Cum arată noua ordine mondială, cum se trece de la globalism la mutilateralism?

Ce spune un
expert român în securitate că se discută în spatele uşilor

Autor: Alex Ciutacu

1 mai 2018

Săptămâna trecută, generalul român Sergiu Medar, fost consilier prezidenţial pentru apărare şi
securitate naţională, a publicat o analiză cu privire la Conferinţa de Securitate de la Munchen şi
concluziile acesteia, în Monitorul Apărării şi Securităţii coordonat de agenţia de ştiri Mediafax.

Conferinţa de Securitate de la Munchen, organizată începând cu 1963, are ca scop prezentarea

principalelor opinii privind securitatea lumii, şi încearcă să stabilească în ce direcţie se îndreaptă lumea
atât din punct de vedere geopolitic cât şi din punct de vedere militar.

Printre concluzii, anul 2018 a fost considerat de mulţi analişti ca fiind un an cu mari instabilităţi şi
ameninţări la securitatea lumii, iar Generalul McMaster, care era în în februarie – la momentul
desfăşurării conferinţei - Consilier de Securitate Naţională al Statelor Unite spunea că „geopolitica se
întoarce, după vacanţa politică ce a urmat celui de-al doilea război mondial”.

După mai bine de 20 de ani în care globalizarea şi globalismul au acaparat şi au transformat lumea,
atât la Conferinţa din 2017 cât şi la cea din 2018, liderii lumii au evitat să folosească termenul de
„globalism”. În cuvântarea sa din 2017, puternicul cancelar german, Angela Merkel, nu a pronunţat
deloc cuvântul „globalizare” sau „globalism”, dar a folosit de multe ori termenul de „multilateralism
liberal moderat”.
Potrivit analizei realizate de generalul Medar, acest multilateralism presupune o prioritizare a
interesului naţional în acord cu interesul colectiv.
„De aici apar coliziunile între interesele Uniunii Europene, ca organizaţie, şi cele ale unor state ce
aparţin UE. Când se vorbea de globalizare, prioritar era interesul colectiv, iar interesul naţional era
integrat în acesta. Acum, vorbim despre interesul naţional în primul rând. Acest punct de vedere,
coroborat cu afirmaţia lui Frans Timmermans, vicepreşedinte al Comisiei Europene, la aceeaşi
conferinţă, conform căreia “statele mici trebuie să descopere că sunt mici”, ar duce la concluzia că
viitoarea evoluţie a Uniunii Europene ar putea fi o evoluţie cu mai multe viteze, deşi acest lucru nu va
mai fi menţionat, ci se va regăsi in fapte. Astfel, la unele programe europene s-ar putea să nu participe
toate statele comunitare, deoarece nu vor avea disponibilitatea financiară de a o face”, punctează
Medar.
Liderii au semnalat că lumea este aproape de „un conflict major interstatal” şi că se confruntă cu o
„realitate sumbră”. În ultimul an au apărut şi s-au dezvoltat o serie lungă de crize nerezolvate,
instabilităţi şi conflicte, precum Siria, Coreea de Nord şi Iranul.
În octombrie 2017, sub ochii liderului rus, Vladimir Putin, a avut loc Conferinţa Grupului Valdai, unde
au participat 35 de state.
Subiectul Grupului Valdai a fost „Distrugerea constructivă: va apărea o nouă ordine mondială în urma
unui război?”.
Perspectiva conferinţei a fost una sumbră şi anume faptul că utilizarea forţei, inclusiv militară, poate
reprezenta o soluţie pentru a distruge ordinea mondială actuală, iar pe ruinele ei să fie construită una
noua.
Cu toate acestea, cum stă Europa?
Generalul Sergiu Medar crede că în Uniunea Europeană, „responsabilă cu Securitatea Europeană ar
trebui să fie Franţa, iar cu economia şi finanţele – Germania, transformând astfel Uniunea Europeană
într-o afacere franco-germană”.
Însă preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junker spune că UE nu poate lua o decizie unitară
referitor la utilizarea armatei în securitatea europeană din cauza Germaniei.
Nemţii au o „armată parlamentară”, condusă de un parlament în care este greu să se ia o decizie unică,
deoarece Constituţia Germaniei menţionează că este necesar a se aproba în Parlament orice acţiune
la care participă armata germană.
Junker şi-ar dori ca deciziile europene pe probleme de securitate să fie luate printr-o majoritate
relevantă, şi nu prin unanimitate.
Discuţiile s-au aprins în cadrul conferinţei din 2018, după ce Putin a criticat dur Occidentul în faţa
grupului Valdai în 2017. Omul preşedintelui de la Moscova, Konstantin Kosachev, preşedinte al
Comisiei de apărare din Duma de Stat a Rusiei, a menţionat în faţa liderilor de la Munchen că
„cooperarea în domeniul securităţii nu poate fi împărţită în două blocuri. Continuarea existenţei NATO
provoacă noi ameninţări în loc să le întâmpine. Ei încearcă să blameze Rusia pentru toate problemele
cărora Vestul trebuie să le facă faţă”.
Poziţia Rusiei sugerează dorinţa de a destrăma NATO sau de a renunţa la alianţă în cadrul discuţiilor de
securitate globală, ceea ce „va fi imposibil”, aşa cum menţionează şi Medar.
Nemţii nu au lăsat remarca să treacă neobservată şi au trecut la atac spunând că „puteri cum a fi China
şi Rusia încearcă să testeze şi să submineze unitatea Uniunii Europene”.
Multilateralismul poate fi soluţia pentru o nouă ordine economică, în timp ce marile puteri ale lumii
trebuie să gestioneze cu grijă atât relaţiile comerciale, cât şi relaţiile geopolitice. Un prim semn optimist
cu privire la viitorul securităţii mondiale este întâlnirea de săptămâna trecută dintre Kim Jong-un şi
Moon Jae-in, care au stabilit că vor încheia războiul de 70 de ani dintre Coreea de Nord şi Coreea de
Sud, şi îşi propun denuclearizarea totală a peninsulei coreene.
Din punct de vedere al nivelului de participare, Conferinţa din 2017 a fost superioară celei din 2018. În
2017, printre cei aproximativ 500 de participanţi se numărau Cancelarul german Angela Merkel,
vicepreşedintele SUA Mike Pence, Secretarul General ONU Antonio Gutteres, Secretarul general NATO
Jens Stoltenberg, Secretarul american al Apărării James Mattis, peste 30 de şefi de state şi de guverne,
peste 80 de miniştri ai apărării sau de externe, precum şi alţi experţi în probleme de securitate.
În anul 2018, la acelaşi număr de participanţi erau doar 21 de şefi de state şi de guverne. Printre aceştia
- Secretarul General ONU Antonio Gutteres, Secretarul general NATO Jens Stoltenberg, preşedintele
ucrainean Petro Poroşenko, premierul britanic Theresa May, premierul francez Edouard Philippe,
premierul israelian Benjamin Netanyahu, premierul turc Binali Yilderim, Secretarul american al Apărării
James Mattis, Consilierul de Securitate Naţionala al SUA generalul McMaster, miniştrii de externe ai
Arabiei Saudite şi, respectiv, Iranului.