Nr.

1. Clasificarea actelor medico-legale:

o în funcție de cine solicită examinarea:

o la solicitarea scrisă din partea organelor judiciare (Poliție, Parchet, Instanțe de Judecată)
o la cererea pacientului (ex: certificatul medico-legal)

o în funcție de persoana/produsul biologic examinat:

o persoane în viață.
o cadavre sau rămășite umane.
o produse biologice/corpuri delicte

o după tipul de act:

o certificat medico-legal,
o raport de expertiză medico-legală,
o raport de nouă expertiză medico-legală
o avizul medico-legal,
o buletin de analiză medico-legal.

2. Clasificarea agentilor traumatici (clasificare, caracteristici, exemple):

 agenți traumatici mecanici:

 Corpuri contondente:
– În funcție de suprafață:
• Suprafață neregulată : piatră, pumn
• Suprafață regulată, plană: obiecte cu muchii și colțuri (cărămidă, ciocan),
obiecte fără muchii și colțuri (minge, băț)

– În funcție de mărimea suprafeței de contact:

• Obiecte cu suprafață de contact mică (<16 cm2)
• Obiecte cu suprafață de contact mare (>16 cm2)

 Obiecte cu vârfuri și/sau lame ascuțite:

– Obiecte înțepătoare (prezintă vârf ascuțit) : cuiul, acul, andreaua, furca
– Obiecte tăietoare (prezintă o lamă ascutiță) : briciul, lama de ras
– Obiecte înțepător-tăietoare (prezintă un vârf și o lamă ascuțită): cuțitul, briceagul,
șisul, foarfeca
– Obiecte tăietor-despicătoare: toporul, securea, satârul

 Proiectile (acționate dintr-o armă de foc, în cazul în care nu sunt proiectate dintr-o armă
de foc, ele devin corpuri contondente)
  agenți traumatici fizici:

 Modificări ale temperaturii:

- Temperaturi ridicate:
o Locale - arsuri
o Generale - hipertermia
- Temperaturi scăzute:
o Locale - degerături
o Generale - hipotermia/refrigerația
 Modificări ale presiunii atmosferice
 Curentul electric (industrial / natural)
 Energia radiantă (radiațiile)

 agenți traumatici chimici - exemple:

 Stupefiante
 Substanțe caustice / corozive
 Pesticide
 Supradoze medicamentoase
 Etilenglicolul, alcoolul metilic
 Gaze (monoxidul de carbon)

 agenți traumatici biologici - exemple:

- Intoxicații cu ciuperci, plante,

- Pești veninoși, pești toxici
- Șerpi veninoși, sopârle
- Alergeni
- Bacterii,Toxine bacteriene (Salmonella, Shigella, Clostridium botulinum)
- Consum alimente alterate/contaminate: botulism, salmonelloza.

3. Plaga contuză (definiție, caracteristici):

Plaga contuză se poate produce prin lovire cu sau de un corp contondent cu suprafața plană sau
neregulată.

Caracteristici:

o marginile plăgii sunt neregulate, anfractuoase

o prezintă punți tisulare între buzele plăgii
o profunzimea este în general mică, interesează doar tegumentul
o sângerare mică și tendință crescută la suprainfectare
o asociază frecvent echimoze și excoriații
o diferența principală față de plaga tăiată este faptul că soluția de continuitate s-a produs prin rupere nu
prin tăiere.
4. Semnele pozitive de moarte:

a) Modificări precoce (semnele morții reale):

- răcirea cadavrului
- deshidratarea
- lividitățile cadaverice
- rigiditatea cadaverică

b) Modificări tardive
 modificări distructive :
- putrefacția
- distrugerea cadavrului de către animale, insecte necrofage, etc.
 modificări conservatoare:
- mumificarea
- adipoceara
- lignificarea
- înghețarea.

5. Caracteristicile autopsiei medico-legale:

 Obligatorie în cazurile medico-legale

 Dispusă de organele de cercetare sau urmărire penală (Poliție, Parchet)
 Se efectuează de către un medic legist în cadrul unei instituții medico-legale
 Familia NU poate cere scutire de autopsie
 Întotdeauna completă
 Se face și pe cadavre incomplete/scheletizate sau pe fragmente cadaverice

6. Lividitățile cadaverice (definiție, stadii, caracteristici):

Ca urmare a opririi activității cardiace, sângele coboară, sub acțiunea forței gravitaționale, în
regiunile cele mai declive; în consecință, apare o paloare în părțile cele mai de sus ale cadavrului, iar în
părțile declive apar pete mari, policiclice, confluente, inițial de culoare roșietică, care devin ulterior
violaceu-albăstrui (lividitățile cadaverice).
Indiferent de cauza morții, postmortem, sângele devine permanent incoagulabil, lichid, datorită
eliberării de fibrinolizine de la nivelul pereților vaselor de calibru mic (capilare), suprafețelor seroase,
permitând astfel formarea lividităților.
Lividitățile cadaverice constituie cel mai sigur și mai precoce semn pozitiv de moarte, permit
aprecierea intervalului de timp scurs de la deces, aprecieri asupra poziției cadavrului în momentul
decesului și, în anumite situații, ne pot orienta spre o eventuală cauză de deces.

Formarea lividităților se desfășoară în 3 etape:

1. Etapa de hipostază:
- începe la aprox. 30 min după deces
- durează până la 8-12 ore după deces
- sângele se scurge în zonele cele mai declive și se acumulează în vasele din acele regiuni
- la digitopresiune lividitatea dispare (se comprimă vasele de la acel nivel) și reapar la îndepărtarea
presiunii
- schimbarea poziției cadavrului face ca lividitățile să dispară din zonele inițiale și să se formeze în noile
zone declive
- lividitățile nu apar la nivelul zonelor pe care cadavrul se sprijină (vasele de sânge sunt comprimate la
acest nivel)
- hipostaza se produce și la nivelul tuturor organelor în zonele declive (la nivelul plămânilor, lividitățile
pot fi confundate cu un proces pneumonic).

2. Etapa de difuziune:
- durează de la 8-12 ore până la 16-24 ore postmortem
- hematiile încep să se lizeze și se alterează permeabilitatea capilară, determinând difuziunea
hemoglobinei în țesuturi
- la digitopresiune, lividitatea nu dispare ci doar pălește (pigmentul hemoglobinic se află situat în
țesuturi și vasele sunt comprimate la acest nivel)
- schimbarea poziției cadavrului este urmată de persistența vechilor lividități (pigmentul hemoglobinic
din țesuturi) și de apariția altora la nivelul noilor zone declive.

3. Etapa de imbibiție:
- începe dupa 16-24 ore postmortem și durează până la instalarea putrefacției
- se hemolizează toate hematiile, iar hemoglobina impregnează toate țesuturile
- la digitopresiune și la schimbarea poziției cadavrului, lividitățile nu se modifică, rămân fixe.

Diagnosticul diferențial al lividităților se realizează cu echimozele:

-Lividitățile: localizate decliv, nereliefate, contur net, prezintă modificări la presiune și la modificarea
poziției cadavrului. Sunt situate superficial (în epiderm), dispar la spalare. Microscopic –absența
hemoragiilor.
-Echimozele: apar în orice regiune, pot fi de diferite dimensiuni, sunt proeminente (datorită sângelui
acumulat și reacției inflamatorii pasive), contur imprecis delimitat, pot prezenta excoriații pe suprafată,
nu se modifică la presiune sau la schimbarea poziției cadavrului, prezintă modificări de culoare în funcție
de vechime, pe secțiune sunt profunde (în derm), persistă după spălare. Microscopic: rupturi vasculare,
infiltrate hemoragice perivasculare.

Lividitățile cadaverice pot prezenta variații în funcție de :

- de intensitate:
- intense, cianotice: în asfixii, insuficiență cardiacă
- palide: casexii, hemoragii, anemii
- de culoare:
- roșu aprins – intoxicație cu monoxidul de carbon, roz în intoxicații cu cianuri, hipotermie
- maroniu-cafenii: în intoxicații cu substanțe methemoglobinizante (nitrați)
-galbene: în intoxicații cu acid picric
- de poziție:
-regiunea dorsală –cele mai frecvente
-în spânzurările complete apar la nivelul membrelor inferioare și în regiunea hipogastrică.
Nr. 2

1. Certificatul medico-legal:

- Actul medico-legal întocmit de un singur medic legist care se efectuează doar la solicitarea persoanei in
cauză (pacientul).

- În cazul minorilor sub 14 ani, examinarea medico-legală se efectuează la solicitarea unei persoane
majore.
- Se efectuează doar cu examinarea medico-legală a persoanei după identificarea acesteia (buletin/carte
de identitate, pașaport) în cadrul unei instituții medico-legale.
- Se eliberează doar solicitantului.
- Conținutul certificatului medico-legal are valoare probatorie în justiție echivalentă cu cea a expertizei
medico-legale.
- NU presupune un demers juridic obligatoriu- persoana vatamată poate sau nu să depună plângere la
organele judiciare, caz în care se va deschide un dosar penal (excepție fac cazurile care impun
deschiderea unui dosar penal: viol, abuz împotriva copilului,etc. , situație în care medicul legist are
obligația de a anunța organele judiciare).

Exemple:
• Constatarea stării de virginitate / deflorare
• Constatarea leziunilor traumatice și consecințele acestora- se poate solicita doar în primele 30 de zile
de la un traumatism
• Stabilirea diagnosticului psihiatric și a competenței psihice a unei persoane în vederea încheierii unui
act juridic în materie civilă –certificat medico-legal psihiatric.

2. Clasificarea leziunilor traumatice primare:

Fără soluție de continuitate tegumentară:

o Echimoza
o Hematomul

Cu soluție de continuitate tegumentară:

o Excoriația
o Plaga.

3. Plaga tăiată (definiție, caracteristici):

Plaga tăiată este produsă prin acțiunea unui obiect cu lamă ascuțită (tăietoare), printr-o mișcare de
apăsare-alunecare pe suprafața corpului (tegumentului).

Caracteristicile plăgii tăiate:

o Marginile sunt netede, liniare, regulate, afrontabile

o Absența punților tisulare între marginile plăgii
o Nu asociază alte leziuni traumatice (echimoze, excoriații)
o Unghiurile plăgii sunt ascuțite (mai profunde la locul de plecare față de partea finala-coada plăgii).
Această morfologie permite uneori aprecieri asupra direcției de tăiere.
o Profunzimea este de regula mai mică decât lungimea sa cutanată
o Marginile plăgii prezintă o anumită dehiscență (depărtare) care depinde de direcția de acțiune a
agentului traumatic raportat la distribuția fibrelor elastice și conjunctive tegumentare (liniile Langer):
 leziuni paralele cu liniile Langer – dehiscență minimă
 leziuni perpendiculare pe liniile Langer – dehiscență maximă.

4. Cazurile în care autopsia medico-legală este obligatorie:

- moarte violentă,
-suspectă a fi violentă,
-când nu se cunoaște cauza morții sau există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau
indirect printr-o infracțiune ori în legătură cu comiterea unei infracțiuni.

5. Caracteristicile autopsiei anatomo-patologice:

 Efectuată de medic anatomo-patolog (decese survenite în spital, care nu sunt cazuri medico-
legale) în cadrul serviciului de anatomie-patologică
 La solicitarea medicului curant sau a serviciului de anatomie-patologică
 Obligatoriu cu acordul scris al familiei
 Familia poate solicita “scutire de autopsie”
 Totală sau parțială
 Dacă există suspiciuni că moartea este violentă/suspectă -> se oprește autopsia prosecturală și
se solicită ordonanță pentru realizarea autopsiei medico-legale
 Nu se face pe cadavre incomplete.

6. Rigiditatea cadaverică (definiție, stadii, caracteristici):

În mod obișnuit, moartea este urmată imediat de relaxare musculară generalizată (caracterizată
la nivelul mușchilor netezi de dilatare pupilară și relaxarea sfincterelor anale și vezicale) urmată apoi de
o rigidizare musculară generalizată (rigiditate cadaverică). După o perioadă variabilă de timp rigiditatea
cadaverică se estompează și dispare.
Din punct de vedere biochimic, rigiditatea cadaverică este cauzată de scăderea cantității de ATP
la nivelul fibrelor musculare (ATP nu se mai formează în condiții de anoxie); ca urmare a scăderii
cantității de ATP, trecerea de la metabolism aerob la metabolism anaerob cu acumulare de acid lactic,
filamentele de actină și miozină rămân complexate-compactate, ceea ce determină scăderea elasticității
musculare, creșterea consistenței maselor musculare și scăderea progresivă a mobilității articulare.
La mușchii cuprinși de rigiditate, nu se înregistrează nici o scurtare. Când rigiditatea este
complet instalată, mișcările în articulații sint imposibile, fixând membrele cadavrului în poziția în care a
survenit moartea.
Dacă anterior decesului a existat un efort muscular important (care a consumat ATP), rigiditatea
se instalează mai rapid și este mai intensă (mai precoce pe grupele musculare mai intens solicitate).
 Rigiditatea persistă până la debutul proceselor de autoliză și putrefacție (care determină
alterarea fibrelor musculare).
Rigiditatea cadaverică prezintă următoarele etape evolutive:

1. Etapa de instalare a rigidității:

- cel mai devreme se produce la 30 min-2 ore postmortem
- progresiv, rigiditatea cuprinde toate grupele musculare (este totală la 24 ore după deces)
- modificarea poziției cadavrului întâmpină oarecare rezistență; dacă această rezistență este învinsă («
ruperea rigidității »), rigiditatea se va reface în noua poziție
- rigiditatea afectează atât fibrele musculare striate cât și fibrele musculare netede.

2. Etapa de stare:
- durează de la 24 până la 48 ore postmortem
- după modificarea poziției cadavrului, rigiditatea nu se mai reface în noua poziție

3. Etapa de rezoluție:
- este determinată de procesele de autoliză și de putrefacție (care alterează fibrele musculare).