a lui D.Bem si
experimentele lui A.. Cohen privind modificarea comportamentului
evidentiaza mecanismul de feed-back exercitat de comportamentul
asupra atitudinii.[3]
Al treilea model este cel al procesarii mesajelor, propus de
William McGuire si colaboratorii de la Yale, care spun ca se pot distinge
6 etape in comunicarea politica:
 O alta varianta a lui este cea propusa de R. Lavidge si G. Steiner
in 1961:

Al patrulea model este cel educational, care spune ca formula:

Influenta = Receptare x Acceptare
trebuie imbunatatita prin adaugarea altor variabile: sexul, varsta,
nivelul de instructie scolara, gradul de cultura si civilizatie a tarii si
stereotipurile zonale si ocupationale.[4]
Toate aceste modele clasice au fost integrate in cercetarea
manipularii si propagandei politice privind imaginea etniei rromilor la
televiziune in Romania in perioada septembrie-decembrie 2001. Am
preluat informatiile produse de Biroul de Cercetari Sociale (BCS),
Institutul pentru Cercetare si Analiza Regionala si Agentia de
Monitorizare a Presei. Rezultatele monitorizarii au fost corelate cu
rezultatele sondajelor de opinie efectuate in acest interval BCS, Metro
Media Transilvania, Trithemius Media. Concluziile astfel obtinute au pus
in evidenta nu numai diferitele tehnici de persuasiune si propaganda
folosite prin intermediul televiziunilor, ci si schimbarile produse in
politica posturilor TV fata de aceasta etnie si mai ales efectele acestor
actiuni asupra opiniei publice.
 Datele monitorizarilor TV si ale sondajelor de opinie au aratat
insa ca manipularea politica nu poate fi cuantificata in mod satisfacator.
Dincolo de rezultatele statistice exista zone care au scapat analizelor si
a caror importanta este uriasa: rolul liderilor de opinie locali, al
grupurilor mici, al mediului inconjurator, al influentei externe, gradul de
interes al telespectatorilor, de expunere al lor la mesajele politice,
s.a.m.d.
Abordarea teoretica a conceptului de manipulare
1.1 Clarificari conceptuale
A fi informat reprezinta pentru omul contemporan un element de
securitate a propriului Eu in sistemul relatiilor sociale in care este
angrenat.[5]
Actualitatea si volumul impresionant al informatiilor, diversitatea
modalitatilor de exprimare (scris, sonor, imagine), varietatea canalelor
de transmitere, fac ca numarul “consumatorilor” de informatie sa
creasca pe zi ce trece.
Pornind de la aceasta necesitate umana s-a dezvoltat o adevarata
industrie a mass-media care nu are in vedere doar interesul omului de a
fi informat, ci si interesele unor centre de putere de a castiga individul
de partea unui ideal sau de a produce modificari in convingerile si
atitudinile acestuia pentru a-i determina comportamentul in directia
dorita de sursa informativa.[6]
Mass-media este mijlocul de realizare a unei veritabile agresiuni asupra
omului, fiecare sursa dorind sa-i comunice ceva, sa-l convinga de
veridicitatea stirilor prezentate.[7] Profitand de foamea de adevar a
oamenilor, media le-a acaparat aproape tot timpul, sustragandu-i altor
preocupari. Tot ceea ce se intampla, chiar si in plus, gasim in mass-
media: de la informatia bruta, directa, pana la cea subversiva,
manipulatoare.
Daca pana in 1989 existau specialisti in “prelucrarea” informatiilor
prezentate conform viziunii sistemului totalitar comunist, procedura
care il scutea pe individ de efortul selectarii informatiilor si decriptarii
sensului real al acestora, se ridica acum numeroase probleme in ceea
ce priveste orientarea subiectului uman in hatisul informational
ce caracterizeaza o societate democratica bazata pe libertatea
informarii, pluralism si exprimarea opiniilor celor mai variate, inclusiv
extremiste.[8]
Astfel, mai ales in tarile foste comuniste, manipularea opiniei publice
prin intermediul comunicarii de masa isi gaseste un camp larg de
manifestare. Scopul prezentei lucrari este tocmai surprinderea
mecanismelor implicate in acest tip special de influentare sociala prin
intermediul televiziunii, considerat cel mai utilizat mediu de informare.
Desi in literatura de specialitate, cu precadere cea de psihologie
militara, manipularea este considerata o modalitate (sau scop, uneori)
de realizare a agresiunii informationale (dupa cum o prezinta L. Culda in
lucrarea “Agresiunea informationala si strategiile politice”), in aceasta
lucrare manipularea va fi tratata ca un fenomen de influentare sociala,
fara a-i fi negata esenta de actiune subversiva ce lezeaza integritatea
psiho-comportamentala a omului.[9]
Inainte de a trece la descrierea fenomenului manipularii, a
subsistemelor ce-l compun (persuasiunea si propaganda) si a rolului
jucat de mass-media in aceasta actiune de influentare a opiniilor,
atitudinilor si comportamentelor indivizilor sociali, trebuie demarcata
sfera notiunii de manipulare.
1.1.1 Definirea conceptului de manipulare; diversele acceptiuni ale
acestuia
Cea mai satisfacatoare definitie a conceptului de manipulare o
da “Dictionarul de sociologie” (1993) care prezinta manipularea ca
fiind: “o actiune de a determina un actor social sa gandeasca si sa
actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu
interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care
distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa impresia libertatii de
gandire si decizie”. [10]
Spre deosebire de influenta convingerii rationale, prin manipulare nu se
urmareste intelegerea mai corecta si mai profunda a situatiei, ci
inocularea unei intelegeri convenabile, recurgandu-se atat la inducerea
in eroare cu argumente falsificate cat si apelul la palierele non-
rationale. Intentiile reale ale celui care transmite mesajul raman
insesizabile primitorului acestuia.” Septimiu Chelcea utilizeaza
conceptul de manipulare comportamentala definind-o
astfel: “intelegem prin manipularea comportamentala influentarea
subiectilor umani – indivizi, grupuri, multimi umane – in vederea
realizarii unor actiuni in discordanta cu propriile scopuri, fara ca acestia
– subiectii umani – sa constientizeze discrepanta dintre propriile scopuri
si scopurile indepartate ale celor care ii influenteaza”.[11]
Se poate defini manipularea ca o situatie creata premeditat pentru a
influenta reactiile si comportamentele manipulatilor in sensul dorit de
manipulator, definitie apropiata de acceptiunea data acestui proces
social de catre majoritatea psihologilor sociali.[12]
Manipularea reprezinta deci un tip de influentare sociala negativa dupa
cum sublinia si Mielu Zlate, manipularea “este expresia ideologiei si a
moralei antiumane vizand obtinerea unor efecte favorabile prin orice fel
de mijloace, prin sacrificarea fiintei umane, prin minciuna si
ostilitate”.[13] Manipularea este sinonima cu dezinformarea, ambele
procedee fiind in esenta forme de agresiune psihologica ce uzeaza de
aceleasi mijloace (propaganda, persuasiune, calomnie, zvon, etc.) in
scopul devierii comportamentelor si dominarii gandirii persoanelor,
grupurilor sau a intregii societati.
La baza actiunii de manipulare sta conceptul mai larg de “influentare
sociala” ca incercare de inducere a unei false perceptii a realitatii.
Definirea conceptului de influenta sociala este veche si ii apartine lui G.
de Montmollin: “realitate spirituala ce se refera la metamorfozele
produse in judecatile, opiniile, atitudinile, credintele individului sau
grupului social, ca urmare a expunerii acestuia judecatilor, opiniilor,
modelului de viata, comunicarii altor persoane sau grupuri sociale”.
In 1969 C.A.O. Kiesler si S.B. Kiesler defineau influenta sociala ca fiind
“modul in care oamenii sunt afectati de presiunea reala sau imaginara a
altora”. [14]Se poate vorbi de o influenta sociala informativa – care
produce supunere deoarece o persoana crede ca altii sunt corecti in
judecatile lor, si o influenta normativa care produce conformare
deoarece persoana se teme de consecintele de a parea deviant.
Influenta sociala presupune: solicitare si atragere, antrenare si
mobilizare la actiune, educare si reeducare, persuasiune, sugestie,
hipnoza, imitatie, contagiune, modelarea comportamentala a
oamenilor si grupurilor, tentativa de a le manipula discret conduita.
Orice proces de influentare este caracterizat de anumite constante: o
sursa de influentare, un mesaj, un receptor si un context social in care
se produce influenta.
Cercetarile din acest domeniu s-au canalizat pe trei directii:
a) cercetarea influentei psihosociale asupra aprecierilor si
judecatilor;
b) cercetarea influentei sociale in grupul mic;
c) cercetarea influentei discursului persuasiv.
1.1.2 Scurta prezentare a sistemului manipularii
Manipularea trebuie vazuta ca un sistem complex care cuprinde o serie
de elemente fara de care actiunea de influentare nu ar putea fi
realizata: scop, obiective, tinte, intermediari, actori, mesaj.[15] Scopul
manipularii il reprezinta finalizarea unei actiuni ce vizeaza realizarea
unui proiect prin: contacte prin negociatori, demonstratii de forte
militare, presiuni economice, campanii de presa, etc.
Obiectivele sunt opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care
actiunea de manipulare o va realiza la tintele alese. Tintele sunt
persoane sau grupuri asupra carora se propune exercitarea influentei,
adica receptorii, audienta mass-media. De accesibilitatea si
maleabilitatea tintei depinde realizarea scopului propus. Trebuie
precizat ca nu exista tinte invulnerabile. Tot H.P. Cathala in “Epoca
dezinformarii” evidentia mediile sociale vulnerabile la manipulare[16]:
a) Ziaristii. Obiectivitatea ziaristilor poate fi aparenta, datorita crizei de
timp informatia poate sa nu fie verificata, comentariul care o insoteste
poate fi liberul arbitru al jurnalistului. Tendinta de vedetism a
ziaristului, relatiile presei cu puterea politica, cenzura impusa de
manuitorii de fonduri si frecvente, auto-cenzura ziaristului, toate
acestea pot afecta obiectivitatea stirilor transmise.
b) Magistratii – prin preocuparea lor de a face dreptate diminueaza
procentul de culpabilitate care este proiectat in societate.
c) Cercurile de afaceri – se pot constitui in grupuri de presiune care
incearca sa-si apere interesele actionand atat asupra mass-media, cat si
asupra puterii politice.
d) Oamenii de stiinta si cadrele didactice - Sunt motivati sa convinga
prin logica ideilor, se lasa cu placere prinsi in jongleriile spiritului, la
acestea adaugandu-se si vanitatea reusitei profesionale .
e) Vedetele - Artistii, scriitorii au nevoie de a fi in centrul atentiei, au
nevoie de aprobarea publicului, sunt si formatori de opinii, modele de
urmat.
f) Tineretul – contestatar prin definitie, opunandu-se vechiului, in
nevoia lor de “original”, de a protesta pentru orice, de a introduce noi
valori, criza de identitate care-i poate duce la reactii violente, toate
acestea se pot constitui in factori favorizanti ai actiunii manipulative.

Putem vorbi de tendinte ale personalitatii care sunt extrem de

vulnerabile la manipulare. Astfel putem mentiona: istericii, anxiosii,
obsesivii, cicloizii, paranoicii, sociopatii. Personalitatile isterice prin
histrionismul, mitomania, dependenta, sugestibilitatea si dramatismul
lor exagerat sunt considerate tintele perfecte. Personalitatile obsesive
si psihastenice caracterizate prin: perfectionism, ordine, incapatanare
de a persevera intr-o tema care ii devine dominanta in gandire.
Personalitatile anxioase – nelinistite, apatice, pesimiste, resemnate, ca
si cele schizoide – interiorizate, apatice, idealiste, fara un contact
veritabil cu realitatea, se pot constitui in tinte potentiale ale
manipularii. Perssonalitatile cicloide – cu alternanta lor intre perioadele
de depresie in care predomina sentimente de neputinta, defetism si
starile de excitatie maniacala sau hipomaniacala – in care sunt euforici,
hiperactivi, dezinhibati, pot fi victimele manipularii. Personalitatile
paranoide (supraestimare a eului, disimulare a falsei modestii,
egocentrism, neincredere generalizata, autoritarism), ca si cele
sociopate (impulsivi, instabili emotional, agresivi, delictuali, inadaptati
social) pot fi atat tinte cat si unelte ale manipularii.
Dar actiunea manipulativa se realizeaza asupra imensei majoritati a
oamenilor cu o structura de personalitate normala. Se considera ca
tinta manipularii o reprezinta atat individul luat separat cat si grupul,
masele – care sunt mult mai usor de manipulat.
Manipularea realizata prin televiziune vizeaza opinia publica, definita
de H.P. Cathala ca fiind “totalitatea ideilor care se emit de catre o
societate in problemele care o privesc, precum si adeziunea la anumite
atitudini”.[17]
Trebuie facuta demarcatia clara intre opinie publica, public si multime.
O multime este o reuniune a unor indivizi la un moment dat intr-un loc,
opinia publica se formeaza in orice moment, in orice loc. Publicul (vizat
de televiziune in primul rand) reprezinta: “o colectivitate de persoane,
mai mult sau mai putin numeroasa, concentrata sau dispersata spatial,
omogena sau eterogena din diferite puncte de vedere – sex, varsta, s.a.
– care are insa in comun un centru de interes sau informatii identice si
similare la un moment dat”.[18] Daca multimea este gregara,
instinctiva, publicul este spiritualizat. Opinia reprezinta un fapt
psihosocial, publicul este un fenomen social.
Televiziunile influenteaza publicul, urmarind de fapt modificarea opiniei
publice in sensul vizat de artizanii manipularii, reiese de aici ca opinia
publica nu trebuie confundata cu opinia majoritatii, nici cu cea a mass-
media, fiind un “mijloc de valorizare selectiva a fenomenalitatii sociale
pe coordonatele unei actualitati problematice”.[19]
Intermediarii manipularii sunt impartiti de H.P. Cathala in doua mari
grupe: agentii de influenta (sunt la curent cu rolul real pe care il joaca in
manipulare, detin posturi importante, au o oarecare reputatie de spirit
critic si obiectiv) si intermediarul de “buna credinta” (este partial
inselat, se autosugestioneaza ca informatia pe care o propaga nu
reprezinta nici un pericol, vanitatea si dorinta de parvenire ii
transforma in “natarai utili”).[20]
Actorii dezinformarii pot fi si ei impartiti in doua categorii: comanditarii
– sunt cei care conduc manipularea, pot fi factorii de decizie (guverne,
state–majore militare, categorii socio-profesionale) sau grupuri de
presiune (afaceristi, sindicate, etc.) si a II-a categorie – specialistii, care
isi utilizeaza cunostintele pentru proiectarea si controlul, punerea in
practica a manipularii.
Paul Lazarsfeld studiind rolul mass-media in campaniile electorale a
constatat ca influenta lor se exercita cu ajutorul liderului de opinie care
este intermediarul intre public si marile mijloace de
informare.[21] Liderii de opinie pot fi: notabilitati (doctorul, avocatul,
invatatorul, preotul dintr-o comunitate restransa), personalitatea pilot
(vedeta de cinema, afaceri, literatura, etc.), expertii (ziaristi, analisti
politici, specialistii in sondaje, profesorii universitari) si ghidul de opinie
(apartine grupului, il domina, este intotdeauna informat, se expune
indeosebi la mass-media, are numeroase contacte interpersonale).[22]
Mesajul reprezinta continutul informational transmis printr-un canal de
comunicatie intre un emitator si un receptor. Relatia dintre mesaj si
receptor este una aparte si e mijlocita de caracteristicile personalitatii
receptorului (nivel de instruire, valorile personale – norme morale,
etice, religioase, procesele de expunere, perceptie si memorie selectiva
a mesajelor).
Mesajul este informatia bruta, falsa sau deformata, ce trebuie
raspandita si grefata pe o tema. Tema este deci suportul mesajului, ii
furnizeaza domeniul de actiune. Principala calitate a unui mesaj
persuasiv trebuie sa fie inteligibilitatea. Dar asupra mesajului vom
reveni in capitolele urmatoare. In impactul mesajului asupra individului
primul proces psihic ce intra in functie este perceptia, de aceea mesajul
trebuie sa se adreseze analizatorului dominant in activitatea
subiectului. Perceptia furnizeaza material pentru urmatorul proces
mare implicat – constientizarea in cadrul careia omul da semnificatii
mesajelor, le identifica, recunoaste, intelege. Prin operatiile gandirii
(analiza, sinteza, evaluare, comparare, clasificare, ordonare,
generalizare) se obtin: concepte, principii, convingeri, opinii, etc.
Activitatea subiectului se poate desfasura de aici in doua directii:
actiunea imediata – subiectul raspunde la solicitarile mediului cand
mesajele sunt imperative – sau stocarea in memorie a mesajelor pentru
a fi realizate mai tarziu.
Dar, in manipulare, nu este implicata doar constiinta ci si inconstientul,
experienta practica a demonstrat ca utilizarea sferei instinctive,
emotionale da mult mai multe rezultate. Prin sugestie se reduce
capacitatea de gandire critica, subiectul devenind o simpla unealta in
mainile manipulatorului. Daca la exploatarea sferei irationale a
personalitatii umane se adauga si neinstruirea, neinformarea indivizilor
asupra anumitor evenimente, manipularea nu va da gres.[23]
Motivatia va juca si ea un rol deosebit in actiunea de influentare a
opiniilor, atitudinilor si comportamentelor subiectilor. Motivatia
externa a influentarii se naste pe baza deficitului cronic de cunostinte si
informatii ale individului intr-o lume in continua schimbare. Dorind sa
scada acest deficit informativ subiectul va cadea prada manipularii
informationale. Motivatia interna apare in urma tendintei individului de
a realiza un echilibru in relatia sa cu mediul. Astfel, prin internalizarea
cerintei se obtine o conduita liber consimtita dar care este indusa de
manipulator. Disonanta cognitiva poate juca un rol major in informare,
pe acest proces mizand sursa.
Atentia va selectiona diferitele informatii din mediu in functie si de
sentimentele, dispozitia, emotiile ce le trezeste mesajul in
individ.Raspunsul subiectului la mesajul persuasiv va fi diferit. Pentru a
obtine schimbarea ideilor, comportamentului, atitudinilor subiectului,
emitatorul trebuie sa lege schimbarea de ceva deja existent la receptor
– o ancora. “Ancorele” pot fi credinte, valori, atitudini, comportamente
si norme de grup.
Credintele sunt cognitii, pentru a le schimba manipularea trebuie
construita pe credinte deja existente, schimbarea totala este sortita
esecului. Valorile sunt credinte prescriptive si totodata un ghid pentru
comportamentul cuiva. Valoarea poate fi scop (succes, prestigiu), sau
mijloc (cinste, sensibilitate). Rokeach in lucrarea “The Open and Close
Mind” diferentia intre valori finale, terminale (de exemplu libertate,
egalitate) si valori instrumentale (exemplu importanta de a fi onest,
responsabil). O valoare terminala precum egalitatea poate subordona
un numar de atitudini specifice (exemplu: egalitate rasiala, egalitatea
sexelor, etc.).[24]
Atitudinile au in literatura de specialitate diferite definitii.
Definitia clasica a atitudinilor ii apartine lui Gordon Allport: “o stare
mentala si neuronala de pregatire, organizata prin experienta,
exercitand o influenta directoare sau dinamica asupra raspunsului
individului fata de toate obiectivele si situatiile de care e
legata”.[25] Daniel Katz definea atitudinea ca “predispozitia unui individ
de a evalua un simbol, obiect sau aspect al lumii sale, intr-o maniera
favorabila sau nefavorabila” si se refera la opinii ca fiind expresia
verbala a atitudinilor. Diferenta dintre atitudini si opinii ar consta, dupa
Katz, in faptul ca primele includ si o latura afectiva.[26]
Atitudinea presupune o componenta cognitiva (raspunde unei
informari asimilate) o componenta afectiva (iesind astfel de sub
influenta ratiunii) si una genetica (dispozitia spre actiune reflectand
temperamentul subiectului). J.Stoetzel da o definitie psihosociologica a
atitudinii: “modul in care o persoana se situeaza in raport cu directivele
valorice”. Este un fel de dispozitie prealabila pentru a face fata unei
situatii date.[27]
Cheia manipularii, dupa Mc. Guire, sta in identificarea corecta a
functiei pe care o anumita atitudine o are la un receptor, mesajele
trebuind sa speculeze intocmai acest fapt.[28] Ca si atitudinile,
obisnuintele sunt de durata, invatate, dar se deosebesc de atitudini prin
aceea ca sunt modele comportamentale rutinizate, pot fi mai putin
constiente si nu pot fi neaparat verbalizate.
Comportamentul poate fi utilizat ca ancora a manipularii sau
poate fi scopul acesteia. Comportamentul este un raspuns la stimuli,
cuprinde toate reactiile globale ale organismului atat cele interne cat si
cele externe, observabile. Conduita reprezinta activitatea desfasurata
de subiect pentru indeplinirea unui scop, ea e determinata de o
motivatie, fiind un comportament nestereotip. Comportamentul poate
fi utilizat ca ancora in actiunea de influentare deoarece el contribuie la
previziunea viitoarelor comportamente ale subiectului.
Ancore ale manipularii indivizilor pot fi si normele de grup
(credinte, valori, atitudini, comportamente derivate din apartenenta la
grup). Se pare ca in special grupurile bine structurate si organizate sunt
tinte predilecte ale manipularii deoarece permit o ierarhie de
influentare prin imitarea liderului.[29] Dar indiferent cui i se adreseaza,
manipularea nu are printre preocuparile sale intelegerea
evenimentelor, a realitatii, ci doar inocularea unei intelegeri
convenabile sursei, deci in esenta, manipularea nu e altceva decat
inducerea in eroare, bine planificata, a individului care produce
comportamentul colectiv obtinandu-se astfel efectul de masa.
 Din perspectiva diferitelor grade de influenta asupra psihicului,
Kulman distinge trei procese centrale ale influentarii psihosociale[30]:
1) complianta (acceptanta, conformismul) cand persoana
accepta influenta in speranta obtinerii unor recompense sau evitarea
unor pedepse;
2) identificarea - se produce ca urmare a adaptarii
comportamentului unui individ sau grup pentru satisfacerea trebuintei
de autodefinire a relatiei fata de agentii de influenta;
3) interiorizarea - are loc atunci cand influenta este acceptata
deoarece comportamentul inclus este congruent cu sistemul de valori
al individului.
Jean Piaget subliniaza ca scoala il obisnuieste pe elev cu spiritul
de subordonare fata de autoritati (profesor, inspectori), precum si cu
simtul responsabilitatii, promoveaza un spirit de competitie; prin toate
acestea scoala poate asigura atat terenul pentru manipularea
subiectilor cat si sa-i “armeze” impotriva acesteia.[31]
Un grav efect al manipularii il formeaza anomia.[32] Efectul
consta in cresterea numarului de agresiuni, violente, sinucideri, alienari,
boli psihice. Manipularea eficienta presupune minimalizarea sau
anihilarea surselor de informatii, a presei independente. Lupta
impotriva manipularii trebuie sa se dea la nivelul acestui sector al mass-
media independente, caci astfel se poate determina “capitularea”
individului si a intregii societati.
Dupa aceasta scurta prezentare a manipularii, urmatorul pas il
constituie stabilirea si prezentarea tehnicilor manipulative.

5.Caracterizarea posturilor de televiziune monitorizate

La Antena 1 relatarea evidentiaza in special actiunile negative ale
rromilor, fiind postul cu cel mai mare numar de actiuni negative ale
rromilor relatate, iar natura conflictului este preponderent
legal/criminala (33.76%). Cei mai agresivi actori prezentati de acest post
de televiziune sunt rromii si administratia locala. Reprezentativ la
capitolul agresivitate este Madalin Voicu, agresiv in 66.66% dintre
actiunile relatate de televiziuni. Pe de alta parte, este televiziunea cu
cel mai mare numar de stiri neutre.
La TV Romania 1 se remarca un echilibru in ceea ce priveste raportul
evenimente conflictuale – evenimente neconflictuale. Evenimentele
sunt de natura preponderent criminala, ca de altfel in toate televiziunile
monitorizate. Se observa o frecventa ridicata a stirilor referitoare la
actiunile negative exercitate de romi. Stirile de la TV Romania 1 sunt
insotite in general de imagini care surprind etnia in ipostaze agresive.
Stereotipurile dominante la aceast post de televiziune sunt “Tigani
infractori” cu 33 de aparitii si “Tigani saraci” cu 13 aparitii.
Prima TV relateaza cele mai multe evenimente de natura criminala, 36
de stiri, aici intalnindu-se si cel mai mare numar de acesta televiziune
sunt “Tigani infractori” si “Tigani saraci”, fiecare reprezentand 25% din
totalul stereotipurilor folosite de jurnalistii de la Prima TV atunci cand
fac referire la de evenimente conflictuale (65.08%). Este televiziunea
care promoveaza cel mai tendentios discurs negativ fata de romi.
Stereotipurile utilizate in mod frecvent etnia rroma.
Pro TV – ul prezinta cel mai mic numar de evenimente conflictuale si
este cel mai puternic tendentios pozitiv fata de romi. Acest post de
televiziune prezinta cele mai multe actiuni pozitive exercitate de romi.
Desi Pro TV-ul este cel mai tendentios pozitiv fata de etnia roma, in
ceea ce priveste stereotipurile cel mai des utilizate, ele sunt
preponderent negative: “Tigani infractori”, “Tigani violenti”, “Tigani
saraci”.
La Tele 7 abc se remarca cea mai mica frecventa a aparitiilor pentru
actorul “romi”, acestia avand in special un comportament agresiv.
Stereotipurile “lider” sunt negative, ca si in majoritatea posturilor de
televiziune monitorizate, punand etnia intr-o lumina defavorabila. Este
televiziunea care utilizeaza cele mai putine stereotipuri referitoare la
aceasta etnie.

Concluzii
Analiza sistemului de manipulare informationala ar fi ramas incompleta
daca nu s-ar fi masurat si efectele televiziunii asupra publicului
receptor. Au fost astfel analizate ìn mod concret toate verigile actiunii
de manipulare informationala: sursa, mesajul si receptorul. Concluziile
monitorizarii s-au constituit in premise ale anchetei pe baza de
chestionar.
Ipotezele care au stat la baza cercetarii opiniilor si atitudinilor
populatiei in urma expunerii la media au fost:
1) Televiziunea reprezinta principalul factor de formare a opiniilor si
atitudinilor publicului datorita increderii mari de care se bucura in
societatea romaneasca;
2) Nu exista o expunere selectiva a publicului la media, el ramanand
tributar vechilor mentalitatii, si de aceea TV Romania 1 corespunde
obisnuintelor cetatenilor, acest post fiind preferat in special de cei
trecuti de 45 ani;
 3) Doar subiectii cu un nivel de instruire mai ridicat folosesc mai
multe surse de informare pentru a-si contura o imagine completa
asupra evenimentelor mediatizate, asigurandu-si astfel un “scut de
protectie” impotriva manipularii;
4) Televiziunile particulare, axate pe divertisment isi rezerva
segmentul de populatie tanara care urmareste stiri cat mai scurte, ele
devenind astfel factori ai manipularii prin lipsa unei informari
suficiente;
Confirmarea sau infirmarea acestor ipoteze va fi coraborata cu
cea de baza a cercetarii ducand la validarea sau infirmarea ei, si putand
astfel da raspunsul la intrebarea daca exista in societatea romaneasca o
manipulare a opiniei publice.
Dimensiunile principale ale eficientei manipularii sunt urmatoarele:
1) Dimensiunea cognitiv – informationala vizeaza capacitatea
oamenilor de a cunoaste si reproduce mesajul politic transmis prin
canalele de propaganda, respectiv televiziune;
2) Dimensiunea motivationala – psihosociala urmareste
formarea de convingeri si atitudini conforme cu obiectivele
manipularii;
3) Dimensiunea actional – comportamentala releva gradul de
activism social – politic, de participare activa la viata social – politica si
economica.
Toate aceste dimensiuni sunt trepte ale eficientei propagandei
care merg de la cunoastere (dimensiune) la convingere (atitudine) si
actiune (practica politica, economica si culturala). Se urmareste astfel
practic, drumul manipularii informationale.
8.1.Prezentarea si interpretarea rezultatelor anchetei
Printr-o aceasta intrebare am vrut sa surprind cat timp ocupa
vizionarea programelor TV din timpul liber al subiectilor, precum si
gradul in care televizorul este utilizat ca un mijloc de evadare din rutina
cotidiana. Intrebarea a permis alegerea mai multor variante de raspuns
de aceea suma totala a raspunsurilor depaseste procentul de o suta.
Astfel, la intrebarea: “Cum va folositi cel mai des timpul liber?” s-au
inregistrat urmatoarele raspunsuri:
- 17% din numarul total de subiecti au declarat ca se intalnesc cu
prietenii, rudele. Acest raspuns a fost inregistrat mai ales in randul
tinerilor (18 – 30 ani) si cu predominanta in randul femeilor (9,3% femei
fata de 7,5% barbati), doar 6,9% din subiectii cu studii superioare au
optat pentru aceasta varianta. Procentul ridicat in randul tinerilor si al
femeilor releva nevoia de comunicare de interactiune sociala a acestor
doua categorii. Daca tinem cont de rolul pe care il are grupul de
apartenenta in formarea opiniilor si atitudinilor putem afirma ca ceea
ce nu reuseste individul sa selectioneze din mesajul media, ii va fi oferit
de catre grup.
- 6% din totalul subiectilor au declarat ca merg mai des la diferitele
spectacole de teatru, film – fapt explicat prin preturile ridicate ce nu
permit frecventarea decat ocazionala a acestor mijloace de loissir.
- in ceea ce priveste lectura ziarului 55% din totalul subiectilor
declara ca-si petrec astfel timpul liber, procentul mai ridicat
semnalandu-se in cazul subiectilor cu studii superioare 31,6% lucru care
atesta dorinta acestei categorii de a-si forma o imagine completa si
corecta asupra evenimentelor. 40% din barbati citesc in timpul liber
ziarele si doar 29% femei care probabil ca nu sunt atat de interesate de
o informare exacta sau sunt mult mai ocupate, marja lor de timp liber
scazand considerabil.
- radioul, ca modalitate de petrecere a timpului liber va intruni 69%
din totalul optiunilor subiectilor, procentul cel mai ridicat (40%)
sesizandu-se la subesnationul de subiecti masculini. Se constata
superioritatea radioului comparativ cu presa scrisa, dar probabil ca
zilele de aur ale acestui mijloc de informare s-au dus, desi ramane sursa
cea mai operativa de informare.
- Televizorul monopolizeaza 90% din optiuni el fiind modalitatea cea
mai utilizata de petrecere a timpului liber. Ascensiunea acestui tip de
media se explica atat prin pauperizarea populatiei care nu-si mai
permite sa aiba o viata sociala activa, cat si ofertei largi de produse
media – cresterea numarului posturilor TV private, ascensiunea
televiziunii prin cablu. Sa fie oare acesta un semn al alienarii, al
insingurarii omului modern care nemaigasindu-si puncte de echilibru in
realitatea socio – economica, prefera evaziunea in imaginar?
Oricum, faptul ca 90% din totalul subiectilor chestionati, dintre
care 60% barbati, 40% femei, 59% subiecti cu studii medii si 41% cu
studii superioare, apeleaza la acest mijloc de petrecere a timpului liber,
arata clar terenul larg in care propaganda, manipularea isi poate
desfasura activitatea, invitand parca, prin generozitatea expunerii la
televiziune a publicului, la modelarea opiniilor, atitudinilor si
comportamentelor.
La intrebarea – “Ce surse de informatie folositi in acest timp
liber?” raspunsurile inregistrate au fost urmatoarele:
- presa scrisa – 22% din optiunile subiectilor
- radioul 27%
- televizorul 44%
- discutii 7%
Intrebarea prezentata a vrut sa releve importanta televiziunii ca
mijloc de informare si deci de formare a opiniilor si atitudinilor. Daca
intrebarea antecedenta viza locul ocupat de televiziune in activitatea de
loissir, aceasta intrebare urmareste operarea unei distinctii intre
divertisment si informare.
Operatorii de ancheta au explicat faptul ca intrebarea se refera la
informatia culeasa din mass – media in sensul de stire, de eveniment
social, politic sau economic, si nu la imbogatirea cunostintelor, chiar
daca si acestea sunt obligatoriu implicate. Dupa cum s-a putut observa
televiziunea s-a plasat pe primul loc, subliniind inca o data, rolul major
jucat de ea in formarea opiniilor, atitudinilor si comportamentelor,
audienta ei fiind aproape dubla fata de radio. Iata deci forta imaginii in
procesul de convingere!
Mentionez ca nu s-au inregistrat diferente semnificative intre
subesnatioane, cu exceptia persoanelor trecute de 60 de ani care
dispunand de mai mult timp liber folosesc si mai multe mijloace de
informare, dar si la ei televizorul ocupa prima pozitie.
O alta intrebare viza audienta posturilor TV ce emit in capitala.
Rezultatele au diferit semnificativ in functie de varsta subiectilor. Astfel,
pentru persoanele intre 18 – 44 ani, ierarhia televiziunilor era
urmatoarea:
- locul I PRO TV
- locul II Antena 1
- locul III TV Romania 1
- locul IV Prima TV
- locul V televiziunile prin cablu
- locul VI Tele 7abc
- locul VII TVR2
Pentru segmentul de populatie investigat, cu o varsta intre 45 –
60 ani, s-a obtinut urmatoarea ierarhie a preferintelor:
- locul I TV Romania 1
- locul II PRO TV
- locul III Antena 1
- locul IV Prima TV
- locul V Cablu, Tele 7abc
- locul VI TVR2
Interesanta este schimbarea de pozitie intre PRO TV si TV
Romania 1 in ceea ce priveste adjudecarea primului loc in audienta, l-a
cele doua grupe Daca PRO TV ocupa I loc in preferintele tinerilor,
aceasta se datoreaza structurii grilei, a orientarii spre divertisment, ce
caracterizeaza acest post.
Locul I acordat de catre persoanele ce depasesc 45 ani,
televiziunii nationale arata importanta obisnuintei, a stereotipurilor in
optiunea pentru o televiziune sau alta. Deci, PRO TV-ul corespunde
spiritului dinamic al tinerilor, iar TV Romania1 seriozitatii ce
caracterizeaza varsta adulta, care nu poate tine pasul cu ritmul impus
de o televiziune comerciala cum e PRO TV. Dupa cum am vazut si din
monitorizare ambele televiziuni au tendinta de a influenta modul de
gandire si actiune al publicului; iata de ce, cel care ar putea contracara
actiunea celor doua posturi este Antena 1 – situata pe locul II in cazul
persoanelor cuprinse intre 18 – 44 ani si locul III in cazul peroosanelor
intre 44 – peste 60 ani.
Fiind intrebati cat timp petrec de obicei in fata televizorului intr-
o zi de lucru si intr-o zi de repaos, s-au dat raspunsuri variate. Astfel, la
nivelul esantionului, s-au inregistrat pentru o zi de lucru urmatoarele
raspunsuri:
- sub o ora – 19%, in special subiectii cu studii superioare au optat
pentru
aceastavarianta (11,2%);
- 1- 2 ore – 35% din subiectii chestionati;
- 2 – 3 ore – 25% din totalul raspunsurilor;
- 3 – 4 ore – 11% total subiecti, cu un nivel semnificativ (8% din
totalul
subiectilor cu studii medii);
- peste 4 ore – 10% subiecti investigati, cu un procent de 8,4% in
cazul subiectilor
ce depasesc 60 de ani.
Intr-o zi de repaos subiectii petrec in fata televizorului:
- sub o ora – 5%
- 1 – 2 ore – 11%
- 2 – 3 ore – 24%
- peste 4 ore – 40%
 Se inregistreaza deci diferente sensibile intre timpul petrecut in
fata micului ecran intr-o zi de lucru si intr-o zi de repaos, diferenta este
normala daca ne gandim la intervalul de timp liber de care dispune o
persoana cu obligatii sociale (serviciu, -scoala) in cele doua ipostaze.
Dupa cum s-a observat doar pensionarii pot acorda mai mult
timp emisiunilor TV intr-o zi lucratoare. Interesant este si faptul ca din
cei 40 de subiecti cu o varsta intre 18 – 29 ani, 36 au declarat ca petrec
2 – 3 ore in fata televizorului intr-o zi lucratoare. Audienta programelor
TV se tripleaza in zilele libere in care majoritatea subiectilor (40%) au
declarat ca petrec peste 4 ore in fata televizorului. Deoarece, in
general, in week-end predomina filmele si emisiunile de divertisment,
se poate spune ca loissirul acapareaza si motiveaza audienta
televiziunilor, cu atat mai mult cu cat posturile PRO TV si TV Romania 1
– cele mai vizionate, dar si Antena 1 – rezerva astfel de emisiuni in
aceste zile. Fara a nega nevoia individului de recreere trebuie subliniat
ca prin acest consum de produse media “usoare” poate interveni ceea
ce specialistii numesc “sleeper efect” (efectul de adormire a vigilentei
publicului) care este etapa pregatitoare a actiunii manipulative.
O alta intrebare a urmarit sa surprinda selectivitatea individului ìn
raport cu ofertele media. Se stie ca dupa o prima etapa ìn care
telespectatorul este sedus, acaparat de televizor, intervine ìn faza a II-a
saturatia si ìn a III-a faza o atitudine critica prin care subiectul nu mai
“ìnghite” tot ceea ce i se da, ci isi selecteaza produsele TV.
Selectivitatea este caracteristica unei personalitati mature care
este mai greu de manipulat ìn mod grosolan. Dar si aici putem vorbi de
o posibilitate a manipularii informationale, ìn cazul ìn care media
ìntareste ancorele (atitudini, convingeri, comportamente) preexistente
la individ, persoana expunandu-se la mesajele care-i convin (evitand
astfel disonanta cognitiva)
- 66% din subiectii chestionati au declarat ca stiu dinainte ce vor viziona
atunci cand se aseaza ìn fata televizorului.
- 34% din subiecti declarand ca urmaresc ceea ce se nimereste.
Selectivitatea programelor TV este mai crescuta ìn cazul
persoanelor cu studii superioare (50%) si a celor cu o varsta cuprinsa
ìntre 30 - 44 ani (38%) si 44 - 59 ani (11,2%) - persoane cu o serie de
obligatii sociale, care avand un timp limitat la dispozitie, isi aleg
emisiunile preferate. Faptul ca 66% din totalul subiectilor stiu dinainte
ce vor viziona, poate fi un indiciu pentru manipulatori, care identificand
emisiunile cu audienta cea mai ridicata, pot actiona prin intermediul
acestora. Pentru determinarea tipului de emisiuni cu cea mai mare rata
de audienta si a pozitiona locul ocupat de stiri ìn structura acestei
audiente, am utilizat o lista a tipurilor de emisiuni cerandu-le subiectilor
sa le ierarhizeze ìn ordinea preferintelor.
Astfel, s-au prefigurat urmatoarele raspunsuri:
- emisiunile de stiri au ocupat primul loc
- filmele seriale si artistice - locul II
- emisiunile de divertisment - locul III
- emisiunile politice - locul IV
- emisiunile economice - locul V
- alte emisiuni - locul VI
Diferente minore se intalnesc ìn cazul tinerilor (18 - 29 ani) care
pun filmele pe locul I, iar emisiunile de stiri pe locul II, ìn special cei cu
studii medii, precum si ìn cazul subiectilor cu studii superioare care pun
pe primul loc stirile, pe locul II emisiunile politice, pe III - filmele seriale
si artistice.
 Surprinzatoare este si optiunea pentru filme seriale si artistice ìn
cazul femeilor (indiferent de varsta) - o explicatie a amplorii deosebite a
telenovelelor de pe toate canalele TV.
Ìn vederea determinarii gradului de dependenta al publicului de
media, precum si a importantei ocupate de jurnalele de stiri ale
televiziunii ìn cadrul informarii generale 77,1% au declarat ca lasa
la o parte treburi importante pentru a urmari stirile, si doar 22,9% au
raspuns negativ. Se evidentiaza astfel faptul ca jurnalele de stiri, TV
sunt principalul factor de informare si formare a opiniilor si atitudinilor
cetatenilor fata de evenimentele vietii economice, sociale si politice ale
societatii romanesti.
Ìntrebati daca de obicei urmaresc emisiunile informative pe un
singur canal sau pe mai multe 61,9% din totalul subiectilor au declarat
ca le urmaresc pe un singur canal, 48,1% vizionand stirile mai multor
canale TV. Se stie ca monopolul unei singure televiziuni ìntr-o societate
duce inevitabil la manipulare (a se vedea regimurile totalitare si
dictatoriale ìn care televiziunea de stat modeleaza ideile, atitudinile,
comportamentele cetatenilor). Existenta mai multor televiziuni duce la
o varietate a opiniilor dintr-o societate, asigurandu-se democratizarea
mediei si a populatiei.
Ìn cazul celor cu studii superioare, alternarea canalelor ìn
urmarirea emisiunilor de stiri este mai frecventa, este evidenta si
legatura dintre gradul de instruire si folosirea selectiva a surselor de
informare. Se confirma teoria lui Cacioppo si Petty conform careia
subiectii cu o “nevoie de cunoastere mai mare se angajeaza ìn
prelucrarea cognitiva a mesajului, prefera o sarcina mai complexa
(exemplu ìn cazul nostru - mai multe variante ale aceleiasi stiri).
 Atunci cand au fost pusi sa indice postul TV (unul singur) ale carui
stiri le prefera, s-au inregistrat raspunsuri diferite ìn cazul celor studii
medii – superioare (vezi Anexa 14):
Iata cum TV Romania 1 ramane principalul factor formator al
opiniilor si atitudinilor cetatenilor! Increderea ìn acest post se mentine,
paradoxal, ea este ridicata, ìn ciuda numeroaselor abateri de la etica
jurnalistului independent, de care TV Romania 1 a dat dovada din plin in
ultimii 8 ani.
Faptul ca subiectii cu un nivel de instruire mediu pun pe locul II ìn topul
preferintelor jurnalele de stiri ale PRO TV, arata optiunea acestora
pentru stiri scurte si distractive, care nu necesita un efort intelectual
deosebit. Plasarea pe locul II a emisiunilor informative ale Antenei 1 de
catre subiectii cu studii superioare, releva nevoia de informare
completa si impartiala pe care acesti subiecti o constientizeaza ìntr-un
grad mai mare. Oricum, la nivel global, publicul ramane fidel jurnalelor
de stiri ale televiziunii nationale, relevand rolul invatarii sociale ìn
formarea opiniilor, convingerilor, comportamentelor si atitudinilor
indivizilor.
Pentru a afla motivatia cetatenilor pentru alegerea jurnalelor
informative ale unui post sau altul s-a pus intrebarea: “De ce preferati
jurnalele informative ale acestui post?”
- 38,7% din nr. total de subiecti au ales varianta “a” de raspuns (“da stiri
adevarate, nu nascociri!”) - motivatie amuzanta oarecum dar probabil
ca subiectii s-au referit la adevarul comentariilor, pentru ca
“nascocirea” imaginii este mai greu de realizat, desi mijloacele de
manipulare imagologica (cenzura, omisiune cadre, secvente
incomplete) sunt uneori folosite ìn procesul de manipulare
informationala.
- 15,2% din subiecti au motivat ca postul ales este “nepartinitor politic”.
Daca aceasta motivatie poate fi justa ìntr-o anumita masura ìn cazul
postului Antena1, ìn urma analizei de continut cu greu putem afirma
acelasi lucru si despre TV Romania 1.
- 6% din raspunsuri s-au motivat prin “obisnuinta” - inca o data rolul
rigiditatii de gandire a indivizilor iese la iveala, precum si esecul
televiziunilor private in incercarea de a schimba mentalitatea publicului.
- 20,1% din subiecti considera “stirile scurte” ca motivatie a optiunilor
lor (sa fie oare vorba de criza de timp a omului contemporan sau de
superficialitatea acestuia?) - a se vedea stirile PRO TV.
- “da stiri amuzante” a fost justificarea alegerii ìn cazul a 12% din
subiecti.
- 3% motiveaza prin receptionarea optima a postului respectiv, iar 5%
aleg “alte motive” fara a le specifica.
Avandu-se in vedere proportia domeniilor interne si externe in cadrul
repertoriului general al stirilor celor 3 posturi monitorizate am vrut sa
surprind gradul de interes al publicului pentru cele 2 tipuri de stiri,
precum si daca exista o zona de suprapunere a ofertei medii peste
asteptarile publicului consumator de emisiuni de stiri.
Astfel, la intrebarea nr.14 din chestionar 40% din subiecti s-au
declarat interesati de stirile interne, 5% de cele externe si 55% de
ambele tipuri de stiri.
Iata cum persoana vrea sa fie la curent cu tot ceea ce se intampla
in lume si sa compare situatia sa, a societatii romanesti cu situatia altor
state. Acest fapt se poate constitui intr-o premisa a rezistentei la
incercarea de manipulare informationala a individului.
 stiut fiind faptul ca stirea politica este cea cu impactul persuasiv
cel mai mare, am cautat sa identific care latura a unei stiri (informatia
bruta sau comentariul ce o insoteste) este procesata de subiectul
receptor (itemul 15).
- 30% din subiecti s-au aratat interesati de “stirea propriu-zisa”;
- 7% de comentariile ce o insotesc;
- 63% de ambele.
Procentul ridicat la ultima varianta de raspuns, releva nevoia de
indrumare sau confirmare a propriilor opinii in procesul de prelucrare a
informatiei receptate. O posibila explicatie ar putea fi faptul ca cei
peste 40 ani de regim totalitar au facut indivizii sa accepte informatia
gata interpretata (cosmetizata) dar si explicatia nevoii de a afla mai
multe opinii inainte de a ti-o definitiva pe a ta.
Pentru a vedea gradul in care publicul a receptionat, mai mult
sau mai putin fidel, temele agendei, de fapt categoriile de stiri
prezentate de cele trei televiziuni monitorizate, subiectii au fost pusi la
itemul 17 sa ierarhizeze principalele cinci teme care au dominat stirile
ultimelor zile (mentionez ca monitorizarea programelor de stiri ale
celor 3 canale TV s-a facut in perioada 12 – 19 ianuarie, iar chestionarul
a fost aplicat in intervalul 26 – 31 ianuarie).
Astfel, pentru teme considerate ca dominante in cadrul
programelor informative ale TV Romania 1, au fost:
I – actiuni si declaratii politice
II – privatizare – reforma
III – inflatie – salarii
IV – coruptie – ordine publica
V – somaj – protectie sociala
Pentru Antena 1 s-au inregistrat urmatoarele:
I – actiuni si declaratii politice ale liderilor si partidelor
II - coruptie – ordine publica
III - privatizare – reforma
IV – actiuni diplomatice
V - inflatie – salarii
In cazul programelor de stiri ale postului PRO TV s-au stabilit
urmatoarele teme ca fiind dominante:
I – declaratii si actiuni politice
II - privatizare – reforma
III – somaj – protectie sociala
IV – proteste sociale
V – coruptie – ordine publica.
Pentru a masura gradul in care individul este constient de
puterea televiziunii in formarea opiniilor si atitudinilor sale, s-au
inregistrat urmatoarele evaluari:
- 20% din subiecti au declarat ca televiziunea le influenteaza opiniile
politice intr-o masura mare;
- 50% in masura medie;
- 27% in mica masura;
- 3% in nici o masura.
 Aceste procente evidentiaza fie faptul ca persoanele nu vor sa
recunoasca rolul jucat de televiziune in conturarea opiniilor, atitudinilor
si comportamentelor lor – probabil pentru a-si salva imaginea de sine,
fie nu constientizeaza acest fapt.
Cu privire la cum privesc romanii situatia etniei rome s-au pus
cateva intrebari specifice:
1. De unde a-ti auzit cele mai multe stiri despre etnia roma?, s-au
obtinut urmatoarele raspunsuri: 55% de la televizor, 20% din
presa scrisa, 18% de la prieteni sau alti membrii ai familiei, iar 7%
din alte surse.
2. Aveti prieteni romi?, nu-75%, da-13%, iar 12% nu au raspuns sau
au dat alte raspunsuri.
3. Ce minoritati nationale nu ati dori sa la aveti ca vecini?, 68%-
tigani, 18%-maghiari, iar 14% au indicat alte minoritati sau au
declarat ca le era indifereta aceasta problema.
Apoi am urmarit sa masoare gradul de satisfactie al publicului fata de
modul in care televiziunile prezinta evenimentele social – politice ale
societatii noastre.
Opiniile se apropie de valoarea medie:
- 48% se declara intr-o masura medie multumiti;
- 21% intr-o mare masura;
- 20% intr-o mica masura;
- 1% in nici o masura.
Prin urmare, se pare ca televiziunile mai au mult de lucrat pentru
a mari cota de satisfactie a publicului in ceea ce priveste reflectarea de
catre jurnalele lor de stiri a vietii sociale, politice si economice. Poate ca
aceste raspunsuri ale publicului ar trebui sa puna sub semnul intrebarii
strategiile jurnalistice ale celor 5 posturi de televiziune.

Concluziile anchetei
Se pare ca televiziunea reprezinta principalul factor modelator al
opiniilor, atitudinilor si comportamentelor indivizilor tocmai datorita
marii increderi de care se bucura in societatea noastra. Faptul ca
televizorul monopolizeaza 90% din optiunile publicului ca modalitate de
petrecere a timpului liber si 44% din subiecti il prefera in raport cu
celelalte surse informative, arata puterea magica a micului ecran, chiar
daca, pentru a-si proteja imaginea publica, subiectii nu recunosc in
totalitate acest fapt.
In ceea ce priveste gradul de maturizare al telespectatorului
bucurestean, se pare ca el este inclinat catre divertisment. Expunerea
persoanei la acest tip de media nu este selectiv, doar 16% din totalul
subiectilor declara ca stiu dinainte ce vor viziona, aceasta afirmatie fiind
sustinuta si de procentul mare (40% al celor care petrec peste 4 ore in
fata televizorului).
Totodata, situarea in topul audientei a TV Romania 1 pe primul
loc, releva rigiditatea publicului care, desi are de unde sa aleaga,
ramane tributar vechilor mentalitati – televiziunea nationala ramane la
aceleasi scheme de gandire si limbaj cu care publicul este obisnuit
(adaptarea la rigorile concurentei mediatice fiind doar formala –
introducerea de jocuri, concursuri, publicitate si filme) – cea de fond
(impartialitate in reflectarea evenimentelor politice) nefiind atinsa.
S-a confirmat cea de-a doua ipoteza a cercetarii atitudinilor si
opiniilor publicului cu referire la segmentul de public care prefera acest
post (TV Romania 1) – in special cei trecuti de 45 ani (dar si cei cu o
varsta intre 30 – 44 ani – in special cu studii medii). Doar subiectii cu
studii superioare (50 de persoane din cele 80 investigate) confirma
teoria lui Cacioppo si Petty privind “nevoia de cunoastere” mai ridicata
care duce si la o alegere a sarcinilor mai complexe, acestia fiind cei care
apeleaza la alternarea canalelor TV in urmarirea programelor de stiri.
In ceea ce priveste ultima ipoteza a anchetei si ea s-a confirmat.
Chiar daca publicul tanar alege televiziunile particulare (PRO TV – locul
I, Antena 1 – locul II) nu inseamna ca el este mai putin expus
manipularii, deoarece predominarea divertismentului atat prin
urmarirea in primul rand a filmelor de catre persoanelor cu o varsta
cuprinsa intre 18 – 29 ani, ca si structura stirilor PRO TV – amuzante si
scurte, la care se adauga si favorizarea puterii in comentariile lor, fac ca
tinerii sa fie victimele perfecte.
Concluzionand asupra opiniilor si atitudinilor populatiei in ceea
ce priveste impactul televiziunii asupra modului lor de a gandi, simti si
actiona, se poate spune ca increderea in acest tip de media este
nelimitata (vezi raspunsurile de la itemul 13 – in care 38,7% sunt
convinsi ca postul pe care ei il urmaresc “da stiri adevarate”, iar 15% ca
este “nepartinitor politic”) in pofida faptului ca doar 50% dintre subiecti
recunosc influenta moderata si 20% influenta mare, a televiziunilor
asupra lor.
Concluzii privind rolul televiziunii in manipularea publicului
Dupa cum s-a vazut din datele monitorizarii celor 5 posturi TV,
cat si din rezultatele anchetei, televiziunea este omnipotenta in
societatea romaneasca. Ea face legea, ea stabileste ordinea de zi a
opiniei publice si a politicienilor. Acest rol jucat de televiziuni a fost clar
demonstrat de toate cele 5 canale TV care au participat activ la
transformarea micului ecran intr-un ring al confruntarii politice. Din
dorinta de a-si mari audienta televiziunea cade prada intentiilor
politicienilor de castigare a unui numar crescut de sustinatori dupa cum
a demonstrat-o larga mediatizare a conflictului din interiorul coalitiei de
guvernamant. Astfel, principalele emisiuni de stiri au fost folosite de
principalii agenti politici, drept instrument de actiune politica sau canal
de comunicare, cu publicul si intre ei, transferandu-se astfel dezbaterea
si confruntarea politica din spatiul institutional in cel public.
Declaratiile “in direct” facute sub semnul exceptionalului au
devenit un mijloc de constrangere politica, televiziunile s-au
transformat intr-un instrument al luptei politice incercandu-se
atragerea opiniei publice de o parte sau alta. Dorinta de normalizare a
spatiului mediatic romanesc ramane deci o utopie, televiziunea
neputandu-se transforma intr-un participant la democratizarea
societatii, ele nedemonstrand impartialitate in reflectarea
evenimentelor politice si nici responsabilitate in promovarea valorilor si
atitudinilor democratice. Daca coroboram acest “comportament
media” cu cel al telespectatorului, putem concluziona ca prin
expunerea lui indelungata la acest tip de mesaj mediatic, el isi va pierde
increderea in valorile democratice, devenind victima a manipularii.
S-a urmarit prin aceasta cercetare surprinderea gradului in care
opiniile si atitudinile publicului sunt modelate de televiziune. Dupa cum
clar au demonstrat-o datele anchetei, increderea nelimitata in
televiziune si expunerea masiva a subiectilor la mesajele ei, creeaza
premisele manipularii informationale.
Daca un francez se uita in medie 184 de minute la TV, un american 200
minute, un german 16o minute (conform lui I. Dragan “Paradigme ale
comunicarii de masa”), 40% din bucuresteni stau aproximativ 240 de
minute in fata micului ecran. Reiese de aici rolul covarsitor al acestui
mijloc de comunicare in masa in formarea atitudinilor, opiniilor si
comportamentelor publicului care utilizeaza acest mijloc de distractie si
informare ieftin (daca ne raportam la conditia financiara a majoritatii
populatiei).[33]
Televiziunea si-a pervertit astfel functia de informare a opiniei
publice, transformandu-se in principalul mijloc de formare a acesteia
(stiut fiind faptul ca cu cat expunerea la media este mai indelungata, cu
atat dependenta este mai mare, ducand in final la puternica influentare
a opiniilor, atitudinilor si comportamentelor indivizilor).
Una din ipotezele importante ale cercetarii s-a confirmat in urma
demersului practic TV Romania 1 nefiind un post capabil sa corespunda
cerintelor unei televiziuni independente, el a ramas in continuare
“oficiosul” puterii (se pare ca ramane fidel acestei scheme de supunere
la putere, indiferent de actorii ei, politica postului de aservire a “mai
marilor zilei” ramanand chiar daca actorii s-au schimbat,
comportamentul acestui post fiind in esenta constant – o continuare a
stereotipurilor vechi). Desi intr-o forma mai voalata, televiziunea
nationala ramane principalul agent al puterii in actiunea de influentare
a opiniilor si atitudinilor cetatenilor. Lucru deosebit de grav, daca ne
raportam la audienta mare a programelor de stiri ale TV Romania 1,
tendinta de manipulare “grosolana” fiind transparenta in comentariile
acestui post.
Televiziunile particulare nu s-au constituit in factori de
contrapropaganda a televiziunii de stat, ele fiind axate pe divertisment
si practicand la randul lor partizanatul politic si manipularea publicului.
Desi prezinta alte versiuni ale stirii la cea oficiala, ele nu contracareaza
efectul manipulator al TV Romania 1, ci chiar il intaresc, intr-un fel sau
altul.
Ipoteza de baza a cercetarii s-a confirmat in demersul practic. Prin
intermediul emisiunilor de stiri ale celor 5 canale TV, se realizeaza o
veritabila manipulare a opiniei publice romanesti. stirile TV nu reusesc
sa se ridice la exigentele unei media democratice, profesionale care sa
ofere evenimentul brut, in cazul de fata tendintele interpretative ale
evenimentelor social – politice dominand spatiul stirilor.
Faptul ca televiziunea ofera informatia comentata si
interpretata, gata “preparata (asemenea vechiului regim totalitar care
cosmetiza realitatea) evidentiaza clar tendintele de manipulare
informationala, chiar daca publicul autohton nu are maturitatea celui
occidental in selectia si interpretarea proprie a mesajului, prin actualul
stil jurnalistic i se limiteaza individului posibilitatea de a alege, i se
inoculeaza mesajul cu convingerea ca este cel adevarat.
Concluzia:
TV Romania 1 nu si–a schimbat stilul jurnalistic in conditiile existentei
concurentei, iar televiziunile PRO TV si Antena 1 nu reprezinta solutia la
contracararea manipularii postului public, manifestand si ele, intr-o mai
mica masura, tendinte de manipulare a opiniei publice. Pentru a releva
adevarata dimensiune a manipularii opiniilor si atitudinilor indivizilor de
catre mass – media, cercetarea ar trebui extinsa la nivelul intregii
populatii si a tuturor mijloacelor de informare. Se poate ca presa scrisa,
radioul, realitatile sociale si economice, sa contribuie la
contrabalansarea tendintelor manipulative ale televiziunii.
Oricum, pluralitatea mijloacelor de informare si criticismul
impartial al presei, reprezinta singurii factori de rezistenta la
manipulare, un public bine informat va fi mai greu de manipulat, iar
legea pietii va obliga televiziunile sa-si schimbe stilul jurnalistic,
asigurand o informare corecta a persoanei.
[1] Laurentiu Soitu, Comunicare si Actiune, Institutul European, Iasi,
1997, p.7.
[2] Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European, Iasi, 1999, p.37.
[3] Ibidem, 38-39.
[4] Ibidem, 40-41.
[5] Elihu Katz, Lazarsfeld Paul, “Personal Influence”, Harper & Row, New
York, 1955, p.21.
[6] Calin Hentea, Propaganda fara Frontiere, Nemira, Bucuresti, 2002,
p.11.
[7] Ibidem, 12.
[8] Alina Mungiu, “Romania dupa 1989 – Istoria unei neintelegeri”,
Humanitas, Bucuresti, 1995, 49.
[9] Lucian Culda, “Agresiunea informationala si strategiile politice” in
lucrarea: “Romania in situatii limita”,
[10] Zamfir C., Vlasceanu L., “Dictionar de sociologie”, Ed. Meridiane,
Bucuresti, 1993, p.
[11] Septimiu Chelcea, “Metode si tehnici de cercetare
sociologica” (curs), Universitatea Bucuresti, 1992, p.
[12] Ibidem, p.
[13] Mielu Zlate, “Introducere in psihologie”, Ed. Sansa SRL, Bucuresti,
1996, p.
[14] Elihu Katz, Lazarsfeld Paul, op.cit., p.32
[15] Henri-Pierre Cathala, “Epoca dezinformarii”, Ed. Militara, Bucuresti,
1991, p.31
[16] Ibidem, p. 32.
[17] Henri-Pierre Cathala, op.cit., p.35
[18] Stefan Buzarnescu, “Sociologia opiniei publice”, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1996, p.27.
[19] Ibidem, p. 28.
[20] Henri-Pierre Cathala, op.cit., p.40.
[21] Paul Lazarsfeld, The People’s Choice, Harper & Row, New York,
1966, p.134
[22] Ibidem, p.135.
[23] R.V.Joule & Beauvois J.L, Tratat de manipulare”, Antet, Bucuresti,
1997, p.67.
[24] Rokeach J., The Open and Close
Mind, University of Chicago Press, Chicago, 1955, p. 78.
[25] Pantelimon Golu, “Psihologie sociala”, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1974, p.154.
[26] Ibidem., p.156
[27] Ibidem, p.156.
[28] Clyde Miller, “The Fine Art of Propaganda” in “Psychological
Operation Field Manual no.33-1” , publicat de Department of the Army
Headquarters, Washington D.C., 1979, p.46.
[29] Ion Dragan, “Opinie publica, comunicare de masa si
propaganda”, Ed. Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1983, p.98.
[30] Denis McQuail, op.cit., p.67.
[31] Ibidem, p.68.
[32]* Conceptul de anomie a fost introdus de Durkheim si dezvoltat de
Disertori si Piazza care au observat ca dezordinea psihopatologica la
nivelul colectivitatii este provocata de schimbarile rapide ale normelor
sociale pe care individul nu le poate asimila cu aceeasi viteza,
Constantin Salavastru, Discursul Puterii, Institutul European, Iasi, 1999, p. 53.
[33] I. Dragan, op.cit., p.264.