Drept Financiar

OBLIGAȚIILE FISCALE

1
Cuprins

Introducere
1. Stabilirea taxelor și impozitelor
1.1 Noțiunea de taxă
1.2 Noțiunea de impozit
1.3 Funcțiile taxelor și impozitelor

2. Obligațiile și răspunderea de plată

3. Penalități și dobânzi de întarziere
3.1 Dobânzi de întârziere
3.2 Penalitățile de întârziere
3.3 Alte precizări

4. Modalități de stingere a obligațiilor fiscale

4.1 Stingerea obligațiilor fiscale prin plată
4.2 Stingerea creanţelor fiscale prin anulare
4.3 Stingereaobligațiilor fiscale prin prescripție
4.4 Stingerea obligațiilor fiscale prin scădere
4.5 Stingerea obligațiilor fiscale prin compensare
4.6 Executarea silită a obligațiilor bugetare

5. Aspecte internaţionale privind modul de recuperare a

creanţelor fiscale
Concluzii
Bibliografie

2
INTRODUCERE

Obligaţia fiscală este o obligaţie juridică ce defineşte conţinutul unui

raport juridic ce apare între stat şi persoanele care fac obiectul legii, denumite
contribuabili, izvorând din lege, a cărei autoritate este uneori asigurată prin forţa
de constrângere a statului.

Obligaţia financiar-fiscală se particularizează în raport cu obligaţiile din

sfera dreptului privat prin anumite trăsături care privesc în special izvorul
acestei obligaţii, beneficiarul, obiectul, forma, precum şi condiţiile de stabilire,
modificare şi stingere.

Conținutul raportului juridic fiscal îl constituie obligația stabilită

unilateral de catre stat în sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite
contribuabili, de a plăti o anumita suma de bani, la termenul stabilit in contul
bugetului general consolidat.
Aceasta suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati
reprezinta un venit al bugetului general consolidat, iar obligatia al carei obiect
este va fi denumita obligatie fiscala . Obligatia fiscala este o obligatie juridica,
deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere intre stat si
persoanele determinate de lege (contribuabili), raportul juridic al carui izvor este
legea, iar in caz de nevoie, executarea sa este asigurata prin forta de
constrangere a statului.

3
 1. Stabilirea taxelor și impozitelor

1.1 Noțiunea de impozit

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlul

nerambursabil, datorata, conform legii, BS de catre PF si PJ pentru veniturile pe
care le obtin sau bunurile pe care le poseda'.

Impozitul este o contributie baneasca, in sensul ca toate PF si PJ sunt

datoare sa participe, dupa anumite criterii, la formarea fondurilor generale de
dezvoltare a societatii, necesare finantarii unor cerinte social-economice in
folosul intregii colectivitati.

Impozitul este o contributie obligatorie, in sensul ca toate PF si PJ care

beneficiaza de actiunile sau obiectivele finantate din fondurile generale ale
societatii trebuie sa participe la formarea acestor fonduri.

Impozitele sunt prelevari cu titlu nerambursabil, in sensul ca, odata facute

in scopul formarii fondurilor generale ale societatii, ele sunt utilizate numai la
finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii si nu
unor interese individuale sau de grup.

1.2 Noțiunea de taxă

Taxele (de timbru, de inregistrare, de arbitrare, de metrologie, consulare,

de spitalizare, etc.) reprezinta, alaturi de impozite, cea de a doua categorie
principala de veni¬turi la BS.

Taxa reprezinta plata efectuata de PF sau PJ pentru serviciile prestate

acestora de catre institutii sau auteritati publice.

4
 Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligatii fiscale datorate de PF
sau PJ reprezentand plata neechivalenta a unor servicii, dupa principiul
recompensei speciale.

Taxele sunt incasate de la persoanele care solicita o anumita activitate din

partea unor institutii de stat sau care beneficiaza de servicii publice altele decat
cele cu caracter productiv.

1.3 Funcțiile taxelor și impozitelor

Veniturile fiscale - taxe, impozite, contributii, alte venituri - sunt

reglementate avandu-se in vedere anumite interese ale statului, grupate in asa-
numita politica fiscala. Statul stabileste in sarcina unor subiecte anumite
obligatii.

Concret, aceasta obligatie se realizeaza prin preluarea de catre stat a unei

parti din rezultatele financiare ale subiectelor de drept impuse (in cazul
impozitelor, prelevarilor, contributiilor sau varsamintelor), ori prin stabilirea in
sarcina subiectelor de drept bene¬ficiare a unei participari partiale la acoperirea
cheltuielilor efectuate de stat pentru organi¬zarea serviciilor publice (in cazul
taxelor).

Impozitele si taxele la care sunt obligate subiectele platitoare indeplinesc,

in prin¬cipiu, trei functii:

1. contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii

(fondurile fiscale);

2. redistribuirea unor venituri primare sau derivate;

3. reglarea unor fenomene economice sau sociale.

5
2. Obligațiile și răspunderea de plată

Plătitor al obligaţiei bugetare este debitorul sau persoana care, în numele

debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti,
după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare.
Pentru persoanele juridice cu sediul în România care au sucursale şi/sau
puncte de lucru, plătitor de obligaţii bugetare este persoana juridică, atât pentru
activitatea proprie, cât şi în numele sucursalelor şi/sau punctelor de lucru, după
caz.
Pentru sucursale şi/sau puncte de lucru cu activitate în România, care
aparţin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, plătitor de impozite, taxe,
contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesorii ale acestora este
sucursala şi/sau punctul de lucru, după caz.
În cazul în care obligaţia bugetară nu a fost achitată de debitor, sunt
obligaţi la plata sumei datorate, după caz, în condiţiile legii, următorii:
a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;
b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus
divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;
c) persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale
referitoare la faliment;
d) persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament
de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei
garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;
e) asociaţii sau acţionarii la societatea comercială debitoare, potrivit Legii nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
f) alte persoane, în condiţiile legii.
Pentru obligaţiile bugetare restante ale debitorului declarat insolvabil în
condiţiile prezentei ordonanţe răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

6
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării
insolvabilităţii, cu rea-credinţă, cumpără sau dobândesc în alt mod active de la
debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii sau acţionarii semnificativi, potrivit legii, şi alte
persoane care exercită sau au exercitat în mod legal administrarea şi care au
provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau
ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile
proprietatea acesteia ori prin nedeclararea schimbării sediului social.
Pentru obligaţiile bugetare restante ale societăţii comerciale debitoare
răspund solidar administratorii sau persoanele care exercită sau au exercitat în
mod legal administrarea societăţii şi care:
a) au determinat, cu rea-credinţă, acumularea de obligaţii bugetare restante pe o
perioadă de 12 luni consecutive;
b) au sustras bunurile debitorului de la executarea silită.

3. Penalități și dobânzi de întarziere

3.1 Dobânzi de întârziere

Dobânzile de întârziere se calculeaza pentru fiecare zi de întârziere,
începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pâna la data
stingerii sumei datorate inclusiv.

Pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, se

datoreaza dobânzi pâna la data întocmirii procesului-verbal de distribuire
inclusiv. În cazul platii pretului în rate, dobânzile se calculeaza pâna la data
întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului.

Pentru impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului

general consolidat de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si

7
bunuri urmaribile, se datoreaza dobânzi pâna la data trecerii creantei în evidenta
separata.

3.2 Penalitățile de întârziere

Penalitatile de întârziere se datoreaza pentru neachitarea la scadenta a

obligatiilor fiscale principale.

Penalitatile de întârziere se stabilesc în functie de data stingerii obligatiilor

fiscale principale, asftel:

- daca stingerea se realizeaza în primele 30 de zile de la scadenta, nu se

datoreaza si nu se calculeaza penalitati de întârziere pentru obligatiile fiscale
principale stinse;

- daca stingerea se realizeaza în urmatoarele 60 de zile, se datoreaza o penalitate

de 5% din obligatiile fiscale principale stinse;

- daca stingerea se realizeaza dupa expirarea celor 90 de zile de mai sus se

datoreaza o penalitate de 15% din obligatiile fiscale principale ramase nestinse.

3.3 Alte precizări

Se datoreaza dobânzi si penalitati de întârziere în cazul în care unitatile

bancare nu efectueaza decontarea sumelor cuvenite bugetului general consolidat
în termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului, dupa
termenul de 3 zile.

8
 În cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, se calculeaza dobânzi si
penalitati de întârziere, pâna la data la care creantele exista deodata, fiind
deopotriva certe, lichide si exigibile.

4. Modalități de stingere a obligațiilor fiscal

4.1 Stingerea obligațiilor fiscale prin plată
Stingerea obligaţiilor bugetare are loc, de regulă, prin această modalitate,
contribuabilii executându-şi de bună voie obligaţia impusă în mod unilateral de
către stat.
Plata sumelor cuvenite bugetului de stat se poate realiza, în funcţie de
caracteristicile veniturilor bugetare, potrivit prevederilor legale care le instituie,
în una din următoarele modalităţi:
- prin plată directă;
- prin reţinere la sursă;
- prin aplicare şi anulare de timbre fiscale mobile.
Potrivit art. 22 alin. 1 din O.G. nr. 61/2002, plata obligaţiilor bugetare se efec-
tuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie sau alte
venituri bugetare, inclusiv dobânzi şi penalităţi de orice fel, în următoarea
ordine:
a) obligaţii bugetare cu termene de plată în anul curent;
b) obligaţii bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri
bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în
ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
c) dobânzi, penalităţi de întârziere şi alte penalităţi aferente obligaţiilor
bugetare prevăzute la lit. b);
d) obligaţii bugetare cu termene de plată viitoare.

9
4.2 Stingerea creanţelor fiscale prin anulare
Această modalitate de stingere a obligaţiei bugetare se realizează prin acte
ale organelor financiare competente. Actele care declară anularea unei obligaţii
bugetare pot avea fie aplicabilitate generală (amnistia fiscală), fie ele vor avea în
vedere situaţia unui anumit contribuabil.

A. Amnistia fiscală
În acest caz anularea priveşte fie obligaţiile bugetare ce revin anumitor
categorii de contribuabili, fie unele categorii de venituri bugetare neîncasate pe o
perioadă îndelungată.

B. Anularea obligaţiilor bugetare individuale

Potrivit art. 135 din O.G. nr. 61/2002, în cazuri excepţionale, pentru motive
temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotărâre

4.3 Stingerea obligațiilor fiscale prin prescripție

Dreptul statului de a executa silit titlul de creanţă bugetară având ca
obiect patrimonial sumele datorate bugetului de stat se stinge prin prescripţie
dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
Împlinirea termenului de prescripţie a obligaţiei fiscale duce la stingerea
dreptului statului de a urmări încasarea veniturilor bugetare. Se stinge astfel şi
obligaţia de plată ce revine contribuabilului cu privire la venitul bugetar
respectiv.
Astfel, prescripţia reprezintă şi în această materie o cauză legală de încetare a
forţei executorii a unui titlu executoriu, producând următoarele efecte juridice:
- stinge dreptul creditorului de a obţine executarea silită;
-stinge obligaţia debitorului de a se supune executării silite (dă naştere
dreptului de a se opune executării);

10
în materie fiscală, prescripţia produce şi un alt efect, şi anume stinge dreptul
contribuabilului de a cere restituirea sumelor plătite în plus la bugetul de stat.
Corelativ, organele fiscale au dreptul de a refuza restituirea acestor sume. De
asemenea, şi în această materie va fi aplicabilă regula stabilită în dreptul civil,
conform căreia după împlinirea termenului de prescripţie obligaţia bugetară se
transformă în obligaţie naturală.

4.4 Stingerea obligațiilor fiscale prin scădere

Această modalitate de stingere a obligaţiei bugetare intervine în situaţiile în
care contribuabilul - persoană fizică - a decedat fără să lase avere, este insolvabil
sau a dispărut. în situaţia în care debitorul este o persoană juridică, această
modalitate de stingere a obligaţiilor sale bugetare va interveni:
a) dacă debitorul a fost supus procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară
care a fost închisă;
b) când debitorul îşi încetează existenţa în alt mod şi rămân neachitate
obligaţii bugetare.

4.5 Stingerea obligațiilor fiscale prin compensare

Această modalitate de stingere a obligaţiei bugetare intervine în situaţia în
care un contribuabil a plătit bugetului de stat o sumă nedatorată sau a plătit mai
mult decât datora. Sumele astfel plătite se vor compensa cu alte obligaţii fiscale
ale contribuabilului, restante sau viitoare.
Compensarea este alternativă cu restituirea acestor sume.
Se poate considera că debitorul obligaţiei fiscale efectuează o plată nedatorată în
următoarele situaţii:
a)când nu există titlu de creanţă bugetară;
b) când titlul de creanţă bugetară a fost emis ca urmare a aplicării eronate a
prevederilor legale în materie.

11
4.6 Executarea silită a obligațiilor bugetare
In situaţia în care contribuabilii nu şi-au executat obligaţiile fiscale la data
la care acestea au devenit exigibile, ia naştere la această dată dreptul statului de
a trece la executarea silită a creanţelor bugetare. Datorită caracterului executoriu
al titlului de creanţă bugetară, procedura de executare silită desfăşurată de
organele financiare nu este precedată de o altă procedură cu caracter judiciar.
Actul normativ care reglementează executarea silită a creanţelor bugetare
este O.G. nr. 61/2002, care a abrogat O.G. nr. 11/1996. Prevederile ordonanţei se
completează cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acesta nu
dispune altfel.
Datorită faptului că obiectul obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor îl
reprezintă o sumă de bani, executarea silită a obligaţiilor fiscale se va face întot-
deauna în natură şi nu prin echivalent.

5. Aspecte internaţionale privind modul de recuperare a

creanţelor fiscale

Autorităţile din România au obligaţia de a furniza ,la cerearea autorităţii

competente dintr-un alt stat membru ,denumită autoritate solicitantă,informaţii
utile pentru recuperarea unei creanţe.
Informaţiile sunt transmise pe măsură ce sunt ce sunt obţinute ,iar în cazul în
care nu au fost obţinute se va informa autoritatea solicitantă cu privire la aceasta
şi la motivele care au determinat această situaţie.
La cererea autorităţii solicitante, autoritatea competentă din Romania
procedează, potrivit dispozitiilor privind executarea creanţelor fiscale , la
recuperarea creanţelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de

12
autoritatea solicitantă, precum şi la ducerea la îndeplinire, după caz, a măsurilor
asiguratorii.
În accepţiunea actului normativ,titlul transmis de solicitantă,anexat la cererea
de recuperare,reprezintă titlu executoriu.
În vederea recuperării într-un alt stat membru a unei creanţe stabilite printr-
un titlu de creanţă emis în România, autorităţile competente vor solicita, în
legătură cu o persoană fizică sau juridică dintr-un alt stat membru, orice
informaţii utile pentru recuperarea acestei creanţe, de la autoritatea competentă a
statului membru, denumită autoritate solicitată. Solicitarea priveşte atât
debitorul, cât şi oricare altă persoană din acel stat membru, care este obligată la
plata creanţei sau care deţine bunuri aparţinând debitorului ori persoanei
obligate la plată.În cererea de informaţii se indică numele, adresa şi orice alta
informaţie.
În cazul în care nu a fost posibilă recuperarea integrală sau parţială a creanţei
ori ducerea la îndeplinire a unor măsuri asiguratorii, ţinând seama de
informaţiile comunicate de autoritatea solicitată, autoritatea competentă din
România îi poate cere acesteia să redeschidă procedura de recuperare sau de
ducere la îndeplinire a unor măsuri asiguratorii. Cererea se face în scris, în
termen de două luni de la primirea comunicării privind rezultatul procedurii.

Concluzii

13
 Conținutul raportului juridic fiscal îl constituie obligația stabilită
unilateral de catre stat în sarcina persoanelor fizice sau juridice denumite
contribuabili, de a plăti o anumita suma de bani, la termenul stabilit in contul
bugetului general consolidat.
Aceasta suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati
reprezinta un venit al bugetului general consolidat, iar obligatia al carei obiect
este va fi denumita obligatie fiscala . Obligatia fiscala este o obligatie juridica,
deoarece ea defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere intre stat si
persoanele determinate de lege (contribuabili), raportul juridic al carui izvor este
legea, iar in caz de nevoie, executarea sa este asigurata prin forta de
constrangere a statului.
Este preferabil ca stingerea creanţelor fiscale să se realizeze din iniţiativa
contribuabililor, prin plată, aceasta fiind cea mai importantă şi mai facilă
modalitate de stingere a creanţelor fiscale.

Dacă stingerea creanţelor fiscale ale contribuabililor nu se realizează prin

nici una din aceste modalităţi, statul va recurge la executarea silită, aceasta
reprezentând practic ultimul mijloc de recuperare a obligaţiilor restante şi de
realizare a veniturilor publice.

Bibliografie

14
 Bălan Emil, Drept Financiar, Ediția 3, Editura All Beck,
București, 2004
Șaguna Dan Drosu, Drept Financiar și Fiscal, Editura All Beck,
București, 2003
Cristina Oneț, Dreptul Finanţelor Publice, Editura Universităţii
“Lucian Blaga”, Sibiu, 2007
Doina Petică Roman, Dreptul finanţelor publice, Ed. Alma
Mater, Sibiu, 2007
Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003
Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind
Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare

15