LIMBA SI STIL fiutim si urmarim destinul limbii Jui roman: din Italia, Grecia, Iberia gi lingvist latine din diferitele regiuni ale imperi din Peninsula Balcanica. in acele teritorii in care textele, inscripfiile si descoperirile sint cil de cit bogate gi cu caracter informativ, putem vedea cum se dezvolti, se diferentia7’, se dilueazA cu elemente striine latina popular& din timpul imperiului gi din evul mediu timpuriu. Invazia germanilor in Galia gi a arabilor in Iberia nu ‘fn reusit si delatinizeze aceste regiuni. Acolo limba latina prinsese licini gi a rezistat atacurilor din partea limbilor popoarelor invingatoare. Incepind din secolul al [X-lea in Galia, din secolul al X-lea in Italia, din secolul al XI-lea in Iberia apare limba popularé in scris, aga cum era ea vorbita in accle zone Diferentierca era atunci incheiata: ceea ce né jntimpina in aceste texte vechi se deosebeste atit de mult, pe de o parte, de ceea ce obignuim si infelegem prin limba latina in sens propriv, iar, pe de alti parte, din punct de vedere intern, astfel ci merité noi denumiri: din latina au provenit franceza, italian: spaniola gi portugheza — limbi-surori intre ele, limbi romanice, totugi clar diferite. fn Rasarit, in Peninsula Balcanica, imaginea este, partial, alta. Tinutul de pind Ia Dundre a fost cucerit in etape, de Ia circa 200 inainte de Christos pind la 46 dupa Christos; in aceeasi perioad’ a cAzut si Asia Mica in miinile romanilor. Hi s-au extins gi peste Dunare, iar Dacia, la nord de fluviu, a fost cucerita de Traian la anul 106 dup’ Christos. Destul de curind insi a inceput Tetragerea, ca urmare a primelor invazii barbare ingrovitoare, care in Suedia § Germania sint cunoscute sub denumirea idilict de ,migratia popoarelor germanice™ Sub impiratul Aurelian, in juru) anului 270, romani din Dacia au fost impingi Tnapoi spre sud, peste Dundre. Dacia a apartinut agadar imperiului roman un timp relativ scurt, de la 106 pind Ia circa 270, adici aproximativ 165 de ani. Despre starea limbii latine fn zonele aflate sub stipinirea romana din Peninsula Balcanici sté mirturie in zilele noastre o populatie de aproape 20 ® Discuss de receptie In Academia Regalé de Litere, Istorie si Antichititi, 4 octombrie: 1960, publicat in Filologisktarkiv (Achiva filologic®), ne. 12, Lund, Cart Blom, 1967. (Un rezumat in timba FrancerA, redactat de autor, a apirut, in traducerea lui Gh, Bulgar, in Curierul roménese (1994), apoi in Ramuri, Cronica $i Scoala Ardeleand — Tg.-Mures.)‘ ALF LOMBARD ne vorbitoare de limba roméni, 20 de milioane de oamenj nici, adied o limba-sora a limbilor italian de milioane de perso a caror materna ¢s franceza si spaniol: Dar remarcabil este faptul ci majoritatea acestor 20 de milioane locuieste intr-o regiune limitata, care corespunde aproximatiy vechii Dacii, adica intr-una din acele tari pe care imperiul roman le-a cucerit cel mai tirziu gi din care a fost nevoit si se retraga cel mai devreme, prin urmare una din jarile pe care Roma le-a stapinit in intervalul cel mai scurt. La aceasti zona limitata s¢ adauga uncle asezici romanesti raspindite Ia sud de Dunare, in primul rind in nordul Greciei. Restul Balcanilor — pe de o parte in sud, unde limba greac§ a rezistat cu maretic atacului limbii latine, iar pe de alta parte mai sus, unde germanii au fost nevoiti destul de timpuriu si cedeze locul slavilor si maghiarilor — a devenit aproape total delatinizat, iar acolo stapinese astazi limba greaca, limbile slave gi limba maghiard (in afara de limba turcd, care a patruns prin Bosfor, si misterioasa limba albanezi, imbogatita cu multe clemente latine), Remarcabil este faptul ca intreaga Peninsula Balcanica de est, actuala lugoslavie, a fost pierduté pentru latina (din secolul al VI-lea); teritoriul limbii romane a devenit in acest mod o insulé lingvisticé, separati de uriaga zon’ romana neintrerupté din vest printr-o ,,strimtoare* lati de 60 de mile. Vorbitoare a unei limbi romanice este asadar in zilele noastre exact acea parte a zonei est-europene aflate sub stipinirea Romei la care ne-am fi putut astepta cel mai putin, anume vechea Dacie. Ce si credem despre aceasta? Daca am incerca sé urcim din zilele noastre pe scara secolelor, nu am ajunge nicdicri. Limba romana este cunoscuta in scris doar de ceva mai mult de 400 de ani: cel mai vechi text in aceasti limba dateaza numai din 1521. Daca ne multumim cu surse nu in aceasta limba, ci despre aceasti limba, mai putem ajunge cu citeva secole inapoi in timp. Dincolo de aceasta, ne lovim simplu de neant. Nu este ugor deci ca, in aceste condifii, sd ne creim je clar ron pur © imagine despre evolutia evenimentelor. jn jurul anului 270 dupa Christos limba latina a incetat s4 fie limba nationalé in Dacia. O mie de ani mai tirziu, in aceleagi finuturi, traieste o populatie unei limbi romanice, ceea ce se constata si astazi. Ce gi zilele noastre? Ce s-a intimplat in timpul celor compacta, vorbitoare a s-a petrecut intre antichitate o mie de ani? Stim finuturile aflate la nord de Dunirea de Jos au devenit, in timpul antichitatii tirzii gi al evului mediu, arena multor feluri de neamuri: am numit deja pe goti; apoi au venit hunii, neamurile germanice: gepizii $i longobarzi bulgarii (care ulterior au fost slavizati), slavii, maghiarii, neamurile toreeti pecenegii si cumanii. Cei mai importanti au fost slaviis convictuirea ae (romfno-slava) a durat din secolul al VI-lea pina in secolul al XI-lea. An ea latina din Dacia s4 supraviefuiascd acestor virtejuri milenare de navaliri? S la retragerea trupelor Iui Aurelian, iar ulterior tara a fost total deromanizata 1 eee reromanizaté prin vreo noua colonizare? Sc poate rispunde pozitiv sau nege 2 la intrebarea referitoare la aga-zisa continuitate sau persistenta a limbii romaine? Cercetitori din trecut, cum ar fi Résler gi Tiktin, au fost total impotriva idettesr att Last eAsinur 1 de continuitate. Mai aproape de timpuri pee ; fr istorieul roman Torge. (membea Sarapae sear eae ‘Specialisti, cum ar et ea ct a ; t ademici noastre din 1923 asasinat in 1940), sint total in favoarea acesteia. Alji cercetitors i, cum ar fi romAnii Densugianu, Pugcatiu si Rosetti, danezul Sendiclt ees Seton-Watson, elvetienii Wartburg. si Jaberg, adopta 0 solufie de cone wlocul de bastini al roménilor se afla la nord si In sud de Dunite Argumente pentru si impotriva ideii de continuitate au fost ciutate Ia vechii istorici: cronicarul Toman Vopiscus, contemporan cu Aurelian, care a descris viata acestui imparat; cronica ruseaseé a lui Nestor din jurul anului 1100; Gesta Hungarorum, ceva mai nous; Descriptio Europae orientalis, scrish de un cilugat francez la 1308, dar reprezentind o traditie din secolul al XIl-lea etc. Informatiile din surse ca acestea sint putine, sumare, descori greu de interpretat. S-a cAutat de asemenea un rispuns in inscriptiile latine tirzii. H. Mihaescu, intr-o masiva luerare (Limba latind in provinciile dundrene ale Imperiului roman, Bucuresti, 1960) a parcurs cele 20.300 de inscriptii latine ce s-au gisit pind acum, din primele sase secole ale erei noastre, in vechile provincii romane din nordul Peninsulei Balcanice. Acestea ne spun relativ putine lucruri despre soarta timpurie a latinei de risarit. Descoperirile arheologice, cum ar fi impunatorul Tropaeum Trajani din Dobrogea si bogatele descoperiri de morminte din Transilvania, spun doar ceva mai mult, in ciuda stridaniilor lui Parvan si Daicoviciu de a le face si vorbeasca. Problema continuitatii se afl in legatura cu anumite aspecte importante de limba, pe care aici pot doar si le enumar in graba: . 1. Problema referitoare la legdtura istorici dintre limba roména literara sau daco-romina, adic limba din Rominia gi dialectele roménesti, destul de mult deosebite de aceasta, care constituie insule lingvistice de cealaltd parte a Dundarii, dintre care una, macedo-romina din Grecia de nord si in jurul ei, este vorbité ‘astizi de 300.000 de persoane. Sint oare aceste dialecte transdanubiene o marturie a faptului ci latina de rasirit gia avut, in evul mediu timpuriu, teritoriul principal de rispindire mult mai la sud decit in perioada istoricd? 2. Problema privind prezenta unor cuvinte germane vechi de imprumut in limba romana, Daca acestea exist, rationdm noi, latina de risirit trebuia si-si fi avut, fe vremaea invaziilor germanice, locul la nord de Dunire, deoarece in primul tind acolo s-au asezat popoarele germanice: gojii, gepizii si longobarzii. Dac& asemenea cuvinte imprumutate nu exista, continuam noi Fationamentul, latina de tasarit trebuie si se fi dezvoltat, in ,perioada migratiei popoarelor“, in alté parte, deoarece romana, ca de altfel si franceza, nu ar fi putut evita si prezinte vechi cuvinte imprumutate din limbile germanice. E. Gamillscheg (Romania, Germanica, I, Berlin — Leipzig, 1935, p. 249 — 263) a numarat 33 de cuvinte romanesti, pe care le considera a fi vechi cuvinte germanice imprumutate. Dar trebuie sa dam dreptate acelora care sustin cd nici una dintre aceste 33 de etimologii nu este pe deplin satisfacatoare. 3. Limba romana poseda, in mod necontestat din vechime, un numar de cuvinte, poate vreo 80, care sint in acelasi timp caracteristice pentru aceasta limba $i pentrulimbaalbanezd, dar care ou pot fi explicate prin latina. Exemplu: