Angela Dorothea Merkel, (pronunție în germană /ˈaŋ.ɡeːla doʁoˈteːa ˈmɛʁ.kl̩ / (v. AFI), (n.

17 iulie 1954, Hamburg, Republica Federală Germania), este prima femeie cancelar din
istoria Republicii Federale Germania. A fost aleasă în această funcție la data de 22 noiembrie
2005 de către Bundestag, parlamentul german, realeasă la 28 octombrie 2009 respectiv 17
decembrie 2013.
În data de 14 martie 2018 a fost aleasă de Bundestag pentru a patra oară în funcția de cancelar
federal.
Angela Dorothea Merkel, nascuta Kasner la 17 iulie 1954 la Hamburg, Germania, este prima
femeie cancelar din istoria Republicii Federale Germania.
A castigat trei ani la rand (2006-2008) titlul de “cea mai puternica femeie din lume”, conferit
anual de revista “Forbes”, imediat dupa ce devenise prima femeie cancelar din istoria
Germaniei, invingandu-l in 2005 pe Gerhard Schröder.

Unul dintre cei mai influenţi lideri politici ai momentului, crescut într-o Germanie în care
viaţa se oprea cel mai adesea la graniţa dintre Est şi Vest, a ajuns astăzi, fără să se îndepărteze
în totalitate de eprubete şi de munca de cercetător, la omul care dictează „formulele” şi
găseşte „soluţiile” în rezolvarea celei mai grele „probleme” din cariera sa – păstrarea
integrităţii Uniunii Europene.

S-a născut în Germania de Vest, a ajuns să studieze fizică în Germania comunistă şi a obţinut
un doctorat în chimie cuantică lucrând peste un deceniu ca cercetător. Angela Dorothea
Kasner (61 de ani), cunoscută acum în întreaga lume drept Angela Merkel, a intrat în politică
în 1989, odată cu căderea Zidului Berlinului. Din 2005 ocupă poziţia de cancelar al
Germaniei, reuşind astfel să ajungă prima femeie cancelar din istoria statului.

Născută în iulie 1954 în Hamburg, oraş al Germaniei de Vest, este nevoită să se mute în
Templin, Germania de Est, atunci când tatăl, preot luteran, primeşte parohie. Rămâne astfel
„prinsă” în Germania comunistă de după construirea Zidului Berlinului, din 1961.
În 1973 îşi începe cursurile la Universitatea din Leipzig, studiind fizica, singura materie la
care nu excelase în liceu. Patru ani mai târziu se căsătoreşte cu Ulrich Merkel, de care
divorţează în 1982, păstrându-i însă numele. Academia Germană de Ştiinţă îi acordă în 1986
diploma de doctorat în chimie cuantică, după ce îşi începuse activităţile de cercetare încă din
1978. Cariera sa ştiinţifică se încheie în 1990 când părăseşte Insitutul Central de Chimie
Fizică în care lucrase mai bine de zece ani, potrivit Biography.com.

Intrarea în politică are loc odată cu căderea Zidului Berlinului din 1989, Angela Merkel
înscriindu-se nu doar în mişcări prodemocratice pentru Germaniei de Est, ci şi în partidul
Uniunea Democratică Creştină (CDU). În 1991, cancelarul Helmut Kohl o pune la
conducerea Ministerului Femeilor şi al Tineretului, trei ani mai târziu ajungând ministrul
mediului şi al securităţii nucleare. În 1998, Kohl pierde alegerile pentru un nou mandat de
cancelar, iar Merkel este numită noul secretar general al partidului CDU. În acelaşi an se
căsătoreşte cu profesorul de chimie Joachim Sauer, alături de care a rămas până în prezent.

Ca lider al partidului Creştin Democrat încă din 2000, Merkel candidează pentru funcţia de
cancelar al Germaniei în 2002, însă pierde în faţa lui Edmund Stoiber. Revine în competiţie
în 2005, atunci când reuşeşte să îl depăşească într-o luptă foarte strânsă pe contracandidatul
Gerhard Schröder.

Angela Merkel devine în 2005 prima femeie cancelar al Germaniei, dar şi primul cancelar
născut după cel de-al Doilea Război Mondial. Deciziile de austeritate luate în timpul crizei
economice din 2008 salvează bancile nemţeşti şi transformă Germania în statul cu cea mai
puternică revenire economică de pe continent.

În 2009, Angela Merkel câştigă al doilea mandat de cancelar, urmând ca un an mai târziu să
ajungă liderul care să găsească soluţia pentru criza greacă şi pentru păstrarea zonei euro.
Prosperitatea de pe piaţa muncii şi parcursul economic din ce în ce mai bun al Germaniei o
ajută pe Merkel să obţină în 2013 încă un mandat în funcţia de cancelar.

În 2014, criza ucraineană o forţează să-l confrunte pe liderul rus, Vladimir Putin, pentru a
opri războiul est-european. Anul acesta, contrar dorinţei partidului său, Merkel deschide
porţile Germaniei pentru un număr mare de imigranţi din Orientul Mijlociu şi îndeamnă
liderii europeni să procedeze la fel.

Deşi este departe de a fi cel mai iubit lider politic, în cei zece ani de mandat, Angela Merkel a
reuşit să transforme Germania în statul cu cea mai importantă putere de decizie din Uniunea
Europeană.

Cancelarul inamovibil”, care vizează duminică o nouă victorie în alegerile legislative, a

petrecut deja trei preşedinţi americani, patru francezi şi trei premieri britanici şi pare neatinsă
de uzura puterii.
Supranumită "Mutti" (”mama”), ironizată din cauza stilului ei blajin, Angela Merkel are ”un
secret”, aprecia în 2015 filosoful Peter Sloterdijk: ea răspunde ca nimeni altcineva ”dorinţei
arzătoare de normalitate” a germanilor, încercaţi de istoria lor dureroasă şi circumspecţi faţă
de situaţia în lume.
Văzută din străinătate, statutul i-a crescut în timpul crizelor europene, de la cel de călău urât
de ţările risipitoare la cel de ”lider al lumii libere” după alegerea lui Donald Trump. Fără ca
acest lucru să schimbe cu ceva linia miliardarului în probleme-cheie, ca de exemplu
modificările climatice.

În Germania însă, este nevoie de timp în vederea unei integrări dificile a migranţilor. În
Europa, mai ales în Est, îi are de înfruntat pe cei care o acuză că i-a chemat pe migranţi şi
refuză să primească refugiaţi.

În viaţa de dinainte de politică n-a avut parte de greutăţi. Angela Merkel şi-a trăit copilăria
austeră la ţară, în Republica Democrată Germană (RDG), lângă un centru pentru persoane cu
handicap, unde tatăl ei şi-a instalat familia cu scopul de a contribui la evaghelizarea
populaţiei în Estul comunist.
Ea devine doctor în chimie cuantică, adaptându-se regimului comunist. Abia după căderea
Zidului Berlinului intră în politică, devenind purtătoarea de cuvânt a ultimului Guvern RDG,
înainte să intre în partidul conservator Uniunea Creştin Democrată (CDU).
Cancelarul de atunci, Helmut Kohl, îi oferă ”puştoaicei” primele responsabilităţi ministeriale.
Însă în 2000, profitând de un scandal financiar în cadrul partidului, ea îi răpeşte CDU-ul, un
lucru pe care el nu avea să i-l ierte vreodată.
Consacrarea sa are loc cinci ani mai târziu, când devine prima femeie cancelar.
Merkel și Refugiații
Generozitatea aratata de Germania – si mai ales de cancelarul Angela Merkel – imigrantilor a
tras atentia, mai ales in conditiile in care recent Berlinul a fost nemilos cu grecii. Pe 7
septembrie, coalitia de guvernamant a cancelarului Merkel a cazut de acord asupra unui
pachet de 6 miliarde de euro destinat refugiatilor. Si asta la nici doua luni dupa ce acelasi
guvern german a impus un pachet draconic de masuri Greciei, care datora Berlinului in jur de
60 de miliarde de euro.

„Dorim ca schimbarea sa fie una pozitiva si credem ca vom putea reusi acest lucru’, a
declarat Merkel presei germane. Ea s-a mandrit cu faptul ca tara sa „a devenit cea cu care
oamenii asociaza speranta, ceea ce este extrem de pretios daca e sa privim istoria noastra”
si a apleat si la celelalte state din UE, cerandu-le sa fie la fel de generoase.

De ce sunt mai importanti pentru Merkel imigrantii din Siria sau Afganistan decat cetatenii
unei tari membre UE? Dincolo de argumentele emotionale sau filosofice, analistii si presa au
gasit si argumente pragmatice pentru bunavointa aratata de “Doamna de Fier” refugiatilor.

Seful biroului de la Berlin al Washington Post atrage atentia asupra faptului ca generozitatea
Germaniei nu face decat sa atraga tot mai multi refugiati, agravand criza si crescand riscul
unor noi tragedii. Promisiunile facute de Merkel celor care isi cauta salvarea in Europa au
provocat nemultumire atat in Marea Britanie si in Ungaria, cat si la ONU. “Am prefera ca
niciun refugiat sa nu faca primejdioasa calatorie spre Europa”, a declarat Melissa Fleming,
purtator de cuvant al Inaltului Comisar al Natiunilor Unite pentru Refugiati.

Uniunea Creștin-Democrată (în germană: Christlich Demokratische Union Deutschlands sau

CDU, citit țe-de-u) este un partid politic din Germania. Cuvântul „Uniune” din numele partidului se
referă la uniunea dintre membrii partidului indiferent de religia lor (catolică, evanghelică etc.).
CDU este la ora actuală (2009) cel mai mare partid din Germania, un partid conservator cu
orientare de centru-dreapta. Este afiliat Internaționalei Centrist-Democrate.

A nu se confunda cu fostul partid CDU din Est (din fosta RDG), scris în germană cu cratimă:
Christlich-Demokratische Union Deutschlands.
CDU desfășoară activități politice în toată Germania cu excepția landului Bavaria. Partidul
bavarez corespunzător de centru-dreapta este Christlich-Soziale Union in Bayern sau CSU
(Uniunea Creștin-Socială din Bavaria). Aceste două partide cooperează strâns la nivel federal
precum și în Bundestag, unde împreună formează fracțiunea parlamentară CDU/CSU, numită
"die Union" (Uniunea) sau și "die christliche Union" (Uniunea creștină).

Conform unui studiu realizat în 2005 de Universitatea Berlin (vezi wiki.de), 51 % din membrii
CDU/CSU sunt de confesiune catolică, 33 % sunt luterani (evanghelici), iar 15,7 % nu aparțin nici
unei biserici. Circa 10 % din populația musulmană cu drept de vot sunt orientați către CDU/CSU.
Din totalul de 247 de parlamentari creștin-democrați ai celui de-al XV-lea Bundestag (ales în
2002), 143 s-au declarat catolici (57,89 %), 95 evanghelici (38,46 %), 8 nu au făcut precizări, iar
unul s-a declarat fără confesiune. Pentru amănunte vezi: Pagina Bundestag-ului

Zidul de la Berlin
Zidul Berlinului (în limba germană: Berliner Mauer), un simbol al Războiului Rece, a fost
construit, inițial, pe 13 august 1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie
1989. Parte a Cortinei de Fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte a frontierelor
RDG-ului.

Concepută de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și

aprobată de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între
Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A fost
construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), în efortul de a
stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația
zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest. Existența
timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației (evadați
- "Republikflucht" în germană): de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 -
între 1962 și 1989.

Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și

pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste,
insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass
media occidentale, a câtorva evadați. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al
nouălea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea
frontierei est-germane, care au dus, în cele din urmă, la demonstrații de masă și căderea
guvernului comunist. În momentul când a fost dat publicității, la 9 noiembrie 1989, un decret
al oficialităților est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei, mase uriașe de est-
berlinezi s-au apropiat de zid și, în cele din urmă, au traversat prin toate punctele de trecere,
unindu-se, într-o atmosferă sărbătorească, cu mulțimea din Berlinul Occidental. După câteva
săptămâni, Zidul a fost, în cele din urmă, distrus în totalitate, căderea acestei bariere fiind
primul pas către reunificarea Germaniei, care a fost încheiată, în mod oficial, pe 3 octombrie
1990.

Familia
Rebbekah Dorothea Kasner, este fiica lui Hort Kasner, decedat în 2011 la Berlin, un pastor
de etnie evreiască, devenit protestant.
Mama, sa, la origine poloneză, Herlind Jentzschr, a fost profesoară de latină și engleză în
Hamburg şi a devenit interesată de politică în timp ce studia fizica la Universitatea din
Leipzig și a fost înscrisă în FDJ (Tineretul Liber German), singurul partid al RDG – ului
pentru care a lucrat în domeniul propagandei…
Tatăl Angelei Merkel este pastorul luteran Horst Kasner. Mama ei, Herlind Kasner, născută
Jentzsch, este de profesie profesoară de latină și engleză. Imediat după nașterea Angelei
familia s-a mutat de la Hamburg (RFG) în RDG. În 1978 Merkel și-a încheiat studiul fizicii la
Universitatea Karl Marx din Leipzig. În 1986 și-a dat doctoratul în fizică, dobândind titlul
„Dr. rer. nat.”. În timpul școlii și al facultății a fost membră a organizației de tineret socialiste
Freie Deutsche Jugend (FDJ) (Tineretul German Liber), fără a deveni și membră de partid.
Merkel a trăit în RDG până la prăbușirea acesteia și Reunificarea Germaniei din 1989-1990.
Între 1977 și 1982 a fost căsătorită cu fizicianul Ulrich Merkel. Din 1998 încoace este
căsătorită cu chimistul Joachim Sauer. Ambele căsătorii au rămas fără copii.
Începând din anul 2000 Merkel este președinta partidului Uniunea Creștin-Democrată
(CDU). La alegerile federale germane din anul 2005 a fost aleasă ca membră a parlamentului
german, reprezentând electoratul unei circumscripții electorale din landulMecklenburg -
Pomerania Inferioară. În presă, mai ales în cea britanică, Merkel a fost frecvent comparată cu
fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher, fiindcă ambele sunt femei care fac parte din
partide conservatoare, având și un stil de conducere asemănător.
Cariera
La 10 octombrie 2005 partidele CDU, CSU și SPD au căzut de acord ca Merkel să fie
propusă în fața Bundestagului pentru fotoliul de cancelar federal. La data de 22 noiembrie
2005 Bundestagul a ales-o pe Merkel în funcția de cancelar federal, cu 397 de voturi pentru,
212 împotrivă și 12 abțineri.
Helmut Kohl (Hennoch Kohn) o numește pe Rebbekah Dorothea Kasner ca ministru
al Mediului Femeilor și Tineretului, și de asemenea secretar general și președinte al
grupului parlamentar al CDU. „Helmut Kohl” , a fost liderul partidului Uniunii
Creștin Democrate ( CDU) 1973-1998.

După noile alegeri federale din 2009 s-a creat o nouă coaliție guvernamentală, de data asta
între fracțiunea parlamentară CDU/CSU ("Uniunea creștină") și FDP (liber-democrații). Noul
parlament (Bundestag) a reales-o pe Merkel drept cancelar al Germaniei. Merkel și-a numit
apoi miniștrii, având drept nou vicecancelar și în același timp nou ministru de externe pe
Guido Westerwelle, președintele FDP. Acest nou guvern a primit numele „Cabinetul Merkel
II”.
În urma alegerilor federale din 2013 a format o mare coaliție (CDU/CSU-SPD). În data de 17
decembrie 2013 Angela Merkel a fost aleasă de Bundestag pentru a treia oară în funcția de
cancelar federal.
În anul 2009 a fost numită de revista Forbes Magazine drept cea mai puternică femeie din
lume.
La 12 octombrie 2010 Angelei Merkel i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al
Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, pentru "contribuția de importanță istorică la unificarea
europeană și pentru rolul de importanță mondială jucat în înnoirea cooperărilor
internaționale".[2][3][4]

Merkel a fost comparata cu "Doamna de fier” a Angliei, Margaret Thatcher. Fiica a unui pastor luteran, Angela Dorothea
Merkel s-a nascut in 1954 intr-o familie modesta din Hamburg.
Caderea zidului Berlinului a prins-o pe Merkel lucrand la Institutul pentru Chimie Fizica din Berlin, dupa ce terminase
Universitatea din Leipzig cu un doctorat in fizica.
Dupa 1989 a intrat in miscarea politica “Trezirea Democratica”, dupa care devine purtatorul de cuvant al noului premier est-
german, Lothar de Maiziere, ministrul Tineretului in guvernul lui Helmut Kohl si, ulterior, ministru al Mediului.
In 2000, Merkel este aleasa in functia de presedinte al celui mai mare partid conservator din Germania, Uniunea Crestin-
Democrata (CDU), iar pe 22 noiembrie 2005, Bundestagul a ales-o in functia de cancelar federal.
Potrivit unui sondaj de opinie realizat in februarie 2012, cancelarul este a doua personalitate politica preferata de germani,
fiind politicianul preferat de 64 la suta dintre germani, fiind devansata de ministrul Finantelor, Wolfgang Schäuble, care are
o credibilitate de 65 la suta.
Merkel a anuntat ca va candida pentru un nou mandat, la alegerile din 2013.
Viata personala

Cand nu face politica, ii place sa citeasca, sa mearga in drumetii montane si sa se ocupe cu gradinaritul. Intre 1977 si 1982 a
fost casatorita cu fizicianul Ulrich Merkel. Din 1998, este casatorita cu chimistul Joachim Sauer. Ambele casatorii au ramas
fara copii.
Biografia comica

O biografie comica a cancelarului Angela Merkel o prezinta pe "Doamna de fier" a Germaniei drept un copil apolitic, care nu
mergea pe bicicleta pentru ca nu stia diferenta dintre stanga si dreapta.
Biografia de 64 de pagini este scrisa de jurnalist care a admis ca s-a inspirat din biografia comica a presedintelui francez
Nicolas Sarkozy.
"Cum este posibil ca un copil care a fost dus de mama sa in zona comunista sa ajunga prima femeie cancelar a Germaniei?",
se intreaba autorul. O scena din copilaria lui Merkel incearca sa arate caracterul ei de lider: cancelarul se afla pe o trambulina
inalta si doi baieti stau si o privesc de jos.
"Sta acolo de 45 de minute", spune unul dintre ei. “E lasa, nu o sa sara niciodata”, spune celalalt si cei doi se intorc sa plece.
In acel moment, Merkel sare. Si explicatia: “Chiar si atunci era gresit sa o subestimezi”.
Vizita in Romania
Angela Merkel vizitat de doua ori Romania. Prima data in 2008, cand a participat la summit-ul NATO, si a doua oara in
2010, cand s-a intalnit cu Traian Basescu, Emil Boc, si a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii "Babes-
Bolyai" din Cluj-Napoca, pentru "contributia de importanta istorica la unificarea europeana si pentru rolul de importanta
mondiala jucat in innoirea cooperarilor internationale".
Este una dintre cele mai puternice femei ale lumii, dar şi una dintre cele mai discrete. Despre Angela Merkel (63) se poate spune că e

tenace, corectă, pragmatică, cu mişcări cumva programate, dar nicidecum că e vreo femeie care şi-ar exploata latura sensibilă ori viaţa

personală. Cel mult, ne lasă să-i vedem preferinţa pentru grădinărit, pentru cartofii prăjiţi cu maioneză picantă şi pentru berea rece, pentru

animalele de fermă, drumeţiile montane ori cântat (vezi cea mai recentă demonstraţie de acest fel din timpul unui eveniment de campanie

unde a cântat cu o solistă de jazz).

Şi, la fel ca ea, nici soţul ei nu e dornic de expunere, preferând reflectorului public mediul universitar care-i atât de familiar, Joachim Sauer

(68) fiind profesor de chimie cuantică la Universitatea din Berlin - de unde şi gluma făcută de un cotidian german cum că acesta este

"invizibil ca o moleculă". Asta pentru că Joachim nu vorbeşte niciodată cu presa şi apare foarte rar în public alături de soţia sa. Ba chiar a

lipsit şi de la ceremonia de învestire în funcţie a acesteia, preferând să urmărească evenimentul la televizor.