Încălzirea globală

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă

a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere
a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar
mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat
dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic
de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciațiuni terestre asociate cu
fenomenul de minimum solar. Încălzirea globală are presupuse efecte
profunde în cele mai diferite domenii. Ea determină sau va determina
ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea ghețarilor, extincția a
numeroase specii și schimbări
privindsănătatea oamenilor.
Împotriva efectelor încălzirii
globale se duce o luptă
susținută, al cărei aspect
central este ratificarea de
către guverne a Protocolului de
la Kyoto privind reducerea
emisiei poluanților care
influențează viteza încălzirii.

Cauze ale incalzirii:

1. Efectul de seră: Efectul de seră este un fenomen natural prin care o
parte a radiației terestre în infraroșu este reținută de atmosfera terestră.
Efectul se datoreazăgazelor cu efect de seră care reflectă înapoi această
radiație. Una dintre cele mai importante probleme ecologice globale este
efectul de seră. Cauza principală a acestui efect constă în acea
cantitate enorma de dioxid de carbon și altor substanțe cu efect de seră
ce se acumulează în stratul aerian formând o „plapumă”. Substanțele
care acționează: freonii, metanul, etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa.
Proprietățile acestor substanțe sunt în așa fel că, ele prin sine dau
posibilitate razelor ultraviolete să treacă foarte ușor ,ajungând la
suprafața solului ,aceste raze se transformă în energie termică, iar
energia termică de la suprafața solului prin acest strat trece mult mai
greu în așa fel incat se creează situația – cu cât plapuma este mai
groasă cu atât sub ea este mai cald. Acest efect, numit efect de seră,
determină schimbări climatice globale. Efectul de seră are și proprietăți
pozitive, în absența acestor substanțe ce provoacă efectul temperatura
 medie pe globul pământesc va
fi -15 °C. Actualmente,
cantitatea bioxidului de
carbon este egal cu 0,03 %.
Dacă se presupune că această
cantitate va fi dublată, în
această situație temperatura
globului pământesc poate să
se schimbe cu 1,3 °C – 3 °C.
Această majorare a
temperaturii poate provoca
topirea ghețarilor, astfel că,
nivelul oceanelor poate crește
până la 6 m.

2. Vaporii de apă: Cantitatea de vapori de apă din atmosferă depinde

exclusiv de termodinamica atmosferei. Cantitatea de vapori de apă pe
care o poate conține aerul este în funcție de presiunea de saturație, care,
la rândul ei, depinde de temperatură. Presiunea locală a vaporilor
(practic concentrația lor locală) determină viteza evaporării.
Un vânt uscat îndepărtează vaporii de apă formați, permițând
evaporarea unei noi cantități de apă, ceea ce explică efectul de uscare
al vântului. La rândul său, vântul este generat de diferențele
de presiune atmosferică, diferențe care apar datorită diferențelor
de densitate ale aerului, densitate care depinde de temperatură. Se
observă că temperatura și variațiile ei sunt responsabile de cantitatea
de vapori de apă în atmosferă. Efectul de seră al vaporilor de apă este
însă natural și nu există nicio posibilitate tehnică de a influența
cantitatea de vapori de apă din atmosferă în afară de încercarea de a
reduce temperatura. De remarcat că evaporarea este reversibilă, prin
scăderea temperaturii vaporii de apă se condensează, efect
observat toamna și iarna, când scăderea anuală a temperaturilor
determină creșterea precipitațiilor.
 3. Dioxidul de carbon: Carbonul este elementul principal care asigură
viața. Ca și alte elemente chimice, el este angrenat în natură într-un
circuit. Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă este
formată dindioxidul de carbon.
4. Metanul: Este o altă combinație chimică sub formă gazoasă în care se
găsește carbonul în atmosferă. La cantități volumice egale, metanul
produce un efect e seră mai important decât dioxidul de carbon, însă
datorită concentrațiilor sale mici în atmosferă, de cca. 1,8 ppm efectul
global este mai mic, cam un sfert din cel al CO2. De la începutul
revoluției industriale concentrația de metan în atmosferă a crescut cu
149%.
5. Ozonul: Ozonul din straturile superioare ale atmosferei, deși este
extrem de necesar pentru viață prin faptul că reflectă radiația
în ultraviolet a Soarelui, reflectă selectiv radiația în infraroșu emisă de
sol, ceea ce face ca el să producă un efect de seră. Efectul de seră
global al ozonului este greu de estimat exact, ultimele rapoarte ale
IPCC estimează acest efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de
carbon.
Fenomene sinergice
Vulcanismul este un factor a cărui
importanță a fost subestimată până recent.
Vulcanismul contribuie la încălzirea globală
în două moduri:

 prin gazele cu efect de seră (în general

CO2) care sunt conținute în magmă;
 prin cenușa vulcanică, și
aerosolii sulfuroși care obturează
radiația solară.

Se consideră că efectul vulcanilor în perioada preindustrială (înainte de 1850) a fost de

încălzire, dar după, efectul a fost de răcire, datorită contribuției la întunecarea globală.

Masuri:
a) Economia de energie. Una dintre cele mai bune acțiuni pentru reducerea încălzirii
globale este reducerea consumului de energie prin:

 Adoptarea de tehnologii moderne, care nu sunt energointensive. Acest lucru este

valabil în special pentru România, a cărei industrie se bazează pe tehnologii vechi.
Consumul specific de energie primară pe unitatea de venit național este în
România de circa două ori mai mare decât media din Uniunea Europeană.
  Eficientizarea transportului prin folosirea hidrogenului drept combustibil în
locul hidrocarburilor, prin folosirea biodieselului drept combustibil regenerabil și prin
înlocuirea transportului cu camioanele cu cel pe calea ferată.

 Prin reducerea consumului de energie scade sarcina termocentralelor. Proporțional

scade cantitatea ce combustibil consumată, deci emisiile de CO2 în atmosferă.
Producția de CO2 în România depășește pe cea a Regatului Unit datorită
tehnologiilor ineficiente.

b) Energiile alternative. În scopul reducerii emisiilor de CO2 se recomandă utilizarea

energiilor care nu se bazează pe tehnologia de ardere, cum sunt energia
solară, energie hidraulică și energia eoliană. Captarea energiei solare este dificilă,
actual recomandările sunt ca ea să fie captată sub formă de biomasă. Energia
hidraulică exploatabilă actual este limitată și nu poate satisface cererea, însă ea
joacă un rol cheie în acoperirea vârfurilor de sarcină. Energia eoliană este disponibilă
doar în anumite zone, iar randamentul captării sale este scăzut.
c) Biomasa: Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii
folosind drept combustibil lemnul. Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea
plantelor este ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în
atmosferă sub formă de CO2, acest carbon provine chiar din CO2 din atmosferă,
captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a
carbonului, spre deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce în
atmosferă noi cantități de CO2. Totuși arderea lemnului nu este o soluție bună,
deoarece ritmul de regenerare al copacilor este mic, regenerarea lemnului durând
cca. 30 de ani.
O soluție alternativă este arderea porumbului, care în cultură se reface anual. În
acest caz culturile de porumb joacă rolul unui imens captator solar, ecologic. Pentru
asigurarea necesităților energetice este nevoie de cultivarea cu porumb destinat
arderii a cca. 15 % din suprafața agricolă. Opțiunea este sprijinită de American Corn
Growers Assocication (Asociația Cultivatorilor de Porumb Americani) și National Corn
Growers Assocication (Asociația Națională a Cultivatorilor de Porumb). Arderea se
poate face atât în termocentrale, care însă trebuie echipate cu instalații de ardere
adaptate acestui tip de combustibil, cât și în instalații de încălzire individuale care ard
boabe de porumb în loc de peleți, instalații care se găsesc în comerț.