PROCESE COGNITIV SUPERIOARE

MEMORIA
Deoarece omul nu trăiește într-un prezent continuu, el are în permanență nevoie să readucă, din trecut în prezent,
datele stocate anterior. Acest lucru este posibil grație amintirii care este o consecință a memorării.

Memoria este procesul psihic cognitiv superior de întipărire, stocare și reactualizare a informațiilor.

1.Memorarea este esențial implicată în învățare. Prin învățare, omul achiziționează noi date și noi capacități care îi
permit adaptarea la solicitările mediului. În lipsa memoriei am trăi într-un prezent continuu.

2.Memoria, la fel ca și senzațiile și percepțiile, este esențială pentru siguranța noastră fizică și psihică. Dacă am uita că
focul arde, ne-am răni.

3.Memoria este o capacitate generală a întregii materii (chiar și calculatoarele dispun de memorie) și absolut necesară,
fără ea totul părându-ni-se nou și de neînțeles (nu am ști cum ne numim, unde locuim etc.).

4.Memoria nu este totuși, un simplu act de întipărire, depozitare și reactualizare, ci un mecanism constructiv și creativ
pentru că ea, cu ajutorul gândirii și imaginației, reușește și să grupeze, regurpeze, categorisească, completeze informațiile
păstrate.

5.Totodată, memoria asigură, continuitatea vieții psihice, fiind legătura dintre ieri și azi.

● CARACTERISTICILE MEMORIEI

- activă: memoria nu doar depozitează informații, ci le și prelucrează.

- situațională: unele locuri sunt mai prielnice memorării decât altele (a învăța înconjurat de zgomot și a învăța în liniște).

- relativ fidelă: memoria nu este o simplă fotografiere a unor informații, prin urmare, în momentul reactualizării se pot sesiza
diferențe mai mici sau mai mari între ceea ce s-a stocat și ceea ce se readuce în prezent.

- selectivă: în general memorăm ceea ce ne interesează și ceea ce știm că ne folosește. De asemenea, nu reținem și nu ne
reamintim totul.

- mijlocită: pentru a reține mai ușor anumite informații ele trebuie conectate logic cu date deja cunoscute de noi (vom reține mai
ușor ziua de naștere a unei persoane dacă o corelăm cu propria noastră zi de naștere : 14 martie – 14 iunie).

- inteligibilă: memorarea este mult înlesnită de înțelegerea materialului de memorat.

● FAZELE MEMORIEI

1. Memorarea (întipărirea) este un proces activ și selectiv de formare a „codurilor”, de întipărire, fixare a experienței.

După prezența sau absența intenției de a memora, memorarea poate fi:

- involuntară (neintenționată): când înregistrăm tot ceea ce ni se întâmplă, dar nu ne putem reaminti totul. În general se
fixează cel mai bine în memorie, activitățile care prezintă interes pentru subiect.
- voluntară (intenționată): când asimilăm cunoștințe pentru că este necesar și pentru că ne propunem acest lucru.
Această formă a memorării presupune stabilirea unui scop și mobilizarea voinței, precum și anumite procedee speciale
(fragmentarea textului, sublinierea noțiunilor importante, repetițiile).
După prezența sau absența efortului de înțelegere, memorarea poate fi:
 - mecanică (pe de rost): efectuată în lipsa înțelegerii și care se bazează pe simpla repetare a materialului. Această formă
de memorare apare când se învață formule matematice, șiruri de numere, date istorice, denumiri geografice.
- logică (cu sens): efectuată pe baza înțelegerii materialului, prin stabilirea unor asemănări și deosebiri, stabilirea unor
raporturi cauzale între informații, raportarea la informațiile dobândite anterior. Este caracterizată prin autenticitate, economicitate
și productivitate.

2. Păstrarea (conservarea) reprezintă reținerea în timp a materialului întipărit. În timpul conservării, materialul suferă unele
modificări reprezentate de simplificări, fragmentări sau îmbogățiri ale materialului memorat. Păstrarea poate fi de scurtă durată
(8-10 minute) sau de lungă durată (uneori chiar pentru toată viața).

Este de la sine înțeles că materialul cu sens este mult mai bine păstrat decât cel fără sens.

3. Reactualizarea informațiilor reprezintă readucerea în prezent a unor date întipărite în trecut și păstrate în vederea
utilizării și valorificării lor. Ea se realizează prin recunoașteri (în prezența obiectului) și reproduceri (în absența obiectului).
Recunoașterea presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat deja în mintea subiectului, pe când reproducerea
presupune confruntarea și compararea mintală a modelelor în vederea extragerii celui optim.

● FACTORII, LEGILE ȘI OPTIMIZAREA MEMORIEI

Pentru că nu toți oamenii memorează, păstrează și reactualizează la fel experiența anterioară, este necesar de menționat
că memorarea depinde de anumiți factori. Procesul memorării este deci înlesnit de trei categorii de factori: particularitățile
materialului de memorat, caracteristicile ambianței în care se învață, trăsăturile psihologice ale subiectului. Aceste categorii
cuprind următorii factori:

1. natura materialului: materialul intuitiv (imaginile) se rețin mai ușor decât materialul verbal (textul).

2. volumul: cu cât materialul este mai comprimat cu atât numărul repetițiilor necesare memorării va fi mai scăzut.

3. organizarea și omogenitatea: un material bine organizat se învață mai repede decât unul nesistematizat, la fel cum
materialele care cuprind un număr mare de elemente asemănătoare se rețin mai greu decât cele neasemănătoare.

4. starea subiectului: nervozitatea sau oboseala îngreunează procesul memorării.

5. poziția materialului într-o serie: se învață mult mai ușor fragmentele aflate la începutul și la sfârșitul unei serii, decât cele
aflate la mijlocul acesteia.

6. familiaritatea: ideile noi și necunoscute necesită mai mult efort pentru a fi memorate spre deosebire de ideile deja familiare
subiectului.

7. ambianța: se învață mai ușor într-o ambianță plăcută, decât într-una deranjantă.

Prin urmare, memorarea depinde de anumite condiții care interacționează între ele. Pentru optimizarea învățării trebuie
aplicate anumite strategii:

a. prelucrarea activă a materialului: fragmentarea textului și desprinderea ideilor esențiale.

b. stabilirea unor repere, a unor puncte de sprijin: realizarea de asociații, legături între informații, sublinierea cuvintelor
cheie.
c. sistematizarea cunoștințelor: ordonarea, ierarhizarea informațiilor, stabilirea de relații cu informațiile deja dobândite.
d. creșterea motivației: interesul pentru o anumita disciplină sau subiect are o influență benefică asupra randamentului la
învățare.
e. stabilirea scopului învățării: în ce ordine învățăm, pentru cât timp vom memora.
● CALITĂȚILE MEMORIEI

Pe parcursul derulării sale, memoria își formează o serie de calități care o pun în valoare. Aceste calități diferă de la o
persoană la alta și ele pot fi educate și modelate. Aceste calități sunt:

- volumul memoriei (cantitatea de material cu care putem opera),

- elasticitatea, suplețea memoriei (capacitatea de a acumula în permanență cunoștințe noi, reorganizându-le sau uitându-le
pe cele vechi),

- rapiditatea învățării (rapiditatea cu care se realizează întipărirea),

- trăinicia păstrării (informațiile păstrate sunt conservate corect și pentru o perioadă lungă de timp),

- exactitatea, fidelitatea reactualizării (gradul de precizie cu care informațiile stocare sunt readuse în prezent),

- promptitudinea reactualizării (realizarea rapidă a recunoașterii și reproducerii).

UITAREA

În definirea uitării este necesar să înțelegem ce reprezintă memoria operativă. Aceasta reprezintă utilizarea efectivă a
materialului memorat. Prin urmare, uitarea este un fenomen psihic opus memoriei operative care se manifestă sub forma
erorilor în recunoaștere și reproducere, mergând până la imposibilitatea de a reactualiza materialul memorat.

Unele teorii consideră fenomenul uitării ca fiind unul pozitiv, informațiile uitate echilibrând psihicul persoanei, în timp ce
alte teorii susțin că uitarea este un fenomen negativ care șterge din memorie datele încă necesare individului.

Uitarea poate fi de trei feluri: uitarea totală (ștergerea definitivă a materialului din memorie), uitare parțială (apare sub
forma reactualizării eronate sau fragmentare), lapsusul (uitarea de moment).

În general uităm acele informații care își pierd importanța pentru noi, amănuntele, dar uneori chiar și informațiile utile.

Uităm datorită stărilor de oboseală, stres, anxietate, învățării mecanice.