Mă uit în jur … Și nu zăresc nimic. Nu erai aproape, Ci tot mai departe.
Îmi amintesc când te-am văzut,
Pentru prima oară… Pe o petală, Tu, fluture blând.
O aripa ruptă aveai
Și a te misca…nu puteai, Iar ajutorul mi-l cereai, Uitându-te cu disperare În ochii mei negri, Negri ca sufletul tău îndurerat. Of! Adio, fluture !
Acei 4 ani
Stiloul plânge pe coală
Cu lacrimi albastre… De amintirile noaste.
Tu, de acolo, te uiți,
Admiri, liceul meu drag, În care eu te-am învățat Un lucru foarte important. Prietenie i se spune Și e tot ceea ce există În această lume, Drag pentru mine, pentru tine, Pentru noi… Îți amintești ?...
Un glas
Stau și mă uit pe geam
Cum razele răsar, Pătrund sfioase în camera mea, Întrebându-mă: ”Da’ tu ce ai?” Privesc spre soare Și aștept un răspuns, Un ajutor cu glas tare, Dar n-am primit nimic. Bila s-a ascuns… În pătura cenușie, Trimițând ploaia pe pământ…