Reteaua hidrografica

Expunere la alunecari de teren in Romania - riscul cel mai ridicat se află în sud-
vestul Carpaţilor
• 34 de municipii, 78 de orase mici, 875 de comune
• Exista un risc concentrat pe 7 cursuri de apa: Prut – 151.235 ha; Barladul
Mijlociu – 117.541 ha; Barladul Superior –
88.700 ha; Tutova – 62.164 ha; Racova – 48.543 ha; Vasluiet – 45.464 ha; Crasna
– 25.942 ha.
Sursa: Studiul de management integrat al riscului in caz de dezastre RMSI 8

Alunecari de teren
Încadrarea susceptibilităţii la alunecare

Județul Galați are o suprafață de 4.466,32 km2 , valoare ce reprezintă 1,87% din suprafața României.
Suprafața județului Galați este semnificativ mai mică față de majoritatea celorlalte județe. Acesta ocupă
poziția 34 dintr-un total de 41 de județe ordonate descrescător după suprafața geografică ocupată. Prin
poziția sa la exteriorul arcului carpatic, județul Galați ocupă zona de întrepătrundere a marginilor
provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană și în partea centraleuropeană, ceea ce se
reflectă fidel atât în condițiile climatice, în învelișul vegetal și de soluri, cât și în structura geologică a
reliefului. Aceasta din urmă oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 m în Nord și 5-10
m la Sud. Regiunea în sine prezintă un relief tubular cu o fragmentare mai accentuată în Nord și mai
slabă în Sud, distingându-se, după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități
geomorfologice:  Podișul Covurluiului  Câmpia Tecuciului  Câmpia Covurluiului  Lunca Siretului
Inferior  Lunca Prutului de Jos. Teritoriul județului Galați aparține în totalitate sectorului cu climă
continentală (partea sudică și centrală însumând mai bine de 90% din suprafață și se încadrează în
ținutul cu climă de câmpie, iar extremitatea nordică reprezentând 10% din teritoriu, în ținutul cu climă
de dealuri). În ambele ținuturi climatice, verile sunt foarte clade și uscate, iar iernile geroase, marcate de
viscole puternice, dar și de întreruperi frecvente provocate de advecții de aer cald și umed din sud și
sudvest care determină intervale de încălzire și de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic
general, luncile Siretului, Prutului și Dunării introduc în valorile și regimul principalelor elemente
meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai
răcoros vara și mai umed și mai puțin rece iarna.

Circulația generală a atmosferei are ca trasături principale frecvența relativ mare a advecțiilor lente de
aer temperat-oceanic din Vest și Nord-Vest (mai ales în semestrul cald); frecvența, de asemenea mare, a
advecțiilor de aer temperat-continental din Nord-Est și Est (mai ales în anotimpul rece), precum și
advecțiile mai puțin frecvente de aer arctic în Nord, de aer tropical maritim în Sud-Vest și Sud.