Prof. Alexandra Berheci Școala Gimnazială. Nr.

10 Botoșani

Abordări didactice în predarea Comunicării limbii române/ Limbii și

literaturii române în ciclul primar în vederea dezvoltării gândirii critice

Importanța gândirii critice

Gândirea critică este gândirea clară, rațională și liberă. Aceasta nu se bazează pe acumularea de
informație, ci pe dezvoltarea capacității de a procesa informația. Sub umbrela gândirii critice intră
următoarele capacități:

 de a identifica, înțelege și realiza conexiuni logice între idei și argumente proprii,

 de a detecta greșeli de raționament în argumente și prezentări,
 de a rezolva probleme cu grad sporit de dificultate,
 de a înțelege relevanța și importanța unor idei,
 de a identifica contextul și implicațiile unui argument sau ale unei idei,
 de a identifica, construi și înțelege justificările din spatele unor opinii, argumente sau
credințe
 de a construi argumente și idei noi pe baza celor acumulate până la momentul actual
 de a distinge între fapte, opinii și judecăți de valoare

Un elev care posedă aceste calități poate rezolva mult mai ușor problemele de matematică, poate
înțelege mult mai bine orice text sau argument de la orice materie, fără să necesite să rețină
cantități enorme de informație . Gândirea critică este o calitate esențială atât în viața personală, cât
și în cea profesională. În primul rând, facilitează transmiterea propriilor idei și înțelegerea ideilor
altora, făcând comunicarea mult mai benefică și productivă.

Dezvoltarea gândirii critice nu aduce beneficii doar pentru indivizii formați, ci și pentru societatea
din care fac parte. Gândirea critică vindecă o societate de prejudecăți și pasivitate, făcând
conceptele politice și sociale mult mai accesibile și responsabilizând participanții să se informeze și
să se implice.

Exemple de activităţi pentru dezvoltarea Gândirii Critice:

Ex.1: „Suntem preocupaţi de a AVEA în loc de a FI”.

Elevilor li se propune să definească ceea ce înţeleg ei prin cuvântul „valoare” şi să spună ce tipuri de
valori cunosc.

Pot f întrebați ce valori dețin, ce valori învățăm din basmele, poveștile citite în cadrul orelor de
lectură.

Ex.2: „Povestea unui nasture”

Elevii sunt rugaţi să aducă de acasă câte un nasture cât mai frumos şi interesant posibil sau
învățătorul aduce o colecţie de nasturi. Fiecare elev are deci câte un nasture. Ei trebuie să
povestească istoria lui: cine a fost stăpânul lui, cum era, de la ce haină este el, cum era haina
(culoare, măsură, stofă), ce s-a întâmplat cu haina, etc.

Ex.3: „Afişul meu publicitar”

Acest exerciţiu este binevenit la începutul unui an de studii, mai ales când învățătorul încă nu
cunoaşte elevii (este un exerciţiu de diagnosticare: verificăm vocabularul activ al elevilor,
Prof. Alexandra Berheci Școala Gimnazială. Nr. 10 Botoșani

corectitudinea gramaticală şi stilistică). Elevii pregătesc pe o coală de hârtie „afişul” care este
redactat după un algoritm: numele, prenumele; vârsta, preferinţele, hobby-urile, etc. În dependenţă
ce doriţi să aflaţi despre elevi sau ceea ce ei singuri doresc ca colegii să cunoască despre ei.

Ex.4 : Metoda pălăriilor gânditoare

Presupune stimularea creativităţii și se bazează pe interpretarea de roluri, în funcţie de pălăria

aleasă. Elevii sunt împărţiţi în şase grupe, pentru şase pălării. Împărţirea elevilor depinde de
materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important ca materialul didactic să fie bogat
în conţinut, iar pălăriile să fie colorate, ca să îi atragă pe elevi.

Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuţiilor,
extrage concluzii- clarifică/ alege soluţia corectă.

Pălăria albă – deţine informaţii despre tema pusă în discuţie, face conexiuni, oferă informaţia exact
cum a primit-o. Este neutră, participanţii sunt învăţaţi să gândească obiectiv- deţine informaţii
exacte.

Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite, nu se
justifică- transmite emoţii.

Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibilele riscuri, greşeli la soluţiile propuse, exprimă doar
judecăţi negative- este pesimistul.

Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi- generează noi idei. Gândirea laterală îi este
specifică.

Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist
posibilităţile, crează finalul- efortul aduce beneficii.

Elevii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi prezinte perspectiva în
funcţie de culoarea pălării pe care o poartă. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce reprezintă ea.

Ex.5: Tehnica 6/3/5

Se prezintă o problemă, de exemplu, preluată dintr-o poveste. Sunt necesari 6 membri în grupul de
lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluţii fiecare, timp de 5 minute .

Foile migrează apoi de la stânga la dreapta, până ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia
colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin
formulări noi, adaptându-le şi îmbunătăţindu-le continuu. Ultima fază presupune centralizarea
datelor obţinute, se discută şi se apreciază rezultatele.

Ex.6: Metoda Frisco

Are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui rol specific, abordând o problemă din mai
multe perspective. Această metodă se desfăşoară în patru etape:

a) Se propune spre analiză o situaţie problemă.

b) Se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul, pesimistul şi optimistul.

c) Are loc o dezbatere colectivă în care:

Prof. Alexandra Berheci Școala Gimnazială. Nr. 10 Botoșani

 conservatorul apreciază meritele situaţiilor vechi, fără a exclude posibilitatea unor

îmbunătăţiri;
 exuberantul emite idei aparent imposibil de aplicat în practică;
 pesimistul va relua aspectele nefaste ale îmbunătăţirilor aduse;
 optimistul va găsi posibilităţi de realizare a soluţiilor propuse de exuberant.

d) Se formulează concluziile şi se sistematizează ideile emise.

Ex.7 Metoda stimulării la întâmplare

Această metodă constă în realizarea de asocieri între un cuvânt ales la întâmplare dintr-o pagină de
dicționar, dintr-o carte aflată pe un anume raft, dintr-un ziar sau dintr-un citat etc.) și o problemă a
cărei rezolvare necesită soluții noi, creative.

Pentru exemplificare:. Se prezintă o situație: dorința de a devenit profesor (sau altă meserie). Apoi,
se alege, la întâmplare, dintr-un manual de științe, cuvântul mormoloc

Cum facem asocierea? Putem pleca de la imaginea unui mormoloc. Ceea ce se observă specific este
coada. Așadar putem să ne imaginăm profesori cu cozi. Cum ar arăta această asociere în mod real, în
practică? Putem contura alături de un profesor, doi ucenici sau asistenți care îl urmează peste tot și
care ajung să preia din ce în ce mai multe responsabilități.

Dacă ne legăm de un cuvânt ales la întâmplare, acesta are propriile sale asocieri și, mai devreme sau
mai târziu, acestea vor face legătura cu asocierile problemei. Ne putem deplasa astfel în afara
problemei, de-a lungul noii rute, pentru a vedea ce descoperim.

Ex.8: Metodele de simulare

Metodele de simulare se bazează pe implicarea elevului în realizarea sarcinilor de învățare și

presupun imitarea unei activităţi reale, urmărindu-se în general formarea de comportamente
specifice.

Una dintre cele mai practicate metode de simulare este jocul de rol, care constă în simularea unor
funcţii, relaţii, activităţi, ceea ce presupune:

o identificarea unor situaţii ce se pretează la simulare;

o distribuirea rolurilor între participanţi;
o învăţarea individuală a rolului;
o interpretarea rolurilor;
o discutarea în grup a modului în care au fost interpretate rolurile.

Eficienţa metodei este condiţionată de capacitatea participanţilor de a transpune în rol şi de a-şi

valorifica experienţa în acest context.

Ex.9: Metoda studiului de caz

Presupune transpunerea într-o situaţie reală de viaţă sau într-un exemplu semnificativ dintr-o
poveste citită. În cadrul studiului de caz, se urmăreşte identificarea cauzelor ce au determinat
declanşarea fenomenului respectiv, evoluţia acestuia comparativ cu fapte şi evenimente similare.În
realizarea studiului de caz se parcurg mai multe etape:

 descoperirea cazului;
 identificarea cauzelor care au determinat declanşarea situaţiei;
 precizarea obiectivelor;
 analiza cazului;
Prof. Alexandra Berheci Școala Gimnazială. Nr. 10 Botoșani

 oferirea de soluţii;
 discutarea consecinţelor soluţiilor găsite;
 stabilirea concluziilor generale;
 aplicarea alternativelor găsite în viaţa reală.

EX.10: Harta conceptuală

Această metodă surprinde printr-o schemă relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.
Pentru a construi o hartă conceptuală se realizează o listă cu 10-15 concepte cheie sau idei despre
ceea ce ne interesează şi câteva exemple. Pornind de la o singură listă se pot realiza mai multe hărţi
conceptuale.

Etape în crearea unei hărţi conceptuale:

 Se transcrie fiecare idee şi fiecare exemplu pe o foaie.

 Se aranjează mai întâi conceptele generale, iar celelalte mai jos – încă nu se trec exemplele.
 Se pot adăuga şi alte concepte pentru a uşura înţelegerea şi pentru a le explica mai bine pe
cele existente.
 Se trasează linii de la conceptele de sus către cele de jos cu care relaţionează.
 Se scrie câte un cuvânt pentru a explica relaţia dintre conceptele conexate.
 Se trec exemplele sub conceptul de care aparţin.
 Se copiază rezultatul obţinut, realizând harta conceptuală pe o foaie de hârtie.

Ex.11: Tehnica florii de nufăr (Lotus blossom tehnique)

Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă
centrală. Problema sau tema centrală determină cele opt idei centrale care se construiesc în jurul ei,
asemeni petalelor florii de nufăr.Cele opt idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând
ca apoi ele să devină teme principale, pentru alte opt flori de nufăr. Pentru fiecare dintre aceste noi
teme centrale se vor construi câte alte opt idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt
generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni şi concepte noi.

Viitorul este al celor care interpretează informaţia critic şi descoperă singuri adevărul. Persoanele ce
gândesc critic sunt mai susceptibile de a fi manipulate şi mai sigure pe convingerile lor. Cunoştinţele
au valoare atunci când sunt utile. Iar ceea ce ştim determină ceea ce putem învăţa. Trebuie să
înţelegem că Gândirea critică este un rezultat şi nu o materie de studiu. De aceea este important să
învăţăm elevii să răspundă la cea mai importantă întrebare: „de ce?”.

Profesor înv. primar,

Alexandra Berheci

Școala Gimnazială Numărul 10 Botoșani